TEXTUL LITERAR

Opera literară este o creație artistică, populară sau cultă, care transfigurează realitatea
prin imagini artistice modelate de fantezia creatoare a autorului, într-o simbioză originală a
conținutului cu forma.

Autorul plăsmuiește o lume care există doar în paginile cărții.Cititorul poate intra în
acest labirint imaginar dacă acceptă convenția, acel joc al minții și al sensibilității din care se
ivește opera literară, ca un întreg inefabil.

Creație în versuri sau în proză, opera literară nu este doar o oglindire și o recreare a
realității, ci și o sărbătoare a limbajului, întrucât scoate cuvântul din starea sa firească, de
instrument necesar comunicării, învestindu-l cu o forță nouă,demiurgică, de creator al unor lumi
ficționale.Pentru aceasta, autorul supune limba unui proces complex, care implică o selecție a
cuvintelor potrivite exprimării mesajului dorit, modificări de sens și asocieri insolite cu alte
cuvinte ,menite a tălmăci viziunea artistului asupra temei respective.

Scopul operei literare este acela de a provoca sensibilitatea cititorului, de a invita la

meditație, trăire emoțională, deschidere comunicativă, cunoaștere de sine.

TRĂSĂTURI:

-este rezultatul filtrării datelor reale prin sensibilitatea , conștiința și fantezia creatoare a
scriitorului;

-transmite o impresie individuală, subiectivă, personală, asupra realității;

-are substrat emoțional și valoare estetică implicită;

-permite scriitorului o libertate deplină asupra normelor limbii:limbajul artistic nu este

echivalent cu limba literară-într-o operă literară își pot găsi locul toate formele de manifestare ale
limbii române-neologisme, regionalisme, arhaisme, termeni populari, argotici, științifici, care
sunt sursă a expresivității și a originalității;

-limbajul artistic implică figuri de stil și procedee artistice variate, generate de talentul și
de măiestria autorului;

-operează cu sensurile figurate ale cuvintelor;

Exemple: textele literare în versuri sau în proză, aparţinând diverselor genuri şi specii literare.
TEXTUL NONLITERAR
Textul nonliterar își ăsește punctul de sprijin în realitatea imediată, pe care o surprinde
în manifestările ei concrete, pe baza unei relații de tip cauză-efect.

TRĂSĂTURI:

-se referă, în general, la aspecte din realitate, prezentate fără intervenția ficțiunii, în limitele
obiectivității și ale spiritului practic.

-răspunde unor întrebări punctuale de tipul:Cine?, Cum?, Când?, Unde?, Cât?, În ce scop?;

-se slujește de adevăruri verificabile, implicând, în consecință, un scop funcțional și un limbaj

care valorifică sensul propriu al cuvintelor;

-este formulat clar, fără ambiguități, iar textul propriu-zis este însoțit de multe ori de imagini
grafice , astfel încât să impresioneze ochiul , să atragă și să convingă, să faciliteze obținerea
rapidă a informației dorite, chiar și pentru necunoscători ai domeniului;

-are scopul de a informa, de a convinge,de a amuza, de a explica, de a sensibiliza, folosind în

acest sens un limbaj adecvat intențiilor vorbitorului, cu mărci ale captării atenției, menținerii
interesului, forme lingvistice accesibile majorității cititorilor, cu o prezentare grafică atractivă,
astfel încât să poată trezi interesul receptorului;

Exemple de texte:informative, memorialistice, argumentative, epistolare, jurnalistice, juridic-

administrative, științifice, utilitaree, religioase.