Sunteți pe pagina 1din 2

14.03.

2018

Calificarea și retrimiterea

Calificarea reprezintă operația pe care o face autoritatea chemată să rezolve o problemă


conflictuală, atunci când caută sa descopere categoria conflictuala in care se încadrează
situația data, pentru a ști ce regula sa aplice.
Autoritatea judiciara chemata sa soluționeze un litigiu având legătură cu un element străin
cercetează in care categorie se încadrează situația conflictuala pe care trebuie sa o rezolve
si apoi aplica pe care trebuie sa o rezolve ??????????????????????

Noțiunile prin care se determina conținutul si legătura normei conflictuale nu au același


conținut in toate sistemele juridice. Din acest motiv, se impune determinarea sistemului
lor, realității la care se refera sau care o cuprind.
Noțiunea de domiciliu are înțelesuri diferite in sistemele de drept. In dreptul englez,
domiciliu este o noțiune complexa si mult mai stabila decât in dreptul tarilor de pe
continent.

Factorii care determina calificarea:


- Noțiunile si termenii au sensuri diferite in sistemele de drept, cum este
„domiciliu”.
- Sistemele de drept au noțiuni ori instituții juridice care sunt necunoscute altora,
cum este instituția „trust” in dreptul englez.
- Sistemele de drept învederează aceleași situații in categorii deosebite ori noțiuni
deosebite cum este cazul ruperii logodnei  care poate fi considerata ca tine de
răspunderea delictuala de răspundere contractuala.
- Sistemele de drept folosesc metode diferite pentru a ajunge la același rezultat
??????

Importanta calificării:
- Prezinta o importanța deosebita pentru soluționarea cauzelor numai in situația in
care exista conflicte de calificări mai precis acolo unde legile in conflict dau
calificări diferite.
- Instituția calificării impune soluția conflictului de legi.
- Uneori calificarea nu prezinta importanta pentru soluționarea conflictelor de
legi nu apar conflicte intre calificări  rolul calificării nu trebuie exagerat.
- Unii autori, nu considera calificarea ca o instituție specifica dreptului internațional
privat, ci aceasta este inerenta oricărui raționament juridic, fiind cunoscuta si
aplicata in alte ramuri de drept.
Felurile calificării:
1. Calificarea primara si calificarea secundara .
Primară: este acea forma a calificării care determina legea competenta, in sensul ca in
funcție de felul in care se face o calificare, depinde si legea competenta a cârmui raportul
juridic respectiv.
Alți autori calificarea fiind necesara pentru a afla reglementarea la care trebuie sa ne
adresam, fie legea forului, fie legea străină.
Secundară: este o problema a legii interne competente a cârmui raportul juridic si are loc
după ce s-a făcut calificarea primara fără a avea vreo influenta asupra determinării legii
competente.
Ex: contact de vânzare- cumpărare S-a făcut o calificare primara, iar daca se pune
problema de a ști daca vânzarea are caracter civil sau comercial, aceasta este o problema
de calificare secundara, care tine seama de dreptul intern si nu de dreptul internațional
privat.
2. Calificarea noțiunilor folosite de norma conflictuala pentru a desemna
conflictele de legi care le reglementează si calificarea noțiunilor folosite de norma
conflictuala pentru a desemna sistemul de drept aplicabil.
In cazul primei calificări, se schimba însăși norma conflictuala si pe aceasta cale se
determina legea competenta a cârmui raportul juridic.
In cazul al doilea, nu se schimba norma conflictuala însă in raport de calificare depinde
soluția conflictului de legi.
Avem un conflict de calificare atunci când noțiunile folosite de norma conflictuala sunt
calificate in mod diferit de sistemele de drept ce se afla in conflict.
3. Calificarea autonoma: noțiunile folosite de norma