Sunteți pe pagina 1din 11

Tema: Definirea auditului

Auditul reprezintă procesul desfăşurat de persoane fizice sau juridice, legal abilitate,
numite auditori, prin care se analizează şi evaluează, în mod profesional, informaţii legate de
o anumită entitate, utilizând tehnici şi procedee specifice în scopul obţinerii de dovezi,
numite probe de audit, pe baza cărora auditorii emit într-un document, numit raport de
audit, o opinie responsabilă şi independentă, prin apelarea la criterii de evaluare care rezultă
din reglementări legale sau din buna practică recunoscută în domeniul în care îşi desfăşoară
activitatea entitatea auditată.
Definiţia impune următoarele precizări:
a) Procesul de audit, numit şi misiune de audit, derulează pe baza standardelor naţionale sau
internaţionale;
b) Auditorii – persoane care dobândesc această calitate în condiţiile reglementate de legislaţia
în vigoare;
c) Entitatea auditată poate fi:
 societate comercială,
 regie autonomă,
 instituţie publică,
 Guvern,
 minister,
 departamentele ministerelor,
 tranzacţii,
 proiecte,
 contracte;
d) Analiza informaţiilor se face pe baza unor procedee şi tehnici recunoscute în domeniul care
furnizează auditorului probe de audit;
e) Evaluarea şi interpretarea rezultatelor obţinute se efectuează în condiţiile existenţei unor
criterii de evaluare care au la bază referinţe contabile, norme contabile naţionale sau
internaţionale sau principiile de management.

Din analiza definiţiei rezultă:


 auditul financiar este un proces care implică colectarea de elemente probante, urmată de
evaluarea probelor de audit pe care se fundamentează opinia auditorului potrivit criteriilor
prestabilite;
 auditul financiar se referă la declaraţiile pe care le face conducerea entităţii, declaraţii care
pot fi incluse în situaţiile financiare şi care corespund unor acţiuni, evenimente care au avut
loc sau care pot determina modificări semnificative ale declaraţiilor conducerii;
 auditul financiar urmăreşte evaluarea gradului de conformitate dintre declaraţiile conducerii
şi criteriile prestabilite la începutul auditului financiar;
 auditul financiar are finalitate prin comunicarea rezultatului către utilizatorii interesaţi.

Postulatele sunt ipoteze care stau la baza procesului inductiv şi sunt susceptibile de a fi
modificate.
Exemple:
 situaţiile financiare şi informaţiile financiare din acestea sunt verificabile în funcţie de tipul de
audit, sistemul de conturi şi programul auditat;
 între auditori şi conducerea entităţii nu există un conflict de interese pe termen lung;
 existenţa sistemului de control intern diminuează posibilitatea apariţiei fraudelor, neregulilelor
interne;
 obţinerea unei imagini fidele se datorează standardelor naţionale şi internaţionale;
 existenţa premisei că situaţiile financiare nu prezintă erori semnificative.
Conceptele de audit sunt:
 probele de audit;
 diligenţele de audit;
 prezentarea fidelă;
 independenţa;
 conduita etică;
 obiectivitatea;
 pragul de semnificaţie;
 riscul de audit.

Definitia Autorul Manual Editura Orasul Pagina


audit - LEGE Nr. 61
examinare
independentă a
din
rapoartelor 16.03.2007
financiare privind
anuale, a activitatea
rapoartelor
financiare anuale de audit
consolidate şi a
altor informaţii,
aferente
acestora, ale
entităţii auditate
pentru
exprimarea unei
opinii
profesioniste a
auditorului asup
ra corespunderii
lor, sub toate
aspectele
semnificative,
cerinţelor
stabilite faţă de
aceste rapoarte;
Auditul este o Ghiță M., ”Auditul al CECCAR Bucuresi Pag.35
activitate
independentă şi
Popescu M. institutiilor , 2006
obiectivă, care publice :teorie
dă unei si practica”
organizaţii o
asigurare în ceea
ce priveşte
gradul de control
deţinut asupra
operaţiunilor, o
îndrumă pentru
a-i îmbunătăţii
operaţiunile şi
contribuie la
adăugarea unui
plus de valoare.
Auditul este o Ghita M. ”Auditul intern” Bucurest Pag.28
activitate
independentă,
i, 2004 2
obiectivă de
asigurare şi de
consultanţă
concepută
pentru a crea
valoare şi pentru
a îmbunătăţi
operaţiunile unei
organizaţii.
Auditul este în Jucan N.C. ”Audit si control Alma Sibiu, Pag.
cadrul unei
organizaţii o
intern” Master 2011 71
funcţie
exercitată într-o
manieră
independentă şi
cu mandat de
evaluare a
controlului
Auditul este un Stircia D. ”Audit intern” Brincusi Tirgu-Jiu, Pag.
proces, un
ansamblu de
2008 10
operaţiuni, de
colectare,analiză
şi evaluare a
informaţiilor (a
probelor de
audit) învederea
obţinerii unei
asigurări
rezonabile
asupra
conformităţiisau
neconformităţii
acestor
informaţii sau
declaraţii cu
criteriile
prestabilite.
Auditul este Wanda ”Auditing” Pag.48
procesul prin
care persoane
Wallace
competente,
independente
colectează și
evaluează probe
pentru a-și forma
o opinie asupra
gradului de
corespondență
între cele
observate și
anumite criterii
prestabilite
Audit-Termenul Dictionar
vine de la
latinescul
explicativ
auditum =
ascultare. Ca
demers de
ascultare, apoi
de anchetă și, în
final, de sugerare
de soluții, auditul
permite aportul
unui
raționament
motivat și
independent. Ca
examinare în
vederea
determinării
proprietăților
unei
reprezentări,
auditul s-a
aplicat mai întâi
reprezentărilor
financiare
auditul se C.M.Drăgan Introducere în Editura Buzău, Pag 13
tratează ca o
manifestare de
știința auditului româno- 2009
control al germană
corectitudinii și Alpha
analiza MDN
performanțelor
financiare
pornind de la
ceea ce reflectă
conturile și
sintezele
contabile
auditul financiar IFAI (
ca fiind forma
cea mai inalta de
federatia
asigurari pe car o internationa
poate da un la a
profesionist contabililor)
asupra unei
informatii in
opozitie cu
misiunea de
examinare
limitata care nu
presupune decat
o asigurare
limitata.
Auditul se Oprea N. ”Procedurile Risoprint Cluj- Pag.
defineste ca fiind
activitatea de
Popa I. auditului si Napoca , 93
examinare de Lenghe R.I. alecontrolului 2007
catre o persoana financiar”
independenta
competenta a
fidelitatii
reprezentarilor
in documente a
unor activitati
umane in scopul
emiterii unei
opinii.
Auditul actiunea Ghiţă M., Audit Public AETERNITA Alba- pag.10
de examinare a
reprzentarilor
Ghiţă R., Intern, S Iulia,
contabile a unei Briciu S. 2006,
activitati Sas F.
economice
efectuate de
catre un
profesionist
competent si
independent
prin raportarea
la un sistem de
criterii aprioric
stabilit in scopul
exprimarii unei
opinii.
Auditul Constantin ”Audit financiar Galati, Pag. 5
reprezintă o
examinare
Afanase contabil” 2008
profesională a
unei informaţii,
în vederea
exprimării unei
opinii
responsabile şi
independente,
prin raportarea
la un criteriu sau
standard de
calitate .
Audit vine de la Giurgiu A., Mic Lexicon Ed.Didactic Bucureşt pag.
cuvântul italian
"audire", a
Ungureanu Financiar – ă şi i, 2009 28.
asculta; cuvânt P., Bancar şi Pedagogic
de origine latinã, Duma F., Bursier, ă
transformat în
timp de practica
anglosaxonã,
semnificã azi, în
sens strict,
revizia conturilor
realizatã de
experti
independenti în
vederea
exprimãrii unei
opinii asupra
regularitãtii si
sinceritãtii
acestora.
auditul este o Munteanu pag.16
profesie care s-a
redefinit
V., Auditul intern la Wolters Bucureşt
mereude-a Zuca M., întreprinderi şi Kluwer, i, 2010
lungul anilor, din Zuca Ş., instituţii
dorinţa de a publice:Concept
răspunde
necesităţilor în
e, metodologie,
continuăschimba reglementări,
re ale entităţilor, studii de caz;
obiectul său de
activitate
deplasându-se
de laanaliza
problemelor
contabile şi
financiare către
depistarea
principalelor
riscuri ale
entităţilor şi
evaluarea
controlului
intern al acestora

1.2 Scopul, rolul , necesitatea si obiectivele auditului


Scopul auditului este acela de a exprima o opinie rezonabila, obiectiva si
independenta privind respectarea principiilor contabile generale acceptate,
asigurindu-se totodata de regularitatea activitatii contabile,conforme
referentialului contabil.
Necesitatea este exprimată prin prisma a 3 teorii:
1) Teoria motivaţională: aceasta explică necesitatea auditului financiar prin prisma
comportamentului profesional superior a celor care răspund la întocmirea situaţiilor
financiare.
2) Teoria agenţiei: care justifică necesitatea auditului prin faptul că, investitorii, nu pot avea
încredere deplină în manageri că vor utiliza adecvat fondurile alocate, fără ca acestea să fie
deturnate în fondul personal al managerilor.
3) Teoria asigurării: explică necesitatea auditului financiar prin intermediul a două principii:
a) principiul asigurării ( auditul furnizează celor ce se bazează pe informaţiile obţinute,
asigurate);
b) principiul informaţiei (informaţiile auditate sunt mai credibile pentru luarea deciziilor de către
manageri, proprietari, etc.).
Rolul auditului financiar este de a spori încrederea utilizatorilor în informaţia contabilă, de
a aduce un plus de siguranţă în faptul că informaţia contabilă a fost obţinută, tratată şi
prezentată în conformitate cu standardele principiilor contabile internaţionale.
Auditul financiar dă o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare respective nu sunt
viciate de fraude, erori semnificative a.î. informaţiile din aceste situaţii financiare pot fi utilizate
în procesul de luare a deciziilor.
Pentru îndeplinirea acestui rol, activitatea auditorului financiar trebuie să vizeze:
 verificarea respectării cadrului conceptual al contabilităţii (principii, norme, reguli, criterii);
 verificarea respectării procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii.
Procedurile de audit alese şi utilizate pentru a justifica calitatea informaţiei contabile,
trebuie să verifice utilitatea acestora, respectiv existenţa caracteristicilor calitative ale
informaţiei contabile:
a) intelegibilitatea – informaţia să fie uşor înţeleasă;
b) relevanţa – informaţia contabilă să fie relevantă faţă de necesităţile de luare a deciziilor;
c) credibilitatea – pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie credibilă, când nu conţine erori
semnificative, când nu e părtinitoare, când utilizatorii pot avea încredere în ea;
d) comparabilitatea – permite utilizatorilor să facă comparaţii în timp cu alte entităţi.

Sfera de activitate
Sfera activitatii de audit financiar este formata din totalitatea documentelor care sunt supuse
analizei auditorului.
In general categoria de situatii financiare care formeaza sfera de activitate de audit financiar sunt
urmatoarele:
1. Bilantul si contul de profit si pierdere.
2. Situatiile privind modificari ale pozitiei financiare ale unitatilor patimoniale: situatia
fluxurilor de numerar; situatia fluxurilor de conturi;
3. Note, anexe si alte situatii si documente explicative ( aceasta categorie de documente
se ataseaza si fac parte integrala din situatia financiara)
4. Situatii financiare sintetice.
O mare activitate de audit, o entitate economica poate crea noi situatii sintetice care sa o
reprezinte fata de tertii acesteia urmand a fi intocmite conform uneia sau unei comb. ale
urmatoarelor variante:
- Standardele internationale de contabiltate;
- Standerdele nationale de contabilitate;
- Un cadru general de raportare financiara cu caracter obilgatoriu conceput pentru a fi
utilizat in raportarea financiara.

Principalele obiective ale auditului financiar


1. de a reflecta imaginea fidela a situatiei patrimoniului si a rezultatelor financiare inscrise
in bilantul si contul de profit si pierdere/ de executie. Notiunea de stare a patrimoniului
in aceasta acceptie nu trebuie inteleasa in sensul ingust al rezultatul unei inventarieri
ci in sens larg de rezultat al exercitiului determinat evident de starea patrimoniului.
2. de a exprima o opinie in legatura cu imaginea entitatii economice auditate d.p.d.v. al
situatiei afacerilor reflectate in bilantul contabil intocmit pt exercitiul financiar incheiat.
3. de a asigura coerenta si calitate sistemului contabil astfel incat sa asigure un nivel
inalt de certitudine asupra informatiei inscrise in situatiia financiara in mod legal, corect
complet si sincer informatia care se refera la starea patrimoniului.
4. de a imbunatati utilizarea informatiei contabile ( informatiile contabile auditate care
indeplinesc conditiile de legalitate, realitate sinceritate si corectitudine si atestate ca
atare prezinta suficiente grade de siguranta nemaifiind necesar inainte de a servi ca
suport de decizii de control preventiv sau de alta natura).
5. de a aprecia performanta si eficienta sistemelor de orgnizare si informare a fact.

1.3 Auditul si revizia

Revizuirea este o verificare completă și detaliată documentară și factuală a activităților de


producție, financiare și comerciale ale unei entități de afaceri pentru o anumită perioadă de
timp. Auditul se desfășoară atât în planul planificat, cât și în afara programului.
Auditul este un audit independent al situațiilor financiare.
Auditul diferă de auditul intern și extern prin mai multe criterii:
1. În funcție de scop. Scopul auditului este de a identifica și evalua deficiențele întreprinderii
în vederea eradicării și prevenirii acestora, scopul auditului intern - pentru a satisface nevoile
administrației în cadrul organismului de administrare a extern - să -și exprime o opinie
cu privire la fiabilitatea Bang - ului. responsabilitatea și legalitatea tranzacțiilor de afaceri
efectuate de întreprindere pentru nevoile terților: acționari, investitori, bănci, parteneri etc.
2. Cu privire la sarcinile practice. Principala sarcină practică a auditului, atât internă, cât și
externă, este îmbunătățirea poziției financiare a întreprinderii. Pentru audit, este vorba despre
conservarea bunurilor, despre suprimarea și prevenirea abuzurilor.
3. Subiecți. Auditul se efectuează prin ordin al organismelor superioare sau de stat, prin audit
extern efectuat de un expert independent pe bază contractuală, prin audit intern efectuat de
către specialiștii întreprinderii în domeniul contabilității, controlului și analizei, care lucrează
la întreprinderea respectivă.
4. Prin obiecte. Obiectul auditului este legalitatea tranzacțiilor, siguranța proprietății. Obiectul
auditului extern este sistemul de contabilitate și raportare, intern - soluționarea anumitor
sarcini de gestionare funcțională.
5. Prin metode. Metodele metodice de audit și de audit sunt similare, dar sunt utilizate în proporții
diferite datorită obiectivelor diferite.
6. Pe tip de inspecție. Atunci când auditul extern este cel mai adesea folosit testul
selectiv. Auditul și auditul intern, de regulă, sunt continue.
7. Prin frecvență. Auditul intern este efectuat în mod continuu, auditul extern - periodic, audit - la
discreția autorității împuternicite să facă numiri.
8. Prin natura activității. Auditul și auditul intern sunt o activitate executivă, auditul extern este
unul antreprenorial.
9. Despre relațiile manageriale. În audit și audit intern, subordonarea și răspunderea sunt baza
relațiilor, în primul caz autorității superioare, în al doilea caz administrației întreprinderii,
adică există legături verticale. Cu ajutorul auditului de comunicare extern, pe orizontală,
auditorul și entitatea auditată sunt parteneri egali independenți.
10. Prin rezultate. Rezultatul auditului este un raport de audit transmis autorității care a efectuat
auditul. Pentru un audit extern, acesta este un raport de audit care are o entitate juridică. ceea
ce înseamnă pentru terți. Rezultatul auditului intern este documentele interne ale
întreprinderii pentru raportul către conducere.
11. Prin obligație. Auditul intern este efectuat în mod voluntar, extern - și în cazul în care
întreprinderea nu este supusă unui audit obligatoriu. Revizuirea este obligatorie. caracter.
12. Conform planificării. Auditul este planificat întotdeauna, iar auditul poate fi planificat și brusc.
13. Responsabilitatea. Auditorul este responsabil față de autoritatea superioară, pe baza
normelor dreptului administrativ, a unui auditor independent - a clientului, pe baza normelor
de drept civil, a auditorului intern - față de conducere.
14. Prin forma de plată. Serviciile auditorului sunt plătite de organismul care a desemnat
auditul. Auditorul intern primește un salariu din partea administrației întreprinderii în
conformitate cu programul personalului. Remunerația externă este datorată de client în baza
contractului.
Conceptul de "revizie" este mai obișnuit, poate fi găsit la anunțarea oricărei organizații,
depozitare, informare și încetarea temporară a serviciului pentru clienți. Mulți cred că revizia și
auditul sunt unul și același concept, ceea ce înseamnă un anumit control al valorilor mobiliare și
a proprietății valoroase a organizației. Cu toate acestea, aceste concepte nu sunt identice, ele
trebuie distinse.

Conceptul de audit si revizie


Aceste două concepte au definiții diferite, obiective și chiar costul procedurilor este diferit.
Diferența dintre audit și revizie este, de asemenea, în metodele de desfășurare a procedurii.
Revizia este un control a aspectului financiar al unei organizații, al unei companii etc. Poate
fi verificat și persoana potrivită.
Revizorul este examinatorul, care studiază cu atenție lucrările organizației și trage o
concluzie corespunzătoare. Revizori poate fi o organizație autorizată, agenții guvernamentale
care efectuează control financiar. acestea au competențe mari, pot verifica orice documentație
și raportare, pot sigila sediul, implică alți experți în revizie . Pe lângă documente, revizorul poate
verifica disponibilitatea valorilor materiale care trec prin documente. o astfel de revizie va fi numit
real.
O revizie poate fi programat atunci când persoana sau organizația cunoaște verificarea
ulterioară și o așteaptă. Revizia neprogramat, de regulă, neașteptat. Documentația poate fi
verificată pentru orice perioadă: de la câteva săptămâni până la un an. O revizie anual este
numit revizie frontal. După încheierea reviziei, revizorul constituie un act care indică toate
rezultatele reviziei. Funcționarii organizației trebuie să se familiarizeze cu actul și să-și pună
semnăturile pe acesta.

Auditul este un concept mai larg, inclusiv verificarea documentelor și a aspectelor financiare,
precum și aspectele economice, tehnice și chiar energetice.
Auditul este de obicei efectuat de firme de audit private care efectuează procedura pentru
o taxă Activitatea de audit este un mecanism de control al producției și al activităților
neproductive. Cel mai adesea, organizațiile judiciare care controlează organele de stat,
anchetatorii în cursul verificării legalității activităților unei persoane, unei companii sau unei
organizații, recurg la o astfel de verificare . Există, de asemenea, un audit intern, care este
efectuat de angajații organizației auditate fără implicarea unei firme de audit extern. Se
desfășoară la cererea conducerii, investitorilor, clienților, dacă există suspiciuni de greseli sau
fraude în activitatea companiei. De asemenea, auditul ajută la identificarea imperfecțiunilor în
activitatea departamentului contabil și a altor departamente ale organizației pentru corecția lor.

Există laturi comune pentru ambele concepte, care totuși pot fi diferențe într-o analiză mai
detaliată:
1. Și de audit și revizia este o inspecție efectuată în scopul de a identifica erori sau neregularități
în diferite activități ale organizației sau a persoanei.
2. Ambele procese sunt plătite. Persoana sau organismul care plătește pentru procedură este
diferită, dar, în orice caz, auditul și revizia necesită anumite costuri.
3. Revizia și auditul pot fi efectuate atât de persoane externe, cât și de angajați ai organizației
în sine. Dar aceasta se referă numai la auditul intern. Externe necesită prezența obligatorie
a unui reprezentant al unei firme de audit certificate.
4. Auditul și revizia au unele asemănări în aspectele organizaționale. Acestea sunt ținute
conform unui anumit plan.
5. Ambele verificări implică verificarea aspectului financiar. Documentația financiară este un
element de verificare obligatoriu, inclus atât în revizie, cât și în audit.
6. Pentru a identifica încălcările, pot fi utilizate aceleași metode, atât în revizie cât și în audit.
7. Atât auditul cât și revizia pot fi efectuate de către o persoană care are educația , experiența,
permisiunea corespunzătoare.
8. În ambele cazuri, pot exista mai mulți auditori, experți în diverse domenii. Atât revizorul, cât
și auditorul au anumite drepturi și competențe și pot, de asemenea, să refuze să procedeze
în anumite cazuri prevăzute de contract.
9. Atât auditul, cât și auditul sunt efectuate cu o anumită pereodicitate, dar cu o frecvență
diferită.

În ciuda unui număr mare de aspecte comune, revizia și auditul au multe diferențe. Auditul și
auditul au obiective și rezultate diferite. În ciuda utilizării unor metode similare de verificare,
acestea au scopuri diferite și sunt aplicate în proporții diferite.

1. În funcție de scop.
Scopul reviziei este de a identifica și evalua deficiențele întreprinderii în vederea eradicării și
prevenirii acestora, scopul auditului intern - pentru a satisface nevoile administrației în cadrul
organismului de administrare a extern - să -și exprime o opinie cu privire la fiabilitatea
contabilitatii responsabilitatea și legalitatea tranzacțiilor de afaceri efectuate de întreprindere
pentru nevoile terților: acționari, investitori, bănci, parteneri etc.
2. Cu privire la sarcinile practice.
Principala sarcină practică a auditului, atât internă, cât și externă, este îmbunătățirea poziției
financiare a întreprinderii. Pentru revizie, este vorba despre conservarea bunurilor, despre
suprimarea și prevenirea abuzurilor.
3. Subiecți.
Revizia se efectuează prin ordin al organismelor superioare sau de stat, prin audit extern
efectuat de un expert independent pe bază contractuală, prin audit intern efectuat de către
specialiștii întreprinderii în domeniul contabilității, controlului și analizei, care lucrează la
întreprinderea respectivă.
4. Prin obiecte.
Obiectul reviziei este legalitatea tranzacțiilor, siguranța proprietății. Obiectul auditului extern
este sistemul de contabilitate și raportare, intern - soluționarea anumitor sarcini de gestionare
funcțională.
5. Prin metode.
Metodele metodice de audit și revizie sunt similare, dar sunt utilizate în proporții diferite
datorită obiectivelor diferite.
6. Pe tip de inspecție.
Atunci când auditul extern este cel mai adesea folosit testul selectiv. Revizia și auditul intern,
de regulă, sunt continue.
7. Prin frecvență. Auditul intern este efectuat în mod continuu, auditul extern - periodic, revizia -
la discreția autorității împuternicite să facă numiri.
8. Prin natura activității. Revizia și auditul intern sunt o activitate executivă, auditul extern este
unul antreprenorial.
9. Despre relațiile manageriale. În revizieși audit intern, subordonarea și răspunderea sunt baza
relațiilor, în primul caz autorității superioare, în al doilea caz administrației întreprinderii,
adică există legături verticale. Cu ajutorul auditului de comunicare extern, pe orizontală,
auditorul și entitatea auditată sunt parteneri egali independenți.
10. Prin rezultate. Rezultatul reviziei este un raport de inspectie transmis autorității care a
efectuat auditul. Pentru un audit extern, acesta este un raport de audit care are o entitate
juridică. ceea ce înseamnă pentru terți. Rezultatul auditului intern este documentele interne
ale întreprinderii pentru raportul către conducere.
11. Prin obligație. Auditul intern este efectuat în mod voluntar, extern - și în cazul în care
întreprinderea nu este supusă unui audit obligatoriu. Revizuirea este obligatorie. caracter.
12. Conform planificării. Auditul este planificat întotdeauna, iar revizial poate fi planificat sau nu.
13. Responsabilitatea. Revizorul este responsabil față de autoritatea superioară, pe baza
normelor dreptului administrativ, a unui auditor independent - a clientului, pe baza normelor
de drept civil, a auditorului intern - față de conducere.
14. Prin forma de plată. Serviciile revizorului sunt plătite de organismul care a desemnat
auditul. Auditorul intern primește un salariu din partea administrației întreprinderii în
conformitate cu programul personalului. Remunerația externă este datorată de client în baza
contractului.
1.4 Genuri de servicii prestate de audit

Serviciile prestate de societatea de audit, de auditorul întreprinzător individual


(1) Societatea de audit, auditorul întreprinzător individual, pe lîngă activitatea de audit, pot
presta servicii:
a) de organizare, de restabilire şi de ţinere a evidenţei contabile;
b) de acordare a asistenţei la automatizarea evidenţei contabile;
c) de expertiză contabilă;
d) de planificare fiscală şi de calcul al obligaţiilor de plată la buget, de întocmire a declaraţiilor
fiscale;
e) de analiză a activităţii economico-financiare;
f) de consultanţă şi deservire informaţională în probleme ce ţin de domeniul legislaţiei
financiare şi fiscale;
g) de elaborare şi propagare a materialelor metodice, a recomandărilor privind evidenţa
contabilă, impozitarea, auditul;
h) de asistenţă juridică în probleme de activitate economico-financiară;
i) de asistenţă în domeniul managementului;
j) de asistenţă în administrare, reorganizare şi lichidare;
k) de consultanţă în administrarea investiţiilor, în analiza proiectelor investiţionale;
l) de îndeplinire a funcţiilor cenzorului/comisiei de cenzori.

Practica în domeniu impune o diferenţiere clară între audit şi serviciile conexe.


Serviciile de audit au ca obiectiv examinarea amănunţită a situaţiilor financiare anuale,
de natură să-i permită auditorului executarea unei opinii referitoare la modul de respectare a
prevederilor legale în vigoare, conformitatea cu principiile contabile general acceptate,
precum şi modul de acceptare a practicilor sănătoase de management în gestionarea
bunurilor. Serviciile de audit oferă o asigurare înaltă, dar nu absolută, că informaţia care face
obiectul auditului nu conţine erori semnificative.
Raportul de audit furnizează o asigurare pozitivă asupra aserţiunilor conducerii
entităţii auditate privind sintagme de felul:
 situaţiile financiare anuale prezintă o imagine fidelă;
 situaţiile financiare se prezintă sincer în toate aspectele lor semnificative.
Serviciile conexe
 Revizuirea se prezintă ca un examen limitat, în care auditorului nu i se solicită folosirea
procedurilor de audit, dar i se cere să concluzioneze că nu a descoperit nici o tranzacţie de
importanţă semnificativă, care l-ar determina să aprecieze că situaţiile financiare nu au fost
elaborate în cocncordanţă cu un cadru general de raportare identificat.
Prin angajament de revizuire auditorul furnizează un nivel moderat de asigurare, şi anume
că, informaţia care face obiectul revizuirii nu conţine erori semnificative.
 Procedurile agreate sunt un raport al constatărilor rezultate din aplicarea unor proceduri
stabilite de comun acord cu utilizatorii informaţiei din rapoartele de audit.
 Compilarea constă în angajarea unui profesionist contabil care prin experienţa sa să
colecteze, să clasifice şi să sintetizeze informaţiile financiare.Utilizatorii informaţiei financiare
compilate obţin încrederea că, participarea unui profesionist calificat şi intervenţiile
competente ale acestuia, au fost în măsură să creeze opinii sau să consolideze aprecieri
asupra cărora existau îndoieli.