Sunteți pe pagina 1din 15

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/267626159

Antreprenoriat si intraprenoriat. Posibile solutii de criza in Romania Entrepreneurial


and Intrapreneurial Crisis Solutions in Romania

Conference Paper · May 2014


DOI: 10.13140/2.1.3314.7847

CITATIONS READS

0 467

1 author:

Mirela Mihalache
Lumina - The University of South-East Europe
13 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Mirela Mihalache on 31 October 2014.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


Antreprenoriat şi intraprenoriat. Posibile soluţii de criză în România

Junior Teaching Assistant Mirela Mihalache, Phd Student, Lumina - The University of South-
East Europe, Faculty of Economics and Political Sciences, Department of Business Administration,
Bucharest, Romania, mirela.mihalache@lumina.org

Abstract:
Este dovedit faptul că ţările şi popoarele din Regiunea Mării Negre împărtăşesc aceeaşi istorie şi
civilizaţie, ceea ce ne leagă inevitabil de “Europa”. În mod cert, economiile din zonă, pe fondul crizei
internaţionale, iniţial la nivel de sistem bancar şi apoi financiar, sunt în căutare de soluţii, de idei noi.
Mediul de afaceri este “barometrul economiei” iar indicatorii pot fi antreprenorii şi intraprenorii
companiilor. Această lucrare “Antreprenoriat şi intraprenoriat. Posibile soluţii de criză în România”
doreşte să compare particularităţile, similarităţile sau diferenţele semnificative modului în care oamenii
de afaceri reuşesc să găsească soluţii. Rămâne de văzut dacă au în vedere aplicarea unor măsuri de
eficientizare a resurselor umane proprii şi financiare propunând măsuri compensatorii ce sunt aplicate
sau ar trebui aplicate la nivel antreprenorial şi intraprenorial - dacă antreprenorul poate influenţa
atitudinea şi gradul de implicare al intraprenorului în mediul educaţional.

Evidence shows, that countries and peoples in the Black Sea area share the same history and
civilization, which inevitably connects us to Europe. Clearly, the economies, on the international crisis
background, bank initially and then financially, are seeking for solutions and new ideas. Business
environment is the “barometer of the economy” and the entrepreneurs and entrepreneurs can be
indicators of the firms. This study “Entrepreneurial and Intrapreneurial. Possible crisis solutions in
Romania” aims to compare the features, similarities or differences in how significant business in
Romania managed to find solutions. It remains to be seen whether they consider the application of
measures to streamline its human resources and financial proposing compensatory measures would be
applied at the entrepreneurial and intrapreneurial or if the entrepreneur can influence the attitude and
involvement of intrapreneur in education.

Keywords: international crisis, entrepreneurial, intrapreneurial, business environment, entrepreneur


and intrapreneur in education

Antreprenoriat şi intraprenoriat. Posibile soluţii de criză în România

„Un antreprenor este acea persoană dispusă și capabilă să convertească o invenție sau o idee nouă
într-o inovație de succes, creînd în același timp noi produse și modele de afaceri, responsabil la nivel
înalt pentru dinamismul industriilor și creșterea economică pe termen lung” (Joseph A. Schumpeter)

1. Introducere:
Înainte de căderea comunismului, țările din Europa Centrală și de Est au depus reale eforturi pentru
abolirea inegalităților instituite abuziv de legislația și de practicile scrise și nescrise ale regimului
trecut. După decembrie’89, în România - ca în toate țările iesite de sub influența ideologiei comuniste
– „s-a lansat şi a evoluat” spiritul antreprenorial. Astăzi, la 23 de ani după schimbarea de regim, printre
nenumăratele transformări semnificative din România putem include antreprenoriatul și
intraprenoriatul în educație1 - elemente esențiale ale „culturii antreprenoriale”.

Zona Mării Negre – în dimensiunea restrânsă a celor şase ţări litorale (Bulgaria, Georgia, România,
Rusia, Turcia, Ucraina), ca şi în cea extinsă (ţările litorale, Republica Moldova, ţările caucaziene, o
parte dintre ţările dunărene, eventual şi ţările balcanice, care sunt legate în mare măsură de Dunăre şi
de Marea Neagră) – a avut, uneori, un rol aparte atât în construcţia sud-estic europeană, cât şi în cea

1
Mirela, Mihalache, Mediul antreprenorial feminin, “Universitatea într-o nouă lumină…”, Universitatea Europei de
Sud-Est, Editura Universitară, București 2010 (coautor), p. 262.
1
eurasiatică2. Regiunea - în dimensiunea ei restrânsă – este poziţionată între două lumi – cea
tradiţională, cramponată încă în prejudecăţi şi cutume, mai ales în efectul remanent al istoriei trecute,
şi cea de avangardă, chiar cosmopolită, care se construieşte ofensiv şi uneori agresiv pe o arhitectură
europeană de modernitate şi dinamism tehnologic şi informaţional fără precedent – regiunea rămâne,
ca şi în vechime, o zonă generatoare de valori şi de potenţialuri3. De la lansarea iniţiativei de
Cooperare Economică a Mării Negre (OCEMN) în 1992, ea a evoluat într-o organizaţie regională cu
drepturi depline, după adaptarea Cartei sale în 1999 cu Secretariatul Internaţional Permanent
(PERMIS), cu sediul în Istanbul şi susţinut de Mării Negre pentru Comerţ şi Banca de Dezvoltare cu
sediul în Tesalonic, ce are 12 membri - Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia,
Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Ucraina şi Turcia. Astăzi, Organizaţia reprezintă o
regiune de 336 de milioane de persoane cu eterogene caracteristicile economice4.

2. Studiul literaturii
Ceea ce mă interesează în mod deosebit în cadrul acestui articol – în mediul antreprenorial educațional
- este descoperirea existenței, caracteristicilor, potențialului studierii noțiunilor de antreprenoriat și
intraprenoriat în învățământul superior din România. Pentru a surprinde stadiul evoluției mediului
educational antreprenorial românesc, vom aborda în continuare subiectul „Antreprenoriat și
intraprenoriat. Posibile soluții de criză în România” din perspectiva modului de administrare a
afacerilor ca o antreprepriză, în instituțiile de învățământ superior.

Economiile neoclasice tradiţionale nu pot explica în mod rezonabil de ce unele economii se dezvoltă
viguros şi altele nu - pentru că economia tradiţională neoclasică ignoră capacitatea de învăţare şi
cunoaştere a creaţiei umane - elaborând bazele teoretico-aplicative ale economiei, organizării şi
gestiunii activităţii unei intreprinderi; adică a unui sistem de reguli, principii, legi, metode, tehnici,
proceduri şi măsuri care se sprijină pe logica obiectivă a dezvoltării activităţii economice a
întreprinderilor şi asigură ritmul optim de creştere a eficienţei economice a acestora.

Dată fiind percepția generală că activitatea antreprenorială reprezintă unul dintre „motoarele
principale ale economiei” – un element de echilibru - următoarele întrebări ne apar ca fiind foarte
pertinente: Care este natura exactă a spiritului antreprenorial și care este rolul sau în teoria economică?
Care este ponderea factorului antreprenorial în creșterea economică a unei țări? Sunt unele „medii mai
propice desfășurării activităților antreprenoriale” și altele mai puțin, cum ar putea fi acestea
identificate și descrise?5 Pot fi explicate diferențele naționale prin intermediul nivelului
antreprenorial?6 Ce legături există între spiritul antreprenorial și creșterea economică? Există
antreprenorial în educație în Romania? Antreprenorialul generează sau nu intraprenorial?
Intraprenoriatul este o soluție de criză la îndemana oricărui antreprenor în orice instituție? Există
intreprenoriat în România în institutiile de învățământ superior? Intraprenoriatul poate fi o soluție în
instituțiile de învățământ superior de creștere a rentabilității - rentabilitatea este o mărime relativă care
exprimă gradul în care capitalul în întregul său aduce profit? 7

2.1. Antreprenoriatul
Se poate observa în majoritatea cercetărilor, fie psihologice, economice sau sociologice
antreprenoriatul este un proces și nu fenomen static. Noțiunea de bază utilizată în domeniul
antreprenoriatului este aceea de „antreprenor”. Termenul a intrat în dicționarul limbii române ca

2
Geopolitica Mării Negre. Sinergii de valori şi interese, 21 aprilie 2010, http://ro.wordpress.com/tag/geopolitica,
accesat in data de 29.05.2012.
3
Ibidem, p. 2, accesat in data de 29.05.2012.
4
Entrepreneurship and SME development in the BSEC Region Konrad-Adenauer-Stiftung (kas), 22-24 noiembrie 2007,
Istanbul, Turcia, http://www.erenet.org/country/bsec2009.pdf accesat in data de 29.05.2012.
5
http://www.mimmc.ro/files//programe/antreprenori_femei/CEESTE~1_1.pdf accesat in data de 19.06.2012.
6
Mihalache, M., Mediul antreprenorial feminin,“Universitatea într-o nouă lumină…”, Universitatea Europei de Sud-
Est, Editura Universitară, București 2010, pp. 65-77.
7
Alexandru Gheorghiu, Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.
195.
2
neologism provenit din limba franceză („entrepreneur” – întreprinzător, cel care întreprinde,
organizează8; persoană care conduce o antrepriză)9. Sensurile date acestui termen diferă sensibil de la o
epocă la alta; ele au fost adaptate și utilizate, în mod evident, în funcție de specificitățile vremii10.

Poate prima referire la activitatea de tip antreprenorial datează din timpul lui Ludovic al XIV-lea care
îi prezenta pe burghezi și pe meșteșugari ca „artizani ai bogăției”. Întreprinzătorul, negustorul, putea fi
considerat în același timp aventurier, deoarece își risca propria avere – Marco Polo, aventurier ce căuta
să deschidă rute comerciale spre orientul mijlociu11. O altă școală de gândire ce a marcat spiritul
antreprenorial este cea descrisă de Castillon sau Knight – „căutarea riscului12”– ce doreau să-și asume
riscurile asociate cu incertitudine – Castillon Richard, primul economist care a folosit termenul de
întreprinzător.

O definiție mai cuprinzătoare sau mai generală a antreprenorului ar fi aceea a unei persoane care se
angajează printr-un contract mutual agreat de părți și care, deci, în consecință, se obligă să presteze un
număr dat de servicii, lucrări, etc. Accepțiunea modernă a acestui termen, îi este atribuită de sociologul
Joseph Alois Schumpeter. În concepția acestuia, antreprenorul sau întreprinzătorul este cel care
promovează mijloace și produse noi, inovative, pe care le integrează în sistemele care există și
funcționează deja. Acțiunea antreprenorului este asemănătoare celei desfășurate de agentul economic,
ea se bazează pe câteva elemente-cheie: contract, economie de piață, concurență, risc, inițiativă
privată. În absența acestor elemente, antreprenoriatul nu poate apărea13.

Trebuie menționate și ideile descrise de Kizner, ce identificau oportunități și aduceau profit (OECD,
2998: 11, si Thurik 2002: 8) cât și unul dintre „pionierii" leadership-ului contemporan, Peter F.
Drucker, “omul care a inventat managementul”14 în Cartea Innovation and Entrepreneurship (1985)
consacrată definirii sistemului antreprenorial american, practicat în perioada postbelică, „nu este nici
ştiinţă, nici artă", ci este, mai degrabă, învăluit în mister sau „o scânteie de geniu". La baza succesului
economic stă sistemul antreprenorial ce a dat naștere unei „economii antreprenoriale" asupra căreia
vom reveni15.

Potrivit programului de Monitorizare Globală a Antreprenoriatului GEM/2008, antreprenoriatul


circumscrie, ca și domeniu de studiu, rolul și comportamentul indivizilor implicați în procesul
antreprenorial (de exemplu, demararea și administrarea unei afaceri).

Literatura românească de specialitate este foarte săracă, acest lucru se datorează în principal faptului că
economia de piață în țara noastră este relativ tânără, nestabilizată. Există totuși o definiție ce aparține
economistului Virgil Madgearu - care în momentul introducerii disciplinei “Știința Întreprinderii” la
Academia de Înalte Studii Comerciale – prin care se deduce noțiunea de întreprinzător față de cea de
întreprindere, acționarii erau considerați întreprinzători deoarece își asumă riscul capitalului și au
interesul rentabilității.

8
http://www.cnrtl.fr/definition/entrepreneur, accessed in 05.02.2013. Celui qui entreprend, qui organise. Personne qui
engage des capitaux et utilise une main-d'œuvre salariée en vue d'une production déterminée. Personne qui fournit à un
tiers, et notamment à une collectivité publique ou à l'État, un produit déterminé, un service.
9
Iorgu, Iordan, Academia Română Institutul de Lingvistică, DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. a 2-a,
rev., Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2012, p. 51.
10
Sebastian, Văduva, Antreprenoriatul. Practici aplicative în România și în alte țări în tranziție, Editura Economică,
București, 2004, pp. 43-88.
11
D. E., Todea, L., Oltean, Competențe antreprenoriale. Curs și aplicații, KANT – Competențe Antreprenoriale de
nivel European, Editura Conphys, 2012, p. 5.
12
Horaţiu, Şoim, Antreprenoriat: concept, culturi, metode si tehnici, Modul 3, POS DRU – promovarea culturii
antreprenoriale, p. 3.
13
Peter Ferdinand, Drucker, Innovation an entrepreneurship. Practice and Principles, Publishing House
HarperBusiness, New York, 1985, passim.
14
Business Week, 28 noiembrie 2005, accesat în data de 20 septembrie 2012.
15
Peter Ferdinand, Drucker, Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993.
3
Conceptul de antreprenor este perceput și astăzi ca fiind caracteristic activităților de construcții,
reprezentănd după cum spuneam, o firmă, o organizație cu capital public sau privat, ce își asigura
responsabilitatea execuției unor lucrări16.

Făcând apel la explicațiile furnizate de literatura internațională în domeniu, vom defini


antreprenoriatul ca acea manifestare prin intermediul căreia un individ transformă o idee de afaceri
într-o afacere profitabilă. Este important de precizat faptul că antreprenoriatul poate fi definit atât ca
proces, ca practică dar și ca mod de gândire. Toate aceste elemente sunt esențiale pentru reușita
transformării ideii de afacere în afacere. Ca proces, antreprenoriatul se referă la căutarea de soluții. Ca
practică, acesta echivalează cu acțiunea efectivă care are loc pentru derularea unei afaceri. În ceea ce
privește modul de gândire specific antreprenorului, o mulțime de aprecieri pot fi făcute în legătură cu
acele atitudini și concepții profitabile în antreprenoriat; acestea, adesea formulate sub formă de
recomandări, fac subiectul cărților de dezvoltare personală și de creștere în afaceri. Antreprenorul este
strâns legat de cunoștinte și flexibilitate, doi factori ce au câștigat o nouă semnificație ca sursă a
competitivității într-o economie mondială din ce în ce mai globalizată17.

Astăzi, cerința stimularea spiritului antreprenoriatului este mai accentuată în zonele mai puțin
dezvoltate ale Uniunii Europene – a devenit o preocupare primordială a factoriilor de decizie din țările
OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development)18. Susținerea de către Stat a
întreprinderilor mici și mijlocii (pe baza politicilor publice) este unul din mijloacele prin care sunt
vizate crearea de noi locuri de muncă și, implicit, o creșterea economică19.

Noțiunea de „antreprenoriat” a devenit din ce în ce mai importantă în contextul schimbărilor


tehnologice, sociale și economice generate de economia de piață din ultimele decenii. Într-o lume a
concurenței acerbe, abilitatea de a vedea noi oportunități devine o calitate sine qua non pentru toți cei
implicați în mediul antreprenorial. De aceea, am putea insista asupra aspectelor esențiale ale
antreprenoriatului, și anume: identificarea, identificarea şi evaluarea oportunităţilor, obţinerea
resurselor necesarese, elaborarea planului de afaceri, infiintarea firmei, asigurarea managementului,
educarea intraprenorilor.

Pornind de la conceptul lui Peter F. Drucker, conform căruia rolul principal îl are individul –
antreprenorul – sau organizația care își asumă riscul de a realiza ceva durabil folosindu-se de inovația,
schimbarea, incongruența și neprevăzutul fiind considerate de acesta “elemente ale creării și
dezvoltării unui sistem antreprenorial”. Procesul antreprenorial, după cum găsim în literatura de
specialitate, cuprinde cinci faze distincte20:

a) identificarea şi evaluarea oportunităţilor se pot realiza intuitiv sau în manieră “ştiinţifică”,


cercetând tipurile cunoscute deoportunităţi, dintre care unele pot fi accesibile întreprinzătorului
care se lansează într-un proces intraprenorial;
b) obţinerea resurselor necesarese realizează prin combinarea resurselor obţinute din surse proprii,
atrase şi împrumutate, ţinând cont de costurile fiecărei surse;
c) elaborarea planului de afaceri, unul dintre cele mai des întrebuinţate instrumente
“intraprenorial - manageriale”;

16
D. E., Todea, L., Oltean, op.cit, p. 5.
17
Horia, Şoim, op.cit, p. 3.
18
http://www.oecd.org/home/0,3675,en_2649_201185_1_1_1_1_1,00.html, accesat în 30.05.2012.
19
Esteban, Lafuente, Otilia, Driga, 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania. Centre for Entrepreneurship
& Business Research, CEBR WP 01/2007. Vezi, de asemenea, ANIMMC - Agentia Națională pentru Întreprinderi Mici
și Mijlocii și Cooperație, Programul național multianual perioada 2005-2008 pentru dezvoltarea culturii
antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul IMM, Material elaborat de Advisory Delta SRL împreună cu
Fundația ProWomen, <www.mimmc.ro>.
20
Ovidiu, Nicolescu, Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 194-197.
4
d) infiintarea firmei, ca faza a procesului intreprenorial, este dependenta de factorii care
influentează ritmul acestui fenomen (fluctuații macroeconomice, caracteristicile ramurilor
economiei naționale, costul șomajului etc.);
e) asigurarea managementului eficient și eficace al firmei inființate21.

În ultimul deceniu am asistat la apariţia puternic de cercetare antreprenoriatului


la nivel mondial (Kuratko, 2003). Nu pare să fie larg recunoscut faptul că spiritul antreprenorial este
“motorul economiei şi societăţii” de cele mai multe naţiuni (Brock şi Evans, 1989; ACS, 1992; Carree
şi Thurik, 2002), dar în acelasi timp, este cunoascut faptul că antrenoriatul nu este un concept nou – ce
a câștigat interes crescut, a devenit o “nevoie” – în ultimii 20 de ani atrăgând atenția cercetătorilor.
Spiritul antreprenorial este considerat “pârghia esenţială pentru a face faţă cu peisajul concurenţial”
(Hitt şi Reed, 2000). Nu trebuie uitat faptul că antreprenoriatul poate da naștere “antreprenoriatului
intern” – cunoscut sub denumirea de “intraprenoriat”.

2.2. Intraprenoriatul
În panoplia strategiilor şi instrumentelor (modele, tehnici, principii, metode, sisteme) de dezvoltare
organizaţională apărute şi dezvoltate în perioada 1980-1990 în Occident şi destinate săsprijine
managementul firmelor în cercetărileşi căutările acestuia pentru inovaţii şi evoluţie, intraprenoriatul
apare ca un concept nou, interesant pentru unii specialişti,enigmatic însă pentru alţii22.

Intraprenoriatul, este modul de organizare ce permite angajaților, să-și folosească potențialul creativ în
vederea stabilirii unor relații de muncă profesionale, cât și modul în care își pot pune în aplicare
proiectele reușind să satisfacă nevoile personale și cele ale firmei.

Intraprenoriatul constă aşadar în identificarea şi dezvoltarea unor activităţi intreprenoriale autonome,


în cadrul unei organizaţii existente, de regulă de dimensiuni mari sau mijlocii, de către unii dintre
salariaţii săi, folosind o parte din resursele acesteia, care fie nu sunt utilizate, fie se folosesc şi se
valorifică insuficient23.

Extrapolând, intraprenorul este persoana care conduce la îmbunătăţirea performanţelor economico-


financiare ale firmei, prin folosirea mai eficientă a resurselor (capacitate de producţie, productivitate
sporită a muncii, creşterea ratei rentabilităţii, o structură mai bună a personalului, îmbunătăţirea
calităţii produselor sau serviciilor, o poziţie mai bună pe piaţă, dezvoltarea unui avantaj concurenţial
cert) şi prin utilizarea unui sistem motivaţional adecvat.

Atât intraprenorul-manager cât şi salariaţii din unităţile intraprenoriale vor accepta mai uşor noul mod
de organizare dacă acesta le va aduce şi o motivare adecvată efortului depus pentru realizarea
obiectivului propus pentru unitatea intraprenorială. În literatura de specialitate24 cele mai interesante şi
actuale abordări intraprenoriale, pe care le consider extrem de utile firmelor româneşti din perioada
post-tranziție, se referă la:

a) Prima categorie de abordări valorizează individul - eroul, campionul - punând accent pe acţiunea
intraprenorială individuală. Individul este considerat parte a organizației nu numai în calitate de
angajat, ci și prin dezvoltarea și sprijinirea ideilor inovatoare ale acestora. Intraprenorii pot să-şi
pună în aplicare ideea intraprenorială şi în acest fel antreprenorul să-şi ducă astfel proiectul de
reorganizare până la capăt.

21
Robert, Hisrich, Michael, Peters, Entrepreneurship - Lanser, elaborer et gérer uneentreprise, Editura: Economică,
Paris, 1994, p. 141.
22
Amadeo, Istocescu, Management intreprenorial: Concepte. Studiu de caz, Editura: ASE, Bucuresti, 2003. p. 25.
23
Ovidiu, Nicolescu, Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura: Economică, 2001, p. 31-33.
24
Eric, Wanscoor, Dynamique entrepreneuriale et l’organisation des firmes: del’entrepreneur à l’intrapreneur, teză
de doctorat, Université Lille, 1992, p. 98.
5
b) A doua categorie de abordări pune accentul pe echipa intraprenorială, formată din persoane care
doresc să-şi asume responsabilităţi, riscuri şi care promovează împreună intraprenoriatul. Echipa
poate devine astfel un centru potențial de inovaţie cu condiţia să-i se furnizeze ocazia de a se
manifesta şi mijloacele prin care să o facă. În acest tip de abordare, rolul esenţial considerăm că
revine persoanei sau persoanelor de la care a apărut ideea intraprenorială, care au promovat o
anumită inovaţie şi care încearcă să "construiască" o adevărată echipă de profesionişti - specialişti
în diverse domenii legate de specificulactivităţii - şi manageri.
c) Un al treilea tip de abordări pun accentul pe organizaţia intraprenorială constituită în cadrul
firmei în care funcţiona anterior ca subunitate organizatorică. În acest caz putem exemplifica cu o
organizație din domeniul tehnologiei informațiilor, cu puțini angajați dar cu o calificare înaltă.
În acest mediu spritul managerial poate determina succesul acestui tip de organizaţie - unitatea
intraprenorială. Rolul hotărâtor pentru succesul acestor iniţiative revine în egală masură managerului
firmei-mamă, care a dovedit intuiţie şi care a avut viziune pe termen lung, înţelegând necesitatea
"descompunerii" firmei sale precum şi managerul unităţii intraprenoriale constituite, care a
demonstrat25.

La nivelul organizației există strategii elaborate pe termen scurt sau lung. Existența unei strategii
organizaţionale intraprenoriale denotă profesionalism din partea antreprenorilor. Strategia
organizațională intraprenorială este parte componentă a strategiei firmei mari în cadrul căreia s-a
constituit sub forma orientării spre o opţiune strategică esenţială ce poate fi privită şi analizată în
egală măsură şi independent de strategia firmei-mamă.

În România, regăsim mai multe forme de intraprenoriat ce se diferențiază după modul de organizare al
organizațiilor, după forma juridică sau după domeniul de activitate. Exemplificând, precizez câteva din
cele mai frecvente forme ale intraprenoriatului, întâlnite frecvent în ultimii ani.

Ar trebui menționat mai întâi leasingul unor subdiviziuni organizatorice dintr-o organizaţie mare către
salariaţi – un grup de salariați sub conducerea unei persoane cu spirit intraprenorial – folosit cu succes
în organizațiile cu “diviziuni organizatorice bine conturate” (de exemplu: o secţie de asamblare sau
producție), apoi separarea sau autonomizarea unor părţi din cadrul organizaţiilor şi managementul
subdiviziunilor – se poate realiza prin încheierea unui contract de management unei sau mai multor
pesoane (de exemplu: de resurse umane, de cercetare, financiar-contabilă, aprovizioare, vânzare,
marketing, cantină, etc.) şi nu în ultimul rând constituirea de incubatoare de afaceri este o formă ce
are o mare susținere financiară din partea UE.

3. Soluţii pentru tineri/viitori antreprenori sau intraprenori


O altă formă a intraprenoriatului, ce poate fi dezvoltată foarte bine, este proiectarea unor parcuri
industriale - generate26. Parcul industrial poate asigura el însuşi un “intraprenoriat mixt, de exploatare
şi de investiţii”, reunindu-se astfel cu un incubator de afaceri. Intraprenoriatul mixt se poate desfășura
ca intraprenoriat de exploatare „intraprize” şi de investiții“incubator”.

Incubatorul de afaceri asigură “intraprenoriatul marginal”27 după cum acest tip de intrapriză nefiind în
mod substanţial diferit din punct de vedere constitutiv de nici un alt tip de unitate intraprenorială.
Incubatoarele de afaceri sunt “laboratoare” apărute pentru a pregăti în general tinerii antreprenori, dar
pot forma şi persoane care îşi iau viaţa în propriile mâini. Aceste incubatoare îşi propun să: revitalizeze
comunităţile locale, genereze de locuri de muncă, sprijine antreprenorii locali, încurajeze inovaţia, să
transfere rezultatele cercetării din mediul universitar în mediul economic, să dezvolte noi sectoare
industriale etc28. Există în România mai multe Asociaţii de Întreprinderi mici şi mijlocii şi asociaţii

25
Op. cit., p. 98.
26
Amadeo Istocescu , op. cit, p.25 -30.
27
Peter, Drucker,., Inovaţia şi sistemul antreprenorial , Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 48.
28
T., Levitt, Incubatoarele de afaceri. Oportunitate şi dezvoltare a start-up-urilor din România. Departamentul mediul
de afaceri, Fundaţia Post-Privatizare, http://www.postprivatizare.ro/romana/.
6
patronale dintre care unele naţionale – exemplific doar câteva, şi anume: Consiliul Naţional al
Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România - sau altele locale, Camere de Comerţ şi
Industrie, Centre de dezvoltare ale întreprinderilor mici şi mijlocii, societăţi specializate de
consultanţă managerială, juridică sau financiară, etc., ce vin în sprijinul antreprenorilor, viitorilor
antreprenori.

Fig. 1 Interconexiunea incubatoarelor de afaceri


Concurenta
Cunoaștere Cunoaștere

INCUBATOARE
Colaborare DE AFACERI Antreprenoriat

Cunoaștere Cunoaștere
Inovatie

Sursa: Innovation and Entrepreneurship through Business Incubation, 20th Global Summit of
Business Incubation Associations, 19 May 2009 (versiune online)

Potrivit definiției29 furnizată de Comisia Europeană, incubatorul de afaceri este privit ca spatiu în care
sunt concentrate firme nou înființate, având ca scop îmbunătățirea ratei de supraviețuire și creștere,
prin asigurarea unor facilități comune (telefax, echipamante IT, etc.), precum și a suportului necesar
(European Commision OJ C186 – 51/52 dd., 27 July 1990).

Incubatoarele de afaceri, potrivit studiului realizat de Departamentul mediul de afaceri, Fundaţia Post-
Privatizare, având Manager de proiect pe Irina Toboşaru - au apărut pentru prima dată în Europa în
statele puternic industrializate – s-au dezvoltat în mod particular în fiecare stat, în perioada 1970-1980,
la început, ca instrument de stimulare antreprenorială şi creare de locuri de muncă, ulterior conceptul
extinzându-se în domeniul inovării şi transferului tehnologic. Ulterior, după 1990, însă incubatoarele
de afaceri s-au orientat către servicii de consiliere, networking şi consolidarea abilităţilor profesionale
necesare pentru accesul la sprijin financiar de tip „seed capital30” pentru firmele incubate.

În 2009 existau în România 58 de incubatoare31, menţionez doar câteva, şi anume „Centrul de afaceri
și expoziții Bacău”, „VISEC – incubator virtual al studenților din zona transfrontaliera Suceava”,
„Centrul de Incubare Creativ Inovativ de Afaceri (CICIA), Neamț”, „Incubator de Afaceri
Transfrontalier, Timiș”, „Incubator de afaceri pentru personalul militar disponibilizat, Sibiu”,
„Fundația Incubator de afaceri universitar, Giurgiu”, School for Strartups Romania, de finanțare ca
Venture Connect sau foarte multe conferințe, etc32.

Referitor la tipologia incubatoarelor descoperim: incubatoarele tradiţionale – care nu impun criterii de


selecţie cu privire la activitatea economică şi gradul de tehnologizare a firmelor incubate și
incubatoarele bazate pe „noua economie”/centrele tehnologice – care stabilesc criterii foarte riguroase
pentru admiterea firmelor în incubator şi sunt orientate pe înaltă tehnologie.

Alături de programe ce vizează dezvoltarea antreprenorială, “Fundația Post-Privatizare” derulează în


momentul de față și proiecte cofinanțate prin fonduri structurale, printre care menţionez doar trei în
derulare în România:

29
http://www.postprivatizare.ro/romana/wp-content/uploads/2010/11/Studiu-incubatoare-final1.pdf, accesat 02.05.2012.
30
Capitalul inițial pentru a începe o afacere.
31
www.portalincubatorimm.ro, accesat 02.06.2012.
32
http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2010-11.pdf, accesat 02.06.2012.
7
a. Proiectul „Promovarea antreprenoriatului în domeniul industriilor creative”, cofinanţat din
Fondul Social European prin Programul operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013. Investeşte în oameni!”ce are scopul de a promova și dezvolta competenţele
antreprenoriale în rândul persoanelor din domeniul industriilor creative;
b. Proiectul “Investitori în oameni cofinanțat din Fondul Social European prin intermediul
Programului Operațional Sectorial ”Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013. Investește în
oameni!” are scopul de a dezvolta și consolida capacitatea partenerilor sociali și a organizațiilor
neguvernamentale pentru a promova și sprijini investițiile în resursele umane și responsabilitatea
socială a întreprinderilor, folosind metoda europeană ”Investors in People”;
c. Proiectul “Antreprenor 2.0”, cofinanțat din Fondul Social European prin intermediul
Programului Operațional Sectorial ”Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013. Investește în
oameni!”33.

Bogdan Georgescu, fost managing partner Colliers, a înfiinţat în 2011 incubatorul de afaceri Novel
Ventures şi programul educaţional Teach for Romania34. Menţionez aici şi trei proiecte de educaţie
non-formală “Timebank, Comoara din muzeu, Studio Lex”35. Venind în sprijinul celor menţionate
anterior, prezint câteva date statistice referitoare la activităţilor antreprenoriale ale IMM-urilor din
România centralizate de Centrul de Cercetare Antreprenoriat și Afaceri (CEBR)36 – ce se pot observa
în tabelul 1.
Tabel 1. Număr de IMM pe regiuni de dezvoltare în 2009 (IMM %)37
Regiuni Numar IMM-uri %

Bucureşti-Ilfov 153,014 24.5%

Nord –Vest 88,258 14.1%

Centru 76,048 10.6%

Sud –Est 71,424 11.4%

Nord –Est 66,606 11.4%

Sud –Muntenia 66,348 10.6%

Vest 58,557 9.4%

Sud -Vest Oltenia 45,203 7.2%

Total 625,458 100.0%

Sursa: http://www.postprivatizare.ro/romana/ Oficiul National al Registrului Comertului38

După cum se poate observa în tabelul 1 zona Bucureşti-Ilfov conduce detaşat la numărului de IMM pe
regiuni de dezvoltare în 2009, cu un număr de 153,014 de inităţi fiind urmată de zona de nord-vest
88,258 şi centru 76,048, cele trei regiuni cumulând 48,7% unităţi.

33
http://www.postprivatizare.ro/romana/comunicate-proiecte-fonduri-structurale/, accesat in 10.05.2012.
34
http://www.restartedu.ro/bogdan-georgescu-mentor-la-imaginarium, 03 iunie 2012.
35
http://www.restartedu.ro/cei-trei-care-restarteaza-educatia-sau-cum-mi-am-petrecut-gala-premiilor-restartedu 8.45, 03
iunie 2012.
36
http://www.kfacts.com/index.php?page=entrepreneurial-activities-in-romania, accesat in 10.05.2012.
37
http://www.postprivatizare.ro/romana/wp-content/uploads/2011/02/Capitolul-5-Performanta-Economica-si-
Financiara-Investitii-Tabele-Anexa.pdf, accesat in data de 20.01.2013.
38
http://www.onrc.ro/romana/statistici.php#op_2012_4, accesat in data de 30.05.2012.
8
În mijlocul crizei, cea mai slabă perioadă a fost între ianuarie şi martie 2010, când românii au
înregistrat circa 28.000 de firme, în 2011 românii au reînceput să lanseze companii (în jur de 33.000),
numărul ajungând la apogeu la sfârşitul anului39 şi se situează pe locul al doilea în UE pentru intenţiile
antreprenoriale, cu 24,7 puncte, potrivit raportului Global Entrepreneurship Monitor (GEM). Modul în
care este instruită, formată, implicată sau manageriată resursa umană în toate domeniile de activitate
poate asigura succesul companiei.

4. Antreprenoriat şi intraprenoriat în învăţământul superior vs şomaj


Interesul pentru antreprenoriat şi intraprenoriat a crescut gradual de la începutul anilor ’80,
reprezentând în acelaşi timp o sursă de angajare, de venit, un proces de formare a tinerilor. În acest
proces de formare a tinerilor, a generaţiilor viitoare universităţile au un rol foarte important.

Universităţile au două misiuni importante, şi anume, o misiune ştiinţifică şi una culturală şi aş mai
adăga eu misiunea asigurării viitorilor specialişi în orice domeniu – prin educarea şi formarea
generaţiilor viitoare de antreprenori.

Trecerea la economia de piaţă a constituit unul din paşii cei mai importanţi pe care i-a realizat
România, şi implicit învăţământul superior românesc după 1990 prin deschiderea internaţională.
Astfel, au apărut programe internaţionale având ca scop armonizarea instituţională şi curriculară
precum şi cooperarea în cercetare au adus o contribuţie majoră la modernizarea învăţământului
superior românesc sub aspecte cum sunt: oferta educaţională, cultura instituţională, mentalitatea
personalului, practicile manageriale şi întărirea bazei materiale40. Realizarea unei conduite orientate
spre piaţa muncii constituie o prioritate în uniunea europeană fiind în acelaşi timp “elementul vital
pentru atingerea unei economii prospere” (M. Juran).

Universităţile antreprenoriale au apărut ca urmare a adaptării mediului academic la economia de piaţă.


Acest lucru a dus la o analiza mai atentă a programelor şi la introducerea disciplinelor cu specific
antreprenorial în foarte multe domenii, nu numai în cele cu specific economic. Educaţia
antreprenorială are un rol important în dezvoltarea viitorilor absolvenţi fiind percepută ca fiind un
proces ce se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi, cu rol de a dezvolta aptitudinile, comportamentul,
ţinuta, de a asigura o independenţă financiară şi de ce nu o carieră.

Educația antreprenorială în sensul restrâns urmărește un obiectiv direct, dezvoltarea competențelor


studenților și intențiile antreprenoriale îndreptate către începerea unei afaceri ca o opțiune pentru
carieră.

Educația antreprenorială în universități poate fi privită ca o experiență teoretică bazată pe viața reală.
Creșterea rapidă a antreprenoriatului poate fi privită ca o metodă adecvată de educație ce are ca scop
dezvoltarea studenților și absolvenților cu potențial ridicat, care pot deveni viitori lideri de opinie şi, de
ce nu, modele educaționale.

Studenţii constituie un elementul de bază al activităţii universitare. În cazul în care cultura


instituţională antreprenorială sau nu există şi nu i se acordă importanţa cuvenită atunci putem spune că
nu sunt definite clar aşteptările sau cerinţele studenţilor. Cultura instituţională antreprenorială
presupune pe lângă instuirea studeţilor, o definire cât mai concretă a axei student – universitate –
angajatori – dezvoltarea economică regională. Instituţiile de învăţământ au devenit din ce în ce mai
importante pentru dezvoltarea economică regională, naţională.

39
Topul domeniilor în care au fost deschise cele mai multe afaceri în ultimii 4 ani, Cristina Negraru, 26 aprilie 2012,
accesat 30.05.2012.
40
Ghidul calităţii în învăţământul superior, Proiectul CALISRO, Coord. Popescu, S., Brătianu, C., Editura Universităţii
din Bucureşti 2004, http://www.ace.ucv.ro/pdf/calitate/ghidul_calitatii.pdf, accesat în data de 10.12.2012.
9
Capacitatea instituţiilor de învăţământ a forma noi lideri depinde în primul rând de competivitatea
mediului extern şi intern, de gradul de inovaţie al programelor de studii şi nu în ultimul rând de cererea
pieţei muncii. În România există o neconcordanţă între specializările instituţiilor de învăţământ
superior şi piaţa muncii, existând un număr mare de şomeri, în fiecare an, în rândul absolvenţilor.
Instituţiile de învăţământ superior sin România produc pe banda rulantă un număr foarte mare de
şomeri.

Exemplificăm prin faptul că statul român a bugetat în anul 2012 aproximativ un număr de 62.000 de
locuri la facultăţi pentru anul I, conform Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior,
studiile în ştiinţe sociale, drept şi bussiness reprezentând 53,4% (în uniunea reprezintă în medie
35,6%) şi studiile în inginerie, construcţii şi industrie reprezintă 17,3%, (în uniunea europeană
reprezintă in medie 12,9%). După cum putem observa în tabelul 2 domeniile ştiinţe juridice,
economice, psihologice sunt leaderi în preferinţele tinerilor.
Tabel 2. Top 4 domenii de studii în România
Anul Cifra totală de Nr. Absolvenţi
universitar şcolarizare
Ştiinţe Ştiinţe Psihologic Ştiinţe politice
Studenţi la licenţă juridice economice e şi
administrative
2008 -2009 216.216 21.418 67.420 4.565 13.942
2009-2010 199.520 17.954 72.641 3.350 13.625
2010-2011 200.956 26.404 62.686 3.100 12.531
2011-2012 200.000 44.233 47.825 3.080 6.030
Sursa: Institutul Naţional de Statistică şi Ministerul educaţiei42
41

Dacă în momentul înscrieii la universitate se constată că într-un domeniu s-au ocupat toate locurile,
atunci fără să se verifice cererea de locurilor de muncă pe piaţa muncii în acel domeniu, se
suplimentează locuri.

Probabilitatea ca suplimentarea acestor locuri să nu fie necesară în acel an universitar sau în anul
universitar următor este foarte mare. De aceea, o parte din absolvenţii din domeniul respectiv pot
deveni şomeri, imediat după absolvire.
În figura 2 următor este prezentată evoluţia numărului şomerilor înregistraţi în perioada 2008 – 2013.

Se poate observa că numărul şomerilor prezintă creştere uşoară per total în perioada analizată,
respectiv 2008 – 2012. Există şi perioade de oscilaţie precum iunie 2012 sau februarie - mai 2011.
Perioadele de vârf fiind sfârşitul anului 2009, începutul anului 2010.
Fig. 2. Evoluţia numărului de şomeri înregistraţi în perioada 2008 - 2009
Evoluţia numărului de şomeri înregistraţi în perioada 2008 - 2013

800.000
700.000
600.000
500.000
400.000
300.000 ian. feb. martie aprilie mai iunie iulie august sept. oct. nov. dec.
2008 383.989 379.779 374.050 352.466 338.298 337.084 340.462 345.510 352.912 364.183 376.971 403.441
2009 444.907 477.860 513.621 517.741 526.803 548.930 572.562 601.673 625.140 653.939 683.123 709.383
2010 740.982 762.375 765.285 738.187 701.854 680.782 679.495 675.790 670.247 645.453 633.476 626.960
2011 614.976 600.308 539.666 493.438 453.067 435.961 435.152 437.811 439.928 444.000 454.978 461.013
2012 473.569 473.866 454.541 425.841 409.938 404.114 429.043 441.220 442.196 456.148 476.321 493.775
2013 513.349 510.409

Sursa: Preluare după43 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

41
http://www.insse.ro.
42
http://www.edu.ro.
10
În figura următoare se pot observa ce procente reprezintă cele şase grupe de vârstă principale, şi anume
categoriile de vâstă: sub 25 de ani, între 25 – 29 ani, 30-39 ani, 40-49 ani, 50-55 ani şi peste 55 de ani.
Figura 3. Distribuţia şomerilor pe grupe de vârstă

Sursa: Preluare după44 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

După o analiză rapidă, se observa că tinerii şomeri sub 25 de ani au cotă de 14% din totalul şomerilor –
reprezentând 71.614 persoane, tinerii între 25 – 29 ani reprezintă 8%, reprezentând 71.617, cei cu
vârste între 30 - 40 ani echivalentul a 40.793 şomeri dintr-un total general 510.409 în toată ţara.
Figura 4. Distribuţia numărului de şomerilor după nivele de instruire

Sursa: Preluare după45 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Se poate observa că şomerii cu studii superioare reprezintă 7% din total. Îngrijorător este şi faptul că
un procent de 75% reprezintă şomerii care au doar studii primare, gimnaziale, profesionale - de meserii
sau nu au studii deloc. La sfârşitul anului 2012 existau 38.602 de şomeri, din care 2.913 absolvenţi ai
unei instituţii de învăţământ superior cu vârste până în 25 de ani, din care femei 1.231.

Antreprenorii, în general, sunt orientaţi spre recunoaşterea şi exploatarea oportunităţilor. Consider că


implicarea institutiilor de invatamant in realizarea trecerii tinerilor din instituţiile de învăţământ în
câmpul muncii este o problemă actuală ce necesită o mare atenţie. După cum observăm există un
număr foarte mare de şomeri în rândul tinerilor.

5. Concluzii
Cauzele care generează apariţia, dezvoltarea şi succesul iniţiativelor intreprenoriale sunt: obţinerea
unui profit, a unui câştig corespunzător efortului depus; câştigarea independenţei de acţiune, dorinţa de

43
http://www.anofm.ro/statistica.
44
Ibidem.
45
Ibidem.
11
a se “descurca pe cont propriu”; nevoia asiduă pentru mulţi întreprinzători de a pune în practică o idee,
adesea o “obsesie”, de a crea şi experimenta, dorinţa de a inova46.

Caracteristici politico-economice actuale impun dezvoltarea sectorului terţiar prin aplicarea unor
măsuri prin care disciplinele antreprenoriale să poată fi studiate la toate specializările considerând
studenţii ca fiind viitori antreprenori. Antreprenoriatul implică formarea unei organizaţii (sau a unor
suborganizaţii), de la care se doreşte crearea de valori. Aceste valori pot fi instituţionale, economice,
cultural, personale etc. Menţionându-l pe Florea N.”antreprenorul este prin urmare individul (sau
echipa), care identifică oportunitatea, adună resursele necesare, creează organizaţia şi finalmente va
fi responsabil de performanţa organizaţiei47.

Criza cu care ne chinuim în această perioadă în România, a apărut şi ca urmare a creşterii ofertei de
bunuri şi servicii - ceea ce a dus la supraconsum şi supraîndatorare. Criza reprezintă un semnal de
alarmă pentru guvernanţi şi instituţii de învăţământ deoarece a restricţionat accesul la creditare, a dus
la încetinirea producţiei, la o volatilitate a cursului valutar etc. În România Bineînţeles că prioritatea
noastră este să ieşim din criză. Ce soluţii ar trebui să alegem?

În primul rând ar trebui să se facă o armonizare a cerinţelor mediului academic cu piaţa muncii.
Universitățile joacă un rol important în promovarea talentelor studenților, absolvenților și
cercetătorilor. Ceea ce poate diferenția instituțiile de învățământ superior de alte instituții ale societății
este rolul acetora de a furniza cunoștințe și de a produce absolvenți în concordanţă cu cerinţele de pe
piaţa muncii cât și cercetători cu potențial ridicat.

Există încă numeroase oportunităţi reale în mediul antreprenorial în România, deoarece numărul
afacerilor antreprenoriale este încă mult mai mic faţă de media europeană. În plus, piaţa din
România, fiind mai puţin saturată decât alte ţări europene pe aproape toate domeniile, permite o
inserţie mai uşoară a unor noi activităţi antreprenoriale”, afirma Marius Ghenea, fondatorul şi
proprietarul Fit Distribution.

Astfel, universităţile pot fi o soluţia ieşirii din criză a României, putând genera mai mult efecte
pozitive într-un termen relativ scurt, şi anume:
a. s-ar crea noi locuri de muncă ceea ce ar putea duce la reducerea şomajului al nivel local sau
naţional,
b. mediul de afaceri ar putea beneficia de un număr mare de specialişti, ce vin direct de pe băncile
universităţilor, ce pot fi formaţi, instruiţi, motivaţi să lucreze în ţară.
c. am putea beneficia de fonduri europene în vederea promovării antreprenoriatului, în cadrul
mediului academic prin discipline noi, prin educaţie şi formare de-a lungul vieţii, prin incubatoare
de afaceri etc.,
d. ar există o mai bună comunicare între mediul de afaceri şi mediul academic,
e. parteneriate între instituţiile de învățământ superior,
f. începerea unei afaceri ar putea fi o opțiune pentru carieră,
g. implicarea întregii comunităţi academice – studenţi, profesori, manageri şi personalul administrativ,
h. dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare a inserţei absolvenţilor pe piaţa muncii
i. crearea şi dezvoltarea unor mecanisme de asigurare şi managementul calităţii în educaţie în
contextele nonformale şi informale de învăţare,
j. dezvoltarea unor programe de formare profesională în domeniul managementului educaţional şi în
managementul calităţii,
k. sprijinirea unei culturi interne a calităţii prin resurse umane - intraprenoriatul.

46
Peter Drucker, Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 83.
47
Nicolae Florea, Iniţierea micilor afaceri – suport de curs, Iaşi, 2011.

12
Rapoartele Comisiei Europene prezintă ca obiective importante dezvoltarea modelului antreprenorial
în rândul studenţilor, dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale de a identifica şi exploata oportunităţile
şi instruirea studenţilor în scopul de a dobândi abilităţile necesare dezvoltării unei afaceri şi
orientarea spre succes.

Rămâne de văzut, dacă antreprenoriatul s-a dezvoltat în domeniul instituțiilor de învățământ de stat şi
particular, dacă intraprenoriatul este uzitat în instituțiile de învățământ de terţiar sau în ce masură se
dorește promovarea acestuia în instituțiile de învățământ superior prin formarea unor programe pentru
viitorii antreprenori sau intraprenori – ce pot deveni reale, pot pune teoria în practică - sau de ce nu a
unei culturi antreprenoriale, ce ar putea fi mereu un izvor al locurilor de muncă.

Bibliografie:
Drucker, Peter Ferdinand, Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993,
p. 83.
Drucker, Peter Ferdinand, Innovation an entrepreneurship. Practice and Principles, Publishing House
Eric, Wanscoor, Dynamique entrepreneuriale et l’organisation des firmes: del’entrepreneur à
l’intrapreneur, teză de doctorat, Université Lille, 1992, p. 98.
HarperBusiness, New York, 1985.
Florea, Nicolae, Iniţierea micilor afaceri – suport de curs, Iaşi, 2011, p.34.
Gheorghiu, Alexandru, Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,
Bucureşti, 2004, p. 195.
Hisrich, Robert, Peters, Michael, Entrepreneurship - Lanser, elaborer et gérer uneentreprise, Editura
Economică, Paris, 1994, p. 141.
Iordan, Iorgu, Academia Română Institutul de Lingvistică, DEX - Dicţionarul explicativ al limbii
române, Ed. A 2a, rev., Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2012., p. 51.
Istocescu, Amedeo, Management intreprenorial: Concepte. Studiu de caz, Editura ASE, Bucureşti,
2003, p. 25.
Lafuente, Esteban, Driga, Otilia, 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania. Centre for
Entrepreneurship & Business Research, CEBR WP, 2007, p. 23-35.
Ghenea, Marius, Antreprenoriat, Universul juridic, Bucuresti, 2011, p. 56.
Mihalache, Mirela, 2010. Mediul antreprenorial feminin, “Universitatea într-o nouă lumină…”,
Universitatea Europei de Sud-Est, Editura Universitară, București (coautor), p. 65-77.
Nicolescu, Ovidiu, Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti,
2001, pp. 31-33, 194-197.
Soim, Horaţiu, Antreprenoriat: concept, culturi, metode si tehnici, Modul 3, POS DRU – promovarea
culturii antreprenoriale, p. 3.
D. E., Todea, L., Oltean, Competențe antreprenoriale. Curs și aplicații, KANT – Competențe
Antreprenoriale de nivel European, Editura Conphys, 2012, p. 5.
Văduva, Sebastian, Antreprenoriatul. Practici aplicative în România și în alte țări în tranziție, Editura
Economică, București, 2004, pp. 43-88.
Geopolitica Mării Negre. Sinergii de valori şi interese, 21 aprilie 2010,
http://ro.wordpress.com/tag/geopolitica, accesat in data de 29.05.2012, p. 2.
Entrepreneurship and SME development in the BSEC Region Konrad-Adenauer-Stiftung (kas), 22-24
noiembrie 2007, Istanbul, Turcia, http://www.erenet.org/country/bsec2009.pdf.
Negraru, Cristina, Topul domeniilor în care au fost deschise cele mai multe afaceri în ultimii 4 ani, 26
aprilie 2012, accesat 30.05.2012.
Ghidul calităţii în învăţământul superior, Proiectul CALISRO, Coord. Popescu, S., Brătianu, C.,
Editura Universităţii din Bucureşti 2004, http://www.ace.ucv.ro/pdf/calitate/ghidul_calitatii.pdf,
accesat în data de 10.12.2012.
Business Week, 28 noiembrie 2005, accesat în data de 20 septembrie 2012.
http://www.cnrtl.fr/definition/entrepreneur, accessed in 05.02.2013.
http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2010-11.pdf, accesat 02.06.2012.
http://www.postprivatizare.ro/romana/comunicate-proiecte-fonduri-structurale/, accesat in 10.05.2012.
http://www.restartedu.ro/bogdan-georgescu-mentor-la-imaginarium, 03 iunie 2012.
13
http://www.restartedu.ro/cei-trei-care-restarteaza-educatia-sau-cum-mi-am-petrecut-gala-premiilor-
restartedu 8.45, 03 iunie 2012.
http://www.kfacts.com/index.php?page=entrepreneurial-activities-in-romania, accesat in 10.05.2012.
http://www.insse.ro.
http://www.edu.ro.
http://www.mimmc.ro/files//programe/antreprenori_femei/CEESTE~1_1.pdf.
http://www.anofm.ro/statistica.
http://www.postprivatizare.ro/romana/wp-content/uploads/2010/11/Studiu-incubatoare-final1.pdf,
accesat 02.05.2012.
http://www.postprivatizare.ro/romana/wp-content/uploads/2011/02/Capitolul-5-Performanta-
Economica-si-Financiara-Investitii-Tabele-Anexa.pdf, accesat 20 ianuarie 2013.
www.portalincubatorimm.ro, accesat 02.06.2012.
http://www.oecd.org/home/0,3675,en_2649_201185_1_1_1_1_1,00.html, accesat în 30.05.2012.
http://www.onrc.ro/romana/statistici.php#op_2012_4, accesat 30.05.2012.

14

View publication stats