CARIA DENTARA.

SIMPTOME SI SEMNE

Simptome

In fazele de inceput, cariile dentare nu produc nici un simptom mai ales daca acestea sunt limitate
la smaltul dintilor. Smaltul nu contine vase de sange sau nervi; de aceea, lezarea smaltului este
nedureroasa.

Odata ce caria a trecut de smalt si a ajuns in dentina, terminatiile nervoase din

interiorul canaliculelor dentinare vor fi expuse direct procesului carios.

Este motivul pentru care in acest stadiu pot aparea dureri de intensitate variabila si o crestere a
sensibilitatii dintelui la rece sau la dulce.

Cariile mari pot retine resturi alimentare cauzand respiratie urat mirositoare sau mirosuri neplacute.

carie incipienta care afecteaza doar smaltul

carie dentara care afecteaza atat smaltul cat si dentina

Cand caria ajunge in apropierea pulpei dentare, pot aparea dureri spontane de intensitate mare
care se exacerbeaza la consumul de alimente reci sau calde si chiar la atingerea dintelui. Daca
caria penetreaza pulpa dentara, se va produce o inflamatie a tesutului pulpar; afectiunea poarta
numele de pulpita.
 progresia cariei dentare

Semne clinice

Primul semn clinic al unei carii dentare este aparitia unei pete albicioase pe suprafata dintelui
(imagine). Pata albicioasa indica o zona de demineralizare a smaltului.

carie incipienta

Odata ce leziunea carioasa progreseaza, isi poate schimba culoarea in maroniu spre negru si, in
final, se va transforma intr-o cavitate.

carie care a format o cavitate

Inainte de formarea cavitatii, procesul carios este reversibil. O leziune carioasa de culoare
maroniu inchis care este dura la palpare arata ca, in trecut, o carie incipienta a fost prezenta in
acel loc dar procesul de demineralizare s-a oprit (imaginea de jos).
 carie oprita in evolutie

Pe masura ce smaltul si dentina sunt distruse, cavitatea carioasa devine tot mai vizibila. Zonele
afectate isi schimba culoarea si devin moi la palpare. Daca caria creste in dimensiuni, peretii
dintelui se pot fractura in timpul masticatiei.

carie dentara extinsa cu distructii avansate

Examinarea stomatologica

Initial, cariile apar ca niste pete mici, albicioase care se pot transforma in cavitati extinse. Uneori,
cariile sunt vizibile la examinarea directa fiind simtite si de catre pacient.

Examinarea clinica se face sub o sursa buna de lumina folosind instrumentele din trusa de
consultatie: oglinda si sonda dentara. Cavitatile mari sunt usor de depistat, dar cariile mai mici sunt
uneori mai dificil de identificat.

Radiografia dentara poate evidentia unele carii care nu sunt vizibile la examenul clinic: carii mici,
situate intre dinti, carii subgingivale etc.
 examinarea clinica cu ajutorul oglinzii si a sondei dentare

carie dentara pe o radiografie tip bitewing

O problema de diagnostic o ridica cariile situate in santurile si fosetele de pe fata ocluzala a

molarilor. Uneori, bacteriile penetreaza smaltul si ajung in dentina, dar suprafata exterioara a
smaltului sufera un proces de remineralizare, "inchizand" cavitatea.

Consecinta este ca la examenul clinic smaltul apare intact sau minim perforat in timp ce caria
evolueaza in dentina. Aceste carii sunt insa vizibile la examenul radiografic.

Complicatiile cariilor dentare

1. Infectii pulpare si parodontale

Infectiile pulpare, cunoscute si sub numele de pulpite, sunt in marea lor majoritate cauzate
de carii dentare care au penetrat smaltul si dentina ajungand in pulpa dentara.

Infectiile pulpare netratate evolueaza mai departe spre tesutul situat sub dinte (parodontiul
apical), producand inflamatii acute sau cronice ale acestuia, afectiuni numite parodontite
apicale.
 evolutia cariei dentare in pulpa dentara si in tesuturile periapicale

Aceste infectii pot favoriza aparitia de abcese dentare sau pot cauza infectia si resorbtia
progresiva a osului care sustine dintele, ceea ce in fazele terminale va avea ca si
consecinta pierderea dintelui.

2. Distructia tesuturilor dure ale dintelui

In faze avansate, cariile dentare provoaca distructii insemnate ale tesuturilor dure ale
dintelui. Daca structura dintelui este prea distrusa, acesta devine imposibil de restaurat prin
plombe sau coroane dentare.

In astfel de situatii, chiar daca infectia nu este foarte avansata, extractia dintelui ramane
singura optiune de tratament.