CURS 10+11 LFR

EXCLUDEREA MUTUALĂ PARALELĂ ÎN LINIILE

FLEXIBILE DE PRELUCRARE

Numai după ce modelele cu reţele Petri sunt construite corect pentru

sistemele de prelucrare se poate trece la implementarea aplicaţiilor. Implementarea
aplicaţiilor poate converti direct modelul reţelei Petri într-o secvenţă de program
pentru controlul de supervizare a sistemului de prelucrare. Abordarea structurală a
modelării unui sistem este foarte importantă. Mai întâi se obţine un model de reţea
Petri folosind metode de determinare a erorilor de modelare şi după aceea se
analizează pentru respectarea proprietăţi cum ar fi mărginirea, viabilitatea şi
reversibilitatea.
Din moment ce în sistemele de prelucrare de mărime mijlocie complexitatea
proiectării modelelor la nivelul implementării în detaliu devine aproape iraţională,
o cerinţă impetuoasă este construirea sistematică a modelului de reţea Petri astfel
ca acesta să aibă proprietăţile dorite pentru un anumit sistem de prelucrare.
Una dintre dificultăţile majore ale problemei constă în metoda tratării
resurselor partajate în sistem. Aceste resurse pot fi roboţi, sisteme de transportare a
materialelor, sau centre de prelucrare. Existenţa resurselor partajate este principalul
motiv pentru care sistemul poate întâmpina interblocări.
De exemplu, sistemul de prelucrare simplu introdus în Capitolul 2 poate fi
blocat datorită existenţei unui robot partajat. Se poate uşor observa că acesta nu va
putea fi niciodată blocat fără ca robotul să fie partajat indiferent cât de multe piese
sunt prezente şi prelucrate.
Un obiectiv al acestui capitol este de a se referi la problema de sinteză
pentru sistemul cu resurse partajate şi să se prezinte o abordare riguroasă. Acest
capitol prezintă excluderea mutuală paralelă şi rolul ei în sinteză. Două obiective
majore ale acestui capitol sunt:

1. Formularea conceptului partajării resurselor în excluderea mutuală paralelă

(EMP), în contextul teoriei reţelelor Petri folosite în modelarea sistemelor de
prelucrare;
2. Studierea condiţiilor sub care reţelele Petri menţin pentru structurile
modelate proprietăţile : viabilitatea, mărginirea, şi reversibilitatea.

Proprietăţile şi teoremele referitoare la proprietăţile calitative ale reţelelor

Petri ce conţin structuri de excludere mutuală paralelă, sunt dezvoltate şi
demonstrate în paragraful 3.3.
Exemplul unei aplicaţii de modelare a unui sistem cu doi roboţi şi două
1
 CURS 10+11 LFR

centre de prelucrare este dat în paragraful 3.4.

Conceptul excluderii mutuale paralele este generalizat pentru structurile
flexibile de sistem de prelucrare în paragraful 3.5.

3.1. Definiţii şi exemple

Analizând funcţionarea modelului sistemului pentru exemplul 2.1, putem

observa următoarele proprietăţi:
1. Când poziţia resursei partajate p R01 nu este considerată, sistemul conţine
două procese independente, fiecare dintre ele putând fi repetat la infinit;
şi
2. Când resursa partajată este considerată, două procese nu pot fi executate
simultan. Ambele sunt gata de a fi executate în starea iniţială, şi fiecare
poate fi executată după ce procesul de derulare este complet.
Observaţiile şi studiul asupra exemplului de mai sus motivează definirea
următorului concept de excludere mutuală paralelă. În definiţie, termenul i al
procesului k este modelat ca o pereche de tranziţii (t ai , t bi ), şi resursa partajată este
modelată ca o poziţie p E . În exemplul 2.1, k = 2, (t o01 , t o03 ) şi (t o02 , t o04 ) modelează
două procese, şi p E = p R01 .

Definiţia 3.1 Se dă o reţea Petri marcată

Z = (P, T, I, O, m 0 ), P = P O  P R  P V  P I
o k-excludere paralelă mutuală este definită ca, k-EMP=(p E , D) astfel încât:
1. p E P R cu m 0 (p E ) = 1, D este un set de perechi de tranziţii sau
D = (t a1 , t b1 ), (t a2 , t b2 ), …, (t ak , t bk ), k  1,
satisfăcând:
(a) t ai , t bi  T, t ai  t bj , t ai  t aj , şi t bi  t bj când i  j, i, j  N k unde N k
este mulţimea indicilor tranziţiilor excluderii mutuale de ordin k;
(b) I(p E , t ai ) = O(p E , t bi ) = 1, I(p E , t bi ) = O(p E , t ai ) = 0 când t bi  t ai , I
 N k ; I(p E , t u ) = O(p E , t u ) = 0 când t u  T a  T b , unde T a = {t ai , i
 N k }, şi T b = {t bi , i  N k };
(c) i  N k , p  P V , dacă p  CE(t ai ), t bi  CE(t ai );
(d) CE(t ai ), dacă CE(t ai )  (P R  P V ) = {p E }, t bi  CE(t ai ); şi
(e) dacă t  DE(t ai , t bi ), t este pe un O-drum al drumului elementar
EP(t ai , t bi );
2. P R  P V satisface prezumţiile 2.1 şi 2.2 şi nu există nici un O-drum între
t şi t', t  T b , t'  T a ;
3. m 0 , şi o secvenţă de tranziţii executabile g ce nu conţine nici o tranziţie
în T a , a.î. m 0 [g face admisibilă pe t, t  T a ; şi
4. m 0 , dacă t aj se execută la m  R(Z, m 0 ), atunci t, dacă DE(t aj , t)  0 şi
t bj  DE(t aj, t), t poate fi admisibilă şi  g j executabilă neconţinând t bj ,
h j , a.î. m[t aj g j h j  face admisibilă t bj , dacă m(p E ) = 1 şi dacă t u este
admisibilă, t u  T, atunci t u  T b .

2
 CURS 10+11 LFR

O structură k-EMP caracterizează o resursă partajată de k-procese. Fiecare

proces, care poate fi foarte complicat, este abstractizat şi exprimat ca o pereche de
tranziţii între care ar putea exista o subreţea complicată. Pentru convenienţă, D este
considerat a fi un set al tuturor tranziţiilor din reuniunea T a  T b .
De aceea, t u  D înseamnă t u  T a  T b .
Condiţiile 1 şi 2 din această definiţie definesc structura excluderii mutuale
într-o reţea Petri, denumită structură EMP. Condiţiile 3 şi 4 definesc comportarea
dezvoltată de excluderea mutuală paralelă prin dependenţa faţă de clasificarea
poziţiilor.
O explicaţie detaliată a condiţiilor 14 este:

Condiţia 1:
(a) Toate tranziţiile în D ar trebui să fie diferite cu excepţia t ai şi t bi . Astfel t ai
poate fi egală cu t bi . Practic, este posibil şi un exemplu poate fi cel
raportat la un model de reţea Petri pentru un sistem-dublă-prelucrare.
Totuşi, vom exclude un astfel de caz în discuţia ce urmează din moment
ce existenţa perechii (t ai , t bi ) nu afectează proprietăţile reţelelor Petri
când t ai = t bi .

(b) Există câte un arc de intrare din p E către fiecare t ai şi un arc de ieşire din
t bi către p E pentru 1  i  k dar nici un alt arc corespunzător lui p E .

(c) Orice circuit elementar dintre t ai şi o poziţie P V trebuie să conţină t bi

pentru 1  i  k. Aceasta împreună cu (b) implică faptul că după ce t ai se
execută şi se finalizează, resursa partajată precum şi resursele generate
din resursele variabile, adică, V-poziţiile, vor fi eliberate numai după
execuţia tranziţiei t bi .

(d) Orice circuit elementar având t ai şi poziţia resursei partajate p E , dar nici o
altă R-poziţie şi nici o V-poziţie, trebuie să includă t bi pentru 1  i  k; şi

(e) Orice tranziţie pe un drum elementar între t ai şi t bi ar trebui să fie pe un

O-drum între t ai şi t bi pentru 1  i  k. Aceasta garantează că grupurile
concurente ale proceselor operaţionale în sistem să fie succesive.

Condiţia 2: Cere ca toate resursele să fie bine modelate în sensul în care

toate poziţiile resurselor satisfac prezumţia 2.1 care specifică că dacă o
poziţia resursei nu a fost iniţial marcată atunci tranziţia ei de ieşire nu va fi
executată niciodată. Prezumţia 2.1 implică de asemenea că orice resurse ale
căror stări sunt modelate ca poziţii diferite nu pot fi convertite din una în
cealaltă. În plus, prezumţia 2.2 asigură că jetoanele pentru resurse diferite ca
roboţi şi maşini nu pot fi grupate împreună. Condiţia 2 cere, de asemenea,
să nu existe relaţii secvenţiale între cele k procese.

3
 CURS 10+11 LFR

Condiţia 3: Garantează oportunitatea egală pentru fiecare proces să-şi

atingă scopul folosind resursa.

Condiţia 4: Garantează folosirea şi eliberarea corectă a resursei partajate în

procesul de prelucrare. De asemenea asigură că orice tranziţie t ce în
execuţie necesită t aj poate fi admisibilă după ce t aj se execută, unde 1  j  k
şi că există o secvenţă de tranziţii h j care determină ca t bj să fie admisibilă
iar după executarea lui t bj să elibereze resursa partajată.

Exemplul 3.1: În reţeaua Petri din figura 2.2, (p R01 , {(t o01 , t o03 ), (t o02 , t o04 )})
este o excludere 2-EMP când P O = {p o01 , p o02 }, P R = {p R01 }şi P V = {p V01 , p V02 }.
Oricum, când P O = {p o01 , p o02 }, P R = {p R01 , p V02 }, şi P V = {p V01 } şi m 0 (p V02 ) = 0,
(p R01 , (t o01 , t o03 ), (t o02 , t o04 )) nu este o structură 2-EMP conform definiţiei de mai
sus deoarece nu poate satisface condiţia 3. Dacă două arce (p R01 , t o02 ) şi (t o04 , p R01 )
sunt eliminate, (p R01 , {(t o01 , t o03 )}) constituie o structură 1-EMP, care se constituie
într-un caz banal.

1-excluderea mutuală paralelă (p E , {(t a , t b )}) reprezintă o poziţie ce

modelează disponibilitatea unei singure resurse şi 2 tranziţii ce modelează
începutul respectiv sfârşitul unei operaţii. În figura 3.1,a se reprezintă 1-EPM
simplă şi resursa partajată notată cu P R01 -p E , tranziţia T O99 începutul operaţiei P O88
şi tranziţia T O98 sfârşitul operaţiei P O88 . In figura 3.1, b aceeaşi resursă este
necesară executării operaţiilor corespunzătoare „subreţelei” ce are tranziţiile de
început şi sfârşit T O99 şi T O98 respectiv.
Generalizare a unei k-EMP prin includerea de subreţele între t ai şi t bi poate
fi făcută prin extinderea (t ai , t bi ) în D către (T’ ai , T’ bi ) unde ambele T’ ai şi T’ bi sunt
subseturi ale lui T corespunzătoare subreţelelor.

3.2. Conservarea proprietăţilor la introducerea unei k-EMP

Prin includerea în modelul unui sistem de prelucrare a unei k-EMP trebuie

verificată păstrarea proprietăţilor de comportament cum ar fi mărginirea sau
siguranţa, viabilitatea şi reversibilitatea. In continuare am să definesc şi am să
demonstrez două leme ajutătoare la demonstrarea teoremelor de păstrare a
proprietăţilor de comportament prin introducerea unei k-EMP.

Lema 3.1 Se presupune că există o k-EMP (p E , D) unde D = {(t ai , t bi ), i

 N k } în reţeaua Petri Z' = (P O  (P R  {p E })  P V  P I T', I', O', m 0 '). Dacă
există o secvenţă de tranziţii f neconţinând nici o t bi , a.î. t ai ft bi să fie executabilă
din m  R(Z', m 0 '), atunci f nu conţine nici o t aj , j  N k , şi i  N k , i ≠ j.

Demonstraţie: Din condiţia 4 din definiţia unei k-EMP, execuţia lui t ai

implică faptul că unicul jeton din p E este eliminat şi de aceea, nici o tranziţie t cu
I(p E , t) = 1 nu poate fi admisibilă fără execuţia tranziţiei t bi , i  N k . Aceasta arată

4
 CURS 10+11 LFR

că t aj nu se poate executa, pentru j  N k . De aceea, f nu conţine nici un t aj , j 

Nk.

a)
PV99 _
0
PO99 _ 0 PI99 _
0 0
0 0

PR01PO99PV99PI99
1 TO99
_
PO88

PR01 PE PO88 _
1 0
0 0

PO88PI98
1 TO98
_
PR01PO98PV98

PO98 _ PI98 _
0 0
0 PV98 _ 0
0
0

b)
PV99 _
0
PO99 _ 0 PI99 _
0 0
0 0

PR01PO99PV99PI99
1 TO99
_
PO88

PR01 PE
1
0
PO88PI98
1 TO98
_
PR01PO98PV98

PO98 _ PI98 _
0 0
0 PV98 _ 0
0
0

Figura 3.1: Exemple de 1-excludere mutual paralelă, (a) cazul general şi

(b) un caz simplu

Această lemă stabileşte faptul că dacă resursa partajată este ocupată de un

proces de prelucrare, atunci nu poate fi folosită de un alt proces de prelucrare până
când nu este eliberată de celălalt proces.

Lema 3.2 p E este o poziţie sigură în Z'.

Demonstraţie: Conform condiţiei 4 din definiţia 3.1, nici o tranziţie în T b ,

nu poate fi admisibilă când m(p E ) = 1. Aceasta asigură că m(p E )  1 pentru orice
marcare m în Z'. De aceea, p E este o poziţie sigură .
Teoremele următoare demonstrează faptul că sistemul îşi menţine
proprietăţile calitative, dacă conţine mai multe procese de prelucrare independente
cu proprietăţile calitative îndeplinite care trebuie să concure pentru a partaja o
resursă cu oportunităţi egale, eliberând resursa după ce fiecare proces a dobândit-o
şi a folosit-o.
Următoarele prezumţii sunt făcute pentru teoremele de la 3.1 la 3.3
5
 CURS 10+11 LFR

referitoare la o reţea Petri ce este extinsă cu excludere excludere mutuală paralelă :

1. Fie Z' = (P', T', I', O', m 0 ') reţeaua extinsă cu EMP, cu P' = P O  (P R 
{p E })  P V  P I şi
T' = T, Z = (P O  P R  P V  P I ,T, I, O, m 0 ) este o sub reţea a lui Z',
adică
p  P, t  T, I(p, t) = I(p, t'), O(p, t) = O'(p, t), şi m 0 (p) = m 0 '(p).

2. (p E , D) este o k-EMP a lui Z' unde D = {(t ai , t bi ), i  N k }, k  0.

Teorema 3.1 Z’ este limitată (sigură) dacă Z este limitată (sigură).

Demonstraţie: Dacă Zk reprezintă reţeaua Petri marcată cu o k-EMP (p E ,Dk),

şi R(Zk,m’ 0 ) setul marcărilor realizabile ale lui Zk plecând de la marcarea iniţială
m’ 0 . Se presupune că m(p E ) este ultimul element al oricărei marcări m  R(Zk,
m’ 0 ).

Se poate scrie:

  
m '    ca m’ = (  m(p E ) )
 m( p E ) 

O secvenţă de tranziţii executabile este notată f, g, sau h, iar notaţia m[f>

înseamnă că f este aplicată marcării m.
Se defineşte Q(Zk, m’ 0 ) = { : (, m(p E ))  R(Zk, m’ 0 )} care este un set de
vectori.
Dacă m  (Zk, m’ 0 ), h, a.î. m’ 0 [h> m, a.î., (m 0 ,1)[h> (, m(p E )). Din
moment ce h poate fi aplicat reţelei Z, atunci m 0 [h>. Din faptul că R(Z, m 0 ) este
mărginită potrivit presupunerii, reiese că şi  este mărginită. m(p E ) este sigură
folosind lema 3.2. R(Zk, m’ 0 ) este mărginită. Deci Zk este mărginită dacă Z este
mărginită. Similar, concluzia poate fi demonstrată şi în cazul siguranţei.

Teorema 3.2 Z’ este viabilă dacă Z este viabilă.

Demonstraţie: Notaţia Zk are aceeaşi semnificaţie ca la teorema 3.1.

Demonstraţia este bazată pe inducţia după k .

Mai întâi, pentru k = 1; acest caz semnifică adăugarea unei singure poziţii p E
care este iniţial marcată cu un singur jeton, şi are doar două arce către două diferite
tranziţii t a1 şi t b1 , a.î., m 0 (p E ) = 1, şi I(p E , t a1 ) = O(p E , t b1 ) = 1. Pentru t  T, m 
R(Z1, m’ 0 ), trebuie să demonstrăm că există o secvenţă de tranziţii prin a cărei
execuţie t devine admisibilă. Dacă m(p E ) = 1 atunci avem m = (,1). Presupunerea
că m(p E ) = 0, ceea ce implică faptul că numărul execuţiilor t a1 este mai mare cu o
6
 CURS 10+11 LFR

execuţie decât t b1 . Din moment ce (p E , {(t a1 , t b1 )}) este o 1-EMP, atunci există o
secvenţă de tranziţii ce face admisibilă pe t b1 . Execuţia acestei secvenţe plus t b1
conduce marcarea către m’ cu m(p E ) = 1. Fie m’ = (, 1) unde   R(Z, m 0 )
potrivit demonstraţiei teoremei 3.1.
Pentru  şi t în Z, sunt două cazuri: DE(t a1 ,t)  0 sau DE(t a1 , t) = 0.
Pentru DE(t a1 ,t)  0, din moment ce Z este viabilă potrivit presupunerii, g
care nu conţine nici o t a1 în Z, a.î. [g> ’ care face admisibilă pe t a1 . Motivul
pentru care g nu conţine nici o t a1 este acela că înainte ca t a1 să se execute din m,
trebuie să fie admisibilă. Acest g se poate executa în Z1 în mod evident, ceea ce
implică faptul că m’[g> m” face pe t a1 admisibilă. În m”, t poate fi admisibilă
conform condiţiei 4 din definiţia 3.1 a EMP dacă t b1  DE(t a1 , t). Altfel, din
moment ce t b1  DE(t a1 , t), O-drumurile DE(t b1 , t)  0. În Z, h, a.î. [g> ” care
face pe t admisibilă. Aşa cum h poate fi evident ordonată astfel încât fiecare
execuţie t a1 este urmată de o execuţie t b1 . De aceea, h este executabilă şi face t
admisibilă în Z1. Aceasta demonstrează primul caz.
Pentru cazul unde DE(t a1 , t) = 0, viabilitatea lui Z implică faptul că g, a.î.
[g> ’ care face t admisibilă. g poate evident fi aleasă să nu conţină nici o t a1 . De
aceea, aceasta este executabilă în Z1 şi face pe t admisibilă. Aceasta acoperă
demonstraţia cazului pentru k=1.
În a doua etapă, presupunem că pentru k  n, concluziile sunt adevărate. În
cele ce urmează vom arăta că sunt adevărate şi pentru k = n + 1.
Presupunem că (p E , D(n+1)) = (p E , D(n)  (t a , t b )) este o (n+1)-EMP. Avem
de arătat că t poate fi admisibilă, pentru t T, m  R(Zn+1, m’ 0 ).
După presupunerea din inducţie, g în Zn, a.î. m[g> sau (,1)[g> face
admisibilă t.
Următoarea demonstraţie se focalizează pe primul caz. Sunt trei subcazuri,
A, B, şi C, demonstraţiile pentru fiecare în parte sunt prezentate mai jos:

Cazul A: Dacă g nu conţine nici t a , t b , nici tranziţiile pe orice drumuri

elementare între t a şi t b , atunci este executabilă în Zn+1. De aceea, m[g> face t
admisibilă în Zn+1.

Cazul B: Dacă m(p E ) = 1 şi g conţine t a o dată sau de mai multe ori, atunci
avem de arătat că g’, a.î. m[g’> face t admisibilă în Zn+1. Pentru că (p E , D(n+1))
este şi (n+1)-EMP, g poate fi ordonată în una din următoarele două forme fără să
se schimbe marcarea rezultată:

g 1 t a f 1 t b g 2 t a f 2 t b …t a f v t b g v+1 , v  1
sau
g 1 t a f 1 t b g 2 t a f 2 t b …g v t a f v , v  1

unde f i şi g i nu conţin nici t a nici t b . g i nu conţine nici o tranziţie în DE(t a , t b ).

7
 CURS 10+11 LFR

B.1 Se consideră prima formă

g = g 1 t a f 1 t b g 2 t a f 2 t b …t a f v t b g v+1 ,v  1

Folosind lema 3.2 a n-EMP în Zn, g i conţine cel mult un element al lui T a =
{t ai , i  N n }, să spunem t aj , fără următoarea tranziţie a lui t bj . Dacă ar fi, de
exemplu, t aj h i t bj în g i , atunci t aj h i t bj poate fi aplicată în Zn+1 unde h i nu conţine nici
o tranziţie în T a , i  N v+1 . De aceea presupunem că, pentru i  N v , g i = t aj h i şi f i
= r i t bj e i fără pierderea generalităţii, şi w i = g i t a f i t b = t aj h i t a r i t bj e i t b în g, a.î. w I ce
nu se poate executa în Zn+1. Vom demonstra că w’ 1 = t aj h i r i t bj t a e i t b se poate
executa şi marcarea rezultată este aceeaşi cu cea rezultată în urma executării w i în
Zn.

a. w’ i este executabilă în Zn (demonstrez inexistenţa ipotezei contrare).

Dacă w’ i nu se poate executa în Zn, aceasta implică faptul că există o
tranziţie, să spunem t’ în r i t bj a cărei execuţii necesită executarea ambelor
tranziţii t aj şi t bj . Aceasta ar putea fi adevărată/posibilă în Zn+1. Oricum, (p E ,
D(n+1)) este o (n+1)-EMP şi D(n+1) = D(n)  {(t a , t b )} care împiedică
existenţa unei astfel de tranziţii t’. De aceea, w’ 1 este executabilă în Zn.
b. (p)[w’ i > = (p)[w I >, p  P,   R(Zn, m’ 0 ).
Urmând regula de execuţie a unei reţele Petri marcată, p  P, şi t,t’ T,
dacă ambele tt’ şi t’t la   R(Zn, m’ 0 ) sunt executabile, atunci

(p)[t’t> = (p) – I(p, t’) + O(p, t’) – I(p, t) + O(p, t)

şi
(p)[tt’> = (p) – I(p, t) + O(p, t) – I(p, t’) + O(p, t’)
Astfel
(p)[t’t> = (p)[tt’>

Din moment ce ambele secvenţe w’ i şi w i sunt executabile şi constau din

aceleaşi tranziţii, concluzia se dovedeşte a fi adevărată.
Similar, putem arăta că:

m(p)[t a h i t aj r i t b e i t bj > = m(p)[t a h I r I t b t aj e I t bj >, p  P.

Folosind tehnica dezvoltată mai sus, g poate fi convertită în g’ care se poate

executa şi g’(m) face admisibilă pe t în Zn+1.

B.2 Se consideră forma a doua

g = g 1 t a f 1 t b g 2 t a f 2 t b …g v t a f v ,v  1

Folosind tehnica anterioară, g’ poate fi obţinută din g, care se poate executa

şi m[g’> face admisibilă pe t în Zn+1.

8
 CURS 10+11 LFR

Cazul C: Dacă m(p E ) = 0 şi g conţine t a şi tranziţiile pe drumurile dintre t a

şi t b o dată sau de mai multe ori executabile, similar, putem arăta că g’ poate fi
găsită astfel încât m[g’> face admisibilă pe t în Zn+1. În concluzie, orice tranziţie t
în Zn+1 este viabilă.

Teorema 3.3 Z’ este reversibilă dacă Z este reversibilă.

Demonstraţie: Demonstraţia este similară cu cea pentru teorema 3.2 şi este

de asemenea construită prin inducţia după k.
m  R(Zn+1,m’ 0 ), trebuie să arătăm că g în Zn+1, a.î. m[g> m’ 0 . Din
moment ce oricărui m  R(Zn,m’ 0 ) sau (, 1)  R(Zn, m’ 0 ), g în Zn a.î. oricărui
m[g> m’ 0 sau (, 1) [g> m’ 0 . Folosind un raţionament asemănător ca cel pentru
demonstrarea viabilităţii lui Zn+1, concluzia poate fi demonstrată.

Remarca 1. Teoremele se verifică pentru cazurile multi-resursă în sensul în

care condiţiile din teoremă se verifică pentru adăugarea unei structuri de
excludere mutuală în cadrul reţelei. În multe cazuri, dacă se descoperă
situaţia în care condiţiile oricărei EMP sunt nesatisfăcute pentru o reţea
Petri specifică, atunci un blocaj poate fi găsit uşor dacă el există. Un
exemplu în acest sens va fi arătat în paragraful următor.

Remarca 2. Demonstrarea teoremelor sugerează o metodă pentru sinteza

modelelor cu reţele Petri pentru sisteme de prelucrare cu resurse partajate
prin adăugarea în trepte a arcelor, unei resurse partajate. Se poate începe cu
o 1-EMP, apoi se adaugă o pereche de arce către 1-EMP pentru a forma o 2-
EMP(a 2-a Excludere Mutuală Paralelă), etc. până când resursa partajată este
complet modelată.
Când sunt mai multe resurse partajate se pot adăuga structurile de excludere
mutuală una câte una într-o manieră sistematică. Exemplul cu sistemul din
doi roboţi şi două centre de prelucrare din paragraful următor va ilustra
această procedură de sinteză.

Exemplul aplicativ 3.2

a. Descrierea sistemului

Sistemul flexibil de prelucrare robotizat din figura 3.2 constă din doi roboţi
de manipulare: R 1 şi R 2 şi două centre de prelucrare: CP 1 şi CP 2 . Specificaţia
funcţionării sistemului este următoarea:
1. Când oricare din CP 1 şi CP 2 este gata să execute sarcina de prelucrare,
aceasta solicită robotul din dreapta şi îl ocupă dacă este disponibil.
2. După ce centrul de prelucrare achiziţionează robotul din dreapta, solicită
robotul din stânga şi îl ocupă dacă acesta este disponibil.
3. Când centrul de prelucrare demarează procesul de prelucrare, nu poate fi
întrerupt până când nu se încheie procesul de prelucrare.
9
 CURS 10+11 LFR

4. Când CP 1 (CP 2 ) termină, eliberează ambii roboţi.

b. Proiectarea modelului

Pentru sistemul din figura 3.2, modelul de reţea Petri corespunzător poate fi
cu uşurinţă proiectat folosind metodologia prezentată în Capitolul 2. Paşii sunt
dezbătuţi pe scurt în cele ce urmează:

1. Pentru ambele centre de prelucrare activităţile cerute sunt: ocuparea

robotului din dreapta, ocuparea robotului din stânga şi prelucrarea.

2. Conform prezentării din figura 3.3, poziţiile p o01 , p o02 şi p o03 sunt create
pentru CP 1 şi reprezintă cele trei activităţi efectuate de acesta. Aceeaşi
situaţie pentru p o04 , p o05 şi p o06 corespunzătoare lui CP 2 .

3. Deplasarea robotului R 1 la centrul de prelucrare CP 1 , modelată în poziţia

operaţională p o01 , necesită să fie disponibil CP 1 modelat prin p R01 şi R 1
modelat prin p R03 . Fiecare dintre aceste ultime poziţii resursă are câte un arc
de intrare către tranziţia t o01 care reprezintă începutul operaţiei p o01 .
Tranziţia t o02 reprezintă sfârşitul operaţiei de deplasare a robotului R 1 şi
începutul deplasării robotului R 2 la CP 1 , operaţie modelată prin p o02 .
Această operaţie începe numai dacă robotul R 2 este disponibil, condiţie
modelată de poziţia p R04 . Tranziţia t o03 reprezintă sfârşitul deplasării
robotului R 2 la CP 1 şi începutul prelucrării de către CP 1 . Tranziţia t o04
reprezintă sfârşitul operaţiei de prelucrare pe CP 1 , după executare eliberând
toate resursele CP 1 , R 1 , R 2 . In mod similar se modelează si activităţile
corespunzătoare lui CP 2 .

4. Marcarea iniţială este (1, 0, 0, 0, 1, 0, 0, 0, 1, 1)T ceea ce înseamnă că

resursele sunt disponibile CP 1 , CP 2 , R 1 , R 2 .

5. Semnificaţia poziţiilor ce dă interpretarea reţelei din figura 3.3 este

prezentată în tabelul 3.1.

c. Analiza modelului

Cele două structuri de excludere mutuală paralelă ale reţelei din figura 3.3
sunt: (p R03 , {(t o01 , t o04 ), (t o06 , t o08 )}) şi (p R04 ,{(t o02 , t o04 ), (t o05 , t o08 )}). Fiecare va
forma o 2-EMP fără altă structură din reţea. Totuşi, nici una din ele nu este o 2-
EMP deoarece nici una nu satisface condiţia 4 din definiţia 3.1. Marcarea iniţială
este m’ 0 = (1, 0, 0, 0, 1, 0, 0, 0, 1, 1)T în analiza EMP nu vom lua în considerare
poziţiile de comandă P C . Ambele tranziţii t o01 şi t o05 sunt admisibile. Totuşi, t o02 nu
se poate executa după ce t o01 şi t o05 se execută. De fapt, sistemul poate fi
interblocat; nici un proces nu poate demara când marcarea (0, 1, 0, 0, 0, 1, 0, 0, 0,
0)T este atinsă după execuţia lui t o01 şi t o05 sau t o05 şi t o01 din m’ 0 . Metoda de
proiectare propusă sugerează faptul că trebuie să se considere resursele partajate
10
 CURS 10+11 LFR

una câte una.

Centrul de
prelucrare 1

Robotul 2

Robotul 1

Centrul de
prelucrare 2

Figura 3.2: Planul general al unui sistem de prelucrare de tipul doi-roboţi şi

două-centre de prelucrare

PC01 _ PC02 _
1 1
0 0

PR01PC01PR03 PR04PC02PR02
1 TO01
_
1 TO05
_
PO01 PO04

PO01 DR1CP1 PO04 DR2CP2

0 0
0 0

PO01PR04 PR03 R1A PR03PO04

1 TO02
_
1 1 TO06
_
PO02 0 PO05

PO02 DR2CP1 PO05 DR1CP2

0 0
PR01 CP1A 0 0 PR02 CP2A
1 1
PO02 PO05 0
0
1 TO03
_
1 TO07
_
PO03 PO06

PO03 CP1L
PR04 R2A PO06 CP2L
0 1 0
0 0
0

PO03 PO06
1 TO04
_
1 TO08
_
PR01PC51PR04PR03 PR03PR04PC52PR02

PC51 _ PC52 _
0 0
0 0

11
 CURS 10+11 LFR

Figura 3.3: Modelul de reţea Petri pentru sistemul din exemplul 3.2

Tabelul 3.1. Semnificaţia poziţiilor

Poziţii Semnificaţie Semnificaţie

prescurtată detaliată
p R01 CP 1 A Centrul de Prelucrare 1 (CP 1 ) disponibil (A)
p o01 DR 1 CP 1 Deplasare Robot 1 la CP 1
p o02 DR 2 CP 1 Deplasare Robot 2 la CP 1
p o03 CP 1 P CP 1 prelucrează (P)
p R02 CP 2 A CP 2 disponibil
p o04 DR 2 CP 2 Deplasare Robot 2 la CP 2
p o05 DR 1 CP 2 Deplasare Robot 1 la CP 2
p o06 CP 2 P CP 2 prelucrează
p R03 R1A Robot 1 disponibil
p R04 R2A Robot 2 disponibil

Astfel figura 3.4 este obţinută după ce se introduce resursa reprezentată de

robotul R 1 , excluderea (p R03 , {(t o01 , t o04 ), (t o06 , t o08 )}) este uşor de verificat a fi o 2-
EMP.
Cum s-a menţionat anterior, excluderea (p R04 , {(t o02 , t o04 ), (t o05 , t o08 )}) când
este adăugată conform specificaţiei de funcţionare a sistemului, nu este o 2-EMP.
Trebuie ca specificaţia sistemului să fie corectă pentru proiectarea unui sistem
fără interblocare. Dacă modificăm specificaţia astfel: centrul de prelucrare 1
solicită ambii roboţi în acelaşi timp cu alte cuvinte, deplasarea robotului R 1 va
începe numai dacă şi robotul R 2 este disponibil. Astfel se obţine reţeaua prezentată
în figura 3.5 după ce şi excluderea (p R04 , {(t o01 , t o04 ), (t o05 , t o08 )}) este introdusă. În
continuare voi arăta că aceasta este o 2-EMP

Notând cu P O = {p o01 , p o02 , p o03 , p o04 , p o05 , p o06 }, P R01 = {p 1 , p R02 , p R03 ,
p R04 }, şi P V = Ø, o structură poate cu uşurinţă verifica condiţiile 1 şi 2. Pentru
condiţia 3, marcarea iniţială determină să fie admisibile tranziţiile t o01 şi t o05 .
Pentru condiţia 4, din moment ce P V = Ø, trebuie să considerăm m’ 0 = (1, 0, 0, 0,
1, 0, 0, 0, 1, 1)T. Dacă t o01 se execută, atunci t o02 , t o03 , şi t o04 sunt singurele secvenţe
ce se pot executa.
Dacă t o05 se execută, t o06 , t o07 , şi t o08 sunt singurele secvenţe executabile.
Astfel condiţia 4 este adevărată. Din acest motiv, (p R04 , {(t o01 , t o04 ), (t o05 ,
t o08 )}) este o 2-EMP.

Din moment ce reţeaua din figura 3.3 este sigură, viabilă, şi reversibilă,

12
 CURS 10+11 LFR

atunci şi reţeaua din figura 3.4 este de asemenea sigură, viabilă, şi reversibilă
conform teoremelor 3.1 - 3.3.

PC01 _ PC02 _
1 1
0 0

PR01PC01PR03 PC02PR02
1 TO01
_
1 TO05
_
PO01 PO04

PO01 DR1CP1 PO04 DR2CP2

0 0
0 0

PO01 PR03PO04
1 TO02
_
1 TO06
_
PO02 PO05

PO02 DR2CP1 PR03 R1A PO05 DR1CP2

0 1 0
PR01 CP1A 0 0 0 PR02 CP2A
1 1
PO02 PO05 0
0
1 TO03
_
1 TO07
_
PO03 PO06

PO03 CP1L PO06 CP2L

0 0
0 0

PO03 PO06
1 TO04
_
1 TO08
_
PR01PC51PR03 PR03PC52PR02

PC51 _ PC52 _
0 0
0 0

Figura 3.4: Modelul cu reţea Petri când este considerat doar R 1

PC01 _ PC02 _
1 1
0 0

PR01PC01PR04PR03 PR04PC02PR02
1 TO01
_
1 TO05
_
PO01 PO04

PO01 DR1CP1 PO04 DR2CP2

0 0
0 0

PO01 PR03 R1A PR03PO04

1 TO02
_
1 1 TO06
_
PO02 0 PO05

PO02 DR2CP1 PO05 DR1CP2

0 0
PR01 CP1A 0 0 PR02 CP2A
1 1
PO02 PO05 0
0
1 TO03
_
1 TO07
_
PO03 PO06

PO03 CP1L
PR04 R2A PO06 CP2L
0 1 0
0 0
0

PO03 PO06
1 TO04
_
1 TO08
_
PR01PC51PR04PR03 PR03PR04PC52PR02

PC51 _ PC52 _
0 0
0 0

13
 CURS 10+11 LFR

Figura 3.5: Modelul de reţea Petri 2-EMP viabil

Luând în considerare discuţia despre modelarea cu reţele Petri a sistemului

de prelucrare precedent, câteva observaţii interesante pot fi făcute. Folosirea
acestei teorii asigură reţelelor Petri intermediare siguranţa contra interblocărilor,
prin adăugarea unei excluderi mutuale paralele pentru robotul R 1 . Totuşi, când a
doua structură de excludere mutuală paralelă este luată în calcul, aceasta nu poate
constitui o excludere mutual paralelă. Aceasta implică de fapt o interblocare pentru
modelul de reţea Petri arătat în figura 3.3.
Două posibile strategii decurg din acestea: prima metodă este de a adăuga
ultima resursă partajată pentru a forma o excludere mutuală paralelă astfel încât
sistemul să fie modificat fără a avea nici o interblocare. Aceasta implică faptul că
specificaţia sistemului trebuie să fie schimbată aşa cum s-a făcut în exemplul de
mai sus.

PC01 _ PC02 _
1 1
0 0

PR01PC01PR03 PR04PC02PR02
1 TO01
_
1 TO05
_
PO01 PO04

PC51 PO01 DR1CP1 PO04 DR2CP2 PC52

1 TI01
_
0 0 1 TI02
_
PC02 0 0 PC01

PO01PR04 PR03 R1A PR03PO04

1 TO02
_
1 1 TO06
_
PO02 0 PO05

PO02 DR2CP1 PO05 DR1CP2

0 0
PR01 CP1A 0 0 PR02 CP2A
1 1
PO02 PO05 0
0
1 TO03
_
1 TO07
_
PO03 PO06

PO03 CP1L PR04 R2A PO06 CP2L

0 1 0
0 0 0

PO03 PO06
1 TO04
_
1 TO08
_
PR01PC51PR04PR03 PR03PR04PC52PR02

PC51 _ PC52 _
0 0
0 0

Figura 3.6: Modelul de reţea Petri cu secvenţa de control

A doua metodă este să construim modelul de reţea în mod “corect” deşi

excluderile mutuale paralele anterioare ar putea fi degradate în excluderi mutuale
non-paralele. În acest caz alte metode de evitare a interblocării trebuie folosite
pentru prevenirea acestor interblocări înglobate. Astfel, cu ajutorul poziţiilor de
control p C01 , p C02 , p C51 şi p C52 se pot ordonanţa activităţile celulelor de prelucrare
CP 1 şi CP 2 la nivelul unui controler ierarhic superior. Un exemplu simplu de
secvenţă de control a acestui controler este prezentat în figura 3.6. Secvenţa de
control cuprinde poziţiile p C01 , p C02 , p C51 , p C52 , t I01 , t I02 .

În concluzie, rezultatele exemplului arătat oferă o înţelegere a modelării cu

14
 CURS 10+11 LFR

reţele Petri pentru sistemele de proiectare distribuite ce conţin interblocări. Un

avantaj al acestei metode constă în faptul că potenţialele interblocări pot fi
detectate pe parcursul procesului de modelare. În plus, această detectare apriorică
poate diminua considerabil costul de proiectare pentru sistemele distribuite cu
resurse-partajate în-timp-real, în special când sistemele devin foarte complicate.

3.3. Excluderea mutuală paralelă flexibilă

3.3.1 Definiţie

Excluderea mutuală paralelă poate fi folosită pentru a rezolva probleme de

sinteză unde resursa partajată se împarte între operaţii fără alternativă. Aceste
concepte pot fi extinse către cazul în care operaţiile alternative ar putea exista
pentru a genera flexibilitate. De exemplu, un robot poate avea sarcina de a
transporta piesele între maşina 1 şi maşinile 2 sau 3. Când se obţine o piesă
prelucrată de la maşina 1, robotul poate încărca piesa ori pe maşina 2 ori pe maşina
3 amândouă având posibilitatea de a executa următoarea operaţie a procesului
tehnologic. Structura de excludere mutuală paralelă prezentată nu poate descrie
situaţia precedentă unde robotul este o resursă partajată. Aşadar, este necesar să se
generalizeze aceste idei în vederea implementării tehnologiilor flexibile de
prelucrare.

Definiţia 3.2 EMPF–Excludere Mutuală Paralelă Flexibilă

Fiind dată o reţea Petri Z’ = (P’, T’, I’, O’, m 0 ), P’ = P O P R P V P I , o

excludere mutual paralelă k-flexibilă, notată cu k-EMPF=(P E , D) este
definită de condiţiile:

1. P E P R cu m 0 (P E ) = 1, D este un set de perechi de tranziţii sau D = (T a1 ,

T b1 ), (T a2 , T b2 ), …, (T ak , T bk ), k  1, satisfăcând:

(a) T ai , T bi  T, T ai  T bj = 0 şi T ai  T aj   sau T bi  T bj   când

i  j, i, j  N k ;
(b) I(p E , t) = O(p E , t’) = 1, I(p E , t’) = O(p E , t) = 0 când t  T a , t’ 
T b , şi I(p E , t u ) = O(p E , t u ) = 0 când t u  T a  T b , unde T a = T a1 
T a2  … T ak şi T b = T b1  T b2  … T bk ;
(c) t  T ai şi t’  T bi , O-drumul DE(t, t’)  0;
(d) t  T ai , p  P V , dacă p  CE(t), atunci t’  T bi , a.î. t’  CE(t);
(e) t  T ai , dacă CE(t)  (P R  P V ) = p E , atunci t’  T bi , a.î. t’ 
EC(t); şi
(f) dacă t”  DE(t, t’), t, atunci t” este pe un O-drum DE(t ai unde t 
T ai , t’  T b ), i N k ;

2. P R  P V satisface prezumţiile 2.1 şi 2.2 şi nu există nici un O-drum între t

15
 CURS 10+11 LFR

şi t’, t  T b , t’  T a

3. m 0 , pentru un grup de tranziţii {r a1 , r a2 , …, r a3 } unde r ai  T ai , g ce nu

conţine nici o tranziţie în T a – {r ai , i  N k }, a.î. m 0 [g> face admisibilă r ai , i
 N k ; şi

4. m 0 , dacă r  T aj se execută la m  R(Z, m 0 ), atunci t, dacă DE(r, t)  0

şi T bj  DE(r,t) = 0, t poate fi admisibilă şi g j executabilă neconţinând
tranziţii în T bj , h j şi r’  T bj , a.î. m[rg j h j > face admisibilă t’; şi dacă m(p E )
= 1 şi t u este admisibilă t u  T, atunci t u  T b ;

Semnificaţiile condiţiilor sunt similare cu cele pentru EMP (vezi

subcapitolul 3.1).Vom nota doi factori adiţionali astfel: T aj = numărul de
tranziţii de început a excluderilor; T bj = numărul tranziţiilor de sfârşit a
excluderilor. Se disting mai multe situaţii:

- Când T aj = T bj = 1,i  N k , atunci excluderea k-EMPF de mai sus

este de tipul k-EMP definită ca în subcapitolul 3.1.
- Când T aj  2, T bj  2,i  N k , se pot distinge mai multe cazuri, ca
cele arătate în figurile 3.7 – 3.10.

Reţelele din figurile 3.6(a) şi 3.7(a) nu pot fi folosite la constituirea EMPF

definită anterior. Subreţelele din figurile 3.6(b), 3.7(b), 3.8, 3.9 pot fi folosite la
constituirea EMPF-urilor îndeplinind condiţiile ce dau proprietăţile de
comportament.

În figura 3.6(a), după ce t o01 se execută, p R01 va obţine două jetoane prin
execuţia tranziţiilor t o02 şi t o03 . Acest lucru este contrar celei de-a patra condiţii din
definiţia de mai sus. Când figura 3.6(b) este considerată, execuţia lui t o01 necesită
execuţia uneia dintre tranziţii t o02 sau t o03 . Acest lucru este posibil deoarece doar un
singur jeton din p R01 este disponibil. În figura 37,a după executarea tranziţiei t o01
nu se mai poate executa nici t o02 nici t o02 . Structurile RP din figurile 3.6(b) şi 3.7(b)
pot fi folosite pentru constituirea 1-EMPFdate de (p R01 , {(t o01 , {t o02 , t o03 })}), şi,
respectiv (p, {({t o01 , t o02 }, t o03 )}).

Subreţelele arătate în figura 3.8 şi 3.9 pot de asemenea să fie folosite ca două
exemple de 1-EMPF din moment ce se poate verifica excluderile (p R01 , ({t o02 , +
t o03 }{t o04 , t o05 })), (p R01 , ({t o01 , t o02 }, {t o03 , t o04 })) în fiecare dintre reţele, excludere
ce satisface condiţiile din definiţia de mai sus.

16
 CURS 10+11 LFR

PO01 M1L
1
0

PO01PR01
1 TO01
_
PO02PO03

PO02 DRM1-M2 PO03 DRM1-M3

0 0
0 0

PO02 PO03 PR01 R=PE

1 TO02
_
1 TO03
_
1
PO04PR01 PO05PR01 0

PO04 M2L PO05 M3L

0 0
0 0

Figura 3.7 (a): Transportul pieselor prelucrate de pe maşina M 1 la una din

maşinile M 2 sau M 3 – model greşit – nu este sigur

PO01 M1L
1
0

PO01PR01
1 TO01
_
PO02

PO02 DR1M1-M2/M3
0
0

PO02 PO02 PR01 R=PE

1 TO02
_
1 TO03
_
1
PO03PR01 PO04PR01 0

PO03 M2L PO04 M3L

0 0
0 0

Figura 3.7 (b): Transportul pieselor prelucrate de pe maşina M 1 la una din

maşinile M 2 sau M 3 – model 1-EMPF sigur

17
 CURS 10+11 LFR

PO01 M1L PO02 M2L

1 1
0 0

PO01PR01 PO02PR01
1 TO01
_
1 TO02
_
PO03 PO04

PO03 RDPM1-M3 PO04 RDPM2-M3

0 0
0 0

PO03PO04 PR01 R=PE

1 TO03
_
1
PO05PR01 0

PO05 M3L
0
0

Figura 3.8 (a): Transportul pieselor prelucrate pe maşinile M 1 sau M 2 la

maşina M 3 – model greşit (nu este viabil)

PO01 M1L PO02 M2L

1 1
0 0

PO01PR01 PO02PR01
1 TO01
_
1 TO02
_
PO03 PO03

PO03 RDPM1/M2-M3
0
0

PO03 PR01 R=PE

1 TO03
_
1
PO04PR01 0

PO04 M3L
0
0

Figura 3.8 (b): Transportul pieselor prelucrate pe maşinile M 1 sau M 2 pe

maşina M 3 – modelul viabil

18
 CURS 10+11 LFR

PO01 M1L PC01 _

1 1
0 0

PO01PC01
1 TO01
_
PO02PO03

PO02 P1 PR01 R PO03 P2

0 1 0
0 0 0

PO02PR01 PR01PO03
1 TO02
_
1 TO03
_
PO04 PO04

PO04 RDPM1-M2/M3
0
0

PR02PO04 PO04PR03
1 TO04
_
1 TO05
_
PO05PR01 PR01PO06

PR02 M2A PO05 M2L PO06 M3L PR03 M3A

1 0 0 1
0 0 0 0

PO05PO06
1 TO06
_
PR02PI01PC51PR03

PI01 _ PC51 _
0 0
0 0

Figura 3.9: Transferul piesei prelucrate pe maşina M 1 la maşinile M 2 sau M 3

unde se va executa următoare operaţie ce necesită schimbarea poziţiei piesei pe
paletă (P 1 – paletizare pentru prelucrare pe M 2 ; P 2 – paletizare pentru prelucrare pe
M3)

PO01 M1L
1
0

PC01 _ PC02 _
1 1
0
PR01 V 0
1
0

PR02PC01PO01PR01 PR01PO01PC02PR03
1 TO01
_
1 TO02
_
PO02 PO02
PR02 D1A PR03 D2A
1 PO02 DV 1
0 0 0
0

PO02 PO02
1 TO03
_
1 TO04
_
PR02PC51PO03PR01 PR01PO03PC52PR03

PC51 _ PO03 M2L PC52 _

0 0 0
0 0 0

Figura 3.10: Transferul cu AGV a piesei prelucrate de pe M 1 către maşina M 2 pe

două trasee diferite în funcţie de accesibilitatea drumurilor D1A sau D2A.

19
 CURS 10+11 LFR

3.3.2. Conservarea proprietăţilor la introducerea unei k-EMPF

Folosindu-se tehnicile pentru demonstrarea teoremelor 3.1- 3.3, se poate

demonstra următoarea teoremă pentru o k-EMPF. Această teoremă generalizează
teoremele 3.1- 3.3 pentru o reţea Petri conţinând o k-EMPF.

Teorema 3.4 (Excluderea mutuală paralelă flexibilă) Z = (P O P R P V

P I , T, I, O, m 0 ) este o subreţea a lui Z’ = (P O (P R {p E })P V , T’, I’, O’, m’ 0 ),
T’ = T, şi D = {(T ai , T bi ), iN k }. Dacă (p E , D) este o k-EMPF, atunci:

1. Z’ este mărginită (sigur) dacă Z este mărginită (sigur);

2. Z’ este viabilă dacă Z este viabilă; şi
3. Z’ este reversibilă dacă Z este reversibilă.

Aşa cum am notat pentru EMP, toate condiţiile din această teoremă sunt
suficiente, dar nu şi necesare.
Alte remarci pentru EMP din secţiunea subcapitolul 3.3 pot fi modificate
pentru a comenta această teoremă.
Cazul pentru resursa nepartajată se derulează atunci când k = 1 în definiţia
excluderii mutuale paralele, şi când k = 1, T ai = T bi  2, în definiţia excluderii
mutuale paralele flexibile.

Corolarul 3.1 (Adăugarea poziţiei unei resurse nepartajate)

Se presupune că Z = (P O P R P V , T{t a , t b }, I, O, m 0 ) este o subreţea a
lui Z’ = (P’, T’, I’, O’, m’ 0 ), P’ = P O (P R {P E })P V P I , T’ = T. Dacă (P E , (T a ,
T b )) este o excludere 1-GEMP, atunci:

1. Z’ este mărginită (sigură) dacă Z este mărginită (sigură);

2. Z’ este viabilă dacă Z este viabilă; şi
3. Z’ este reversibilă dacă Z este reversibilă.

Acest corolar este foarte folositor în sinteza poziţiilor resurselor nepartajate

în cadrul procedurii de proiectare a modelelor cu RP a sistemelor flexibile de
prelucrare.

Exemplul 3.2: Se dă reţeaua Petri din figura 3.11.

Reţeaua Petri din figura 3.11 modelează sistemul flexibil de prelucrare a
două tipuri de piese. Primul tip de piesă poate fi prelucrat ori pe maşina M 1 ori pe
maşina M 2 . Al doilea tip de piesă se prelucrează numai pe maşina 3 care este
prevăzută cu un buffer de intrare. Excluderea mutuală paralelă a resursei
reprezentată de robot se face între activitatea de transport a pieselor de tip 1de la
intrare la maşinile M 1 sau M 2 şi activitatea de transport a pieselor de tip 2 de la
intrare la buffer-ul maşinii M 3 .

20
 CURS 10+11 LFR

PC01 - PV01 - PV02 - PC02 -

1 2 2 1
0 0 0 0

PC01PV01PR03 PR03PV02PC02
1 TO01
-
1 TO07
-
PO01 PO04

PO01 RDPM1/M2 PR03 PE=R PO04 RDPB

0 1 0
0 0 0

PR02PO01 PR01PO01 PO04PV03

1 TO02
-
1 TO03
-
1 TO08
-
PO03PR03 PO02PR03 PR03PI02

PR02 M2A PO03 M2L PR01 M1A PO02 M1L PI02 - PV03 BA
1 0 1 0 0 2
0 0 0 0 0 0

PO03 PO02 PR04PI02

1 TO04 1 TO05 1 TO09
-
- -
PR02PI01 PR01PI01 PO05PV03

PI01 - PR04 M3A PO05 M3L

0 1 0
0 0 0

PI01 PO05
1 TO06 1 TO10-
-
PV01PC51 PR04PC52PV02

PC51 - PC52 -
0 0
0 0

Figura 3.11: Un exemplu de 2-EMPF

Reţeaua Petri din figura 3.11 conţine următoarele seturi de poziţii:

1. Setul poziţiilor operaţionale: P O = {p o01 ...p o05 },

2. Setul poziţiei resursei fixe: P R = {p R01 ...p R04 },
3. Setul poziţiei resursei variabile: P V = {p V01 ... p V03 } şi
4. Setul poziţiilor intermediare: P I = {p I01 }

Fiecare R-poziţie este iniţial marcată conform figurii 3.11. Se poate verifica
cu uşurinţă faptul că (p E , D) este o 2-EMPF, unde D = {(t o01 , {t o02 , t o03 }), (t o07 ,
t o08 )} şi m 0 = (m 0 (p V01 ), 0, 0, 0, 0, 1, 1, m 0 (p V02 ), 0, 0, 0, 2, 1)T când m 0 (p V01 )  0
şi m 0 (p V02 )  0.

21