Sunteți pe pagina 1din 12

ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.

1
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

1. Stări de echilibru şi praguri de influenţă în sistemele ecologice


Realizarea stării de echilibru într-un sistem ecologic

Pornind de la modelele matematice (prezentate în anul III), se poate arăta


interacţiunea dintre elementele componente ale sistemelor, considerând că fiecare
sistem este compus dintr-un număr de subsisteme. Subsistemele sunt componente ale
unui sistem care interacţionează între ele fiind conectate prin legături de tip
informaţional, energetic şi material. Coeziunea subsistemelor asigură stabilitatea
sistemului, starea lui de echilibru.

« Pragului de influenta » în cadrul unui sistem ecologic


Intervenţia unor factori exteriori sistemului pot perturba echilibrul acestuia.
Factorii exteriori pot acţiona asupra legăturilor de tip informaţional, energetic si
material care unesc subsistemele componente, întrerupându-le sau perturbându-le.
Întreruperea sau perturbarea acestor legături scot sistemul din starea de echilibru.
După încetarea acţiunii factorilor exteriori sistemul revine, între anumite limite, la
starea iniţială de echilibru. Dacă intensitatea factorilor care intervin din exterior
depăşeşte o anumită limită, pe care o putem denumi “p r a g de i n f l u e n ţ ă “,
legăturile din interiorul sistemului vor fi perturbate sau rupte definitiv iar sistemul
este scos ireversibil din starea de echilibru. De exemplu, un sistem ecologic supus
influentei unor noxe (gaze toxice, praf industrial, radiaţii termice etc.) va reacţiona un
timp prin intermediul factorilor de autoregenerare revenind la starea de echilibru.
Dacă însă aceste noxe depăşesc pragul limită la care sistemul poate reacţiona în
sensul păstrării stării de echilibru (pragul de influentă), acest sistem nu-si mai
poate reface legăturile interne şi se dezmembrează.
De multe ori pragul de influentă este de tip cumulativ, în sensul că, dacă pentru
un interval definit, noxele (factorii exteriori) nu vor compromite sistemul, el va fi
compromis după o perioadă prelungită de acţiune a acestor factori.

Reprezentarea grafica şi explicarea conexiunilor dintre sisteme şi subsisteme.

 x ' = x  x' = a ⋅ x − y
S1 ( x , y ) =  ' S2 ( x, y) =  ' (1)
 y = y y = b ⋅ x − a ⋅ y
Elementele din S1 se modifică independent unul de altul (x’ depinde numai de x si y’
depinde numai de y. În sistemul S2 elementul x’ depinde atât de x cât şi de y; la fel y’ .
Pot apare şi conexiuni mai complexe:

 x ' = a ⋅ x − b ⋅ y x ' = n ⋅ x + m ⋅ y − k ⋅ y '


S3 ( x, y) =  ' S4 ( x, y) =  (2)
 y = c ⋅ x − d ⋅ y  y' = c ⋅ x − d ⋅ y
ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.2
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu
Cu cât sistemul este format dintr-un număr mai mare de subsisteme si gradul
conexiunilor este mai complex (de exemplu modelele S4 sau S5 ) cu atât schema
corelaţiilor este mai complicată si cu atât mai greu de realizat consecinţele tuturor
interconexiunilor. De aici necesitatea unei “ecologii computerizate”.

(3)

Particularităţi speciale ale sistemelor ECOLOGICE.

Sistemele ecologice: au capacitate de autoreglare, răspunzând permanent la factorii


de mediu care tind să le dezorganizeze. De asemenea au capacitatea de autoreglare
în anumite limite şi în anumite modalităţi specifice. Din aceste motive, intervenţia
factorului uman (antropic) în cadrul acestor sisteme prin organizarea de industrii
trebuie astfel făcută ca să nu distrugă această capacitate şi echilibrul sistemului. În
cazul în care sistemul ecologic şi-a pierdut capacitatea de autoreglare şi de menţinere
a stării de echilibru se produce o catastrofă ecologică care de cele mai multe ori este
imposibil de remediat.

TEMA 1: Discuţii privind sistemele ecologice şi ecosistemele


Exemplificarea ecuaţiilor S1 …… S5

SISTEMELE ECOLOGICE INCHISE: sunt ecosisteme care efectiv nu au


schimb de materiale cu nici un element exterior sistemului.
Deşi Pământului însuşi i se poate da această definiţie, definiţia este mai frecvent
utilizata pentru a descrie sisteme mult mai mici create de om. Astfel de sisteme
prezintă interes ştiinţific şi pot fi utilizate ca suport al vieţii în diferite cazuri: zboruri
spaţiale, staţii spaţiale, spaţii de locuit în zone extraterestre, submarine 1.
Intr-un sistem ecologic închis, orice deşeu produs de o specie trebuie utilizat de
cel puţin o altă specie. Daca scopul este de a menţine o formă superioară de viaţă (ca
de exemplu un şoarece sau un om), deşeuri ca dioxidul de carbon, produse rezultate
din metabolism, trebuie eventual transformate în oxigen, alimente sau apă.
Un sistem ecologic închis trebuie să conţină cel puţin un organism autotrofic
(organism care produce materii organice complexe pornind de la molecule
anorganice simple şi o sursă de energie exterioară ca de exemplu lumina sau reacţii
chimice între componente anorganice). Deoarece atât organismele chimiotrofice cât şi
cele fototrofice sunt plauzibile, majoritatea sistemelor ecologice închise actuale se
bazează pe fototrofism , de exemplu utilizând algele verzi.

TEMA 2: Definiţi şi exemplificaţi „sistem ecologic deschis”; „sistem


ecologic izolat”.
1
Vezi: “Vectori de poluare a mediului”, C2, 2011
ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.3
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

2. Sisteme Ecologie – Reciclare – Energie

2.1 Trasee parcurse de produs în conturul sistemului eco-industrial

Flux consumate
util (EN U )

Fluxuri energetice (EN) Pierdute definitiv


( )
EN
Fluxuri pierdute D

Macrosistemul reprezentat ( EN P)
Sistemul de Recirculate
de mediul metalurgic proces metalurgic ( )
(MM) (SM) Sistemul de R
E
ecologizare
(SE) Traseul feed-
back

Recirculate
( )
R
M
Fluxuri pierdute
( ) Pierdute
Fluxuri de M
P
definitiv
materiale (M) ( )
Fluxuri consumate M
D
util ( M U )

Figura 1: Schema generală a unui produs în cadrul sistemului ecologic – industrial

TEMA 3: Propuneţi un alt model de reprezentare grafică a schemei din


figura 1

3. ELEMENTELE SISTEMELOR ECOLOGICE SI


ECOINDUSTRIALE. MODELE

3.1Sistemul eco-metalurgic
Elementele sistemului

Sistemele sunt compuse din: componente, atribute şi relaţii, care sunt descrise
după cum urmează:
ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.4
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

a. Componentul – reprezintă partea operaţională a sistemului constând


din: date de intrare, date de procesare şi date de ieşire. Fiecare
component al sistemului poate presupune o varietate de valori pentru
a descrie starea unui sistem ca o mulţime de acţiuni controlate şi a
unei sau mai multor restricţii.
b. Atributele – sunt proprietăţile componentelor sistemului

c. Relaţiile – sunt legăturile dinte componente si atribute

Sistemul ecometalurgic (figura 2) este reprezentat de o mulţime de


componente interrelaţionate ce lucrează împreună pentru atingerea unor obiective
comune.

Obiectivul sau scopul sistemului trebuie să fie definit şi înţeles astfel încât
componentele sistemului să poată oferi rezultatele dorite pentru fiecare set de date
introduse. Odată definit, scopul face posibilă stabilirea măsurilor randamentelor
indicând cat de bine acţionează sistemul.

Acţiunea semnificativă oferită de sistem este reprezentată de funcţia acestuia.


Ca funcţie a unui sistem putem aminti: alterarea materialului, energiei sau informaţiei.
Alterarea adoptă datele de intrare, procesarea şi datele de ieşire.

EXEMPLE: procesarea materialelor într-un sistem de fabricaţie sau de


elaborare, conversia cărbunelui în electricitate într-un sistem termocentrală, şi
procesarea informaţiei într-un sistem computerizat.

Sistemele care „alterează” (modifică) materialul, energia sau informaţia


constau din:
- componente structurale,
- componente de operare
- componente de curgere.

Componentele structurale sunt părţile statice,


componentele operaţionale sunt părţile ce se ocupa de procesare
componentele de curgere sunt reprezentate de materialul, energia sau informaţia
alterate.
TEMA de STUDIU 4: se va analiza un sistem ecometalurgic (la alegere),
punându-se în evidenţă cele trei tipuri de componente (structurale, de operare,
de curgere)
ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.5
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

Exista trei mari diferenţe între o relaţie şi un sistem.


In primul rând o relaţie există între doua şi numai doua componente, în vreme
ce un sistem este descris ca o interacţiune între mai multe componente.

In al doilea rând, o relaţie, constă în calităţile iminente ale componentelor, în


timp ce un sistem este creat de poziţia particulară şi distribuţia spaţială a
componentelor
In al treilea rând, legătura dintre componentele unei relaţii este directă, iar
legătura dintre componentele unui sistem depinde de anumite particularităţi a întregii
mulţimi de componente ce alcătuiesc sistemul.

COMPONENTE NATURALE SI COMPONENTE ARTIFICIALE ALE


SISTEMULUI
Subsistemele naturale sunt acelea care au luat naştere în urma unor procese naturale.

Subsistemele artificiale sunt acelea în care omul a intervenit prin componente, atribute
şi relaţii. [Toate sistemele artificiale au rădăcinile în modele naturale].

SISTEME FIZICE SI SISTEME CONCEPTUALE


Sistemele fizice sunt sistemele ce se manifestă în termeni fizici. Constau din
componente reale şi consumă spaţiu fizic în timp ce sistemele conceptuale sunt
organizări de ideii. Totalitatea elementelor cuprinse de componente, atribuţii şi relaţii
focalizate pe un rezultat dat implică un proces de ghidare a stării sistemului. Procesul
poate fi mintal (gândirea, planificarea, învăţarea) sau mecanic (operare, funcţionare,
producţie).

SISTEME STATICE SI SISTEME DINAMICE


Sistemul static: este acel sistem cu structură dar fără activitate (de exemplu, o
structură metalica a unei incinte industriale). Sistemul dinamic combină componentele
structurale cu activitatea, (exemplu o linie tehnologică, împreuna cu personalul care
desfăşoară activităţi pentru această linie).

SISTEME INCHISE SI SISTEME DESCHISE


Aşa cum am arătat un sistem poate fi închis sau deschis.
[Un sistem închis este acel sistem ce nu interacţionează semnificativ cu mediul
înconjurător. Sistemul închis prezintă caracteristica de echilibru rezultând din
rigiditatea interna ce menţine sistemul in ciuda influentelor provenite de la mediul
înconjurător. Sistemele închise implică interacțiuni hotărâtoare cu o corespondenta
de unu-la-unu între stările iniţiale şi cele finale.]
[Un sistem deschis permite informaţiei, energiei şi materiei să-şi depăşească limitele.
Acestea interacţionează cu mediul înconjurător, ca exemple: fabrici, sisteme
ecologice şi organizaţii economice. Prezintă caracteristica de stare constanta în
ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.6
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu
cadrul căreia o interacţiune dinamica a elementelor sistemului duce la schimbări in
mediul înconjurător.]

Atât sistemele deschise cat si cele închise prezintă ca proprietate entropia. In


cadrul sistemului ecometalurgic entropia este definită prin gradul de dezorganizare
într-un sistem şi este analog termenului folosit în termodinamică. In termodinamică,
energia este rezultată în urma unor transformări dintr-o forma în altă formă. In
sisteme, o entropie mai mare înseamnă o dezorganizare mărita. O scădere în entropie
are loc o data cu apariţia ordinii 2.

3.2 Reprezentarea sistemului

Sistemul ecometalurgic este un sistem artificial, deschis ce interacţionează cu mediul


înconjurător.
Definiţia unui sistem nu este completă fără a considera poziţia acestuia în ierarhia
sistemelor. De vreme ce fiecare sistem este compus din componente, fiecare component poate
fi despărţit în componente mai mici şi astfel apar subsistemele. Intr-un sistem ecometalurgic
există mai multe subsisteme între care există legături de energie, materie si informaţie intre
componente sau pot exista legături directe intre componente si subsisteme.
Pentru a analiza un sistem metalurgic este necesar sa avem in vedere că fiecare
subsistem este compus din „componente”.
In figura 2 este prezentata structura unui sistem ecometalurgic format din subsisteme
metalurgice şi subsisteme ale mediului înconjurător (ecosisteme sau sisteme ecologice).

Figura 2: Sistemul ecometalurgic (MS), subsistemele sale şi conexiunile dintre ele


subsistem metalurgic (MSS); ES –subsistemul mediului înconjurător
(ecosistem); [EN –energie, M -material, I –informaţie; L-pierdut, U –utilizat, LD –pierdut definitiv];

2
De exemplu viaţa reprezintă o tranziţie pornind de la dezordine la ordine. Atomii de carbon,
oxigen, hidrogen şi alte elemente se aranjează într-un mod ordonat şi complex pentru a produce un
organism viu. O scădere conştienta a entropiei duce la crearea unui sistem artificial.
ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.7
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

Pentru început se admite că acest complex este reprezentat de mediul metalurgic


(MM) ce funcţionează pe baza optimizării corelaţiilor existente între mai multe
sisteme definite astfel:
 transformările materiilor prime şi materialelor prin procese metalurgice
reprezintă sistemul “fluxuri de material” (M); pentru cuptoarele cu combustie
traseele sunt parcurse şi de gazele de ardere evacuate (ga); în contur se
transportă materiale secundare (ms) care după epurare pot fi reciclate (mr) în
cadrul MM;
 transformările surselor energetice în procese industriale metalurgice sunt
incluse în conturul sistemului “fluxuri energetice” (EN); entalpia transportată
de gaz poate fi reciclată sub formă de resurse energetice secundare (ses);
 deoarece importanţa ecologizări şi reciclării este primordială, se admite că
transformările pierderilor rezultate ca ieşind din celelalte sisteme au loc într-un
contur care are dimensiunea într-un sistem de sine stătător numit “sistem de
ecologizare” sau “sistem de procesare ” (SE); în acest caz prezintă importanţă
cantitatea de noxe (n) transportată în sistem.

Intr-un sistem ecometalurgic abordarea sistematica a procesului de producţie


evidenţiază următoarele elemente privind intervenţia procesului tehnologic cu
ecosistemul.
• Intrările în sistem: resurse de materii, energie şi informaţii;
• Ieşirile din sistem ce pot fi potenţiali poluanţi (în afară de deşeurile
datorate proceselor tehnologice);
• acţiunea poluanta apare de asemenea după utilizarea produselor
metalurgice

Produşii potenţialilor poluanţi reprezintă gradul al doilea de poluare pentru că


nu afectează potenţialul poluant al sistemului ecometalurgic. In această categorie este
inclusa poluarea datorată extracţiei şi procesării materiilor prime înainte să intre în
sistemul de producţie.
Indicatorii pentru analizarea poluării datorate unui sistem ecometalurgic sunt
organizaţi in următoarele categorii:
• cantitatea de material introdusă în proces, dar care nu se regăseşte în
produsul final

∑ ∆M = ∑ M − ∑ M i e (4)

unde: ∑ ∆M reprezintă cantitatea de deşeu tehnologic corespunzător unui


produs finit metalurgic la un anumit moment
∑ M i - cantitatea totală de material introdusă în procesul metalurgic
∑M e - cantitatea totala de material găsită în produsul finit

• cantitatea de energie pierduta in mediul înconjurător:


ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.8
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

∑ ∆E = ∑ E − ∑ E i e (5)

unde: ∑ ∆E reprezintă pierderea energiei echivalente totale


∑ E - suma energiilor echivalente introduse în sistemul ecometalurgic
i

∑ E - suma energiilor echivalente conţinută în produsul finit


e

Valorile ∑ ∆M şi ∑ ∆E sunt identificate cu volumele de deşeuri din


procesele de producţie, elementele indică intensitatea procesului tehnologic. In ceea
ce priveşte informaţia într-un sistem ecometalurgic se poate utiliza ecuaţia:

∑ ∆I = ∑ I − ∑ I i e (6)
unde: ∑ ∆I reprezintă informaţia nou generată în sistemul MS
∑ I - suma informaţiilor intrate în subsistemul ES
i

∑ I - suma informaţiilor intrate în subsistemul MSS şi utilizat de reacţia


e

inversa sau informaţia comercială.

TEMA de STUDIU 5: în cadrul unui sistem ecometalurgic, se vor analiza


indicatorii din ecuaţiile 4-6, pe baza unor exemple.

3.3 Structurarea ecozonelor ca sisteme de analiza a poluării


mediului
Necesitatea stabilirii unui program de cercetare a zonelor ecologice (ecozone) este
justificată ce cerinţele practice ale managementului ecologic. Acesta impune
realizarea unei baze ştiinţifice practice conectate la studiul sistemic şi aplicarea
statisticii în domeniu. Cele mai importante funcţii ale ecozonelor sunt conectate la
stabilirea unui suport geografic care să ofere capacităţile de analiză şi de organizare a
informaţiei caracteristice ecosistemelor şi resurselor pe care acestea se bazează.
Structura de bază a unui sistem ecologic zonal sa bazează pe componenţa prezentată
în figura 3.

Primul model de sistem ecozonal a fost propus în SUA la începutul anilor 80.
Principalele criterii în stabilirea ecozonelor în acest model de sistem sunt: unităţi
de relief, potenţial de vegetaţie naturală, tipuri şi categorii de sol, utilizarea
terenurilor.
ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.9
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

SISTEMUL
ECOLOGIC
ZONAL ASIGURA

PLASAREA ORGANIZARE ANALIZA STABILIREA


UNUI SISTEM AREAL SISTEMULUI PRIORITATILE
MONITORIZAR PROTEJAT SI ECOLOGIC PENTRU
E INTEGRAT CONSERVARE: ECOSISTEMLE
DEDRADATE

ORGANIZARE STABILIREA DE DIVERSITA HABITAT


SUPERFICIALA STANDARDE TEA
SI SPATIALA ZONALE ECOLOGIC

PARAMETRI DE INDICATORI
MEDIU SPECIFICI

Figura 3. Utilităţile sistemului ecologic zonal


Modelul pe care propus pentru analiza eco-zonării este prezentat în figura 4 şi se
bazează pe următoarele criterii (pot fi considerate drept componente ale sistemului):
- unităţi de relief
- potenţialul vegetaţiei naturale
- caracteristicile solurilor
- clima
- resursele superficiale de apă
- diversitatea biologică
Analizând modelele existente şi condiţiile specifice pentru România, a fost propus
modelul prezentat în figura 4, unde se aplică criteriile de mai sus.

COMPONENTELE
ECOZONELOR

RELIEF VEGETATIE SOL CLIMA RESURSE SISTEM


NATURALA DE APA INDUSTRIAL
SUPERFICI
ALE

TEMPERATURA PRECIPITATII VINT

Figura 4. Criterii de stabilire, modelare şi analiza a ecozonelor


ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.10
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu
Utilizând criteriile componenţiale actuale pentru stabilirea ecozonelor au fost stabilite
(de către Institutul de Geologie şi Geofizică Bucureşti) 22 de ecozone pentru
România. Repartizarea acestor ecozone este redată în figura 5.

Figura 5. Cele 22 de ecozone stabilite pentru teritoriul României

3.3.1 Influenţa unor sisteme ecometalurgice asupra zonelor ecologice

Pornind de la sistemul ecometalurgic şi a relaţiilor dinte subsistemul metalurgic


(MSS) şi cel ecologic (ES) prin conexiunile de tip EN, M şi I şi a subsistemului de
reciclare se poate stabili influenţa asupra unei ecozone.
Este necesar în acest scop să se realizeze o analiză a influenţei impactului fiecărui
element poluant (sau a impactului „echivalentului poluant”) asupra ecosistemului.
Interacţiunea dintre sistemul metalurgic şi ecozonă poate schimba aspectul teritorial
iniţial al acesteia.
Este posibil să se evalueze impactul sistemului industrial (metalurgic) asupra ecozonei
într-un interval de timp determinat prin analiza apelor, a solului şi a aerului, pe de o
parte, şi pe de altă pare prin analiza impactului asupra modificărilor biologice
(vegetaţie, faună).
Pentru a stabili influenţa elementelor poluante asupra aerului, apei şi a solului este
posibilă utilizarea unei reprezentări geometrice. Această reprezentare va arăta starea
de poluare temporală reală. Raportul dinte „starea ideală” (IS) şi „starea reală” (IR)
este indicele stării de poluare globală a ecosistemului. Acest indice va arăta
schimbările care intervin în cadrul ecozonei.
Figurile 6, 7 arată modul de reprezentare geometrică a poluării datorită unor sisteme
metalurgice cu un impact important asupra ecozonelor.
ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.11
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

Figura 6. Componentele poluante pentru “MSS A” în cadrul ecozonei 18

Figura 7. Componentele poluante pentru “MSS C” în cadrul ecozonei 7


ANALIZA STATISTICA A ECOSISTEMELOR Octombrie 2017 pag.12
U.P.B.
MASTER I D s1 Fac. Ştiinţa &Ingineria Materialelor
Cat. Procesarea Materialelor
Metalice şi Ecometalurgie S1
Dan Constantinescu

Figura 8: Influenţa activităţilor industrial asupra unor ecozone din România

S-ar putea să vă placă și