Sunteți pe pagina 1din 29

1.

Noțiunea dreptului constituțional ca ramură de drept


Dreptul Constituţional este ramura fundamentală a dreptului constituită
dintr-un ansamblu unitar de norme juridice cuprinse prioritar în Constituţie prin
care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării,
menţinerii şi exercitării puterii de stat. Astfel normele juridice ale dreptului
constituţional reglementează forma de stat, forma de guvernământ, organizarea şi
funcţionarea parlamentului, modul de organizare a societăţii în stat, relaţiile sociale
fundamentale, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
2. Statutul instituției ombudsmanului
Avocatul Poporului contribuie la apărarea drepturilor şi libertăţilor omului
prin prevenirea încălcării acestora, prin monitorizarea şi raportarea modului de
respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la nivel naţional,
prin perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul drepturilor şi libertăţilor omului,
prin colaborarea internaţională în acest domeniu, prin promovarea drepturilor şi
libertăţilor omului şi a mecanismelor de apărare a acestora, prin aplicarea
procedeelor reglementate de prezenta lege. Avocatul Poporului este numit în
funcţie pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit. Mandatul începe la
data depunerii jurămîntului.
În exercitarea mandatului său, Avocatul Poporului are dreptul:
a) să fie primit în audienţă de către Preşedintele Republicii Moldova, de către
Preşedintele Parlamentului şi de către Prim-ministru atît în cadrul orelor de
audienţă, cît şi în afara lor;
b) să fie primit imediat şi fără nicio formă de obstrucţiune sau întîrziere în
audienţă de către conducători şi alte persoane cu funcţii de răspundere de toate
nivelurile ale autorităţilor publice, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, ale inspectoratelor
de poliţie şi locurilor de detenţie din cadrul acestora, ale instituţiilor penitenciare,
izolatoarelor de urmărire penală, unităţilor militare, centrelor de plasament pentru
imigranţi sau solicitanţii de azil, ale instituţiilor care acordă asistenţă socială,
medicală sau psihiatrică, ale instituţiilor speciale de învăţămînt şi de reeducare sau
instituţiilor curative şi de reeducare a minorilor şi ale altor instituţii similare;
c) să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului, ale Guvernului, ale Curţii
Constituţionale, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior
al Procurorilor;
d) să prezinte Parlamentului sau Guvernului recomandări în vederea
perfecţionării legislaţiei în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului;
e) să verifice respectarea şi exercitarea conformă de către autorităţile publice, de
către organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică
de organizare, de către organizaţiile necomerciale, de către persoanele cu funcţii de
răspundere de toate nivelurile a atribuţiilor acestora privind respectarea drepturilor
şi libertăţilor omului;
f) să reprezinte persoanele fizice sau grupurile de persoane fizice în faţa
autorităţilor publice şi instanţelor de judecată în cazurile complexe ce ţin de
drepturile şi libertăţile omului sau în cazurile de interes public;
g) să acţioneze din oficiu în cazurile stabilite de lege;
h) să aibă acces liber la toate autorităţile publice, să asiste la şedinţele
subdiviziunilor lor, inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora;
i) să aibă acces liber şi fără întîrziere în instituţii, organizaţii şi întreprinderi,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în inspectoratele
de poliţie şi locurile de detenţie din cadrul acestora, în instituţiile penitenciare, în
izolatoarele de urmărire penală, în unităţile militare, în centrele de plasament
pentru imigranţi sau pentru solicitanţii de azil, în instituţiile care acordă asistenţă
socială, medicală sau psihiatrică, în instituţiile speciale de învăţămînt şi de
reeducare sau în instituţiile curative şi de reeducare a minorilor şi în alte instituţii
similare;
j) să aibă acces nelimitat şi imediat, în orice moment al zilei, în orice sector al
locurilor de detenţie, la orice informaţie privind tratamentul şi condiţiile de
detenţie a persoanelor private de libertate;
k) să solicite şi să primească de la autorităţile publice, de la persoanele cu funcţii
de răspundere de toate nivelurile informaţiile, documentele şi materialele
necesare pentru exercitarea atribuţiilor, inclusiv informaţiile oficiale cu
accesibilitate limitată şi informaţiile atribuite la secret de stat în condiţiile legii;
l) să invite pentru audieri şi să primească de la persoanele cu funcţii de
răspundere explicaţiile şi informaţiile necesare pentru elucidarea circumstanţelor
cazului examinat;
m) să solicite instituţiilor de stat competente efectuarea expertizei judiciare, a
constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale şi prezentarea raportului de
expertiză sau a procesului-verbal privind imposibilitatea întocmirii unui asemenea
raport;
n) să aibă întrevederi nelimitate şi convorbiri confidenţiale, fără martori, iar în
caz de necesitate prin intermediul traducătorului, cu persoana aflată în locurile
specificate la lit. b), precum şi cu oricare altă persoană care, în opinia sa, ar putea
oferi informaţii utile;
o) să solicite concluziile instituţiilor competente referitoare la respectarea
drepturilor şi libertăţilor omului în cazul în care există suficiente temeiuri pentru a
presupune lezarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Constituţia Republicii
Moldova şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
p) să facă publice rezultatele examinării cazurilor privind încălcarea drepturilor şi
libertăţilor omului;
q) să colaboreze cu instituţii şi organizaţii internaţionale şi regionale care
activează în domeniul protecţiei drepturilor şi libertăţilor omului.
Avocatul Poporului este obligat:
a) să apere drepturile şi libertăţile omului în conformitate cu Constituţia
Republicii Moldova, cu legile şi tratatele internaţionale din domeniul drepturilor şi
libertăţilor omului la care Republica Moldova este parte, să-şi exercite atribuţiile
funcţiei în conformitate cu legislaţia;
b) să nu divulge secretul de stat şi alte informaţii şi date ocrotite de lege;
c) să nu divulge informaţiile confidenţiale, precum şi datele cu caracter personal
care i-au fost comunicate în cadrul activităţii sale, decît cu consimţămîntul
persoanei la care acestea se referă;
d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu statutul pe care îl deţine.
(2) La intrarea în funcţie, şi ulterior în fiecare an, Avocatul Poporului va depune,
în condiţiile legii, declaraţia de avere și interese personale.
3. Aspecte teoretico - practice a justiției constituționale

4. Principiile constituționale aplicabile drepturilor omului și libertăților


fundamentale

5. Dobîndirea, durata și încetarea mandatului parlamentar


În Republica Moldova calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale
a Parlamentului nou ales, în caz de demisie sau de deces. În caz de demisie sau de
deces, intervine vacanta mandatului de deputat.Cererea de demisie se prezintă
Preşedintelui Parlamentului. Parlamentul, prin hotărârea sa, va lua act de cerere de
demisie a deputatului şi va declara mandatul vacant.În caz de deces, Comisia
juridică pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului va întocmi un raport.
Parlamentul, prin hotărârea sa, va lua act de raportul comisiei şi va declara
mandatul vacant. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat următor de pe
lista partidului, organizaţiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a
candidat deputatul al cărui mandat a fost declarat vacant. În cazul în care devine
vacant mandatul de deputatobţinut de un candidat independent, completarea
vacanţei în cauza se efectuează prin restabilirea şirului descrescător, excluzându-se
numărul ce corespunde candidatului respectiv şi incluzându-se următorul număr
din şir. Curtea Constituţionala, în termen de 30 de zile de la declararea vacantei
mandatului de deputat, va valida următorul mandat.
Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Parlamentului nou ales, în
caz de demisie, de ridicare a mandatului, de incompatibilitate sau de deces.
Mandatul de deputat este incompatibil cu:
a) funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;
b) funcţia de membru al Guvernului;
c) funcţia de avocat parlamentar;
d) exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un
stat străin sau organizaţie internaţională, cu excepţia activităţii didactice şi
ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de Regulamentul Parlamentului.
Deputatul care se află în unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona, în
termen de 30 de zile de la data validării mandatului, din funcţia incompatibilă cu
mandatul de deputat.

6. Noțiunea și esența statului de drept


Sintagma statul de drept exprimă dependența reciprocă dintre acele două
fenomene sociale, între stat, care are tendința de a domina şi supune și, drept, care
ordonează şi oprește. Statul de drept presupune anume armonizarea, echilibrarea
raporturilor celor două componente, în sensul domniei legii, adică a supremaţiei ei
absolute în scopul asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamantale ale omului în
exercitarea puterii.
Statul de drept se caracterizează prin următoarele trăsături:
Este fundamentat pe supremația legii;
Presupune realizarea strictă a legilor de către toți (cetățeni, funcționari, autorități
publice, stat, organizații nestatale, etc.);
Se prevede răspunderea reciprocă a statului și cetățenilor în limitele stabilite de
lege;
Existența unei democrații constituționale reale (inclusiv pluralismul în societate,
participarea la formarea autorităților publce și la guvernare, consultarea cetățenilor
în probleme de interes statal major, etc.).
„Suveranitatea naţională” se caracterizează prin următoarele practici avantajoase: „
a) reprezentanţa naţională în întregul ei devine mandatul naţiunii, întrucât
suveranitatea este una indivizibilă şi inalienabilă;
b) deciziile reprezentanţei nu trebuie ratificate de naţiune;
c) deputaţii, ca reprezentanţi ai întregii naţiuni, nu pot fi revocaţi de alegătorii lor,
nici nu au obligaţia de a da socoteală în faţa acestora;
d) deputatul nu are nevoie de instrucţiuni din partea corpului electoral, el
procedând după intima sa convingere;
e) demisia în alb a deputatului este nulă, chiar dacă a fost dată ca garanţie a bunei
sale credinţe în exercitarea mandatului”
Totodată, nici teoria „suveranităţii naţionale” nu este lipsită de unele aspecte
dezavantajoase, cu implicaţii negative,
„a) excluderea oricărei subordonări juridice organizate a deputaţilor faţă de
alegători;
b) posibilitatea deputatului de a aluneca spre arbitrar şi voluntarism;
c) transformarea corpului electoral doar într-un instrument de desemnare a
deputaţilor, şi nu unul de voinţă;
d) transformarea adunării reprezentative în depozitară exclusivă a suveranităţii
naţionale, având omnipotenţa de a decide în numele naţiunii, interpret infailibil al
voinţei generale;
e) înlocuirea voinţei generale cu voinţa partidului sau a formaţiunii căreia îi
aparţine deputatul şi cu care se conformează în principiu”.

7. Suveranitatea națională în drepul constituțional


„Suveranitatea este inalienabilă în sensul că, Na- ţiunea nu poate, printr-un contract
social sau pact de supunere, să-şi înstrăineze definitiv şi irevocabil suveranitatea
(s.n.) în profitul unei sau mai multor persoane. O asemenea înstrăinare este de
neconceput, întrucât voinţa generală este organic legată de persoana-naţiune, astfel
încât aceasta nu şi-o poate aliena, după cum un individ nu poate să înstrăineze
altuia voinţa sa.
Suveranitatea este imprescriptibilă, ceea ce înseamnă că „un uzurpator oricât de
îndelungat timp ar exercita suveranitatea nu devine titularul ei prin uzucapiune”
Suveranitatea naţională reprezint[ prin sine dreptul inalienabil, indivizibil şi
imprescriptibil al poporului de a decide asupra propriei sorţi, de a stabili linia
politică a statului, de a alcătui organele statale şi, implicit, de a controla activitatea
acestora şi, în ultimă instanţă, dreptul de insurecţie.
8. Noțiunea și esența mandatului parlamentar
Mandatul parlamentar – împuternicire dată unui deputat să exprime
doleanţele şi voinţa cetăţenilor ce l-au ales în organele reprezentative ale
statului. Totodată mandatul înseamnă simultan misiunea încredinţată de către
alegatori unui ales şi durata acestei misiuni.
În Legea despre statutul deputatului în Parlament se prevede că deputaţii
intră în exercitarea mandatului din momentul alegerii şi validării lui ulterioare.
Documentul care confirmă acest drept certificatul eliberat de Comisia Electorală
Centrală. Totodată deputaţii dispun de legitimaţie de deputat şi insignă de deputat,
eliberate de Biroul permanent după constituirea legală a Parlamentului. În perioada
de exercitare a mandatului deputatului i se eliberează paşaport diplomatic.
În Republica Moldova calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale
a Parlamentului nou ales, în caz de demisie sau de deces. În caz de demisie sau de
deces, intervine vacanta mandatului de deputat.Cererea de demisie se prezintă
Preşedintelui Parlamentului. Parlamentul, prin hotărârea sa, va lua act de cerere de
demisie a deputatului şi va declara mandatul vacant.În caz de deces, Comisia
juridică pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului va întocmi un raport.
Parlamentul, prin hotărârea sa, va lua act de raportul comisiei şi va declara
mandatul vacant. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat următor de pe
lista partidului, organizaţiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a
candidat deputatul al cărui mandat a fost declarat vacant. În cazul în care devine
vacant mandatul de deputatobţinut de un candidat independent, completarea
vacanţei în cauza se efectuează prin restabilirea şirului descrescător, excluzându-se
numărul ce corespunde candidatului respectiv şi incluzându-se următorul număr
din şir. Curtea Constituţionala, în termen de 30 de zile de la declararea vacantei
mandatului de deputat, va valida următorul mandat.
9. Exercitarea jurisdicției constituționale
Curtea Constituţională exercită jurisdicţia în şedinţe plenare

10.Puterea de stat (noțiunea și esența puterii de stat)


Fenomenul complex „putere de stat” constituie obiectul de reglementare a
dreptului constituţional. Iar statul de drept şi democratic are la bază un şir de
principii constituţionale, inclusiv şi cel al separării puterilor în stat – în putere
legislativă, putere executivă şi putere judecătoreasc

11. Principiile constituționale privind organizarea autorității judecătorești și


privind înfăptuirea justiției
„Principiile generale de înfăptuire a activităţii jurisdicţionale sunt:
a) principiul legalităţii;
b) înfăptuirea justiţiei în numele legii;
c) dreptul la apărare;
d) principiul contradictorialităţii;
e) prezumţia de nevinovăţie;
f) egalitatea cetăţenilor în faţa instanţe- lor judecătoreşti;
g) realizarea justiţiei exclusiv prin autorităţile prevăzute în Constituţie şi în legi
specia- le;
h) interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare;
i) independenţa, inamovibilitatea judecătorilor şi su- punerea acestora numai legii;
j) garantarea exercitării căilor de atac în condiţiile legii;
k) accesul la justiţie;
l) principiul publicităţii şedinţelor de judecată ”.
În domeniul justiţiei principiile se grupează în: organizaţionale şi funcţionale.
Principiile organizaţionale prevăd modul de înfiinţare a instanţelor de
judecată, iar cele funcţionale – procedura de înfăptuire a justiţiei. Avem
următoarele principii: principiul legliytor, înfăptuirea justiţiei numai de către
accesul liber la justiţie prezumţia nevenovăţiei; caracterul public al dezbaterilor
judiciare; principiul contradictorialităţii; motivarea tuturor acţiunilor întreprinse de
instanţele judecătoreşti; dreptul la apărare; independenţa judecătorilor.

12. Atribuțiile și funcțiile Curții Constituționale


Curtea Constituţională reprezintă un organ constituţional independent al
statului, funcţia primară a Curţii Constituţionale fiind controlul constituţionalităţii
actelor normative şi anularea normelor juridice care contravin Constituţiei, precum
şi interpretarea Constituţiei.

Curtea îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor art. 135 din Constituţie, art. 4
al Legii cu privire la Curtea Constituţională şi art. 4 al Codului jurisdicţiei
constituţionale:

 Exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi


hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a
hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la
care Republica Moldova este parte;
 interpretează Constituţia;
 se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
 confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
 confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii
Moldova, validează mandatele deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii
Moldova;
 constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea
Preşedintelui Republicii Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte,
imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile
mai mult de 60 de zile;
 rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de
Curtea Supremă de Justiţie;
 hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui
partid.
13. Actele guvernului RM
Actele normative se iniţiază, se elaborează, se emit şi se aplică în
conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ale Legii cu privire la
Guvern, cu dispoziţiile prezentei legi, ale altor acte normative, ţinîndu-se cont de
principiile generale ale dreptului.
La iniţierea, elaborarea, avizarea, expertiza, redactarea, emiterea şi aplicarea
actului normativ se respectă principiile:
a) coerenţei, corelaţiei şi subordonării actului normativ legii şi actului normativ
de nivel superior;
b) consecutivităţii şi echilibrului între reglementări;
c) fundamentării ştiinţifice;
d) consecvenţei şi stabilităţii normelor juridice;
e) transparenţei, publicităţii şi accesibilităţii.
(1) Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din
Legea cu privire la Guvern, pentru organizarea executării legilor, Guvernul adoptă
hotărîri şi ordonanţe.
(2) Ordonanţele se emit în condiţiile art.106/2 din Constituţia Republicii
Moldova.
(3) Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale, precum şi hotărîrile
de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea, acceptarea, aprobarea sau
aderarea la tratatele internaţionale, sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere,
elaborare, adoptare, intrare în vigoare sau denunţare, conform prezentei legi şi
Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.
(4) Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează
proiectele de acte normative.
14. Organizarea și structura Curții Constituționale din RM
Potrivit Constituţiei, judecătorii Curţii Constituţionale sînt inamovibili pe durata mandatului,
independenţi şi se supun numai Constituţiei.

15. Raporturile parlamentului cu Guvernul


Informarea Parlamentului
Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi
documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi.
Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită
prezenţa, participarea lor este obligatorie.” Informarea Parlamentului reprezintă o
modalitate de control parlamentar asupra activităţii autorităţii executive
Întrebări şi interpelări
Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la întrebările
sau la interpelările formulate de deputaţi. Parlamentul poate adopta o moţiune prin
care să-şi exprime poziţia faţă de obiectul interpelării.
Exprimarea neîncrederii
Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate
exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.
Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data
prezentării în Parlament.
Angajarea răspunderii Guvernului
Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui
program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege.Guvernul este
demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea
programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în
condiţiile articolului 106. Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2),
proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de
politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
Delegarea legislativă
În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul
poate adopta, la propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Legea de
abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se pot emite
ordonanţe. Ordonanţele intră în vigoare la data publicării, fără a fi promulgate.
Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului.
Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor se prezintă în termenul stabilit în
legea de abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage încetarea efectelor
ordonanţei. Dacă Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea
ordonanţelor, acestea rămîn în vigoare. NDupă expirarea termenului stabilit pentru
emiterea ordonanţelor, acestea pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai
prin lege.

16. Noțiunea și funcțiile autorității judecătorești în RM


Autoritatea judecătorească, conform teoriei separării puterilor în stat,
reprezintă prin sine sistemul organelor judiciare ale statului, ce înfăptuiesc justiţia.
Autoritatea judecătorească îşi are organele sale proprii şi specifice, care, spre
deosebire de instituţiile de drept, nu reglează relaţii sociale, ci determină formele
organizării, structurii şi activităţii autorităţii judecătoreşti, formele realizării
justiţiei ş.a.
În corespundere cu legislaţia în vigoare, în Republica Moldova autoritatea
judecătorească este reprezentată prin sistemul instanţelor judecătoreşti, Consiliul
Superior al Magistraturii şi procuratură.
Conform legislaţiei, autoritatea judecătorească este independentă, separată
de puterea legislativă şi puterea executivă şi are atribuţii proprii. Justiţia se
înfăptuieşte în numele legii.
Referindu-ne la funcţiile autorităţii judecătoreşti, menţionăm că funcţia de
bază este, evident, înfăptuirea justiţiei. Dar, pe lângă aceasta, autoritatea
judecătorească realizează o multitudine de alte funcţii, fapt ce se explică prin
particularităţile sistemului judecătoresc, a cărei structură constă din organe, diferite
după statutul lor, ce îndeplinesc diferite roluri social-juridice, soluţionând diverse
cauze.
Autoritatea judecătorească înfăptuieşte justiţia în scopul apărării şi realizării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi ale asociaţiilor acestora,
ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Instanţele judecă toate cauzele
privind raporturile juridice civile, administrative şi penale, precum şi orice alte
cauze pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă. Înfăptuind justiţia,
instanţele judecătoreşti apără orânduirea statală şi constituţională a Republicii
Moldova de orice atentat.
17. Dreptul constituțional – ca știință
Știinţa dreptului constituţional reprezintăun sistem de cunoştinţe istorice,
logic fundamentate, căpătate în rezultatul cercetării dreptului constituţional ca
ramură de drept, a relaţiilor reglementate de această ramură, precum şi a practicii
realizării normelor dreptului constituţional. Punctul de pornire în determinarea
corectă şi completă a conceptului ştiinţei dreptului constituţional îl constituie
obiectul său de studiu.
Ştiinţa dreptului constituţional este ştiinţa juridică ce are ca obiect de
studiu normele de drept constituţional şi relaţiile sociale din domeniul relaţiilor ce
ţin de organizarea societăţii în stat, reglementarea acestor norme, precum şi
concepţiile specialiştilor în materia dreptului constituţional
18. Atribuțiile Guvernului RM
Principalele atribuții ale Guvernului în exercițiu (demisionar):
1. asigură transpunerea în viață a legilor, indiferent de domeniul reglementat de
acestea;
2. exercită funcția de conducere generală și control asupra activității organelor
centrale de specialitate;
3. realizează programele de dezvoltare economică și socială a țării;
4. asigură securitatea statului și a cetățenilor lui, îndeplinind funcții de
administrare a treburilor publice;
5. întreprinde orice activitate de conducere și gospodărire în chestiuni ce
privesc întreaga societate.

În vederea realizării atribuțiilor stabilite, Guvernul:


1. aprobă hotărîri și dispoziții în vederea executării legilor;
2. avizează inițiativele legislative;
3. elaborează și prezintă spre aprobare Parlamentului proiectul legii bugetului
de stat, propune Parlamentului inițiative legislative pentru:
4. realizarea obligațiilor ce rezultă din conținutul legilor și dispozițiilor finale
ale acestora în limita stabilită de cadrul legislativ primar;
5. asigurarea securității interne și externe a statului, menținerea stării de
legalitate, a stabilității sociale, economice, financiare și politice și pentru
evitarea efectelor fenomenelor naturale și ale factorilor imprevizibili care
prezintă pericol public;
6. poate semna acorduri internaționale, atunci cînd semnarea acestora este
necesară pentru executarea legilor adoptate de Parlamentul Republicii
Moldova și/sau acestea sînt necesare pentru asigurarea securității interne și
externe a statului, menținerea stării de legalitate, a stabilității sociale,
economice, financiare, politice și pentru evitarea efectelor fenomenelor
naturale și ale factorilor imprevizibili care prezintă pericol public;
7. emite acte cu caracter individual privind efectuarea remanierilor de cadre.

19. Protecția mandatului și răspunderea Președintele RM


Șeful statului se bucură de imunitate și nu poate fi tras la răspundere juridică
pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
În cazul săvîrşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei,
Preşedintele Republicii Moldova poate fi demis de către Parlament cu votul a două
treimi din numărul deputaţilor aleşi.
Acuzarea poate fi adusă şefului statului de către Parlament cu votul a cel
puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi, iar competenţa de judecare a
acestuia aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
O altă formă de tragere la răspundere a Preşedintelui este demiterea acestuia
din funcţie, care se declanşează pentru fapte care conduc la încălcarea Constituţiei.
Astfel, pentru faptul că anumite decrete ale Preşedintelui vor fi declarate
neconstituţionale sau pentru neexecutarea anumitor obligaţiuni, cum ar fi cele de
garantare a integrităţii teritoriale
20. Noțiunea de șef de stat și locul lui în sistemul autorităților publice
Termenul şeful statului, astăzi, este sinonim cu cel al preşedintelui.
Etimologic, un „preşedinte" este persoana care prezidează, care se află la
conducere. Cuvântul preşedinte se obişnuieşte a fi utilizat pentru titluri de şefi ai
statelor din majoritatea republicilor lumii, fie că e ales de popor, de un legislativ
sau un colegiu electoral special.
Preşedintele, în cadrul unui regim parlamentar, este investit cu o putere
executivă limitată, iar atribuţiile sale au un caracter preponderent reprezentativ.
Chiar şi în statele în care prin Constituţie împuternicirile Preşedintelui sunt destul
de largi şi din punct de vedere juridic, rolul real pe care acesta îl joacă în viaţa
politică este destul de modest şi majoritatea prerogativelor sale sunt exercitate în
conformitate cu poziţia Guvernului.
21. Procedura de alegere a președintelui RM
Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.
În funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova poate fi aleasă persoana cu
drept de vot, care deţine cetăţenia Republicii Moldova,are 40 de ani împliniţi, a
locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10
ani, posedă limba de stat şi întruneşte condiţiile prezentei legi.
Organizarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova
presupune: stabilirea datei alegerilor, crearea unei comisii speciale de desfăşurare a
alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, desfăşurarea turului
întîi al alegerilor ordinare în şedinţă publică specială a Parlamentului.
Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se organizează
cu cel mult 45 de zile înainte de ziua expirării mandatului Preşedintelui în
exerciţiu.
În cazul în care vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova a
intervenit în urma demisiei, demiterii, imposibilităţii definitive de exercitare a
atribuţiilor sau decesului, alegerile pentru un nou Preşedinte al Republicii Moldova
se vor organiza în termen de 2 luni de la data cînd a intervenit vacanţa funcţiei.
Data alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se
stabileşte prin hotărîre a Parlamentului.
22. Proceduri speciale în activitatea Parlamentului RM

23. Statutul deputatului în Parlamentul RM


Deputatul este persoană oficială şi reprezentant al puterii legislative
supreme.
Statutul deputatului în Parlament este determinat de Constituţie, de prezenta
lege şi de Regulamentul Parlamentului.
În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului.
24. Funcționarea Parlamentului RM
Activitatea parlamentară este împărțităîn anumite perioade de timp
(legislatura; sesiunea; ședința).
Legislatura este perioada activității parlamentului (4 ani) de la constituirea și
pînă la expirarea mandatului sau dizolvării anticipate.
Sesiunea este perioada de timp pe parcursul căreia parlamentul se întrunește
pentru dezbateri și aprobarea actelor parlamentului. În regulamentul parlamentului
sunt nominalizate doua tipuri de sesiuni: sesiuni ordinare și sesiuni extraordinare.
Sesiunile ordinare se împart în:
Sesiunea de primăvară care începe în luna februarie pînă la sfîrșitul lunii
iulie;
Sesiunea de toamnă care începe în septembrie pînă la sfîrșitul lunii
decembrie.
Sesiunile extraordinare sau speciale pot fi convocate la cererea președintelui
parlamentului, Șefului statului sau o treime dindeputațiîn perioada de vacanță a
parlamentului.

25. Organizarea și desfășurarea referendumulu republican


Referendumul republican se efectuează pe baza hotărîrii Parlamentului adoptate
din iniţiativa lui ori la propunerea organelor şi factorilor decizionali învestite cu
drept de iniţiativă legislativă în conformitate cu Constituţia.
Propunerile privind efectuarea referendumului republican se depun, de către
organele şi factorii decizionali respectivi, în Parlament, la care se anexează
argumentarea şi textul problemei, preconizate de a fi supusă referendumului.
Parlamentul examinează propunerile într-un termen de cel mult 60 de zile de la
data primirii lor şi adoptă o hotărîre motivată privind acceptarea sau respingerea
propunerilor.
Referendumul de asemenea nu poate avea loc cu 90 de zile înainte şi cu 90 de
zile după ziua efectuării, în acelaşi teritoriu, a alegerilor generale de deputaţi ai
poporului din Republica Moldova şi de consilieri în organele de autoadministrare
locală sau a altui referendum.
26. Structura și organizarea internă a Parlamentului RM
Parlamentul unicameral (RM) este caracteristic statelor unitare avînd
anumite avantaje: -
- economie de timp și economie de resurse financiare;
- simplificarea procedurii legislative în comisiile parlamentare
- responsabilitatea mai clară a deputaților.
Parlamentele, indiferent dacă sânt unicamerale sau bicamerale, reprezintă
nişte organe colegiale care iau decizii în cadrul unor şedinţe cu participarea tuturor
ori a majorităţii prestabilite de lege. În scopul unei bune asigurări a activităţii
acestui organ reprezentativ, în cadrul lui se constituie nişte organisme mai
restrânse, constituite din membrii parlamentului. Aceste organisme constituie
organizarea internă a parlamentului.
Parlamentul este singura autoritatea publică care îşi determină în mod
autonom organizarea sa internă. Astfel articolul 64, alin.1, din Constituţia
Republicii Moldova prevede: „Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului
se stabilesc prin regulament. Resursele financiare ale Parlamentului sânt prevăzute
în bugetul aprobat de acesta.”
27. Buletinele de vot, votarea, numărarea voturilor și totalizarea
rezultatelor
Modelul şi textul buletinului de vot pentru alegerea Parlamentului se aprobă
prin hotărîre a Comisiei Electorale Centrale. Modelul buletinului de vot pentru
alegerile locale se stabileşte de Comisia Electorală Centrală, iar textul se aprobă
prin hotărîre a consiliului electoral de circumscripţie respectiv.
Buletinul de vot se divizează pe orizontală în 2 părţi. Partea de sus,
detaşabilă, "Cupon al buletinului de vot", conţine următoarele elemente: titlul -
"Cupon al buletinului de vot", numărul cuponului, tipul şi data alegerilor, spaţiu
pentru înscrierea numelui şi prenumelui alegătorului, spaţiu pentru aplicarea
ştampilei de control a secţiei de votare, spaţiu pentru numele prenumele şi
semnătura responsabilului de eliberarea buletinului de vot
Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare este obligat să ia măsurile
necesare pentru ca alegerile să decurgă în bune condiţii. El trebuie să prezinte la
sediul secţiei de votare înaintea de ziua alegerilor şi să verifice existenţa
documentaţiei electorale la birourile electorale, listele electorale, buletinele de vot,
formularele proceselor-verbale, ştampila specială a biroului electoral, ştampila
metalică, ştampilele "votat", ştampila "anulat" funcţionarea mijloacelor de
telecomunicaţii.
În ziua alegerilor la orele 7:00 preşedintele biroului electorat al secţiei de
votare în prezenţa cel puţin jumătate din membrii biroului electoral verifică urnele,
listele, buletinele de vot, ştampilile, după care închide şi sigelează urnele, aplicînd
ştampila specială a biroului electoral şi declară votarea deschisă.
Votarea are loc într-o singură zi, în ziua alegerilor, începînd cu ora 7: 00 şi
terminînd cu ora 21:00.
Alegătorii vor vota numai la secţia de votare unde au fost încrişi în liste.
Accesul lor în sala de votare are loc în serii corespunzătoare numărului de cabine.
Fiecare va prezenta actul de identitate, iar după verificarea înscrierii în liste,
va primi buletinele de vot, pe baza semnăturii în lista electorală
Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat
pentru vot.
După încheiera votării biroul electoral al secţiei de votare procedează la
anularea buletinelor de vot rămase şi la deschiderea urnelor, în prezenţa membrilor
biroului şi, după caz, a persoanelor care au dreptul să asiste la votare.
După verifecarea sigililor de pe urnele de vot, preşedintele va citi la
deschiderea fiecărui buletin, lista de candidaţi votată sau numele candidatului
independent sau pentru funcţia de primar votat, aratînd buletinul de vot celor
prezenţi. Se consideră nevalabile buletine care nu au aplicată pe ele ştampila
art.57.
După încheierea numărării voturilor biroul electoral al secţiei de votare
întocmeşte un proces-verbal, în două exemplare, pentru consiliul la cre au avut loc
alegerile şi pentru primar. Procesele verbale se semnează de preşedinte,
vicepreşedinte şi ceilalte persoane ai biroului.
Lista semnăturilor unor persoane ai biroului electoral al secţiei de votare nu
influenţează valabilitatea procesului-verbal.
28. Noțiunea și funcțiile Parlamentului RM
Parlamentul Republicii Moldova este organul reprezentativ suprem
al Republicii Moldova, unica autoritate legislativă a statului, fiind o
structură unicamerală compusă din 101 deputați aleși pe liste, pentru o perioadă de
4 ani. Parlamentul este ales prin vot universal, egal direct, secret și liber exprimat.
Îndoctrina constituțională sunt clasificate mai multe funcții ale
parlamentului:
1. Funcția de reprezentare;
2. Funcția de informare;
3. Funcția de control parlamentar;
4. Funcția deliberativă;
5. Funcția de numire a demnitarilor publici.

29. Listele electorale, desemnarea și înregistrarea condidaților, campania


electorală
Listele electorale se întocmesc de către primărie, în două exemplare, pentru
fiecare secţie de votare. După ce au fost întocmite, listele se verifică la domiciliul
alegătorilor înscrişi în ele, se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la
cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. Autorităţile
administraţiei publice locale, în fiecare an (după 1 ianuarie), precizează listele
electorale la domiciliul alegătorilor şi cel tîrziu la 1 martie, prezintă informaţia
respectivă Comisiei Electorale Centrale.
În cazul alegerilor parlamentare, procesul de desemnare a candidaţilor
începe cu 60 de zile înainte de ziua alegerilor şi se termină cu 30 de zile înainte de
ziua alegerilor. În cazul alegerilor locale, desemnarea candidaturilor se efectuează
după constituirea circumscripţiilor electorale şi consiliilor electorale de
circumscripţie
Dreptul de a desemna candidaţi pentru alegeri, în cazul în care se întrunesc
toate condiţiile stabilite de prezentul cod, îl au:
a) partidele şi alte organizaţii social-politice înregistrate
b) blocurile electorale,
c) cetăţenii Republicii Moldova care îşi înaintează propria candidatură
30. Statutul juridic al cetățenilor străini și al apatrizilor în RM
Regimul juridic al străinului presupune reglementarea la nivel de legi speciale a
regimurilor de intrare, ieşire, azil, şedere, etc., cît şi norme juridice cu privire la
misiunile diplomatice aflate pe teritoriul R. M.
Cetăţenilor străini şi apatrizilor domiciliaţi în Republica Moldova li se garantează:
1. libertatea conştiinţei, opiniei şi exprimării;
2. inviolabilitatea persoanei şi locuinţei;
3. aceleaşi drepturi procedurale în procesele de judecată ca şi cetăţenii
Republicii Moldova.

Ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, beneficiază de


drepturile şi libertăţile prevăzute de legislaţia în vigoare, cu anumite restricţii şi
anume:
1. privind dreptul de a alege şi de a fi ales în organele legislative, executive,
alte organe eligibile, de a participa la sufragiu universal;
2. desemnarea în funcţii sau antrenarea în activităţi pentru care se cere
cetăţenia Republicii Moldova;
3. de a fi membri de partid sau a altor organizaţii social-politice;
4. să organizeze sau să participe la întruniri care aduc atingere ordinii publice
sau securităţii naţionale;
5. să organizeze partide politice, alte grupări similare şi să fie membri ai
acestora, să le finanţeze;
6. să satisfacă serviciul militar în forţele armate ale Republicii Moldova;
7. să desfăşoare activitate de muncă fără a obţine permis de muncă;
8. să procure terenuri cu destinaţie agricolă.

Pentru cetăţenii străini şi apatrizi sunt nominalizate obligaţii specifice lor, cum ar
fi:
1. respectarea legislaţiei în vigoare;
2. respectarea procedurii intrării pe teritoriul Republicii Moldova conform
prevederilor legale, respectiv, legalizarea şederii;
3. prezentarea, în termen de 3 zile de la data eliberării adeverinţei de imigrant,
la autoritatea de evidenţă şi documentare a populaţiei pentru obţinerea
permisului de şedere;
4. părăsirea teritoriului Republicii Moldova la expirarea termenului de şedere
stabilit;
5. achitarea de impozite, taxe, alte plăţi pe baze generale ca şi cetăţenii
Republicii Moldova;
6. efectuarea examenului medical în scopul depistării virusului imunodeficitar
uman (HIV), maladiei SIDA şi altor maladii ce prezintă pericol pentru
sănătatea publică.

31. Dobindirea cetățeniei RM prin naturalizare


Cetăţenia Republicii Moldova poate fi acordată la cerere cetățeanului străin
sau apatridului cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova,
care cunoaşte şi respectă prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea
nivelului de cunoaştere a limbii de stat și are surse legale de venit, cu respectarea
uneia dintre următoarele condiții:
a) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani.
Pentru apatrizi, refugiaţi şi beneficiarii de protecție umanitară și azil politic,
termenul respectiv este de 8 ani;
b) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea
împlinirii vîrstei de 18 ani;
c) este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut
domiciliul în mod continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
d) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau
la copii (inclusiv părinți adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii
Moldova.
32. Principiile constituționale privind statutul juridic al persoanei

În cadrul sistemului nostru constituţional, instituţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale


cetăţenilor se întemeiază pe următoarele principii: universalitatea drepturilor, libertăţilor şi
îndatoririlor fundamentale, neretroactivitatea legii; egalitatea în drepturi а cetăţenilor; ocuparea
funcţiilor şi demnităţilor publice numai de persoanele саге аu cetăţenia Republicii Moldova;
protecţia cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate; protecţia juridică а cetăţenilor străini şi
apatrizilor, refuzul de а extrăda şi de а ехрulzа cetăţenii Republicii Moldova din ţară: prioritatea
reglementărilor internaţionale faţă de cele nаţionalе; accesul liber la justiţie; caracterul de
excepţie al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; garantarea reală şi efectivă
a drepturilor fundamentale cetăţeneşti; umanismul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor; legătura organică dintre drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Acestea
rezultă din Constituţiei.

33. Regimul politic, noțiunea și clasificarea


Regimul politic exprimă totalitatea procedeelor de realizare a puterii de stat,
evoca raporturile dintre componentele sistemului social-politic și economic. Unii
savanți menționează că regimul politic reprezintă ansamblul instituțiilor și al
mijloacelor prin care se realizează puterea. În doctrina dreptului
constituționalîndependență de criteriile date, regimurile politice se clasificăîn trei
categorii:
Regimuri politice pluraliste;
Regimuri politice dictatoriale sau totalitare;
Regimuri politice mixte.
34. Principiile cetățeniei RM
a) dreptul fiecărei persoane la o cetăţenie;
b) nedescriminarea cetăţenilor, indiferent de temeiurile dobîndirii cetăţeniei;
c) inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetăţenia ei şi de dreptul de
a-şi schimba cetăţenia;
d) evitarea apatridiei;
e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi, asupra
cetăţeniei celuilalt soţ sau asupra cetăţeniei copilului dacă nu există o cerere scrisă
în acest sens a părinţilor.
35. Structura de stat
Structura de stat este organizarea politico-teritorială a statului, inclusiv
statutul juridic și politic al parților lui componente șiprincipalele raporturi între
organele de stat centrale și cele regionale. Problema structurii de stat sau a
organizării teritoriale a apărut odată cu formarea sau extinderea teritorială a
statului. Îndoctrina dreptului sunt cunoscute doua concepții mari ale structurii de
stat, cea unitarăși cea federativă.
Statul unitar este o singurăformațiune statală pe un teritoriu delimitat de
frontiere și avînd următoarele caracteristici de baza:
O singură constituție și un singur sistem legislativ;
Un singur sistem de organe superioare în stat (organul executiv, legislativ și
puterea judecătorească);
Federația reprezintă uniunea de doua sau mai multe state membre care,în
limitele și condițiile stipulate de constituția federației își exercită anumite atribute
suverane în favoarea statului federativ.
Caracteristicile statului federativ sunt:
Are o constituție federalăși un sistem legislativ federal, fiecare subiect al
federației avînd constituțiașisistemul său legislativ;
Federația este constituitădin unități statale care sunt subiectele acestei
federații avînd competențele sale reglementate de constituția federală;
Subiectele nu sunt state în sensul larg al cuvîntului, ele nu beneficiază de
suveranitate completă;

36. Pierderea cetățeniei RM


Cetăţenia Republicii Moldova se pierde:
a) prin renunţare;
b) prin retragere;
c) în temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se aprobă solicitantului, cu
condiţia prezentării adeverinţei privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui alt
stat ori garanţiei dobîndirii cetăţeniei unui alt stat.
Cetăţenia Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al
Preşedintelui Republicii Moldova persoanei care:
a) a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaţie
falsă , prin ascunderea unor date pertinente sau în lipsa temeiurilor prevăzute de
prezenta lege ori de legislaţia anterioară în materie de cetățenie;
b) s-a înrolat benevol în forţe armate străine;
c) a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului;

37. Locul și rolul ramurii dreptului constituțional ca ramură de drept în


sistemul dreptului
Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente. Sistemul de drept la fel
cunoaşte o asemenea ierarhizare a ramurilor sale. Pentru a determina locul ramurii dreptului
constituţional în sistemul dreptului, trebuie să ţinem cont de două aspecte: importanţa relaţiilor
sociale reglementate prin dreptul constituţional şi valoarea formelor juridice, prin care voinţa
deţinătorilor puterii devine drept (izvoarele de drept).
Normele de drept constituţional reglementează cele mai importante relaţii sociale, relaţiile ce
apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat. Astfel de relaţii prezintă cea
mai mare importanţă pentru popor. De aceea aceste relaţii sociale sânt reglementate de
constituţie, legea fundamentală a statului, care se situează în fruntea sistemului de drept. Din
normele constituţiei se desprind principiile după care celelalte ramuri de drept reglementează în
domeniile lor de activitate.
Dreptul constituţional conţine norme elaborate în cadrul activităţii de realizare a puterii de stat
care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activităţi de conducere. Constituţia,
ca izvor principal al dreptului constituţional, este în acelaşi timp izvorul principal pentru întregul
drept. Orice ramură de drept îşi găseşte fundamentul juridic în normele din constituţie. O
modificare intervenită în dreptul constituţional impune modificări corespunzătoare ale normelor
din celelalte ramuri de drept care conţin reglementări ale aceloraşi relaţii sociale.
Dreptul constituţional este ramura principală în sistemul de drept.

38. Conținutul normativ al constituției


În doctrina dreptului constituțional nu exista o teorie bazata pe conținutul unic de
constituție.
Conţinutul normativ al constituţiei din majoritatea statelor cuprind norme ce
se referă la: forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic a statului, la
fundamentele politice, economice, sociale şi religioase ale statului, statutul juridic
al persoanei, separaţia puterilor în stat, controlul constituţionalităţii legilor,
drepturile şi îndatoririle cetăţenilor

39. Raporturile de drept constituțional și subiectele raportului juridic


constituțional
Raportul de drept constituțional reprezintă un grup de raporturi sociale
stabilite în procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii de stat. Ele sunt
reglementate de normele dreptului constituțional.
Dreptului constituțional are doua categorii de raporturi:
1. Raport cu o dublă natură juridică – raporturile care fiind reglementate și
de alte ramuri ale sistemului de drept sunt reglementate în același timp și de
constituție, devenind astfel și raporturi de drept constituțional.
2. Raportul specific de drept constituțional – formează obiectul de
reglementare doar pentru normele de drept constituțional.

Subiectele raportului de drept constituțional sunt oamenii luați individual sau


grupați în colective. Una dintre părți sau subiecte este totdeauna deținătorul puterii
sau organele reprezentative ale statului. În doctrina dreptului constituțional sunt
recunoscute următoarele subiecte ale dreptului constituțional:
1. Poporul– această calitate de subiect a dreptului constituțional reiese din
art. 2, al.1 din constituție: „Suveranitatea națională aparține poporului Republicii
Moldova care o exercităîn mod direct și prin organele sale reprezentative în
formele stabilite de constituție‖.
2. Statul apare ca subiect direct sau prin organele sale reprezentative.
3. Organele statului pot fi toate instituțiile statale, comisiile parlamentare și
alte autorități publice.
4. Partidele, formațiunile politice, alte organizații– această calitate reiese din
art. 41 din constituție „libertatea partidelor și a altor organizații socialpolitice‖.
5. Cetățenii pot apărea ca subiect al dreptului constituțional
40. Corelația științei dreptului constituțional cu alte științe
Ştiinţa dreptului constituţional este ştiinţa juridică ce are ca obiect de studiu normele de drept
constituţional şi relaţiile sociale din domeniul relaţiilor ce ţin de organizarea societăţii în stat,
reglementarea acestor norme, precum şi concepţiile specialiştilor în materia dreptului
constituţional.
Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente. Sistemul de drept la fel
cunoaşte o asemenea ierarhizare a ramurilor sale. Pentru a determina locul ramurii dreptului
constituţional în sistemul dreptului, trebuie să ţinem cont de două aspecte: importanţa relaţiilor
sociale reglementate prin dreptul constituţional şi valoarea formelor juridice, prin care voinţa
deţinătorilor puterii devine drept (izvoarele de drept).
Normele de drept constituţional reglementează cele mai importante relaţii sociale, relaţiile ce
apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat. Astfel de relaţii prezintă cea
mai mare importanţă pentru popor. De aceea aceste relaţii sociale sânt reglementate de
constituţie, legea fundamentală a statului, care se situează în fruntea sistemului de drept. Din
normele constituţiei se desprind principiile după care celelalte ramuri de drept reglementează în
domeniile lor de activitate.
Dreptul constituţional conţine norme elaborate în cadrul activităţii de realizare a puterii de stat
care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activităţi de conducere. Constituţia,
ca izvor principal al dreptului constituţional, este în acelaşi timp izvorul principal pentru întregul
drept. Orice ramură de drept îşi găseşte fundamentul juridic în normele din constituţie. O
modificare intervenită în dreptul constituţional impune modificări corespunzătoare ale normelor
din celelalte ramuri de drept care conţin reglementări ale aceloraşi relaţii sociale.
Dreptul constituţional studiază fenomene, raporturi politico-juridice, care parţial formează
obiectul de studiu şi al altor ştiinţe, al politologiei îndeosebi. Politologia studiază geneza, esenţa
şi legitatea fenomenelor politice private prin prisma relaţiilor dintre ele. În obiectul său de studiu
intră ansamblul laturilor ideologice şi social-psihologice, raţionale şi instituţionale ale structurii
politice, în determinarea lor istorică şi în dinamica lor. De asemenea ea cercetează formele şi
mijloacele acţiunii politice, colective şi individuale. Dreptul constituţional studiază şi el anumite
fenomene politice, anume relaţiile sociale din domeniul instituirii, menţinerii şi limitării puterii
de stat, normele juridice care reglementează aceste relaţii.
Dificultatea de a delimita aceste două ştiinţe a constat în aceea că instituţiile politice au fost
considerate concomitent obiect de studiu pentru ambele ştiinţe. Politologia are o sferă de
cuprindere mai largă decât dreptul constituţional. Ea analizează fenomenele politice în ansamblul
lor, din toate laturile –ideologice, psihologice, relaţionale, instituţionale şi normative ale
suprastructurii politice. Dreptul constituţional analizează îndeosebi normele şi instituţiile
politice, cel prin care se exercită puterea de stat a poporului. Având ca obiect relaţiile prin care se
exercită puterea de stat şi normele care le reglementează, dreptul constituţional nu-şi extinde
sfera asupra laturilor psihologice ale fenomenelor politice şi nici asupra tuturor instituţiilor
politice. Metoda de cercetare la fel este diferă.

41. Normele juridice constituționale și instituțiile juridice constituționale


Norma juridică reprezintă regula de conduită generală, obligatorie şi
impersonală, instituită sau recunoscută de stat, a cărei respectare poate fi asigurată
prin forţa coercitivă a statului.

42. Izvoarele ramurii dreptului constituțional


Izvoarele materiale (denumite şi izvoare reale) sunt un sistem de factori
sociali, politici, ideologici, materiali etc, care determină acţiunea legiuitorului sau
dau naştere unor reguli izvorâte din necesităţile practice de reglementare prin
norme juridice a unor relaţii sociale
În Republica Moldova se consideră ca izvoare formale ale dreptului
constituţional următoarele: - Constituţia,legile constituţionale, legile organice,
legile ordinare, acte normative ale Şefului statului, hotărârile şi deciziile Curţii
Constituţionale, regulamentul Parlamentului, ordonanţele şi hotărârile Guvernului,
hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale, contractul normativ,
contractele (tratatele) internaţionale.
43. Forma și structura constituțiilor
Structura Constituţiei. Structura desemnează elementele ce alcătuiesc
„corpul” Constituţiei şi legăturile specifice dintre acestea. Majoritatea constituţiilor
scrise sînt structurate în titluri, capitole, secţiuni si articole.
a) în dependenţă de forma de exprimare avem:
Constituţiile nescrise sau cutumiare sunt compuse din reguli cu privire la
organizarea puterii ce nu au forma unui izvor normativ scris, dar există în realitate
şi se aplică temporar în rezultatul unor lovituri de stat sau revoluţii.
Constituţiile scrise sunt compuse dintr-un sigur act normativ codificat sau
din mai mutre legi constituţionale.
b) în dependenţa de procedura de revizuire, constitutiile se impart în:
Constituţiile rigide sunt acele constituţii care stabilesc, prin normele sale
constituţionale, o procedură complicală de modificare sau prevăd o perioadă în
care o parte sau întreaga Constituţie nu poate fi modificată.
Constituţiile flexibile pot fi modificate de către legiuitor printr-o procedură
similară cu cea de modificare a unei legi ordinare.
c) În dependenţa de regimul politic:
Constituţiile democratice prevăd drepturile şi libertăţile cetăţenilor,
principiul pluripartidismului, separaţia puterilor în stat şi dreptul cetăţenilor de a
participa şi a alege organele statale. Constituţiile autoritare limitează drepturile
cetăţenilor şi promovează politica şi ideologia unui singur partid.
d)În dependenţă de durata în timp avem constituţii:
-permanente
- majoritatea constituţiilor lumii;
-temporare
- se adoptă pe o anumită perioadă de timp, prealabil stabilit, în cazuri
excepţionale.
44. Adoptarea și abrogarea constituțiilor
Din punct de vedere al modului de adoptare a constituţiilor există:
Constituţia acordata reprezintă Constituţia care este adoptată de către
monarh, ca stăpân absolut, care-şi exercită puterea sa. Această Constituţie este o
operă a monarhului şi este adoptată datorită constrângerilor ce se fac faţă de
monarh. Ca rezultat, el este nevoit sâ recunoască unele drepturi cetăţenilor.
Statutul (Constituţia plebiscitară) se votează pe cale plebiscitară. Datorită
acestui fapt, ea se consideră mai progresivă faţă de constituţia acordată. Unul din
neajunsurile ei este faptul că procesul organizării plebiscitului se bazează pe
teroare şi presiuni.
Constituţia-pact este adoptată prin intermediul încheierii unui (contract) între
popor şi rege, unde poporul este reprezentat de Parlament. Prin acest act,
guvernanţii impuneau anumite condiţii monarhului de care el trebuia să ţină cont.
Constituţia-convenţie era adoptata de către o adunare denumită convenţie.
Această adunare se alegea cu scopul de a adopta Constituţia. Ea se deosebeşte de
celelalte constituţii prin faptul că era adoptată de o adunare reprezentativă a
corpului electoral.
Constituţia parlamentară este adoptată de Parlament, la adoptarea căreia se
parcurg mai multe elape, şi anume:
1. iniţiativa constituţională;
2. elaborarea proiectului;
3. discutarea publică a proiectului;
4. adoptarea proiectului de către Parlament cu o majoritate calificată (cel
puţin 2/3 din numărul total al membrilor Parlamentului);
5. aprobarea Constituţiei de către popor prin referendum.
Acest mijloc de adoptare a Constituţiei este cel mai eficient şi democratic.
Constituţia RM se atribuie la categoria constituţiilor parlamentare, deoarece
a fost adoptată dc Parlamentul Republicii Moldova la 29iulie 1994 cu voiul a 2/3
din numărul total de deputaţi.
Abrogarea Constituţiei. În majoritatea cazurilor constituţiile sunt abrogate în
rezultatul loviturilor de stat, revoluţiilor sau destrămării unor state federale şi
apariţia unor noi state independente (de ex. destrămarea URSS). În acest context,
actuala Constituţie a Republicii Moldova a fost adopată după ce Republica
Moldova a devenit un stat suveran şi independent. Constituţia Republicii Moldova
prevede la Dispoziţii finale şi tranzitorii articolul 1, că intră în vigoare la data de 27
august 1994. La aceeaşi dată, Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978
este în întregime abrogată.
45. Revizuirea constituțiilor
Orice Constituţie este supusă modificării, indiferent care ar fi forma. De
obicei, modificarea, ca şi procedura de revizuire sînt expres prevăzute chiar în
textul legii fundamentale
Constituţia RM se atribuie la categoria constituţiilor rigide. Procedura de
revizuire a Constituţiei cuprinde 5 etape:
- iniţiativa de revizuire;
- dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea publică competentă;
- adoptarea legii de revizuire;
- promulgarea legii de revizuire;
- publicarea legii de revizuire.
I. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei. În conformitate cu prevederile art.
141 din Constituţie,iniţiativa revizuirii poate aparţine:
- unui număr de cel puţin 200.000 de cetăţeni ai Republicii Moldov cu drept
de vot;
- unui număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;
-Guvernului.
46. Supremația constituțiilor
Supremația constituției este o calitate a constituției, care o situeazăîn vîrful
instituțiilor politico-juridice dintr-un stat, fiind sursa principală a reglementărilor
27 din domeniul politic, juridic, social și economic. Constituția este sursa
fundamentală a sistemului politic și a sistemului juridic național. Ea este plasată în
fruntea ierarhiei actelor politice și a actelor juridice normative. Conținutul legii
fundamentale reflectăcondițiile social-politice și istorice existente la moment cît și
tradițiile istorice, interesele naționale, cultura, politica statului. Constituțiile scrise
sunt elaborate de puterea constituantă a căror membri au calitatea de reprezentanți
ai națiunii. Supremațiaconstituției se fundamentează pe conținutul și formă ei.
47. Forma de guvernămint
Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2,3, art.1) adoptată la
29iulie 1994, forma de guvernământ a statului este republica. Republica Moldova
este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile
lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme şi sînt garantate.
48. Noțiunea dr. și libertăților fundamentale
Ansamblu al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor consacrate prin Constituţie
în vederea asigurării şi liberei manifestări a lor. Cetăţenii sânt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus
de lege
49. Noțiunea cetățeniei RM
Cetăţenia Republicii Moldova stabileşte între persoana fizică şi Republica
Moldova o legătura juridico-politică permanentă, care generează drepturi şi
obligaţii reciproce între stat şi persoană.
50. Modalitățile de scrutin
Sistemul electoral este o procedură utilizată pentru desemnarea candidaților
electorali în dependență cu rezultatele obținute la alegeri privind distribuirea
mandatelor. În dreptul electoral sunt cunoscute doua forme principale ale
sistemelor electorale: sistemul electoral majoritar și sistemul reprezentării
proporționale. Sistemul majoritar se împarte în: sistemul majoritar relativ și
sistemul majoritar absolut. Sistemul majoritar relativ este cel mai simplu, deoarece
este desemnat candidatul care a obținut cele mai multe voturi. Sistemul majoritar
absolut: este ales candidatul care a obținut din primul tur 50% + 1 din alegători,
daca nu s-a ales candidatul se organizează al doilea tur de scrutin dintre primii doi
candidați.
Sistemul reprezentării proporționale este cea mai democratică metodă de
determinare a rezultatelor alegerilor. Acest sistem electoral asigură reprezentarea
relativă și a partidelor mici. În practica sunt cunoscute mai multe sisteme de
reprezentare proporțională: sistemul câtului rectificat, sistemul numărului unic,
sistemul Hondt, s.a. În RM în urma alegerilor parlamentare se aplică sistemul
reprezentării proporționale în urma rezultatelor alegerilor.

51. Îndatoririle fundamentale


Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă,
fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.
Devotamentul faţă de ţară
(1) Devotamentul faţă de ţară este sacru.
(2) Cetăţenii cărora le sînt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund
de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de
lege, depun jurămîntul cerut de ea.
Apărarea Patriei
(1) Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfîntă a fiecărui cetăţean.
(2) Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării
naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii.
Contribuţii financiare
(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile
publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.
Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor
Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi
culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.

52. Principiile dreptului electoral


În doctrina dreptului constituțional principiile electorale se clasifică în:
1. Principiile organizării și desfășurării alegerilor;
2. Principiile participării cetățenilor RM la alegeri.
În prima categorie se pot include:
1. Obligativitatea alegerilor – în RM alegerile sunt unica modalitate de
formare a organelor reprezentative;
2. Nefalsificarea alegerilor este o garanție pentru niște alegeri corecte;
3. Periodicitatea alegerilor presupune că autoritățile reprezentative și cele
locale își exercită mandatul pe o perioada de timp (4 ani);
4. Libertatea alegerilor presupune că procesul de organizare al alegerilor
exclude orice formă de constrîngere sau presiuni asupra alegătorului sau asupra
candidaților;
5. Alternativitatea alegerilor presupune, că în listele electorale sau numărul
candidaților înregistrați să fie mai mare decît numărul mandatelor disputate;
6. Admisibilitatea diferitor sisteme electorale, nici constituția, nici Codul
Electoral nu prevede interdicții cu privire la utilizarea mai multor sisteme
electorale;
7. Independența organelor electorale.
În a doua categorie includem: dreptul alegătorului, care conform Codului
Electoral cetățenii RM participă la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret și
liber exprimat.
1. Universalitatea dreptului electoral presupune universalitatea indiferent de
rasă, naționalitate, proveniență socială, Funcția deținută, religie, aspirație politică,
avere și sex. Cetățenii RM care au atins vîrsta de 18 ani au dreptul de a alege. În
istoria comunității au fost cunoscute mai multe censuri, cum ar fi: censul de
proprietate, de sex, de proveniență socială.
2. Egalitatea dreptului electoral presupune ca cetățenii participa la vot în
condiții egale. Codul Electoral prevede că fiecare alegător are dreptul la un singur
vot, fiecare vot avînd putere juridica egală.
3. Votul direct presupune că alegătorul își exprimă voința în mod direct.
Codul Electoral prevede că fiecare alegător votează personal, votarea în locul altor
persoane este interzisă.
4. Secretul votului presupune că votarea în condiții secrete exclude orice
control din partea oricăror organe sau funcționari publici, a modului în care
alegătorii și-au exprimat opțiunea electorală.
5. Libertatea exprimării presupune acordarea alegătorului dreptul de a decide
liber la opțiunea sa electorală. Nimeni nu este în drept să exercite presiuni asupra
alegătorului pentru a-l împiedica să-și exprime voința sa proprie.

53. Atribuțiile Parlamentului


Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;
b) declară referendumuri;
c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe
întreg teritoriul ţării;
d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
e) aprobă doctrina militară a statului;
f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele
prevăzute de Constituţie;
g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor
internaţionale încheiate de Republica Moldova;
h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;
i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului
economic şi de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor
privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine;
j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;
k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;
l) declară mobilizarea parţială sau generală;
m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;
n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la
interesele societăţii;
o) suspendă activitatea organelor administraţiei publice locale, în
cazurile prevăzute de lege;
p) adoptă acte privind amnistia;
r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi.

TGD
1. Dreptul subiectiv și obligațiunea juridică

2. Formele răspunderii juridice


Formele răspunderii juridice sânt determnate de tipurile încălcărilor de drept
(faptelor ilicite).
Astfel, distingem următoarele forme ale răspunderii juridice:

a) răspunderea juridică penală;

b) răspunderea juridică contravenţională;

c) răspunderea juridică disciplinară;

d) răspunderea juridică civilă;

f) răspunderea juridică materială

a)Răspunderea juridică penală este acea formă a răspunderii juridice care se


întemeiază pe normele dreptului penal şi pe infracţiunile săvârşite, în urma cărora
organele competente aplică pedepse corespunzătoare (amenda (penală), privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi, munca
neremunerată în folosul comunitţii, închisoarea, detenţiunea pe viaţă,
b) Răspunderea juridică contravenţională este acea formă a răspunderii juridice
care se întemeiază pe normele dreptului contravenţional şi pe contravenţiile
săvârşite, în urma cărora organele competente aplică sancţiuni contravenţionale
adecvate (amenda, privarea de un drept special, acordat cetăţeanului respectiv,
privarea de a deţine anumite funcţii şi de a exercita anumite activităţi, arestul
contravenţional, expulzarea
c)Răspunderea juridică disciplinară este acea formă a răspunderii juridice care se
întemeiază pe normele dreptului muncii (Codului muncii, regulamentelor
disciplinare etc.) şi pe contravenţiile (abaterile) disciplinare săvârşite, în urma
cărora organele competente aplică sancţiuni disciplinare adecvate ( mustrarea,
mustrarea aspră, retrogradarea în funcţie, concedierea salariatului, etc.)

d) Răspunderea juridică civilă este acea formă a răspunderii juridice care se


întemeiază pe normele dreptului civil şi pe delictele civile săvârşite sau pe
neexecutarea obligaţiilor contractuale, în urma cărora organele competente aplică
sancţiuni juridice civile corespunzătoare (nulitatea actelor juridice civile, clauza
penală (penalitatea de întârziere), repararea prejudiciilor, executarea obligaţiilor în
natură, etc.)

f) Răspunderea juridică materială este acea formă a răspunderii juridice care se


întemeiază pe normele dreptului muncii şi pe prejudiciile materiale cauzate de
către angajatul salariat/angajator, în urma cărora angajatorul/organele competente
aplică sancţiuni materiale corespunzătoare faţă de făptuitor (compensarea
prejudiciului material, repararea prejudiciului material, restituirea bunului
material, etc.)

3. Condiții răspunderii juridice


Condiţiile răspunderii juridice, necesare cumulativ, pentru declanşarea şi
realizarea răspunderii juridice sânt:
 Fapta ilicită (acţiunea sau inacţiunea), prevăzută de normele dreptului
pozitiv, săvârşită de către făptuitor şi care implică răspunderea juridică.

Faptele ilicite, în dependenţă de tipul normelor juridice, sânt:


a)penale (infracţiunile).
b)contravenţionale (contravenţiile administrative).
c)disciplinare (abateri disciplinare).
d) civile (delictele civile).
e)internaţionale (crimele şi delictele internaţionale) .
2) Rezultatul prejudiciabil este prejudiciul material, moral, fizic, etc. înregistrat în
urma săvârţirii faptei ilicite. De ex. decesul omului, leziunea corporală, degradarea,
diminuarea averii publice, dezonorarea persoanei, etc.
3) Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs. Legătura respectivă
trebuie să fie directă, cauza este fapta ilicită, iar efectul este rezultatul prejudiciabil.
Stabilirea legăturii cauzale este pusă în sarcina organelor de urmărire penală,
organelor judecătoreşti şi altor organe care efectuează cercetarea cauzei.
4) Vinovăţia făptuitorului este starea psihică a făptuitorului faţă de fapta ilicită
săvârşită şi rezultatul prejudiciabil al faptei.
Formele vinovăţiei sânt: intenţia şi imprudența(culpa).
Intenția se exprimă în conștientizarea faptei ilicite în previziunea prejudiciului și
dorința survenirii prejudiciului.
În dependenţă de atitudinea făptuitorului faţă de rezultatul prejudiciabil, intenţia
este directă (dacă făptuitorul doreşte rezultatul prejudiciabil) sau indirectă (dacă
făptuitorul admite rezultatul prejudiciabil).
Imprudența se exprimă în conștientizarea faptei ilice de către făptuitor dar fără
previziunea prejudiciului,cu toate că făptuitorul putea și trebuie să-l prevadă.
În dependenţă de atitudinea făptuitorului faţă de rezultatul prejudiciabil, culpa se
divizează în culpă cu previziune dar cu speranța ușuratică de a-l
evita (imprudenţă), care atestă o lipsă de diligenţă, şi culpă fără
previziune (neglijenţă). De ex., conform art. 17 şi art 18 ale Codului penal al R.
Moldova formele vinovăţiei sânt: intenţia şi imprudenţa. Iar art.19 al Codului penal
prevede două forme de vinovăție.
5)Absența unor împrejurări care înlătură caracterul ilicit al faptei și răspunderea
juridică.
-minoritatea (persoana nu și-a atins vîrsta de 16 ani și nu poate fi luată la
răspundere).
-iresponabilitatea (alienația mentală constatată printr-un act de expertiză
psihiatrică la momentul săvîrșirii faptei ilicite.(art 23 Codul Penal).
-starea de legitimă apărare(art.36 Codul Penal).
-starea de extremă necesitate (art. 38 Codul Penal).
-starea de ebrietate (stare agravată).
Doar în prezența tuturor condițiilor arătate mai sus are loc răspunderea juridică.

4. Conceptul, trăsăturile și principiile legalității

5. Analizați caracteristicile generale ale democrației

6. Subiecții raportului juridic

7. Analizați problemele teoretice ale raportului juridic

8. Actul normativ, actul interpretativ, actul aplicativ

9. Formele interpretării dreptului


10. Problemele teoretice și practice ale realizării dreptului
11. Mari sisteme contemporane de drept.
12. Teoria generală a dreptului în sistemul științelor sociale și în sistemul
științelor juridice
13. Analizați categoriile normelor juridice
14. Sancțiunile juridice și importanța lor
15. Probleme teoretice ale structurii normelor juridice
16. Baza metodologică a teoriei generale a dreptului

17. Caracteristica generală a statului ca fenomen social, politic și juridic


18. Legitățile dezvoltării istorice a statului și dreptului. Tipul istoric de stat
de drept. Caracteristica dreptului și statului la diferite etape de de
dezvoltare istorică
19.
20. Probleme definitorii ale dreptului

21. Caracteristica generală a dreptului

22. Accepțiunile dreptului. Dreptul obiectiv și dreptul subiectiv. Dreptul


public și dreptul privat. Dreptul național dreptul internațional.
Dreptul obiectiv se clasifica in drept public si drept privat.
Dreptul public, cuprinde normele juridice care privesc statul, autoritatile
publice si raporturile lor cu persoanele particulare atunci cand aceste raporturi
privesc prerogativele si obligatiile subiectelor de drept public. Dreptul public este
dominat de interesul general (satisfacerea acestuia) si de aceea in raporturile
juridice de drept prevaleaza vointa statului, a autoritatilor publice. Dreptul public
cuprinde mai multe ramuri de drept si anume: dreptul international public, dreptul
constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal etc. Aceasta
impartire este facuta dupa obiectul si metoda de reglementare.
Dreptul privat cuprinde normele juridice aplicabile persoanelor, fizice sau
juridice si raporturile dintre ele vizand satisfacerea intereselor private individuale.
In dreptul privat se Justificarea impartirii normelor juridice in dreptul public si
dreptul privat consta in aceea ca:
- in dreptul public, cel putin un subiect al raportului juridic, este de drept public
adica statul, autoritatea publica sau administrativa; in raporturile juridice, de drept
public, subiectii sunt inegali, iar actele juridice au de regula un caracter obligatoriu,
erga omnes, adica pentru toti;
- in dreptul privat, subiectii raporturilor juridice sunt egali iar actele juridice sunt
de regula secrete, spre deosebire de cele de drept public, care sunt publice;
- in dreptul public prevaleaza interesul general pe cand in dreptul privat, interesul
privat.
Dreptul public se caracterizeaza prin:
- reglementeaza relatiile sociale privind constituirea statului, structura statului,
relatiile dintre componentele statului precum si dintre acestea si indivizii
(relatiile din interiorul guvernarii, inclusiv dintre guvernanti si guvernati);
- in dreptul public sunt preponderente actele de autoritate pe cand in dreptul
privat actele de gestiune, contractele etc.;
- in dreptul public preponderent este regimul constrangerii (dreptul penal,
dreptul administrativ etc.); din punct de vedere al constrangerii sunt
preponderente actele juridice unilaterale, autoritare, emise de autoritatile
publice;
- dreptul public contine ansamblul normelor prin care se asigura satisfacerea
interesului public; *normele dreptului public sunt de aplicare mai larga vizand
de regula, conduita tuturor cetatenilor (legea, hotararea de guvern etc.), pe cand
cele ale dreptului privat au o aplicabilitate mai restransa, vizand de regula doua
sau mai multe persoane;
- normele dreptului public sunt superioare celor de drept privat, ultimele fiind
subordonate primelor; *dreptul public se exprima prin actiuni autoritare pe cand
dreptul privat se traduce prin initiativa individuala si acordul liber de vointe;
- dreptul public vizeaza interesul public pe cand dreptul privat apara interesul
privat, particular;
- normele de drept public sunt opozabile erga omnes, iar cele de drept privat
numai la un numar restrans de persoane.
- in dreptul public,drepturile statului si ale autoritatilor publice sunt obligatorii
de infaptuit pentru titulari, deoarece prin acestea se apara interesul public si nu
al autoritatii respective.
23.Normele sociale
Normele sociale, ca suport al reglementării nor- mative, reprezintă un ansamblu
de norme care re- glementează relațiile sociale, conduita și acțiunile colectivităților
umane.
Norma socială este o regulă care determină com- portamentul individului într-o
situație concretă. De al- tfel, societatea ca ansamblu complex de structuri im- pune
un sistem dezvoltat și dinamic de norme sociale. Acest sistem de norme este o
condiție de existență a vieții societății, un mecanism care impune buna admi-
nistrare a relațiilor dintre oameni și înlătură pericolul iminent de instaurare a
haosului. Normele sociale sunt impuse, promovate și perpetuate prin mai multe
metode, și anume: sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc
atingere valorilor societății sau grupului social; sunt obligatorii acele
comportamente sau conduite care conservă ordinea acelei societăți și sunt
recomandate, aprobate acele comportamente sau conduite care ajută la inte- grarea
individului ca membru al societății. Normele sociale presupun orga- nizarea
acțiunilor umane în conformitate cu regulile, valorile apreciate pozitiv de
societatea respectivă. Prin intermediul lor, societatea, ca ansamblu coerent de
relații și acțiuni sociale, elaborează un sistem nor- mativ referențial care permite
membrilor să se com- porte în mod inteligibil și normal. Așa cum am menționat,
normele sociale impun indivizilor modele de comportament, creând condiții
optime de realizare a vieții în cadrul social determi- nant al existenței lor. Diferitele
domenii de activitate socială, care se dezvoltă permanent, implică moder- nizarea
continuă a sistemului de norme sociale
24.Norma juridică și articolul actului normativ
25.Acțiunea legii în timp