Sunteți pe pagina 1din 3

Piatră prețioasă

Pietrele prețioase sunt minerale care, din punct de vedere estetic, arată frumos sau decorativ, fiind
folosite ca pietre în bijuterii. După calitățile estetice ele se împart în pietre prețioase (numite și pietre
nestemate) și pietre semiprețioase.

În afară de originea minerală (anorganică) mai pot fi și de origine organică (fosile) ca de exemplu
chihlimbarul, sau perlele și coralii.

Știința care se ocupă cu studiul pietrelor prețioase se numește gemologie (de la gemă: termen generic
pentru pietrele translucide considerate prețioase).

Este probabil ca pietrele să fi fost folosite ca bijuterii încă din epoca de piatră.

În perioada antică pietrele prețioase erau folosite ca podoabă împreună cu aurul și argintul sau cu alte
materiale. Diamantul era deja pe atunci o piatră prețioasă foarte apreciată. Pe lângă diamant erau
cunoscute și folosite ca bijuterii smaraldul, rubinul, safirul, berilul și chihlimbarul. Nestematele, care deja
pe atunci aveau o valoare considerabilă, erau frecvent imitate, ca de exemplu agatul (prin ardere sau
colorare), și vândute ca pietre prețioase veritabile. În Antichitate și Evul Mediu pietrele prețioase erau
șlefuite numai în forme rotunde. Șlefuirea cu fațete apare abia după perioada Marilor descoperiri
geografice (1492).

Diamantele sintetice pot fi produse în laborator supunând carbonul unor presiuni și temperaturi foate
înalte. Poate fi folosit aproape orice material bogat în carbon, inclusiv zahărul și alunele. Primele
diamante sintetice de înalta calitate au fost produse în 1970.

Cel mai mare diamant descoperit vreodată, cu greutatea de 3.106 carate (621,2 g), numit "Cullinan", i-a
fost oferit regelui Angliei, Edward al VII-lea, de catre guvernatorul Transvaal-ului. A fost tăiat în mai
multe pietre încorporate în coroana regală britanică.
Perlele sunt nestemate neminerale produse de stridii. Când un fir de nisip e prins de cochilie, stridia îl
acoperă cu sidef, o substanță protectoare pe care o folosește la căptușirea cochiliei.

Pietrele opace și translucide sunt tăiate cu fundul plat și partea superioară rotunjită (în caboșon) și
șlefuite de polizor. Majoritatea pietrelor transparente sunt tăiate cu un ferăstrău șlefuite pentru a crea
multe "fațete" care exploatează cel mai bine lumina și culoarea pietrei. Cele mai cunoscute șlefuiri sunt
"picătură", "pas", "briliant" și "trandafir".

Fiind cel mai dur material natural cunoscut, diamantul se folosește și în industrie pentru unelte de tăiat
(burghie, ferăstraie, strunguri) și ca abraziv. Unele diamante sintetice sunt foarte dure; fiind și buni
conductori termici, sunt folosite în electronică și telecomunicații și în producerea de componenți pentru
laser.

Mineralele, care au o calitate corespunzătoare, sunt folosite ca nestemate. Astfel, după felul diferit al
mineralului se poate aminti diamantul, chihlimbarul, malachitul, care, din punct de vedere al calității,
sunt categorisite după diferite criterii. Un criteriu frecvent de stabilire a calității unei pietre prețioase
este:

Zircon artificial (imitație de briliant)

gradul de transparență,

puritatea,

culoarea,

mărimea

modul de șlefuire,

Astfel, valoarea diamantului este stabilită după: greutate care este măsurată în carate (1 carat = 0,2 g),
puritate, culoare, modul de șlefuire a fațetelor. La unele minerale apar incluziuni străine (impurități) în
masa cristalului, care determină creșterea valorii. Nestematele sunt tratate frecvent termic, sau
radioactiv, pentru a le îmbunătăți calitățile optice. De exemplu, după un tratament termic, culoarea
ametistului (o varietate de cuarț) se schimbă din violet în galben, în cazul acesta fiind numit „citrin”. În
Germania nestematele tratate trebuie să fie etichetate ca atare și tratamentele trebuie aduse la
cunoștința cumpărătorului.

Mineralele folosite ca pietre prețioase pot fi produse și pe cale sintetică, ca de exemplu zirconia (ZrO2 o
imitație de diamant) sau corindonul. Calitatea mineralelor sintetice s-a îmbunătățit substanțial în ultimul
timp, determinând folosirea lor pe scară tot mai largă.

Piatră prețioasă este considerat un mineral rar, pur, de o frumusețe deosebită, cu o duritate relativ mare
pe scara Mohs, care este frecvent folosit ca bijuterie. Încadrarea mineralelor în această categorie este
frecvent de natură subiectivă, fiind determinată de cultură sau de epoca în care este apreciată valoarea
mineralului. Cele mai cunoscute pietre prețioase sunt: diamantul, rubinul, safirul și smaraldul.

La modă este, de obicei, piatra prețioasă șlefuită cu fațete asemănătoare cristalului, prin care se dă o
formă estetică și se accentuează, luciul și efectul de reflectare a luminii. Cel mai reprezentativ exemplu
fiind șlefuirea diamantului cu fațete multiple de tipul briliantului.

Pietrele prețioase șlefuite sunt numite în vorbirea curentă „giuvaeruri”.

S-ar putea să vă placă și