MINISTERUL MUNCII SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE

PENTRU PROTECŢIA MUNCII - BUCUREŞTI

STUDIU PRIVIND EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A

PERSONALULUI IMPLICAT ÎN UNELE ACTIVITĂŢI DIN CADRUL
“S.C. ELECTRICA S. A.”

Colectivul lucrării: psih. Mihaela SERACIN

ing. Viorica PETREANU
dr. Ileana GRIGORIU
fiz. Lavinia BĂDESCU
psih. Raluca Maria IORDACHE
dr. Cristian OPREA
tehn. pr. Irina STATE
tehn. pr. Gheorghe STERPU
1.

12
 ACTIVITATEA ELECTRICIENILOR LES

1. Analiza activităţii şi a condiţiilor de desfăşurare

Activitate

Pentru a asigura buna funcţionare a liniilor electrice subterane de medie şi joasă tensiune,
personalul LES execută lucrări de întreţinere şi reparaţii linii electrice subterane (LES) de 0,4 kV
(abonaţi, iluminat public) şi LES de medie tensiune (6 kV, 20 kV), respectiv la:

- trasee de cabluri în construcţie subterană (medie şi joasă tensiune);

- puncte de racordare la separatorii de bare din punctele de alimentare şi posturile de
transformare;
- canale de vizitare în staţiile de transformare şi posturile de cabluri aferente;
- cabluri pozate pe diferite trasee (de exemplu pe sub trotuare sau carosabil) în vecinătatea
traseelor de apă, canalizare, gaze, telefoane;
- reţele de joasă tensiune către abonaţi cu deviaţii prin manşoane de derivaţie la iluminat
public şi intrare – ieşire în zona de blocuri şi locuinţe;
- firide de abonaţi şi cele generale de la blocuri.

Lucrările pot fi grupate în trei mari categorii:

- lucrări de revizie tehnică – RT;

- lucrări de reparaţii programate – R;
- lucrări de reparaţii accidentale – RA.

Ca pondere în ansamblul activităţilor, RT reprezintă cca. 30%, R 40% şi RA 30% *), cu tendinţă
de creştere a ponderii RA şi de scădere a RT (aspect în directă legătură cu nivelul dotării şi
funcţionalităţii echipamentelor şi instalaţiilor energetice, a gradului de automatizare a acestora).

Lucrările de revizie tehnică se realizează:

- pe capete terminale (cutii terminale de interior şi exterior);

- în cabinele de secţionare a cablurilor prevăzute pe liniile în exploatare;
- la posturi de transformare;
- alte lucrări: de exemplu, revizii la nişe de blocuri.

La cutiile terminale lucrările efectuate constau în:

- control vizual pentru a depista eventuale deteriorări sau conturnări;

- desfacerea contactelor cutiei terminale;
- ştergere de praf (uscată sau cu diluant);
- curăţarea zonelor de contact;
- reasamblare;
13
 - strângerea contactelor;
- ştergere.*
Complexitatea lucrărilor de revizie tehnică este direct proporţională cu tipul capătului terminal
(de exemplu, un capăt terminal de 20 kV necesită o revizie mai complexă decât unul de 0,4 kV).
Materialele şi dispozitivele utilizate constau din lavete, diluant, trusă de scule.

În cabinele de secţionare se efectuează următoarele operaţii:

- se verifică lipsa tensiunii,

- se montează un scurtcircuitor;
- se desfac cablurile şi se descarcă capacitiv;
- se reiau operaţiile în ordine inversă;
- se închide autorizaţia de lucru;
- se contactează dispecerul sau se predă instalaţia gestionarului acesteia.

La un PCZ (post cabină zidit) al unui PT (post de transformare) se efectuează aceleaşi operaţii ca
cele descrise anterior la cablurile de legătură trafo – celulă, celulă – celulă, celulă sosire şi celulă
plecare.

Reparaţiile programate constau, în principal, din remedierea defecţiunilor depistate cu ocazia

RT dar şi survenite în urma unei avarii, a unui accident şi care pot presupune de exemplu
refacerea unei cutii terminale, a unui set de cutie terminală sau manşonarea cablurilor.
Complexitatea şi gradul de dificultate al operaţiilor pentru această din urmă lucrare depind în
mare măsură de tipul de cablu (HIU, HIU 1Pb, HIU 3Pb, monofilar, etc.).

De exemplu, la montarea manşoanelor de derivaţie la cablurile de 1 kV cu izolaţie din PVC şi

HIU, folosind materiale din seturi, se execută următoarele operaţii:

- montarea cortului de protecţie şi organizarea locului de muncă, respectiv:

· echiparea membrilor formaţiei de lucru;
· verificarea delimitării materiale a zonei de lucru, executată înainte de începerea
lucrărilor de săpături;
· verificarea dimensiunilor gropii şi a stării malurilor;
· realizarea zonei protejate şi a zonei de lucru;
· transportarea şi amplasarea în zona de lucru a sculelor, dispozitivelor şi setului de
materiale necesare executării manşonului.
- pregătirea cablului de derivaţie;
- pregătirea cablului principal şi a capătului cablului de derivaţie (măsurarea, marcarea şi
îndepărtarea mantalei exterioare, a armăturii metalice, a mantalei interioare, a izolaţiei);
- îmbinarea conductoarelor;
- refacerea izolaţiei conductoarelor;
- etanşarea interioară şi umplerea golurilor dintre conductoare;
- executarea mantalei de etanşare interioară;
- executarea continuităţii armăturii metalice;
- executarea mantalei de protecţie exterioară;

14
 - marcarea manşonului;
- demontarea cortului de protecţie, strângerea sculelor, dispozitivelor, a mijloacelor de
protecţie, recuperarea materialelor refolosibile.

În urma reparării unui cablu defect, executarea unui manşon de derivaţie implică următoarele
operaţii:

- luarea măsurilor de protecţie a muncii;

- demontarea şi remontarea cablului reparat pe porţiunea necesară;
- realizarea unui manşon de derivaţie în cazul existenţei rezervei de cablu;
- executarea, în cazul lipsei rezervei de cablu, a unui manşon de legătură, prin poziţionarea
unei bucăţi de cablu nou cu o lungime prestabilită;
- protejarea, atunci când este cazul, atât a manşonului de derivaţie, cât şi a manşonului de
legătură.

Pentru realizarea lucrărilor de manşonare se utilizează în principal:

- trusă completă de manşonat (raşchetă, cuţite speciale, etc.);

- trusă electrică;
- arzător complet cu butelie;
- scule pentru executarea săpăturilor: cazma, lopată, târnăcop, pikamer;
- presă pentru presare mufe sau papuc (presare mecanică, hidraulică sau lipire);
- trusă de scule de lăcătuşerie;
- dispozitiv de verificare a lipsei de tensiune şi de tăiere a cablurilor;
- megohmetru pentru verificarea rezistenţei de izolaţie şi a continuităţii cablurilor;
- cleşte voltampermetric;
- detectoare de tensiune;
- tamburi cu cabluri de medie şi joasă tensiune;
- aliaj de lipit;
- solvent organic de degresare;
- lanterne;
- funii;
- staţii de radio – emisie;
- mase electroizolante;
- bandă electroizolantă, etc.

Lucrările de reparaţii accidentale au ca scop readucerea cablurilor la condiţiile iniţiale prin:

manşonare, refacerea cutiilor terminale, etc., deci prin aducerea la stare normală de funcţionare a
elementelor de bază ale cablului.

Deteriorarea cablurilor (defect de manta, fază / faze întrerupte, retezare datorită scurtcircuitării,
explozii în manşoane, străpungere izolaţii) se poate produce din diferite cauze:

- lovire accidentală cu cupă, cazma, târnăcop;

- acţiunea intemperiilor;

15
 - prezenţa rozătoarelor în PT etc.

În acest caz, la remedierea defectelor pe cablurile îngropate se realizează următoarele etape

succesive:

- localizarea zonei de defect, realizată de electricienii PRAM – defectoscopie;

- stabilirea şi marcarea zonei unde se va executa săpătura, îngrădirea locului de muncă şi
montarea indicatoarelor de securitate corespunzătoare operaţiilor de săpături;
- executarea săpăturilor;
- decopertarea completă a cablului sau fluxului de cabluri;
- identificarea cablului defect din flux;
- etichetarea cablului defect;
- verificarea, prin măsurări în ambele sensuri la locul secţionării, a legării la pământ şi în
scurtcircuit a cablului defect, efectuată de electricienii - defectoscopie, pentru a admite la
lucru şeful formaţiei de reparaţii.

Deplasarea cablurilor şi manşoanelor se face, de regulă, cu scoaterea de sub tensiune a cablurilor

respective. În cazurile în care nu pot fi scoase de sub tensiune se admite, în mod excepţional,
deplasarea lor sub tensiune pe distanţe mici, cu respectarea strictă a prevederilor din normele
specifice de protecţie a muncii.

Desfăşurarea zilei de muncă a echipei de electricieni LES cuprinde următoarele:

- sosirea în unitate a membrilor echipei de intervenţii – reparaţii;

- informare făcută de maistrul sau şeful centrului privind lucrările care trebuie executate;
- analiza lucrărilor cu toată echipa: studierea schemelor, instruire tehnologică şi de securitate a
muncii specifică tipurilor de lucrări, modalităţi de intervenţie;
- consemnare în registrul de executare a săpăturilor;
- completarea autorizaţiei de lucrare;
- verificarea bazei materiale necesară executării lucrării şi echiparea completă a maşinii;
- deplasarea cu mijloace auto la locul intervenţiei;
- anunţarea beneficiarilor de străzi, terenuri, mediu, trasee (apă, gaze, telefonie etc.) asupra
executării lucrărilor respective;
- delimitarea zonei de lucru şi montarea avertizărilor (pietonale, auto, etc.);
- echipare cu echipament individual de lucru şi protecţie corespunzător;
- decopertarea de asfalturi şi beton (dacă este cazul), manual, mecanizat sau combinat;
- efectuarea de săpături (mecanizat sau manual), până la stratul protector sau avertizor de pe
cabluri;
- consolidarea malurilor;
- efectuarea altor decopertări interioare (cărămizi, folie, etc.);
- remedierea defecţiunilor (cablu rupt, explozie în manşon, străpungere izolaţii, etc), în
colaborare cu echipa - defectoscopie;
- predarea instalaţiei reparate şi consemnarea datelor privind cauze şi modalităţi de remediere;
- marcare;
- refacerea zonei unde s-a acţionat;

16
 - strângerea sculelor şi dispozitivelor şi eliberarea zonei;
- confirmarea de terminare a lucrării cu menţionarea stării funcţionale a cablului în cauză;
- reîntoarcerea la unitate cu mijloace auto.

Din documentarea de teren s-a constatat că durata lucrărilor este diferită, de la 1 - 1,5 ore pentru
o cutie terminală la 1 – 5 zile pentru o manşonare, având în vedere întregul ciclu parcurs:
- apariţia incidentului;
- lansarea comenzii;
- depistarea zonei (de regulă PRAM reuşeşte în prima zi să localizeze zona de defect);
- executarea săpăturilor, realizarea gropilor de manşon şi asigurarea din punct de vedere al
protecţiilor conform ITI ;
- încercare stânga – dreapta (de regulă în partea a doua a celei de a doua zile);
- dacă cablul defect este depistat, izolarea şi îngrădirea zonei;
- executarea manşonării cu încercarea cablului înainte de punerea în funcţiune (emitere
buletin PRAM);
- finalizarea lucrării.

Depistarea cablului defect este realizată de echipa – defectoscopie, activitatea echipei LES
începând după secţionarea cablului defect de către aceasta; cele două echipe lucrează împreună
în anumite faze ale lucrării sau pot exista timpi morţi pentru una din echipe (luaţi în considerare
în normare), atunci când cealaltă echipă execută anumite operaţii.

Uneori însă săpăturile pot dura mai mult, datorită unor dificultăţi locale (spart asfalt, existenţa
unor conducte, etc.), manşonarea are timpi diferiţi funcţie de tipul de manşon care determină şi
tipul gropii (unde poate fi apă care în lipsa unei pompe este scoasă cu găleata, în condiţii
atmosferice dificile etc.).

Lucrările se desfăşoară preponderent în exterior, indiferent de condiţiile atmosferice, singura

protecţie împotriva intemperiilor fiind cortul. Iarna se folosesc aeroterme (dar sunt insuficiente),
iar vara ventilatoare, dar de fapt se lucrează în condiţii de temperaturi ridicate / scăzute şi curenţi
de aer. Pot să apară gaze toxice la folosirea lămpilor cu flacără deschisă. Sunt prezente, de
asemenea, pulberi pneumoconiogene şi agenţi biologici. Nivelul de iluminare este redus.

Activitatea electricienilor LES este o activitate bine procedurată, care are la bază reglementări
normative (normative, instrucţiuni tehnice, fişe tehnologice). Toate lucrările, cu excepţia
săpăturilor până la decopertarea completă a cablurilor (executate pe bază de ITI – PM sau DV) se
execută în baza unei autorizaţii de lucru (conform NSPM nr. 65 / 1997).

Fişele tehnologice pentru executarea manşoanelor, de exemplu, oferă informaţii detaliate privind:
sculele şi dispozitivele de lucru folosite, fazele şi operaţiile tehnologice pentru executarea
manşoanelor (funcţie de tipul de manşon, de tipul de cablu), normele specifice de protecţie a
muncii, precum şi normele de timp.

Activitatea de întreţinere reparaţii a cablurilor de medie şi joasă tensiune subterane se desfăşoară

pe baza unui program anual din care se defalcă programele semestriale, trimestriale şi respectiv

17
lunare. Programele lunare de lucrări se constituie pe baza comenzilor specifice (comenzi lansate
de SDFE către mentenanţă) primite până la data de 25 a lunii în curs pentru planul lunii
următoare.

În realizarea lucrărilor apar o serie de dificultăţi determinate de dotarea insuficientă cu

echipamente tehnice necesare (corturi, butelii încărcate, arzător, aerotermă, pompă submersibilă,
scule performante), amplificate de desfăşurarea lucrărilor în condiţii atmosferice nefavorabile.

Din punct de vedere al încărcării (volum de lucrări), aceasta este neuniformă, cu vârfuri la
schimbarea de anotimp (lunile noiembrie – decembrie, martie – aprilie), dar în creştere şi datorită
faptului că se măreşte volumul de instalaţii, iar personalul se reduce. Eficienţa activităţii este
judecată de regulă după numărul reviziilor planificate, dar dacă reviziile accidentale sunt
numeroase (ceea ce se întâmplă destul de frecvent), nu rămâne suficient timp pentru reviziile
programate.

În activitatea sa electricianul LES este supus unui cumul de factori de risc datoraţi
echipamentului tehnic (risc electric, mecanic, termic, chimic), mediului de muncă (temperaturi
ridicate / scăzute, curenţi de aer, umiditate, intemperii, iluminat insuficient - mai ales noaptea -
pulberi, gaze toxice, risc biologic, dar şi factori de risc legaţi de sarcina de muncă care determină
suprasolicitare fizică (executarea manuală a săpăturilor, golirea de apă a gropilor, poziţii de lucru
forţate, deficitare, în spaţii înguste, în timpul manşonării în interiorul gropilor, gestualitate
profesională solicitând sistemul osteo-musculo-articular la manipularea cablurilor, a diverselor
dispozitive şi scule).

Riscuri. Factori de risc.

Evaluarea nivelului de risc şi securitate la locul de muncă al electricienilor LES a evidenţiat
următorii factori de risc în raport cu echipamentul tehnic şi mediul de muncă:

În raport cu echipamentul tehnic:

· FACTORI DE RISC MECANIC

- Lovire de către braţul excavatorului în timpul efectuării lucrărilor de săpare;

- Lovire de către mijloacele de transport auto pe timpul efectuării lucrărilor în zona de lucru
sau la deplasarea cu mijloacele de transport auto;
- Răsturnarea cazanului de preparare a masei electroizolante în timpul procesului de preparare
(t ~ 100ºC) ;
- Surparea malurilor gropii din zona de lucru în timpul efectuării lucrărilor (vibraţiilor, acces
auto etc.);
- Cădere de obiecte, materiale din mijloace de transport care se deplasează în vecinătatea zonei
de lucru sau aruncate de locatarii blocurilor;
- Proiectare de obiecte sau particule:
- pietre antrenate de roţile mijloacelor de transport auto
- particule desprinse în procesul de decopertare a betonului sau asfaltului;
- Recul provocat la utilizarea pikamer –ului;

18
- Jet de ulei la spargerea accidentală a instalaţiei hidraulice a excavatorului – calitate
necorespunzătoare a furtunurilor de presiune;
- Contact direct al epidermei cu suprafeţe periculoase – tăietoare, înţepătoare – capete cabluri,
cioburi sticlă, obiecte contondente înglobate în sol.

· FACTORI DE RISC TERMIC

- Contact direct al epidermei cu suprafeţe metalice reci la lucrul pe timpul iernii

- Lucrul cu flacără deschisă (lampa pentru manşonări şi accesorii) sau apariţia flamelor
cauzate de reţelele învecinate, aflate sub tensiune, care pot avea ca urmare arsura termică

· FACTORI DE RISC ELECTRIC

- Electrocutarea prin atingere directă:

- la dezlegarea cablurilor;
- atingerea accidentală a elementelor rămase sub tensiune;
- la ruperea accidentală a conductorilor LEA existente pe acelaşi traseu;
- la manevre greşite în staţie şi posturi TRAFO;

- Curent electric:
- prin atingere indirectă:
- la deteriorarea accidentală a izolaţiilor traseelor electrice învecinate
- prin apariţia tensiunii de pas:
- la punerea la pământ accidentală a traseelor electrice din vecinătatea punctului de
intervenţie

· FACTORI DE RISC CHIMIC

- Lucrul cu substanţe toxice (unii adezivi din seturile de manşoane, unele unsori din seturile de
manşoane, care pot produce intoxicaţie cronică;
- Lucrul cu substanţe inflamabile: izolaţii, carburanţi, lubrifianţi.

În raport cu mediul de muncă:

· FACTORI DE RISC FIZIC

- Temperatură ridicată a aerului în anotimpul călduros – lucrul în aer liber sau în groapă
acoperită de cort;
- Temperatură coborâtă a aerului în anotimpul rece – lucrările se pot desfăşura până la o
temperatură de - 10º C;
- Curenţi de aer, în special în anotimpul rece;
- Nivel redus de iluminare la locul de intervenţie şi contrast ridicat lumină – întuneric la lucrul
în zilele însorite;
- Calamităţi naturale - surprindere de trăsnet, viscol, prăbuşiri de copaci;
- Pulberi pneumoconiogene – praf, particule antrenate de curenţii de aer.

19
 · FACTORI DE RISC CHIMIC

- Gaze, vapori, aerosoli toxici în atmosfera locului de muncă:

- Gaze rezultate în urma mufării cu anumite accesorii;
- Vapori ai solvenţilor organici de degresare;
- Gaze cu densitate mai mare decât a aerului provenite de la mijloacele de transport.

Programul de lucru este de 8 ore, între orele 7 – 1500. El se poate prelungi în caz de
necesitate: de exemplu, când echipa - defectoscopie nu a terminat măsurările sau lucrarea este în
fază finală. În cazul în care o lucrare durează mai multe zile, ea este întreruptă la terminarea
programului de lucru şi continuată a doua zi.

20
 1.2.Evaluarea efortului profesional

1. Evaluarea sarcinii de muncă

Dintre factorii profesionali, potenţial factori de risc pentru starea de securitate şi sănătate în
muncă, o parte au prezentat un nivel mai redus, alţii unul mai crescut, deci mai important.

Astfel, dificultatea unor sarcini şi operaţii datorate gradului ridicat de complexitate dar şi de
pericol implicat în realizarea acestora, apare pe ansamblu de nivel mediu – 3,2. Se mai poate
remarca faptul că, frecvenţele situaţiilor cu o dificultate ridicată se distribuie între „niciodată” şi
„foarte des”, cu toate acestea predomină „uneori” (60%), determinând o frecvenţă medie şi deci
nivelul mediu al acestora din punct de vedere al efectelor negative asupra stării de securitate şi
sănătate.

Un al doilea factor de risc şi solicitare îl constituie ritmul de lucru. Şi acest factor prezintă un
nivel mediu – 2,9.

Regimul pauzelor, de asemenea nu reprezintă un factor de risc, având nivelul 2 – scăzut.

Posibilităţile de întrerupere a lucrului pentru a lua o pauză, sunt apreciate că există, „atât cât este
nevoie”.

Constrângerile temporale reprezintă şi ele un factor de risc de nivel între mediu şi crescut – 3,5,
graba în finalizarea activităţii fiind semnalată ca prezentă „destul de des” şi „întotdeauna” de
30%, respectiv 20% dintre subiecţii investigaţi.

Gradul utilizării cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale este „foarte mare”, reprezentând

un factor cu efecte benefice asupra stării personalului, şi un factor de risc de nivel redus – 1,6.

Posibilitatea apariţiei unor sarcini noi, în raport cu care nu există suficientă pregătire
profesională, este scăzută (2,3).

Sentimentul eficacităţii în activitate şi sentimentul importanţei propriei activităţi este

prezent între „destul de des” şi „întotdeauna” şi ca atare nu constituie un factor de risc.

Varietatea operaţiilor ( “foarte mare “- “destul de mare” 90%) reduce frecvenţa situaţiilor de
monotonie. De asemenea, implicarea aproape echilibrată a celor 3 tipuri de conduite profesionale
(bazate pe deprinderi, pe reguli şi pe cunoaştere) este benefică atât pentru menţinerea unei
mobilizări adecvate a capacităţilor, cât şi pentru dezvoltarea în timp a acestora.

Precizia ridicată, atât la nivelul recepţionării şi prelucrării de informaţii, cât şi la nivel de decizie
şi de operare, dublată de răspunderea în raport cu implicaţiile unor eventuale erori în
activitate, reprezintă un factor de solicitare şi de risc în acelaşi timp (costuri biologice crescute,
riscul unor incidente ca urmare a unor conduite nesigure, greşite), prezentând un nivel crescut
spre foarte crescut – 4,4/4,7.

21
Evaluarea gradului de autonomie în realizarea sarcinilor indică deci un nivel scăzut spre mediu
ca factor de risc – 2,5 / 2,1, deci, între “destul de mare” şi “într-o oarecare măsură”. Cu toate
acestea, autonomia scăzută în realizarea activităţilor în sensul desfăşurării acestora în strictă
conformitate cu regulamentele de manevre, cu normele specifice de securitate a muncii, cu
instrucţiunile şi procedurile interne, care nu permit abateri de la ierarhia primirii dispoziţiilor de
lucru şi executării acestora, reprezintă un factor de insatisfacţie şi în final de stres profesional.

Existenţa feedback - ului, a posibilităţii autocontrolului în raport cu corectitudinea şi eficacitatea

propriei intervenţii, este de asemenea diferită ca frecvenţă, în funcţie de individ, prezentând în
ansamblu un nivel ” spre mediu”.

Gradul în care sunt utilizate cunoştinţele şi deprinderile profesionale este “foarte mare” în
60% din cazuri, deci un nivel foarte scăzut spre scăzut, ca factor de risc (1,6).

Supraîncărcarea electricianului LES apare între “uneori” (50%) şi “destul de rar” / „destul de
des” (20 / 20%), deci cu un nivel de 3,2 – nivel mediu ca factor de risc.

Caracterul repetitiv, în general de nivel mediu spre crescut ca factor de risc – 3,5 - apare totuşi
semnalat ca prezent „permanent” şi „destul de des” de 20%, respectiv 40% dintre subiecţi.

Posibilităţi de comunicare cu colegii există şi chiar este necesară comunicarea pe parcursul

desfăşurării lucrărilor. De aceea, acest factor, ca factor de risc, este foarte redus – 1,4. Cu toate
acestea şi tocmai de aceea se constituie în factor de risc în situaţiile în care, datorită deficienţelor
tehnice comunicarea cu dispecerul este imposibilă (zone neacoperite de telefonia mobilă, staţii
neperformante etc.).

Se capătă instrucţiuni suficient de clare şi se cunoaşte responsabilitatea individuală, astfel

încât acest factor ca factor de risc prezintă un nivel scăzut.

Riscul producerii unor accidente soldate cu propria accidentare, cu accidentarea altor persoane,
precum şi cu avarierea unor instalaţii, echipamente reprezintă un important factor de risc şi de
solicitare, apreciat ca prezentând un nivel „spre crescut”.

Exigenţele profesionale datorate naturii şi caracteristicilor sarcinii de muncă, a condiţiilor de

realizare a acesteia, a echipamentelor şi instalaţiilor sunt preponderent de natură fizică şi
prezintă un nivel crescut spre foarte crescut – 4,5. Chiar dacă exigenţele mentale şi cele fizice
sunt apreciate în medie ca prezentând niveluri aproape egale: crescut (4,2) şi spre foarte crescut
(4,5), din tabelul nr. 1.2.1 se poate urmări frecvenţa diferită a răspunsurilor „foarte mari” pentru
cele două tipuri de exigenţe: 30% şi respectiv 60%.

În ansamblu, activitatea poate fi caracterizată ca necesitând efort fizic crescut, cu elemente de

efort mare, pentru manipularea, transportul şi susţinerea unor obiecte grele, ca şi pentru alte
operaţii dificile (de exemplu, efectuarea de săpături).

22
Din punctul de vedere al metabolismului energetic, operaţiile efectuate de electricienii LES se
încadrează în toate categoriile de efort fizic: cu caracter static, activităţi cu efort fizic mic, mediu
şi mare.

În mod special, săpăturile şi golirea de apă a gropilor implică un nivel crescut de solicitare fizică,
ajungând până la suprasolicitare, în raport cu condiţiile efective de la lucrarea respectivă. Pe de
altă parte, pentru remedierea defectelor pe cabluri, este necesară gestualitate profesională care
cere precizie, coordonare motorie şi oculomotorie. Susţinerea manuală a cablurilor impune, de
asemenea, eforturi fizice mari, cu componente statice prelungite.

Se lucrează uneori în spaţii restrânse, ceea ce determină adoptarea unor poziţii de lucru incomode
şi forţate, cu contracturi statice ale musculaturii de postură, pe durate variate de timp şi în
condiţii de multe ori nefavorabile de temperatură, umiditate relativă şi curenţi de aer ceea ce duce
la posibile efecte, în special asupra funcţionalităţii şi patologiei aparatului locomotor, pe termen
scurt ori lung.

Ca exigenţe senzoriale, activitatea electricienilor LES presupune cerinţe vizuale pe linia

acuităţii vizuale statice şi dinamice, a acomodării, a simţului cromatic, a funcţiei de adaptare şi a
vederii în relief, solicitări amplificate în condiţii deficitare de iluminat şi/sau în situaţia unor
alterări ale analizatorului vizual al operatorilor.

Şi analizatorul auditiv este solicitat prin sarcina de muncă, activitatea electricienilor LES
impunând şi semnalizări acustice şi comunicări verbale. Există o “codificare” a limbajului
utilizat, ceea ce presupune şi o adaptare în ceea ce priveşte recepţionarea şi emiterea mesajelor.

Exigenţele profesionale se adresează şi planului mental (inclusiv psihosenzorial) (nivel 4,2 –

crescut) în raport cu anumite operaţii şi condiţii de desfăşurare.

Dintre capacităţile mentale, în mod deosebit implicate în realizarea sarcinii de muncă, se

evidenţiază:
· memoria de scurtă şi lungă durată – 4,8
· vigilenţa – 4,6
· dexteritate psihomotorie – 4,6
· concentrarea intensă – 4,3
· abilităţi de organizare şi planificare - 4,
· spirit de iniţiativă – 3,9
· abilitatea de a lua decizii rapide – 3,6
· abilitatea de a lua decizii în mod independent – 3,4

Se poate afirma că există şi factori de solicitare neuropsihică care ar putea influenţa starea de
sănătate a lucrătorilor şi că această solicitare este specifică sarcinii de muncă a electricianului
LES, dar de nivel mediu în majoritatea situaţiilor de rutină, şi crescut în cazul intervenţiilor
realizate în condiţii de incidente mai deosebite, de urgenţă, în condiţii de dificultate şi
responsabilitate crescută în raport cu riscul producerii unor incidente şi accidente în timpul
activităţii.

23
24
Tabel nr. 1.2.1 – Caracteristici ergonomice ale sarcinilor la electricieni – LES

Caracteristici ergonomice ale sarcinilor Răspunsuri Valori medii

(%) nivel

Sarcini – operaţii - gesturi: - „niciodată” 10%

- dificultate - „destul de rar” -
- „uneori” 60% 3,2
- „destul de des” 20%
-„foarte des” 10%
Ritm de lucru: impus sau liber - „întotdeauna” 20%
- „destul de des” 20%
- „uneori” 30% 2,9
- „destul de rar” 10%
- „niciodată” 20%

Regimul pauzelor (posibilităţi de - „atât cât este 60%

întrerupere a lucrului) nevoie”
- „aproape cât 10%
este nevoie”
- „nici prea 10% 2
puţin, nici suficient” 10%
- „destul de 10%
puţine”
- „foarte puţine”

Constrângeri temporale
- graba în finalizarea activităţii; - „niciodată” -
- „destul de rar” 20%
- „uneori” 30% 3,5
- „destul de des” 30%
- „întotdeauna” 20%

- neglijarea unor sarcini datorată - „niciodată” 30%

constrângerilor temporale - „rareori” 40% 2
- „uneori” 30%
- „deseori” -
Corespondenţa cu experienţa,
capacităţile şi deprinderile populaţiei
de operatori:
- gradul utilizării cunoştinţelor şi - „foarte mare” 60%
deprinderilor profesionale; - „destul de 20% 1,6
mare” 20%
- „într-o

25
 oarecare măsură”
- posibilitatea apariţiei unor sarcini noi în 20%
raport cu care nu există suficientă - „deloc” 505
pregătire / experienţă. - „în mică 20% 2,3
măsură”
- „într-o 10%
oarecare măsură”
- „destul de
mult”

Ansamblu cu înţeles de sine stătător.

Contribuţia la rezultatul total al
activităţii (%):
- sentimentul eficacităţii în activitate; - „întotdeauna” 60%
- „destul de des” 30% 1,5
- „uneori” 10%

- sentimentul importanţei şi al - „sarcină foarte 40%

caracterului deosebit al activităţii. importantă”
- „sarcină destul de 40% 1,8
importantă”
- „indecis” 20%
Varietatea -„foarte mare”
- „destul de mare” 20%
- „nici variaţie, 70% 1,6
nici 10%
monotonie”
- conduită bazată pe deprinderi;
- „permanent” 20%
- „destul de des” 40%
- „uneori” 10% 3,5
- „rareori” 30%
- conduită bazată pe reguli;
- „permanent” 60%
- „destul de des” 20% 4,4
- „uneori” 20%
- „rareori” -
- conduită bazată pe cunoaştere
- „foarte mult” 50%
- „destul de mult 40% 4,4
- „într-o oarecare 10%
măsură”

Precizie:
- observaţii sau alegeri care cer precizie; - „permanent” 60% 4,4

26
 - „destul de des” 20%
- „uneori” 20%
- „rareori” -

- activităţi care cer o precizie deosebită. - „permanent” 80% 4,7

- „destul de des” 10%
- „uneori” 10%
Autonomie:
- posibilitatea de a interveni în rezolvarea - „foarte mare” -
problemelor; - „destul de 50% 2,5
mare” 50%
- „într-o
oarecare măsură”
- gradul de autonomie în activitate; 30%
- „complet” 30% 2,1
- „destul de 40%
mare” -
- „nivel mediu”
- independenţa în realizarea activităţii. - „destul de 10%
mic” 10%
30%
- „completă” 3,3
- „destul de 10%
mare” 40%
- „într-o
oarecare măsură”
- „destul de
mică”
- „inexistentă”

Feedback - „întotdeauna” 40%

- „deseori” -
- „uneori” 20% 2,7
- „rareori” 30%
- „niciodată” 10%

Posibilităţi de învăţare şi dezvoltare: - „foarte mare” 60%

- gradul în care sunt utilizate cunoştinţele - „destul de 20% 1,6
şi deprinderile profesionale; mare” 20%
- „într-o
oarecare măsură”

Supraîncărcarea / subîncărcarea
operatorului:

27
- distribuirea inegală a volumului de - „foarte rar” -
muncă determină situaţii de - „destul de rar” 20% 3,2
supraîncărcare; - „uneori” 50%
- „destul de des” 20%
- „foarte des” 10%

- distribuirea corectă a activităţii în - „în totalitate 10% 2,3

cadrul echipei de lucru corectă” 70%
- „destul de 10%
corectă” 10%
- „nu pot aprecia”
- „destul de
incorect”

Caracterul repetitiv (repetare sarcini - „permanent” 20%

parţiale sau faze de activitate) - „destul de 40% 3,5
mare” 10%
- „uneori” 30%
- „rareori”

Posibilităţi de comunicare:
- există posibilitatea ca pe parcursul zilei - „de câte ori se 80%
de lucru să se comunice cu colegii atunci doreşte”
când se doreşte acest lucru; - „destul de des” 10% 1,4
- „uneori” -
- „destul de rar” 10%

- activitatea realizată izolează individul - „niciodată” 90%

de colegi; - „destul de des” - 1,2
- „uneori” 10%

- activitatea necesită abilitatea de - „permanent” 30%

comunicare şi cooperare cu diferite tipuri - „destul de des” 70% 4,3
de persoane. - „uneori” -
- „rareori” -

Claritatea rolului profesional:

- se capătă instrucţiuni suficient de clare - „întotdeauna” 10% 1,9
referitoare la activitatea individuală; - „în general, da” 90%

- se cunoaşte responsabilitatea - „foarte bine” 60%

individuală în activitatea realizată. - „destul de bine” 20% 1,6
- „mai mult sau 20%
mai puţin”

28
Responsabilităţi. Pericole:

- riscul de a cauza accidentarea altei - „foarte des” 40% 3,1

persoane; - „destul de des” 10%
- „uneori” 10%
- „foarte rar” 40%

- riscul de a-şi cauza propria accidentare - „niciodată” 10% 3,8

- „rareori” 10%
- „uneori” 20%
- „deseori” 10%
- „permanent” 50%

- riscul de a provoca avarierea unor - „niciodată” - 3,6

instalaţii, echipamente. - „rareori” 30%
- „uneori” -
- „deseori” 50%
- „foarte des” 20%

Exigenţe profesionale:
- mentale; - „foarte mari” 30%
- „destul de mari” 60%
- „într-o oarecare 10% 4,2
măsură”
- „destul de mici” -

- fizice; -„foarte mari” 60%

- „destul de mari” 30%
- „într-o oarecare 10% 4,5
măsură”
- „destul de mici” -
- „deloc” -

- memorie bună; - „permanent” 90%

- „destul de des” - 4,8
- „uneori” 10%

- abilitatea de a lua decizii în mod - „permanent” 30%

independent; - „destul de des” 20%
- „uneori” 30% 3,4
- „rareori” -
- „niciodată” 20%

29
- abilitatea de a lua decizii rapide; - „permanent” 20%
- „destul de des” 40% 3,6
- „uneori” 20%
- „rareori” 20%

- concentrare intensă; - „permanent” 40%

- „destul de des” 50% 4,3
- „uneori” 10%
- „rareori” -

- vigilenţă deosebită; - „permanent” 60%

- „destul de des” 40% 4,6
- „uneori” -

- abilităţi de organizare şi planificare; - „permanent” 40%

- „destul de des” 40% 4
- „uneori” -
- „rareori” 20%

- spirit de iniţiativă; - „permanent” -

- „destul de des” 90% 3,9
- „uneori” 10%

- dexteritate manuală. - „permanent” 60%

- „destul de des” 40% 4,6
- „uneori” -
- „rareori” -

30
 1.2.2. Evaluarea efortului profesional pe baza indicatorilor de
evaluare subiectivă

Rezultatele înregistrate pe baza utilizării Indicelui TLX de efort în realizarea sarcinii (după
NASA), ca tehnică de evaluare a efortului profesional, sunt conţinute în tabelele şi graficele nr.
1.2.2.1 a – b.

Din grafice se poate constata faptul că a fost utilizată o scală de 10 niveluri (în tabele fiind
utilizate trei tipuri de scale: de 10; de 5 şi de 3 niveluri), fiind mai sensibilă în evaluarea efortului
şi în compararea diferenţelor, uneori foarte fine, dintre nivelurile diferitelor dimensiuni ale
acestuia.

Urmărind graficul nr. 1.2.2.1.a, se poate observa nivelul crescut al efortului profesional total -
Ef (7,7). Dintre diferitele tipuri de exigenţe profesionale, care contribuie la acest efort total, se
remarcă nivelul cel mai ridicat al exigenţelor fizice (crescut) – EF (8,3), apoi al exigenţelor
mentale – EM (7,6) (de asemenea crescut, dar puţin sub al celor fizice).

La nivel mediu se prezintă exigenţele temporale ET (5,1), în timp ce, sub nivelul mediu (ca
implicare în nivelul de efort profesional) sunt apreciate: performanţa personală (PP-2,7)
(considerându-se că acesta corespunde exigenţelor profesionale) şi frustrarea Fr (4,6).

În tabelul şi graficul nr. 1.2.2.1.b, se poate urmări nivelul mediu ponderat al celor 6 scale. Prin
ponderare, pe primul loc apar şi de această dată efortul profesional cu un nivel crescut – 4,3 şi
apoi efortul fizic cu nivel spre crescut (3,6).

În continuare, este indicat PP – nivel mediu (3) ca un important factor de adaptare în raport cu
factorii profesionali de efort / solicitare; acest fapt evidenţiază conştientizarea de către personal
a importanţei factorilor individuali, a capacităţilor individuale în procesul de adaptare la
exigenţele şi constrângerile profesionale, corelând totodată pozitiv cu rezultatele evaluării
efortului profesional prin intermediul indicatorilor psihofiziologici.

Pe locul următor este amplasat factorul exigenţe mentale EM (1,4), considerat cu o implicare mai
redusă, comparativ cu ceilalţi factori de efort profesional, ca şi frustrarea de altfel (0,9).

31
 Tabelul nr. 1.2.2.1. Rezultatele evaluării exigenţelor şi efortului profesional în activitate
cu ajutorul Indicelui TLX – NASA

Indici individuali / dimensiune

01b 02b 03b 04b 01 02 04 05 06
EM 7-4-3 9-5-3 6-3-2 9-5-3 5-3-2 9-5-3 8-4-3 7-4-2 8-4
EF 5-3-2 9-5-3 8-4-3 10 - 5 - 3 9-5-3 9-5-3 10 - 5 - 3 5-3-2 9-4
ET 2-1-1 5-3-2 8-4-3 6-3-2 2-1-1 9-5-3 7-4-2 7-4-3 6-3
PP 7-2-3 2-1-1 2-1-1 1-1-1 4-2-1 3-2-1 2-1-1 3-2-1 2-1
Ef 4-2-2 10 - 5 - 3 9-5-3 9-5-3 1-1-3 9-5-3 10 - 5 - 3 9-5-3 7-4
Fr. 9-4-3 2-1-1 8-4-3 2-1-1 2-1-1 2-1-1 5-3-2 7-4-2 7-4

Indici individuali ponderaţi

01b 02b 03b 04b 01n 02n 04n 05n 06n
EM 2 1 1 2 2 1
EF 4 3 2 3 5 4
ET 1 2 2 3 1 2
PP 5 0 4 2 3 4
Ef 3 4 5 5 4 4
Fr. 0 5 1 0 0 0

32
33
 1.3. Analiza / Evaluarea capacităţilor psihofiziologice şi a
trăsăturilor generale de personalitate

1.3.1. Analiza / Evaluarea capacităţilor psihofiziologice

În tabelul nr. 1.3 se pot urmări rezultatele obţinute de lotul de electricieni LES (în număr de10),
la probele care investighează planurile psihosenzorial şi psihomotor. Aceştia au vârste cuprinse
între 24 şi 50 de ani, vârsta medie fiind de 36,4 ani.
Vechimea totală în activitate a lotului este cuprinsă între 4 şi 31 ani, cea medie fiind de 18,2 de
ani. Vechimea în activitatea actuală este cuprinsă între 3 şi 27 ani, cea medie fiind de 10,7 ani.

Astfel, în raport cu primul plan, se poate observa că:

· 1 electrician (10%) prezintă un nivel “foarte bun” de dezvoltare a capacităţilor evaluate,
· 5 electricieni (50%) unul “bun” şi
· 4 (40%) un nivel “mediu”..

În planul psihomotor, rezultatele înregistrate reflectă următoarea situaţie:

· 1 electrician (10%) – nivel “f. slab”,
· 1 electrician (10%) – nivel “între f. slab şi slab”,
· 1 electrician (10%) – nivel “între f. slab şi mediu”,
· 2 electricieni (20%) – nivel “între slab şi mediu”,
34
· 3 electricieni (30%) – nivel „mediu”,
· 2 electricieni (20%) – nivel „între mediu şi bun”.

1.3.2. Evaluarea trăsăturilor generale de personalitate

Chestionarul F.P.I., prin evaluarea trăsăturilor generale de personalitate conţinute în foile
individuale de profil ale majorităţii subiecţilor investigaţi, indică personalităţi echilibrate fără
tendinţe, care ar putea indica trăsături mai mult sau mai puţin accentuate de personalitate.
Subiectul notat cu codul 03B prezintă tendinţe accentuate spre nervozitate (cu posibile
deranjamente psihosomatice), ca şi spre depresivitate (dispoziţie proastă, nesiguranţă de sine).
Aceste tendinţe se pot datora fie unei labilităţi emoţionale înnăscute, fie unei situaţii stresante de
viaţă.

Chestionarul 16 PF, mai detaliat în analiza factorilor de personalitate, identifică tendinţe relativ
accentuate referitoare în general la următorii factori:

· A+ (ciclotimie, deschidere, cooperare): subiecţii cu codurile 02B, 04, 07.

· C+ (stabilitate emoţională): subiecţii cu codurile 01B, 02B, 02;

· E+ (caracter puternic, autoritar): 04B, 05;

· G+ (Supraeu puternic, conştiinciozitate, perseverenţă, seriozitate): subiecţii 03B, 02, 04;

· H+ (încredere în sine, siguranţă în plan social): subiecţii notaţi cu codurile 01B, 02B, 02, 06;

· O – (calm, încredere în sine şi în oameni în general): subiecţii 01B, 02B, 07;

· Q1 – (spirit conservator, stabilitate): subiecţii cu codurile 02B, 03B, 01;

· Q2 – (spirit de echipă, fidelitate faţă de grup): subiecţii 01B, 02B, 03B, 04B, 02, 05, 06, 07;

· Q3+ (imagine de sine bine structurată, control, voinţă puternică, precizie în reacţii): subiecţii
notaţi cu codurile 01, 06.

Se pot remarca la subiectul notat cu codul 03B anumite tendinţe spre neîncredere, suspiciune,
existenţa unei relative instabilităţi emoţionale, ca şi o comunicativitate mai scăzută, tendinţe care
conduc şi spre un nivel mediu spre crescut de anxietate. Aceste tendinţe sunt ponderate de
echilibrul celorlalţi factori de personalitate, care indică un eu relativ puternic, cu o
conştiinciozitate ridicată, ca şi un spirit conservator şi fidelitate faţă de echipă.

De asemenea, subiectul cu codul 05 prezintă şi el un nivel ridicat de anxietate, corelată şi cu o

stabilitate emoţională scăzută, posibil datorate unei situaţii de viaţă stresante. Aceste tendinţe
sunt ponderate de restul factorilor de personalitate care se prezintă ca fiind echilibrate.

35
Aceste tendinţe pledează pentru aprecierea structurilor de personalitate ale subiecţilor ca fiind
relativ echilibrate şi orientate spre o bună funcţionare în plan social în general şi în plan
profesional în special.
4.

36
 Analiza stării de sănătate

1.4.1. Analiza stării de sănătate fizică

În tabelul 1.4.1.1 sunt centralizate categoriile de afecţiuni înregistrate în fişele medicale

individuale aflate la serviciile medicale de întreprindere de la sucursalele SC ELECTRICA SA,
în raport cu funcţia de electrician LES. La un număr total de 487 electricieni, s-au luat în
considerare toate afecţiunile înregistrate pe perioada dintre 1998 şi 2002, indiferent dacă ele au
fost sau nu însoţite de incapacitate temporară de muncă. Datele sunt prezentate pe grupe de
vârstă (sub 30 ani, între 31 – 40 ani, între 41 – 50 ani, peste 51 ani) şi în raport cu vechimea în
funcţie (sub 5 ani, între 6 – 10 ani, între 11 – 15 ani, între 16 – 20 ani, peste 21 ani),
calculându-se ponderea acestor îmbolnăviri faţă de numărul total de personal din grupa de vârstă
/ vechime în funcţia respectivă.

Pe perioada celor 5 ani pentru care s-a făcut raportarea, a fost înregistrat un număr mediu de 1,40
afecţiuni pentru o persoană.

La electricienii LES (tabelul 1.4.1.1 şi figura 1.4.1.1), pe primul loc s-au situat afecţiunile
aparatului locomotor (36,1 %) urmate de afecţiunile aparatului respirator (26,9 %) şi, într-un
procent apropiat, de afecţiunile digestive (17,86 %) şi cardio-vasculare (17,04%). Afecţiunile
SNC / organe de simţ au fost semnalate la 13,5 % din personal, cele genito-urinare la 10,1 %,
cele metabolice la 4,92 %. 11,9 % a reprezentat procentul altor tipuri de afecţiuni înregistrate.

Prelucrarea datelor a fost completată prin determinarea greutăţii specifice a fiecărui tip de
afecţiuni faţă de totalul personalului din grupa de vârstă respectivă (figura 1.4.1.2) şi apoi în
raport cu grupele de vechime în funcţie (figura 1.4.1.3). În raport cu datele tabelului 1.4.1.1,
aprecierile în ceea ce priveşte repartiţia categoriilor de afecţiuni pe parametrii amintiţi (grupă de
vârstă, vechime în funcţie) sunt limitate, din cauza numărului inegal de personal.

Din figura 1.4.1.2 rezultă că la electricienii de până la 50 ani, predomină afecţiunile

locomotorii (respectiv,31,5%; 36,6%; 38,6%) iar afecţiunile respiratorii se situează pe locul
secund (de asemenea în procente apropiate: 29,3%; 28,2%; 23,6%). La electricienii din grupa de
vârstă de peste 51 ani, procentul afecţiunilor locomotorii (36,3%) şi al celor respiratorii (25,9%)
este apropiat de cel al celorlalte grupe, dar bolile cardiovasculare au o pondere de 37,6%, ceea
ce le clasează pe primul loc. La această grupă de vârstă morbiditatea este cea mai încărcată, şi
bolile digestive, ale SNC / organelor de simţ şi cele genito-urinare înregistrându-se la 24,6%;
20,7% şi, respectiv, la 11,6% din personal (saltul se observă deja la grupa de vârstă de peste 41
ani).

La electricienii de până la 30 ani, locurile următoare celor locomotorii şi respiratorii sunt ocupate
de afecţiunile digestive şi genito-urinare (15,2 %) şi de afecţiunile SNC / organelor de simţ
(10,8%).

La grupa de vârstă între 31 – 40 ani, bolile digestive, ale SNC / organelor de simţ, genito-urinare

37
şi cardiovasculare sunt semnalate la 14,6%; 13,6%; 11,5% şi, respectiv 10,9% din personal.

La electricienii LES între 41 – 50 ani, procentul îmbolnăvirilor cardiovasculare creşte

semnificativ faţa de electricienii din grupele de vârstă mai mică, fiind de 22,8%; afecţiunile
digestive sunt înregistrate la 10,9% din personal.

Este de remarcat apropierea valorilor între ponderea aceloraşi afecţiuni între electricienii
diferitelor grupe de vârstă la bolile metabolice: 3,2%; 5,7%; 3,9% şi, respectiv, 6,4%).

În ceea ce priveşte raportarea la vechimea în funcţie (situaţie prezentată în figura 1.4.1.3), se

poate remarca pe primul loc morbiditatea ridicată prin afecţiuni locomotorii la toate grupele
de electricieni, mai ales la cei cu vechime mai mare de 5 ani: 22,9% la grupa cu vechime sub 5
ani, şi procente foarte apropiate la celelalte grupe de personal: 33,3% la grupa cu vechime între 6
– 10 ani, 39,02% la grupa cu vechime între 11 – 15 ani, 38,7% la grupa cu vechime între 16 – 20
ani şi, respectiv, 38,8%, la cei cu vechime de peste 21 ani.

Pe locul următor, la aproape toţi electricienii, se regăsesc afecţiunile respiratorii: 16,6% la grupa
cu vechime sub 5 ani; 35,2%; 27,6%; 25,8% şi, respectiv, 24,3% la celelalte grupe.
Nu s-au înregistrat afecţiuni cardiovasculare la electricienii cu vechime sub 5 ani, dar procentul
acestor îmbolnăviri, apropiat ca valoare la grupele cu vechime sub 20 ani (respectiv, 15,6%;
13,8%; 19,3%) a crescut la 25% la electricienii LES cu vechime mai mare de 21 ani în funcţie.

Afecţiunile genito-urinare au fost mai frecvente la cei cu vechime mai mică (implicit, având
vârstă mai tânără). Pentru celelalte tipuri de afecţiuni variaţia este mare şi, deci nesemnificativă.

Se poate observa de asemenea, un salt de morbiditate la grupele cu vechime de peste 6 ani în

funcţie, faţă de grupa de electricieni cu vechime sub 5 ani.

La numărul total de 683 afecţiuni declarate la electricienii LES, s-a calculat ponderea fiecărui tip
de afecţiuni, prezentată în ordine descrescătoare:

Rangul Categoria de afecţiuni Pondere (%)

I Locomotorii 25,7
II Respiratorii 19,1
III Digestive 12,7
IV Cardio-vasculare 12,1
V SNC / organe de simţ 9,6
VI Alte afecţiuni 8,82
VII Genito-urinare 7,17
VIII Metabolice / endocrine 3,5
IX Psihice 1,17
X Sânge / organe hematopoetice 0,14

Se observă că ordinea înregistrată corespunde cu cea a morbidităţii în raport cu numărul total de

38
electricieni LES.

Nu au fost diagnosticate boli profesionale, iar pentru cele legate de profesie, atunci când ele au
fost declarate, nu au fost raportate la funcţia ocupată de subiecţii respectivi.

La examenele medicale periodice din perioada analizată, toţi electricienii LES au fost declaraţi
apţi pentru exercitarea funcţiei lor.

39
40
41
42
 1.4.2. Analiza stării de sănătate mentală

Rezultatele obţinute din aplicarea testului de depistare a unor simptome psihopatologice

semnificative pentru o eventuală stare de tulburare psihoafectivă, psihofiziologică şi somatică
aflate într-un stadiu preclinic sunt cuprinse în tabelele nr. 1.4.2.1a-b.

Intervalele de semnificaţie sunt următoarele:

- punctaj 0
- punctaj ≤ 4 - subiecţi normali
- punctaj 5 - 8 - subiecţi limită (manifestări uşoare sau tranzitorii, dar şi posibile
manifestări patologice minimalizate de subiecţi)
- punctaj ³ 9 - subiecţi cu simptomatologie psihopatologică.

Din urmărirea punctajelor conţinute în tabelul 1.4.2.1a, se constată următoarea situaţie:

· punctaj 0 : 6 subiecţi (60%);

· punctaj 1 – 4: 3 subiecţi (30 %). Deci, în ansamblu, 9 subiecţi (90 %) se situează în limitele
unei normalităţi totale, cu absenţa unor eventuale simptome psihopatologice semnificative
= stare de confort şi sănătate mentală.
· punctaj 5 - 8 : 0 subiecţi prezintă o simptomatologie la limită, cu manifestări uşoare sau
tranzitorii.

· punctaj ³ 9 :1 subiect prezintă o simptomatologie psihopatologică semnificativă pentru

existenţa unor eventuale tulburări mentale, psihoafective şi/sau psihosomatice.

Simptomatologia indicată de testul PSI - Ilfeld şi cuprinsă în tabelul nr. 1.4.2.1b, se referă în
principal la: stare de contractură musculară, arsuri gastrice, iritabilitate, nervozitate, agitaţie,
dispnee, simptome depresive (tendinţa la plâns, stare de tristeţe, descurajare, sentiment de
singurătate), temeri, pesimism relativ la viitor, lipsă de energie.

X X
X

43
Din prelucrarea răspunsurilor la CESP se evidenţiază următoarea simptomatologie subiectivă,
care corelează pozitiv sub aspectul frecvenţei unor simptome cu cea reflectată de testele de
sănătate totală:

Simptome LES
Răspuns (%) Nivel

Simptome mentale:

· Oboseală; - „ -
n 30% 3
i 40%
c 30%
i
· Deprimare; o 40%
d 30% 2,3
a 30%
t
· Nervozitate; ă 20%
” 40% 2,3
- „ 30%
d 10%
e
· Sentiment de singurătate. st 80%
u 10% 1,3
l 10%
d
e
r
a
r
”
- „
u
n
e
o
ri
”

44
- „
d
e
st
u
l
d
e
d
e
s
”

- „
n
i
c
i
o
d
a
t
ă
”
- „
d
e
st
u
l
d
e
r
a
r
”
- „
u
n
e
o
ri
”

- „

45
 n
i
c
i
o
d
a
t
ă
”
- „
d
e
st
u
l
d
e
r
a
r
”
- „
u
n
e
o
ri
”
- „
d
e
st
u
l
d
e
d
e
s
”

- „
n
i

46
 c
i
o
d
a
t
ă
”
- „
d
e
st
u
l
d
e
r
a
r
”
- „
u
n
e
o
ri
”

Simptome somatice:

· Cefalee; - „foarte 50%

rar” 10% 1,9
- „destul de 40%
rar”
- „uneori”
· Tulburări de ritm cardiac; 60%
10% 1,8
- „foarte 20%
rar” 10%
- „destul de
· Dureri de stomac; rar”
- „uneori” 40%
- „destul de 20% 2,2
des” 20%
20%

47
 - „foarte
rar”
- „destul de
rar”
- „uneori”
- „destul de
des”

· Tulburări de somn:
- probleme la adormire; - „foarte 60%
rar” 20% 1,8
- „destul de -
rar” 20%
- „uneori”
- „destul de
- întreruperi ale somnului. des” 50%
30% 1,7
20%
- „foarte -
rar”
- „destul de
rar”
- „uneori”
- „destul de
des”

48
 1.5. CONCLUZII

1.5.1. Activitatea electricienilor LES constă din efectuarea de lucrări de întreţinere şi reparaţii
(lucrări de revizie tehnică, de reparaţii programate, de reparaţii accidentale) asupra liniilor
electrice subterane de medie şi joasă tensiune, respectiv la :

- trasee de cabluri în construcţie subterană (medie şi joasă tensiune);

- puncte de racordare la separatorii de bare din punctele de alimentare şi posturile de
transformare;
- canale de vizitare în staţiile de transformare şi posturile de cabluri aferente;
- cabluri pozate pe diferite trasee (de exemplu pe sub trotuare sau carosabil) în vecinătatea
traseelor de apă, canalizare, gaze, telefoane;
- reţele de joasă tensiune către abonaţi cu deviaţii prin manşoane de derivaţie la iluminat
public şi intrare – ieşire în zona de blocuri şi locuinţe;
- firide de abonaţi şi cele generale de la blocuri.

Lucrările se desfăşoară preponderent în exterior, indiferent de condiţiile atmosferice.

Activitatea electricienilor LES este o activitate bine procedurată, care are la bază reglementări
normative (normative, instrucţiuni tehnice, fişe tehnologice). Toate lucrările, cu excepţia
săpăturilor până la decopertarea completă a cablurilor (executate pe bază de ITI – PM sau DV) se
execută în baza unei autorizaţii de lucru (conform NSPM nr. 65 / 1997).

Activitatea de întreţinere – reparaţii a cablurilor de medie şi joasă tensiune subterane se

desfăşoară pe baza unui program anual din care se defalcă programele semestriale, trimestriale şi
respectiv lunare. Programele lunare de lucrări se constituie pe baza comenzilor specifice
(comenzi lansate de SDFE către mentenanţă) primite până la data de 25 a lunii în curs pentru
planul lunii următoare.

În realizarea lucrărilor apar o serie de dificultăţi determinate de dotarea insuficientă cu

echipamente tehnice necesare (corturi, butelii încărcate, arzător, aerotermă, pompă submersibilă,
scule performante), amplificate de desfăşurarea lucrărilor în condiţii atmosferice nefavorabile.

Din punct de vedere al încărcării (volum de lucrări), aceasta este neuniformă, cu vârfuri la
schimbarea de anotimp (lunile noiembrie – decembrie, martie – aprilie), dar în creştere şi datorită
faptului că se măreşte volumul de instalaţii, iar personalul se reduce. Eficienţa activităţii este
judecată de regulă după numărul reviziilor planificate, dar dacă reviziile accidentale sunt
numeroase (ceea ce se întâmplă destul de frecvent), nu rămâne suficient timp pentru reviziile
programate.

1.5.2. În activitatea sa electricianul LES este supus unui cumul de factori de risc datoraţi
echipamentului tehnic (risc electric, mecanic, termic, chimic), mediului de muncă (temperaturi
ridicate / scăzute, curenţi de aer, umiditate, intemperii, iluminat insuficient - mai ales noaptea -,
pulberi, gaze toxice, risc biologic), dar şi factori de risc legaţi de sarcina de muncă care

49
determină suprasolicitare fizică (executarea manuală a săpăturilor, golirea de apă a gropilor,
poziţii de lucru forţate, deficitare, în spaţii înguste, în timpul manşonării în interiorul gropilor,
gestualitate profesională solicitând sistemul osteo-musculo-articular la manipularea cablurilor, a
diverselor dispozitive şi scule).

1.5.3. Programul de lucru este de 8 ore, între orele 7 – 1500. El se poate prelungi în caz de
necesitate: de exemplu, când PRAM-ul nu a terminat măsurările sau lucrarea este în fază finală.
În cazul în care o lucrare durează mai multe zile, ea este întreruptă la terminarea zilei de lucru şi
continuată a doua zi.

1.5.4. Analiza psihologică şi psihofiziologică a activităţii electricienilor LES a permis

încadrarea funcţiei acestora în categoria mare a funcţiei de întreţinere, ca funcţie operaţională în
sistemul de muncă. Această funcţie are ca obiect menţinerea echipamentelor, instalaţiilor în stare
de funcţionare corespunzătoare menţinerii parametrilor funcţionali în limite valorice normale. În
caz de defectare trebuie intervenit prin repararea sau înlocuirea elementelor defectate. De aceea,
funcţia de întreţinere are două componente: întreţinere preventivă şi depanajul. Electricianul, în
cadrul acestei funcţii, are două grupe distincte de sarcini: identificarea elementelor defecte sau în
curs de defectare (echivalentă diagnosticului la operatorii de la controlul proceselor) şi reparaţiile
sau înlocuirea elementelor defecte / în curs de defectare.

Activitatea de întreţinere are în general o structură complexă, eterogenă şi ierarhică. Ea îmbină

aspecte algoritmice şi euristice şi, în plan operaţional, fiecare sarcină, operaţie este subordonată
unui scop parţial şi toate la un loc scopului general de identificare a defectului.

Activitatea electricienilor LES conţine, preponderent, componenta de execuţie a funcţiei de

întreţinere, care constă în: realizarea operaţiilor manuale de săpare, de golire de apă a gropilor
decopertarea cablurilor defecte şi a celor în curs de reparare, înlocuirea elementelor defecte, la
care se adaugă: poziţii de lucru forţate, deficitare, în spaţii înguste, în timpul manşonării în
interiorul gropilor, gestualitate profesională solicitând sistemul osteo-musculo-articular la
manipularea cablurilor, a diverselor dispozitive şi scule.

1.5.5. Dintre factorii profesionali, potenţiali factori de risc pentru starea de securitate şi sănătate
în muncă, o parte au prezentat un nivel mai redus, alţii unul mai crescut, deci mai important.

Astfel, dificultatea unor sarcini şi operaţii datorate gradului ridicat de complexitate dar şi de
pericol implicat în realizarea acestora, apare pe ansamblu de nivel mediu – 3,2.

Constrângerile temporale reprezintă şi ele un factor de risc de nivel mediu – 3,5, graba în
finalizarea activităţii fiind semnalată ca prezentă „destul de des” şi „întotdeauna” de 30%,
respectiv 20% dintre subiecţii investigaţi.

Precizia ridicată, atât la nivelul recepţionării şi prelucrării de informaţii, cât şi la nivel de decizie
şi de operare, dublată de răspunderea în raport cu implicaţiile unor eventuale erori în
activitate, reprezintă un factor de solicitare şi de risc în acelaşi timp (costuri biologice crescute,

50
riscul unor incidente ca urmare a unor conduite nesigure, greşite), prezentând un nivel crescut
spre foarte crescut – 4,6.

Caracterul repetitiv, în general de nivel mediu ca factor de risc – 3,5, apare totuşi semnalat ca
prezent „permanent” şi „destul de des” de 20%, respectiv 40% dintre subiecţi.

Exigenţele profesionale datorate naturii şi caracteristicilor sarcinii de muncă, a condiţiilor de

realizare a acesteia, a echipamentelor şi instalaţiilor sunt preponderent de natură fizică şi
prezintă un nivel crescut spre foarte crescut – 4,5.
În ansamblu, activitatea poate fi caracterizată ca necesitând efort fizic crescut, cu elemente de
efort mare, pentru manipularea şi transportul unor obiecte grele, în zone accidentate, ca şi pentru
alte operaţii dificile din acest punct de vedere (de exemplu, efectuarea de săpături).

Exigenţele fizice ale electricienilor LES se raportează mai ales la efortul muscular dinamic,
pentru efectuarea gesturilor profesionale (săpături etc.), ceea ce, coroborat cu expunerea la
condiţii de mediu, uneori extreme, cu intemperii care intervin mai ales în cazuri de intervenţii
accidentale, constituie riscuri pentru sănătate.

Exigenţele profesionale se adresează şi planului mental (inclusiv psihosenzorial) (nivel 4,2 –

crescut) în raport cu anumite operaţii şi condiţii de desfăşurare.

Dintre capacităţile mentale, în mod deosebit implicate în realizarea sarcinii de muncă, se

evidenţiază: vigilenţa, memoria de scurtă şi lungă durată, abilităţi de organizare şi planificare,
dexteritate psihomotorie, spirit de iniţiativă, abilitatea de a lua decizii rapide, abilitatea de a lua
decizii în mod independent, concentrarea intensă

Se poate afirma că există factori de solicitare neuropsihică care ar putea influenţa starea de
sănătate a lucrătorilor şi că această solicitare este specifică sarcinii de muncă a electricianului
LES.

Din evaluarea efortului profesional pe baza indicatorilor de evaluare subiectivă s-a

evidenţiat nivelul mediu spre crescut al efortului profesional total - Ef (7,7). Dintre diferitele
tipuri de exigenţe profesionale care contribuie la acest efort total, se remarcă nivelul cel mai
ridicat al exigenţelor fizice (crescut) – EF (8,3), apoi nivelul exigenţelor mentale (mediu spre
crescut) – EM (7,6).

Se poate afirma că există factori de solicitare neuropsihică care ar putea influenţa starea de
sănătate a lucrătorilor şi că această solicitare este specifică sarcinii de muncă a electricianului
LES, dar de nivel mediu în majoritatea situaţiilor de rutină, şi crescut în cazul intervenţiilor
realizate în condiţii de incidente tehnice mai deosebite, de dificultate şi responsabilitate
crescută.

1.5.6. Evaluarea capacităţilor psihofiziologice ale electricienilor LES reflectă faptul că 60%
dintre subiecţi prezintă niveluri între bun şi foarte bun şi 40% nivel mediu de dezvoltare al
capacităţilor în plan senzorial-perceptiv. În plan psihomotor, 50% dintre subiecţi prezintă

51
niveluri între mediu şi bun de dezvoltare a capacităţilor, 30% între foarte slab şi mediu, respectiv
20% niveluri între foarte slab şi slab de dezvoltare.

Prin evaluarea trăsăturilor generale de personalitate conţinute în foile individuale de profil

ale majorităţii subiecţilor investigaţi, indică personalităţi echilibrate fără tendinţe, care ar putea
indica trăsături mai mult sau mai puţin accentuate de personalitate.

1.5.7. Evaluarea stării de sănătate mentală a indicat faptul că 9 subiecţi (90%) se situează în
limitele unei normalităţi totale, cu absenţa unor eventuale simptome psihopatologice
semnificative = stare de confort şi sănătate mentală. Doar un subiect (10%) prezintă o
simptomatologie la limită, cu manifestări uşoare sau tranzitorii. Simptomatologia poate fi
considerată ca nesemnificativă din punctul de vedere al frecvenţei acuzelor.

1.5.8. Factorii profesionali de risc şi de suprasolicitare aparţinând elementelor componente ale

sistemului de muncă şi care pot avea impact asupra stării de sănătate a electricienilor LES,
sunt, în principal, următorii:
- activitate necesitând elemente de efort fizic mare, pentru manipularea şi transportul unor
obiecte grele, în zone mai mult sau mai puţin accidentate, ca şi pentru alte operaţii dificile din
acest punct de vedere (de exemplu, efectuarea de săpături);
- spaţii de lucru restrânse, cu acces dificil şi care impun adoptarea unor poziţii de lucru
vicioase, pe durată mai mult sau mai puţin prelungită;
- dotare insuficientă cu echipamente tehnice necesare, uneori improvizaţii riscante sau
necesitând eforturi suplimentare;
- nivel de risc de accidentare prin prezenţa unor factori de risc mecanic, termic, electric, chimic
şi biologic;
- durată prelungită a programului de lucru, în caz de necesitate;
- relaţii de serviciu tensionate, neconvenabile, uneori;
- condiţii de mediu nefavorabile, mai ales prin expunere la intemperii, temperaturi ridicate sau
scăzute, curenţi de aer, niveluri scăzute de iluminare şi posibila „intervenţie” a unor agenţi
biologici.

Existenţa acestor riscuri pentru sănătate se reflectă în morbiditatea electricienilor LES, la

care, pe primele locuri se situează afecţiunile aparatului locomotor (36,1 %) şi afecţiunile
aparatului respirator (26,9 %). Urmează afecţiunile digestive şi cele cardio-vasculare,
prezente într-o pondere egală: 17,86 % şi, respectiv, 17,04%.

La toate grupele de vârstă, afecţiunile locomotorii şi cele respiratorii sunt apropiate ca pondere,
atrăgând atenţia asupra posibilei influenţe a factorilor profesionali comuni de risc pentru sănătate,
mai ales că şi în ceea ce priveşte raportarea la vechimea în funcţie, se observă morbiditatea
ridicată prin aceste tipuri de afecţiuni.
Morbiditatea generală este mai încărcată la electricienii de peste 51 ani, un nivel mai ridicat de
afectare a sănătăţii fiind legat şi de factorul vârstă (saltul se observă deja la grupa de vârstă de
peste 41 ani). La electricienii din grupa de vârstă de peste 51 ani, bolile cardiovasculare ocupă
primul loc.

52
Este de remarcat apropierea valorilor între ponderea bolilor metabolice la electricienii diferitelor
grupe de vârstă.

BIBLIOGRAFIE

1. Abadia G. et coll. Astreinte physique et manutention manuelle. Une priorite

d'action pour la prevention, INRS, Doc. med. trav.,1994,
nr. 58, p. 106-107.

2. Amiel, R Les défaillances de l'appareil psychique: pathologie

mentale, fatique, dépression et troubles psychosomatique.
In: Entreprise santé. Manuel de psychopathologie du
travail et de psychiatrie sociale", Maloine S.A. - éditeur,
27, rue de l'Ecole de Médecine 75006 Paris, France, 1985.

3. Amiel, R Stress et psychopathologie du travail. In: Arch. mal.prof.,

1989, 50, no. 7, 696-704.

4. Amiel, R La notation de santé mentale et son évaluation dans les

études épidémiologiques a visées préventives en médecine
du travail et en santé communautaire. In: Arch. mal.prof.

5. Amiel, R Peur dans le travail et protection de la santé mentale. In:

"Plaisir et soufrance dans le travail" - édition de l'AOCIP,
1987.

6. Arrestier G. Campagne nationale "manutentions manuelles et

mecaniques: organiser pour mieux se porter", Arch. Mal.
Prof., 1996, vol. 57, nr. 4, p.305-306.

53
7. Aubert, N., Pages, M. Le stress professionnel. Éditions Klincksieck, 1989.

8. Barbier J.P. A propos des manutentions manuelles, Arch. Mal. Prof.,

1997, vol. 58, nr. 5, p.474 - 476.

9. Baron, A.R. Psychologie: the Essential Science, Milton and Baron,

Massassuchets, 1989.

10. Biering - Sorensen F. A prospective study of low back pain in a general

population, Scand. J. Rehab. Med., 1983, nr. 15, p. 71 -
79.

11. Brusco F., Malchaire J. Problemes musculosquelettiques des membres superieurs.

Facteurs professionnels et extraprofessionnels, Cah. Med.
Trav., 1993, XXX, 4, 181 – 185

12. Cail, F. Approche des problemes liés a la charge mentale. In: Trav.
et séc., 1992, no.3, p.204-213.

13. Chandron, B. Vie quotidienne et psychopathologie de stress, Congres a

Paris, 28-29 apr. 1990.

14. Chanlat, J.F. Théories du stress et psychopathologie du travail. Revue

Prévenir, no.20, 1-er sem. 1990.
15. Cohen, S. After Effects of Stress on Human Performance and Social
Behaviour: A Review of Research and Theory,
Psychosocial Bulletin, vol.88, 1, 1980, p.82-108.

18. Crespy, J. Stress et psychopathologie du travail. Cah. de notes doc.,

no.116, 3-e trim. 1984.

20. Cru, D., Dejours, C. La peur et la connaissance des risques dans les métiers du
batiment. In: "Psychopathologie du travail", Entreprise
Moderne D'Édition, 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

21. Dejours, C., Veil, C., Psychopathologie du travail. Entreprise Moderne

Wisner, A.(sub red.) d'Édition, 17 rue Viete, 75017, Paris, 1985.

22. Dejours, C., Abdoucheli,E Itinéraire théorique en psychopathologie du travail. Revue

Prévenir, no.20, 1-er sem. 1990.

23. Dejours, C. Travail: usure mentale. Essai de psychopathologie du

travail. Le Centurion / Médecine Humaine 1980.

54
24. Dejours, C.,
25. Dejours, C.,Collot, T
Godard, P., Logeay, P..,
26. Dejours, C., Burlot, A.
27. Daniellou, F.
28. Epp Jake
29. Frankenhauser, M.,
Johanson, G.
30. Gadbois, C.
31. Gadbois, C., Logeay, P.
32. Godard, Ph.
33. Gorgos, C.
34. Hale A.R., Mason I.D.
35. Hassett, J., White, M.K
36. Hoiden L.S.
Aspects psychopathologiques du travail. in: "Traité de
psychologie du travail" (Lévy-Leboyer, C. şi Sperandio,
J.C. - sub red.), PUF, Paris, 1987.
Syndromes psychopathologiques consécutifs aux accidents
du travail incidences sur la reprise du travail. in: Le travail
humain, tom 49, no.2, 1986.
Contribution de la psychopathologie du travail a l' étude
de l'alcoolisme. In: "Psychopathologie du travail",
Entreprise Moderne d' Édition, 17 rue Viete, 75017 Paris,
1985.
La conduite de processus chimiques: Présence et pression
du danger. in: "Psychopathologie du travail", Entreprise
Moderne d' Édition, 17 rue Viete, 75017 Paris, 1985.
Mental Health for Canadians: Striking a Balance, Canada
Mental Health, 1988, vol. 36, nr.2-3, p.1-23.
On the Psychophysiological Consequences of Under
Stimulation and Overstimulation. in: "Society Stress and
Disease"(L. Levi - ed.) Oxford Univ. Press, vol. 4, 1981,
p.82-89.
Evaluation des effets psychiques des situations de travail a
forte contrainte. INRS – EPHE – Documents pour le
médecin du travail, no.41, 1-er trim. 1990.
Les astreints psychiques du travail répétitif. INRS- EPHE-
Documents pour le médecin du travail, no.41, 1-er trim.
1990.
Santé mentale et médecine du travail ou comment aborder
le rapport de l'homme a son travail, tome XIV, no.3, 1987.
Vademecum în psihiatrie. Ed. Medicală, Buc. 1985.
L'evaluation du role d'une formation kinetique dans la
prevention des accidents de manutention, Le Travail
Humain, 1986, nr. 40, p. 195 - 208.
Psychology in Perspective. Harper and Row, New York,
1989
Regulation in Norway on the subject "manual Handling" ,
Proceedings of the 13th Triennal Congress of IEA,
55
 Tampere, Finland, 1997, p. 571-573.

37. Huguet, M. La fatique, l'énigme d'un phénomene évident. Prévenir,

1983, p.5-14

38. Iamandescu, I.B. Stresul psihic şi bolile interne. Ed. All, 1993.

39. Kalimo R. Stress in Work, in Scandinavian Journal of Work,

Evironment & Health, vol.6, Supplement 3, 1980

40. Levi, L. Le stress dans l'industrie. Série Sécurité, Hygiene et

Médicine du Travail. Bureau International du Travail,
1984, Geneva

41. Levi, L. Définitions et aspects conceptuels de la santé en milieu

professionnel - OMS, Facteurs psycho-sociaux en milieu
de travail et leurs rapports a la santé, 1988.

42. Logeay, P., Gadbois, C.
43. Logeay, P., Gadbois, C.
Les astreintes psychiques des situations dangereuses de
travail. in: "Psychologie et psychopathologie du travail" -
Documents pour le médecin du travail, no.44, 4-e trim.
1990 - INRS, Franţa.
L'agression psychique de la mort dans le travail infirmier.
In: "Psychopathologie du travail", Entreprise Moderne d'
Édition 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

44. Escudie, M., Fichet Éléments de la perception du risque en milieu nucléaire.

Clairfontaine, P. Y., In: "Psychopathologie du travail", Entreprise Moderne d'
Moreau, A. Édition 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

45. Masset D., Malchaire J., Lombalgies et capacites fonctionnelles du tronc, Arch.
Piette A., Cock N. Mal. Prof., 1996, vol. 57, nr. 4, p.256 - 264.

46. Mayer, H. Les travailleurs et le stress. in: Stress physique et

47. Mital A., Nicholson A.S.,
Ayoub M.M.
psychologique du travail, Dublin, Fondation européenne
pour l'amélioration des conditions de vie et de travail,
1982.
A Guide to Manual Materials Handling, Second edition,
Taylor and Francis, London, Washington D.C., 1997.

48. Moline, A.F. Travail et Santé Mentale-Dossier Documentaire, ANACT,

aug.1991.

49. Nadeau, D., Vezina, M. Travail parcellaire et altération de la santé mentale chez
Vinet, A., Brisson, C. les opératrices de machines a coudre. Arch.mal.prof.,

56
 1990, 51, no.7, p.479-487.

50. Niculescu, T. Şi col. Medicina muncii, Ed. MUDMEN, 2003

51. Paulhan, I. Le concept de coping. L'Année Psychologique, 1992, 92,

545-557.

52. Ranney D. Work-related Chronic Injuries of the Forearm and Hand:

their Specific Diagnosis and Management, Ergonomics,
1993,
vol. 36, p. 871-880.

53. Rat de Cocquard, M. Peur dans l'industrie des explosifs. In: "Psychopathologie
Bregliano, M. du travail", Entreprise Moderne d' Édition 17, Viete,
75017 Paris, 1985.

54. Riihimaki H. Back Pain and Heavy Physical Work: A Comparative

Study of Concrete Reinforcement Workers and
Maintenance House Painters, British J. Industr. Med.,
1985, nr. 42, p. 226 - 232.

55. Roquelaure Y. et coll. Les troubles musculosquelettiques du membre superieur

lies au travail: physiopathologie et facteurs de risque, Rev.
med. trav., 1994, vol., 21, nr. 3, p. 117-125.

56. Salmona, M. Risques réels et fantasmatiques chez l'éleveur. In:

"Psychopathologie du travail", Entreprise Moderne d'
Édition 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

57. Saux M., Vallayer C., Astreinte physique et manutention manuelle. Bilan de
Maillard M.C. situation, INRS, Doc. med. trav., 1994, nr. 58, p. 108-110.

62. Sharit, J., Salvendy, G. Occupational Stress; Review and Reappraisal. Human
Factors, 24, 1982, p.129-162.

63. Silverstein B.A., Fine L.J., - Hand Wrist Cumulative Trauma Disorders in Industry,
Armstrong T.J. British J. Industr. Med., 1996 nr. 43 p. 779- 784.

64. Teyssier - Cotte C. - A propos d'affections peri-articulaires reconnues

d'origine professionnelle pour trois aides-soignantes, Arch.
Mal. prof, 1996, vol. 57, nr. 4, p.264 - 267.

65. Toma, I. Medicina muncii, Editura SITECH, Craiova, 2004

66. Vallayer C., Maillard M., - Perception des place et role du medecin du travail dans la
Saux M. prevention des risques lies a la manutention manuelle en

57
 milieu de travail, Arch. Mal. prof., 1996, vol., 58, nr. 1-2,
p. 107-108.

67. Voge, C. Problemes médicaux et médico-légaux posés par les

agressions a main armée dans les établissements bancaires.
In:"Psychopathologie du travail", Entreprise Moderne d'
Édition 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

68. Wisner, A. Ergonomie et psychopathologie du travail. Revue

Prévenir, no.20, 1-er sem. 1990.

69. Wisner, A. Ergonomie et psychopathologie du travail. Revue Prévenir

no.20, 1-er sem. 1990.

70. ILO Protection of Workers Power Frequency Electric and

Magnetic Fields - A Practical Guide, Occupational Safety
and Health Series, no. 69, 1994

71. INRS Champs électriques Champ magnétiques Ondes

électromagnétiques - Guide à l'usage du médecin du
travail et du préventeur, Paris, 1995

72. UN Environment Program Environmental Health Criteria 35 Extremely Low

/ World Health Frequency Fields, Geneva
Organization /
International Radiation
Protection Association
73. x x x Le stress dans le monde du travail - Le travail dans le
monde. BIT, 1993 - T 6, p.73-85.

74. x x x Plaisir et souffrance dans le travail. Édition de l'AOCIP,

1987.

75. x x x Commission européenne - Santé et Sécurité sur le lieu de

travail. Programme communautaire 1996-2000.

76. x x x Report of the Joint ILO/WHO, Committee on

Occupational Health, Ninth Session, Geneva, 18-24
sept.1984.

77. x x x Le stress dans le monde du travail - Le travail dans le

monde, 6/1993.

78. x x x Tratat de psihiatrie, ed. a IIa. Asociaţia Psihiatrilor Liberi

din România, Geneva Initiative Publishers, 1994.

58
79. x x x Noua Strategie Comunitară în domeniul sănătăţii şi
securităţii pentru perioada 2002 – 2006

80. x x x European Agency for Safety and Health at Work –

Research on Work – related Stress, 2000
81. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Future
Occupational Safety and Health Research Needs and
Priorities, 2000

82. x x x European Agency for Safety and Health at Work –

Working on Stress, Prevention of Psychosocial Risks and
Stress at Work in Practice, 2002

83. x x x European Agency for Safety and Health at Work –

Systems and Programmes, How to Tackle Psychosocial
Issues and Reduce Work – realted Stress 2002

84. x x x Ordin al ministrului sănătăţii privind aprobarea unor

indicatori de expunere şi / sau de efect biologic relevaţi
pentru stabilirea răspunsului specific al organismului la
factori de risc de îmbolnăvire profesională, MSF,
Monitorul Oficial Nr. 811, 18 dec. 2001

85. x x x Norme Generale de Protecţie a Muncii, 2002

86. x x x Norme de reglementare a nivelurilor de referinţă

admisibile de expunere a populaţiei generale la câmpuri
electromagnetice cu frecvenţe de la 0 Hz la 300 GHz
/2002

87. x x x Norme specifice de protecţie a muncii pentru manipularea,

transportul prin purtare şi cu mijloace nemecanizate şi
depozitarea materialelor, nr. 57, 1998.

88. x x x Legea Protecţiei Muncii 90/ 1996, republicată

89. x x x Afections periarticulaires du membre superieur, Une

enquete sur 1755 salaries, Travail et Sécurité, 1996 nr.
546, p.23 - 33.

90. x x x Directiva 90/269/CEE referitoare la prescripţiile minime

de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a
maselor implicând pentru lucrători riscuri, în special de
afecţiuni dorsolombare, Europe Sociale, 1993, nr. 3, p.

59
 122-129.
91. x x x Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Departamentul
Protecţiei Muncii – Norme specifice de protecţie a muncii
pentru transportul şi distribuirea energiei electrice, 1997
92. I.N.C.D.P.M. – „Studiu pentru fundamentarea şi elaborarea unor metode şi
Laboratorul Ergonomie tehnici particulare de utilizare a indicatorilor biologici (de
răspuns) în raport cu riscurile profesionale specifice unor
activităţi din cadrul S.C. ELECTRICA S.A.” (2003 –
2004)

60