Sunteți pe pagina 1din 24

Recuperare

C1
Traumatologia şi afecţiunile la nivelul centurii scapulare

Centura scapulară este alcătuită din:


 Claviculă;
 Omoplat
 Stern;
 Articulaţia acromio-claviculară;
 Articulaţia scapulo-humerală şi toracică.

În afecţiunile traumatice se observă că pacientul este aplecat spre partea afectată cu


braţul lipit de corp şi cotul flectat la 90 de grade, susţinut de mâna opusă.
Membrul atârnă într-o poziţie nenaturală de-alungul corpului. Este afectat şi plexul
brahial.
În cazul traumatologiei scapulo-humerale, braţul poate fi aşezat şi în abducţie, se vede
axila, cu siguranţă este o luxaţie antero-internă a articulaţiei scapulo-toracice.
În cazul luxaţiei scapulo-humerale, umărul apare în formă de epolet (drept, muşchiul
deltoid este deplasat de la locul normal de inserţie).

Toată această afecţiune poate fi însoţită de:


- Echimoză (vânătaie) pe faţa internă a braţului. Echimoza se întinde şi de aceeaşi parte a
membrului afectat.
!!! Dacă umărul nu doare, dar are echimoză poate fi o fisură la nivelul humerusului. Dacă
echimoza apare, înseamnă că care probleme cu articulaţia.

Situaţii deosebite
- De multe ori omoplatul (în deosebi la tineri) zboară. Aceasta este o malformaţie
congenitală (din naştere).
-
In cazul umarului dureros avem 5 tipuri de afectiuni:

 Umarul simplu dureros;


1
 Umar hiperalgic;
 Umar mixt;
 Umar blocat(inghetat);
 Umarul pseudoparalitic;

I. UMĂRUL SIMPLU DUREROS


Umărul simplu dureros se datorează unui traumatism uşor sau mediu care inflamează capsula
articulară şi ligementele adiacente.

El are 3 faze:
1. O fază acută
2. O fază subacută
3. O fază cronică

OBIECTIVELE IN COMBATEREA UMARULUI SIMPLU DUREROS:

1. Combaterea durerii;
2. Refacerea fortei musculare;
3. Refacerea stabilitatii si a miscarilor controlate din articulatia umarului;
4. Recuperarea miscarilor active cu rezistenta.

Etiologie: bursite, tendinite, sinovite.

1. FAZA ACUTĂ
Faza acută se manifestă printr-o durere extrem de mare, impotenţă funcţională.

Indicaţii faza acută – imobilizarea braţului timp de 7 – 14 zile în bandaj dessault. În această
perioadă este contraindicat masajul şi kinetoterapia. Se administrează antiinflamatorare
(diclofenac etc.) şi relaxante musculare.

În momentul în care pacientul ne relatează că durerea a mai cedat, iar numărul de 7-14 zile a
trecut, se renunţă la bandaj şi se încep mobilizările uşoare:
- Mobilizări pasive;
- Mobilizări pasiv-active;
- Mobilizări active;
Toate aceste moblilizări se fac la nivelul umărului afectat.
- Metode de stimulare proprioceptivă hold-relax;
- Metode de stimulare din diagonalele Kabat adaptate la membrul superior;
2
- Hidroterapia;
- Electroterapia (curenţi de medie frecvenţă – interferenţiali)
- Ultrasunet;
- Laser pe punct dureros;

3. FAZA CRONICĂ
Tratament – continuă practic toată partea de exerciţii a părţii subacute (ex.: roata pentru umăr,
şoriceii pe pereţe, exerciţii cu bastonul, cu scripetele).

!!!!Atenţie la imobilizare Nu se ţine niciodată imobilizarea decât maximum până la 2


săptămâni pentru că altfel apare hipertrofia musculară!!!!
EXAMEN FINAL ! (Principii prin care sunt abordate de fiecare data deficientele!)

1. Definitia;
2. Fiziopatologie (mecanisme):
3. Manifestari clinice;
4. Obiectivele recuperarii;
5. Tratamentul
 Igieno-dietetic;
 Medicamentos;
 Electroterapie;
 Kinetoterapie;
 Masaj;
 Tratamentul balnear;

3
 II. UMARUL HIPERALGIC:

Se datoreaza unei tendinite calificate care este in puseu acut.


Acest umar se imobilizeaza in esarfa 3/7 zile cu bratul in
abductie la 25-35 de grade dupa care se continua recuperarea
din faza subacuta de la umarul simplu dureros.

 III. UMARUL MIXT:

Se datoreaza unei tendinite combinata cu o bursita la nivelul umărului. Apare o contractură a flexorilor
si rotatorilor umerilor şi a muschilor abductori si în plus o redoare articulara (nu poate face nicio miscare
din umăr - se poate msica)

Tratament:

- hidrokinetoterapie in apa intre 35/37 de grade – se fac mobilizari usoare de umar;

- aplicarea de parafina calda (35 de grade) - termoterapie;

- curenti antialgici de joasa frecventa

- ultrasunet

- laser

- când redoarea a mai încetat


începem metode pasive: (metoda
Jacobson - hold –relax)

4
 IV. UMARUL BLOCAT (INGHETAT):

Apare dupa luxatii repetate ale umarului. Pacienţii prezintă o laxitate ligamentară mare (din acest motiv umărul
sare). Deasemenea umărul blocat se datoreaza unei capsulite retractile (durerea este difuză, persista foarte mult),
dar se poate executa exerciţii de Kinetoterapie pe umăr.
Exerciţiile kinetoterapeutice au ca obiectiv creşterea mobilităţii.
Posturarea bratului se face in abductie, rotatie interna si usoara flexie a antebratului.

Tratament:
 termoterapia (parafină caldă);
 terapia ocupaţională (ergoterapia) – mişcarea de vâslit, roata pentru umăr, mişcarea de aruncat la
poartă ca la handbal pentru creşterea forţei, doar în cazul în care pacientul este mai bine.

 V. UMARUL PSEUDOPARALITIC:

- Se datoreaza rupturii calotei rotatorilor.


- Ruptura poate fi : partială sau totala.

Etiologie: 1. Traumatica (apare ruptura rotatorilor în urma unui traumatism)


2. De cauza degenerativă (datorata imbatranirii fibrei musculare);

Obiectivele:
 Prevenirea capsulitei retractile (profilaxia îmbătrânirii capsulei);
 Recuperarea fortei musculare in articulatia umarului;
 Invatarea unei miscari compensatorii;

Tratament:
Pentru ruptura partiala – se pot executa miscari: imobilizare pe atela; miscari active usoare pentru că
durerea este moderată.
Dupa 10-15 zile, se executa miscari pentrut imobilizarea membrului superior afectat (coloana cervicala,
deltoid, cot, mana). Exerciţiile se pot executa: in izometrie + ex. pasive facute de kinetoterapeut de imobilizare
a bratului plus exerciţii din metoda Jacobson.
Dupa 15 zile putem creste solicitarea la nivelul umarului şi putem trece la exerciţii de hidro-
kinetoterapie.
După 4 săptămâni (1 lună) începem să executăm exerciţii active asistate pe toata amplitudinea miscarii
articulare (ex. de retropulsie cu ridicare a bratului);
Dupa 6 saptamani, se refac functiile total. Se începe executarea exerciţiilor pentru dezvoltarea stabilitatii
si mobililităţii maxime din articulaţia umarului.

Ruptura totala: se manifestă prin dureri foarte mari şi impotenta functionala totala.
Se executa impobilizarea bratului in 40 de grade antepulsie si 70 de grade abductie. Timp de 10-14 zile se
executa exerciţii respiratorii si exerciţii pentru cot si mana.
5
Dupa alte 4 saptamani, incep sa se execute miscari pasive la nivelul atelei, dupa care urmeaza miscari de
pendulare din articulaţie.
Atela se scoate cand pacientul poate ridica un kg. sau poate duce bratul in fata.
Toate acestea durează 6 saptamani.
Exerciţii recomandate: hidrokinetoterapie, metoda Jacobson – hold relax adaptată situaţiei.

!!! Articulaţia umărului este una dintre cele mai grele de recuperat.

ARTROZE

Sunt cele mai frecvente boli întâlnite in reumatologie sau


recuperare.
Fac parte din grupul bolilor reumatismale degenerative.
Se considera ca la peste 60 de ani, peste 20% din populatie
sufera de artroza in special femeile care sunt la menopauză.

Cauze ale artrozelor:


1. Varsta ( datorita imbatranirii tesutului conjunctiv de la nivelul articulaţiei);
2. Predispozitia genetica;
3. Obezitatea (supraponderea, cantitatea de grasime pe articulaţii solicită genunchii, coloana);
4. Solicitarea mecanica excesiva a cartilajului prin anomalii de static sau prin miscrotraumatisme repetate
(cei care fac munca fizica);
5. Post intervenţii chirurgicale ortopedice
6. Boli cu depunere anormala de diferite substante sau cristale (cum este cazul gutei, apar curaţi la nivelul
articulaţiei halucelui etc.)
7. D.P.D.V. anatomic se produc modificari la nivelul cartilajului articular care isi schimba culoarea,
devenind mai galben datorita pierderii de proteoglicani.
8. Apar din loc in loc zone in care cartilajul se înmoaie pentru că apar uşoare fisuri si eroziuni;
9. Apare scaderea in grosime a cartilajului;
10. In zona in care cartilajul este mancat complet, este afectat osul. Osul preia în mod anormal toate fortele
mecanice.

CUM PUNEM DIAGNOSTIC DE ARTROZĂ?

6
Manifestari clinice:

1. Simptomul clinic cel mai important este durerea. Daca solicitam mecanic articulatia, durerea se
agraveaza, iar repaosul ameliorează. In cazuri si mai severe, durerea este intalnita si in repaus.
2. Reduarea articulara matinala: durerea durează aproximativ 30 minute dimineata, cand bolnavul se
pune in miscare, după care cedeaza.
3. La palpare pot aparea crepitatii, ce se datoreaza neregularitatilor suprafetelor articulare care se fereacă
între ele. Sunt comparate cu scartaitul zapezii când este călcată.
4. Caldura locala si edem: datorate inflamatiei partilor moi din jurul articulatiei.
5. Deformarea articulara: apare tarziu cand sedimentele osoase sunt aranjate sau stau în unghiuri vicioase.
Exemplu: marirea articulatiilor interfalangiene:
 Noduli Buchard – pentru art. proximala
 Noduli Heberden – pentru art. distala.

INVESTIGATII PENTRU ARTROZA :


 Radiografia simpla articulară (spatiu simplu miscorat intre oase);
 RMN- ul – ne arată structura partilor moi);
 Ecografia de parti moi – evidentiaza modificarile tesuturilor moi a cantităţilor de lichid inter-articular
(din jurul articulaţiei).
 Analize sanguine.

TRATAMENTUL:
1. Scaderea in greutate;
2. Evitarea traumatismelor repetitive;
3. Perioada de repaus a art. in cazul in care exista o solicitare continua;
4. Căldură locală, dar nu întotdeauna, numai dacă nu este inflamată zona;
5. Gimnastica medicala de recuperare sau kinetoterapie (pentru tonifierea muschilor din jurul art. afectate
prin exerciţii izometrice: inot, hidrokinetoterapie).

7
6. Electroterapie: curenti de joasa frecventa, ultrasunet, laser, unda scurta rece.
7. Medicatie : antiinflamatoare nesteroidiene; tablete sau injectabil pentru durerile mai mari, dar
injectabilul este ultima soluţie.
In artrozele foarte avansate, de gradul IV se tratează chirurgical, se trimite pacientul la ortopedie.

RECUPERARE

C3

Localizarea Artrozelor
 Artrozele se localizează la nivelul coloanei vertebrale, astfel încât apare spondiloza
 În funcţie de locul unde sunt situate artrozele avem:
 Spondiloză cervicală
 Spondiloză dorsală sau toracală
 Spondiloză lombo-sacrată

Spondiloza interesează zonele de maximă mobilitate: C5, T8, L3, L4, L5, S1

Caracteristici ale tipurilor de durere


 Durerea poare fi localizată sau este radiculară (adică iradiază pe rădăcinile senzitive sau motorii ale
nervilor spinali);
 Durerea locală este dată de suferinţa ligamentelor para-vertebrale, după care apare spasmul sau
contractura musculară para-vertebrală;
 Durerea radiculară care este produsă datorită creşterii unor osteofite (ciocuri osoase) caracterististic
artrozei sau mai poate fi produsă de hernia nucleului pulpos al vertebrei (dar nu este caracteristic).

Recomandări
 Întotdeauna se recomană masaj decontracturant la nivelul coloanei cervico-dorso-lombare şi
hidrokinetoterapie sau şedinţe de înot

Caracteristic
- Durerea produsă de osteofit

Dacă sunt influenţele rădăcinilor posterioare (senzitive) manifestările sunt sub formă de:
 Dureri
 Ameţeli (vertij)

Dacă sunt afectate rădăcinile motorii automat apare o accentuare a reflexelor osteo-tendinoase şi apar tulburări
motorii.

8
SPONDILOZA (DICARTOZA) CERVICALĂ
- poate fi însoţită de radiculargie brahială (durere pe rădăcina nervului spinal care pleacă de la
nivelul lui C5);
- cefalee (durere de cap) – nu se face irigarea vasculară aşa cum trebuie;
- tulburări de vedere;
- ameţeli.

Particularităţi
- sindromul Barre Lieau. Acesta se datorează tot spondilozei cervicale. Sindromul constă în:
ameţeală şi durere de cap mare şi apare în general la femei tinere.

SPONDILOZA DORSALĂ
- Durere iradiază pe nervul spinal
- De foarte multe ori la persoanele de vârsta a IV-a apare cifoza dorsală (gibusul – cocoaşa dorsală
apare în special la şoferi datorită poziţiei vicioase)

SPONDILOZA LOMBARĂ
Caracteristici
- Durerea este de tip radicular
- Radăcina afectată (L3, S1) se indentifică prin aprecierea reflexelor osteo-tendinoase şi prin
aprecierea forţei musculare a gambei.
Ex: dacă este afectată radăcinile L5, S1, mersul pe vârfuri se face greoi şi cu durere, iar reflexul
ahilian este modificat.
- Dacă este comprimată rădăcina L4, L5, atunci este afectat mersul pe călcâie.
- Indicile Schober (o leziune la nivelul coloanei vertebrale) a trunchiului fără a flecta membrele
inferioare şi apropierea vârfurilor degetelor de sol.

GONARTROZA
- Este artroza genunchiului care poate fi uni sau bilaterală şi care afectează femeile peste 50 de ani
în proporţie de 70 -80%.
- Se asociază frecvent cu supragreutatea şi cu tulburările de circulaţie venoasă

Gonartroza poate fi:


- Primară cauzată de: menopauză, obezitate, tulburări nervoase, supra solicitări mecanice
- Secundară când se datorează altor boli (traumatisme, genu valgum)

Clinic/Manifestări
1. Durerea este de tip mecanic – se caracterizează prin accentuarea în timpul unei activităţi şi scăderea ei în
intensitate în repaus. În perioadele în care genunchiul este în repaus apare o aşa numită organizare fibroasă în
masele musculare şi periarticulare dezvoltând procese de contractură musculară.
2. Limitarea mişcărilor se dezvoltă progresiv şi poate ajunge până la poziţii vicioase
3. Atrofia musculară a muşchilor periarticulari. Ex: Muşchii abductori se folosesc când muşchii fesieri (mare,
mijlociu şi mic) nu mai pot asigura stabilitatea articulaţiei.

9
SEMNE CLINICE
1. hidartroză (acumulare de lichid în articulaţie)
2. hemartroză (acumulare de lichid în articulaţie combinată cu sânge)
3. blocaj articular prin ruperea unei structuri intraarticulare (menisc) – blocaj articular făcut pe gonartroză.
4. instabilitate articulară mare datorită hipotrofiei muşchilor periarticulari

În stadiul 3, 4 a gonartrozei avansate cu indicaţie operatorie şi proteză semnele clinice sunt:


1. dureri accentuate permanente
2. genunchiul în poziţie de flexiune
3. modificările de volum şi formă a genunchiului

OBIECTIVELE RECUPERĂRII
1. combaterea durerii
2. refacerea stabilităţii articulare
3. menţinerea mobilităţii articulare
4. menţinerea echilibrului muscular între agonişti şi antagonişti

REGULI DE IGIENĂ ORTOPEDICĂ A GENUNCHIULUI ŞI A ŞOLDULUI


1. Scăderea în greutate dacă este cazul
2. Evitarea poziţiei de flexie accentuată (după 40 de ani evităm genuflexiunile şi alte poziţii vicioase, de stat în
genunchi). Se recomandă genunchierele.

Indicaţii:
- Bicicleta pentru şold, dar nu şi pentru genunchi
- Evitarea mersului pe distanţe lungi şi în poziţie ortostatism
- Dacă ducem greutăţi, trebuie să le ducem în mod echilibrat, în ambele mâini.
- Când gonartroza avansează se recomandă folosirea unui baston pe partea sănătoasă pe care să
descărcăm greutatea în condiţiile în care este nevoie.

Investigaţii:
1. Radiografia (arată date asupra sistemului osos)
2. Ecografia (de părţi moi – pentru ţesut muscular (ligamente, tendoane)
3. RMN (Rezonanţă magnetică nucleară)

În stadiul precoce al gonartrozei la nivelul genunchiului apare un uşor ramolisment al cartlajului articular sub
forma unor franjuri, iar în stadiile II şi III apare deja distrugerea cartilajului cu geodele (găuri în cartilaj) şi a
ofteofilelor merginale.

CLINIC
Stadiul I de gonartroză se caracterizează prin:
- Sindrom rotulian (durerea apare la nivelul genunchiului, la mers prelungit, la urcat şi coborât
scări). În evoluţie când trecem spre stadiul II apare sindromul periarticular (când durerea din
jurul genunchiului poate iradia la nivelul şoldului, coapsei sau faţa antero-mediană a gambei). În
gonartroza avansată de stadiul III apare instabilitatea articulară, hipotrofia muşchiului
cvadriceps şi diferitelor puncte dureroase în jur. Apare şi volum mărit în acest stadiu.

10
TRATAMENT
A. Medicamentos:
- combaterea durerii din punct de vedere medicamentos (antiinflamatoare, tablete, unguente, supozitoare,
injecţii intra-articulare cu fiole de acid hialuronic).

B. Electroterapia:
- curenţi interferenţiali de medie frecvenţă
- unda scurtă atermă sau doza 1
- laser
- Ultra Sunet

C. Kinetoterapie – are rolul de a creşte mobilitatea articulaţiei


Recomandări:
1. repaus articular în decubit dorsal (se rulează o pernă care se pune sub
genunchi pentru a obţine o uşoară flexie antialgică a genunchiului)
2. comprese reci cu gheaţă – când este durere mare, umflat şi cald. Se poate
aplica sulfat de magneziu, foaie de varză
3. exerciţii care duc la întărirea forţei musculare a cvadricepsului şi a
musculaturii gambei. Tonifierea muşchiului cvadriceps cu ajutorul exerciţiilor
izometrice.
- Mobilizarea pasivă a articulatiei pana la limita durerii
- Mobilizarea pasivă a rotulei în sens longitudinal şi transversal
- Uşoare rotaţii interne ale articulaţiei genunchiului până la limita durerii
- Exerciţii pentru o flexie cât mai bună a gambei pe coapsă
- Exerciţii de contracţie de tip iometric pentru cvatriceps şi muşchii gambei. Se fac în serii
repetative de câte 5-10 ori cu pauză între ele şi apoi se reiau. Izometria se ţine între 6 şi 12
secunde.
!!! Izometria NU se face la pacienţii cu probleme cardio vasculare.

D. Masajul în gonartroză
- este important pentru că menţine tonusul muscular a muşchilor din jurul articulaţiei şi mobilizează patela pe
condilii femurali.
Execuţie: pacientul se aşează cu membrul inferior în poziţia antideclivă. Se fac manevre de petrisaj şi
întindere uşoară, tentă pe faţa anterioară şi posterioară a coapsei şi pe musculatura gambei.
- Un masaj larg de la vârful picioarelor până la ridicarea coapsei pentru stimularea circulară şi din
când în când se întrerupe cu fricţiuni şi vibraţii mai ales pe inserţia tendoanelor.
- Masaj transversal pe ligamentele dureroase
- Şedinţa de masaj se încheie cu întinderi globale ale membrului inferior care au efect extrem de
plăcut pentru bolnav.

11
Recuperare

C4

Coxartroza (articulatia soldului)


- se aseamana cu gonartroza, se regasesc aceleasi teorii ca si la gonartroza

Obiectivele recuperarii

- ameliorarea durerii

- asigurarea stabilitatii soldului

- asigurarea mobilitatii soldului

- combaterea atitudinilor vicioase

- combaterea posibilelor contracturi musculare cu mentinerea echilibrului muscular a agonistilor si


antagonistilor.

Ameliorarea durerii

- exact la fel ca la gonartroza

Mecamentos

- exact la fel ca la gonartroza

Electroterapie

- curenti de joasa frecventa si medie

12
- unda scurta (frecventa intre 90 - 10 Hz)

- unda aterma

- masaj limfatic de jos in sus pe tot membrul inferior

- masaj tonifiant a cvadricepsului si a fetei anterioare a coapsei

Kinetoterapie

- pentru pozitii vicioase prin posturari deflectante cu derotare

- parafina calda (pentru partea decontractura)

- usoare tractiuni repetate cu intinderi musculare de tip stretching

- descarcarea greutatii corpului prin mersul pe bicicleta

- hidrokinetoterapia cu efect sedativ si miorelaxant (apa calda de 35, 36 grade celsius)

- exercitii pentru cresterea fortei periarticulare (fesieri mijlociu, mare si mic)

I. PATOLOGIA DE LA NIVELUL GLEZNEI SI PICIORULUI

Durerile de calcai

Diagnostic - se pune usor, dar tratamentul este greu pentru ca sunt dureri trenante de tip cronic care se
vindeca greu.

- durerea in cazul durerii de cacai simpla este simtita pe fata plantara datorita unei inflamatii a aponevrozei
plantare asociate cu un osteofit (pinten calcanean). Pintenul calcanean este o proeminenta osoasa care se
formeaza datorita tractiunilor repetitive exercitate de aponevroza plantara asupra periostului (invelisul osului
exterior). Cand se manifesta cu durere, aceasta este data de o bursita subcalcaneana sau de o ruptura partiala
de tendon ahilian la nivelul insertiei tendonului pe os.

Tratament

- Medicatie: antiinflamatoare (topic sub forma de creme, unguente)

- subacvatic (in apa)?

- laser
13
Recomandări

 Punere în repaus a gleznei


 Osteofilul calcanean – pentru a elibera presiunea în ortostatism se recomandă nişte călcâie din silicon
în dreptul călcâiului
 Nu se recomandă intervenţie chirurgicală pentru că se refac osteofilele

II. PARATENDINITA AHILIANĂ

 Se prezintă sub forma unor dureri pe faţa posterioară a călcâiului în vecinătatea inserţiei tendonului lui
Ahile
Cauze – apare din cauza traumatismelor sau de la suprasolicitare mecanică

 La palpare avem durere foarte mare şi se observă o îngroşare a tendonului


Tratament – electroterapie (ultrasunete, laser, crioterapia – pungi cu ghiaţă pe călcâi)

 Masaj, dar nu pe tendon (pe lângă tendon) sau pe zona dureroasă pentru ameliorarea durerii
 Unguent

III. APOFIZA CALCANEANĂ SAU BOALA SEVER

 Apare la adoleşcenţii cu vârste cuprinse între 13 – 18 ani datorită suprasolicitării tendonului lui Ahile pe
apofiza posterioară a calcaneului care nu este osificată complet.
 Apare de obicei bilateral (la ambele picioare). Mersul nu este dureros, în schimb durerea apare la
palpare şi se accentuează la stând pe vârfuri.

Tratament – aplicarea unui talonet cu înalţime maximă de 6 mm pentru că elimină tensiunea

 Limitarea exerciţiilor fizice


 Antiinflamatorare
 Ultrasunet
 Laser
 Exerciţii kinetoterapeutice pentru mobilizarea gleznei şi piciorului

IV. BURSITA RETROAHILIANĂ – se găseşte în spatele tendonului lui Ahile

 Apare la persoanele care folosesc pantofi cu toc înalt


 Apare pe faţa posterioară a calcaneului datorată inflamării bursei situate între tendonul lui Ahile şi
piele. Tegumentul din zona călcâiului este roşu şi îngroşat.

14
Tratament – antiinflamatoare

 Laser
 Ultrasunet
 Crioterapia (terapia cu gheaţă)

ENTORSELE GLEZNEI ŞI RECUPERAREA LOR

Entorsa – suprafeţele articulare rămân în contact.

Luxaţie - suprafeţele articulare nu rămân în contact, dar se pot asocia cu rupturi de ligamente şi tendoane.

Entorsa de gradul I – benignă, reprezentată de o inflamaţie uşoară a structurilor periarticulare.

Entorsa de gradul II – gravitate medie şi avem:

 o instabilitate relativ uşoară


 durere
 edem la nivelul gleznei
Entorsa de gradul III – deplasare a astrogalului şi se asociază cu durere foarte mare

 edem şi posibilă ruptură ligamentară


Diagnostic – se pune cu radiografia de părţi moi

Tratament Entorsa de gardul I

 repaus
 crioterapie
 electroterapie anti-algică
 la 3-7 zile se pot începe exerciţii de mobilizare activă a gleznei şi apoi exerciţii active cu rezistenţă
manuală

Tratament Entorsa de gardul II

 imobilizarea este de 14 – 21 zile într-o faşă gipsată


 mersul începe la 48h de la aplicarea feşei gipsate
 benzi taping pentru a asigura stabilitatea gleznei, genunchiului
15
Tratament Entorsa de gardul III

 imobilizare între 4 – 6 săptămâni


 dacă se intervine chirurgical se aplică gipsul care se ţine 6 săptămâni şi cu interzicere de a călca 3
săptămâni
 leziunile sunt grave şi aproape ca la luxaţie
 eliminarea durerii cu ajutorul antiinflamatoarelor, unguente, pastile
 eliminarea edemului prin poziţionarea mai înaltă a piciorului
 o bună stabilizare a gleznei
 masaj, drenaj limfatic şi venos
 masaj transversal profund se aplică pentru efectele trofice asupra aparatului capsulo-ligamentar

Pentru creşterea mobilităţii în ordine cronologică vom face:

 mobilizare activa contra rezistentei opusă de antagonişti


 mobilizarea pasivă manuală în flexie şi extensie cu conservarea amplitudinilor maxime atinse.
 Posturarea gleznei sau global sau pe segmente

Pentru creşterea stabilităţii vom face:

- Tonifierea muşchilor de stabilizare (muşchii gambei, flexori ai degetelor, peronier lateral;


- Refacerea aferenţelor proprioceptive de la nivelul gleznei afectate.

16
Recuperare

C5

Discopatiile vertebrale

Cauze
 Inflamatorie
 Traumatică
 Tumorală
 Artrozică

Durerea de tip artrozic la nivel cervical – se datorează atât contracturii musculare paravertebrale cervicale,
cât şi modificărilor de structură datorate îmbătrânirii la nivelul vertebrelor cervicale şi a discului intervertebral.

Această durere are o caracteristică de iradiere în zonele învecinate (umăr, bărbie, cord) şi poate fi însoţită de
cefalee şi de vertij.

I. Obiective:
 Combaterea durerii
 Combaterea contracturii musculaturii paravertebrale
 Creşterea mobilităţii coloanei vertebrale

II. Tratament de recuperare:


 Antiinflamatoare (pe gură, local)
 Masaj (decontracturant şi antialgic al musculaturii paravertebrale)
 Kinetoterapie (rotiri ale coloanei cervicale; flexia şi extensia gâtului; menţinerea extensiei; exerciţii
pentru lateralitate; extensia cu uşoare tracţiuni de la ureche etc.)
 Electroterapie (curenţi de joasă frecvenţă – anti algici; curenţi interferenţiali; laser; ultrasunet)

! Valabil de sus până jos cu specificaţia că se adaptează exerciţiile

DISCUL INTERVERTEBRAL – are rol de tampon

- Separă două vertebre şi este format dintr-un inel fibros situat la periferie şi din fibre conjunctive
rezistente dispuse circular şi oblic mai spre interior.
- Inelul fibros face legătura între corpii vertebrali, realizând rezistenţa la mobilizarea coloanei vertebrale.
Acest inel fibros este puternic vascularizat şi inervat (trec nervi si vase).
- Prin mişcările de flexie ale coloanei vertebrale se încarcă partea anterioară a corpilor vertebrali, lucru
care determină dezvoltarea de osteofite sau ciocuri osoase pe partea anterioară a coloanei.
În partea posterioară nucleul pulpos din discul intervertebral tinde să rupă inelul fibros şi să hernieze.
Acest lucru duce la producerea herniei de disc.

17
HERNIA DE DISC

Faza a-I –a – frecvenţa cea mai mare de apariţie este între 20 – 30 de ani
- Se manifestă dureros
 La RMN se observă dilacerarea (distrugerea, desfacerea) de fibre în zona posterioară a inelului
fibros, eventual şi cu o uşoară franjurare.

Din punct de vedere subiectiv (din punctul de vedere al pacientului) – bolnavul acuză dureri lombo-
sacrate cu caracter mecanic fără iradiere.

I. Obiective:
 Combaterea durerii (antiinflamator midocalm forte)
 Combaterea contracturii musculaturii paravertebrale
 Creşterea mobilităţii coloanei lombare
 Menţinerea staţionară a fazei în care se găseşte hernia de disc

In faza a I-a a herniei de disc sunt prezente:


 Sindrom static şi dinamic prezent
 Sindrom musculo-ligamentar
 Sindrom psihic

Faza a-II–a – Între fibrele inelului fibros găsim fragmente de nucleu pulpos sau întregul nucleu pulpos.

Din punct de vedere subiectiv (din punctul de vedere al pacientului):


 Durere intensă la nivel lombar care nu depăşeşte de pliul fesier
 Importanţă funcţională marcată în zona lombară cu tendinţa la blocaj lombar

Din punct de vedere obiectiv vom avea:


 Sindromul vertebral static şi dinamic sever care constă în ştergerea lordozei lombare cu atitudine
scoliotică
 Sindrom musculo-ligamentar sever
 Sindromul dural care este prezent prin exacerbarea durerii la tuse, strănut şi la toate manevrele care
cresc presiune lichidului cefalo-rahidian.
 Sindromul psihic reprezentat prin: anxietate, tulburări de somn

Faza a-III–a – are indicaţii operatorii constă în:


 Nucleul pulpos migrează complet între fibrele inelului fibros sau chiar iese din el herniind în canalul
vertebral.

Din punct de vedere subiectiv (din punctul de vedere al pacientului):


 Durere mare în regiunea lombară care iradiază fie pe unul dintre membrele inferioare, fie bilateral (pe
ambii membrii inferiori)
 Apare mersul şchiopătat cu impotenţă funcţională
 Apar uşoare paralizii de-alungul membrului inferior până la nivelul degetelor şi a plantei
18
 Apare blocaj lombar

Din punct de vedere obiectiv vom avea:


 Sindrom vertebral static şi dinamic
 Sindrom musculo-ligamentar
 Sindrom dural
 Sindrom psihic
 Sindrom neuro – radicular (inflamările rădăcinilor nervilor spinali care duc la dureri cu parestezii pe
traiectul nervului sciatic şi pe traiectul nervului crural).

Faza a-IV–a – indicaţie operatorie

Recuperarea post-operatorie – se începe la 6 săptămâni de la operaţie, mai devreme există riscul inflamării
măduvei spinării. În funcţie de pacient, dacă este mai tânăr şi cu o anumită musculatură şi condiţie fizică,
recuperarea se poate începe din a 5-a săptămână, dar a 6-a săptămână este idealul.
- Recuperarea post-operatorie se face la toate cazurile, fie că prezintă durere sau nu.

Tratament de recuperare:
 E bine dacă se combină masajul cu kinetoterapia. Se aplică un tratament conservator cu terapie mixtă –
medicamentoasă, electroterapie, masaj şi repaus la pat.
 Electroterapie (curenţi interferenţiali – anti algici; ultrasunet). Ultrasunetul se aplică la distanţă de 3 cm
faţă de cicatricia operată de o parte şi de alta.
 Masaj (decontracturant şi antialgic al musculaturii paravertebrale se face uşor la 4 cm de coloana
vertebrală)
 Kinetoterapie (exerciţii care să descarce presiunea de pe coloană – programul Williams; exerciţii de
decomprimare a nervului sciatic de pe partea comprimată pentru relaxare
 Hidrokinetoterapie

Caracteristici speciale ale durerilor specifice din zona lombară


Dacă durerea pleacă de la L2 – durerea iradiază de pe zona lombo-sacrată pe faţa anterioară a coapsei până în
treimea superioară a acestuia. Este pe traiectul nervului crural.
Dacă durerea pleacă de la L3 – durerea iradiază tot din zona lombo-sacrată în treimea mijlocie a coapsei
antero-internă.
Dacă durerea pleacă de la L4 - durerea iradiază tot din zona lombo-sacrată în treimea coapsei, faţa interioară a
genunchiului şi treimea superioară antero-internă a gambei, pe traiectul nervului crural.
Dacă durerea pleacă de la L5 – durerea pleacă de la lombo sacrată în vipuşcă pe marginea laterală a coapsei,
gambei şi degetelor I-V şi merge pe traiectul nervului sciatic.
Dacă durerea pleacă de la S1 – durerea pleacă lombo-sacrat, faţa posterioară a gambei până pe faţă degetelor
III - V

!!! Hernia de disc poate apărea oriunde pe coloana vertebrală, dar cele mai frecvente sunt pe zona
lombară.

19
Recuperare

C6

Lombosciatica
 Durerea pleacă din zona lombară şi lombosacrată (L5, L4, S1, S2 etc.), coboară pe membru inferior
şi depăşeşte genunchiul ajungând la călcâi sau către haluce.
 Dacă pleacă de la L5, iradiază din zona lombo-sacrată în vipuşcă până la nivelul plantei cu degetele
1-5.
 Dacă pleacă de la S1, durerea merge pe faţa posterioară a coapsei şi gambei, pe faţa plantară şi
cuprinde degetele 3-5.

Sindromul de coadă de cal

 Durerea pleacă de la L2 (până la coccigiană 1). Iradiază pe ambele picioare până la nivelul plantar
 Poate fi însoţită de tulburări sfîncteriene şi sexuale care apar în urma traumatisemelor.

Tratament

 Medicamentos
 Masaj decontracturant antialgic la nivelul lombosciatic
 Electroterapia – interferenţială medie
 Antialgici de joasă frecvenţă
 Ultrasunet
 Laser
 Kinetoterapie :
 Combaterea durerii (pe nervul sciatic şi lombosacrat)
 Întărirea paravertebralilor
 Menţinerea poziţiilor de relaxare a sciaticii

Exerciţii – de relaxare a muşchilor contractaţi

- Asuplizarea trenului inferior


- Exerciţii hold – relax
- Diagonalele Kabat (se începe de pe partea fără contractură)
- Programul Williams (menţinem 4 – 5 secunde a câte 5 serii, se repetă de 2 ori pe zi)
- Relaxarea muşchiului psoas-iliac şi paravertebrali şi tonifierea abdominalilor.
- Tonifierea fesierilor
-

20
Kinetoprofilaxia

- Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei şi a bazinului, delordozare prin posturări corecte


- Zăvorârea coloanei şi blocarea ei în timpul efortului
- Menţinerea forţei musculare (înotul)

HERNIA DE DISC POST OPERATORIE

Complicaţiile tardive apar după 4-6 săptămâni postoperator.

1. Hematomul postoperator

2. Supuraţia plăgii

3. Accesul epidural

Toate acestea la minus 2, 3 zile postoperator

Tardive

1. Crampa musculară de gambă posterioară

2. Deficitul radicular restant

3. Deficitul motor pasager

4. Deficitul senzorial

5. Deficitul motor definitiv

1. CRAMPA MUSCULARĂ DE GAMBĂ POSTERIOARĂ


- apare la câteva zile postoperator
- benignă pentru că nu interesează rădăcinile corespunzătoare, se manifestă prin exacerbări intermitente
- nu necesită tratament deosebit

2. Deficit Radicular
- Dureri, furnicături sau arsuri, intensitate mică pe traiectul rădăcinii interesate
- se tratează ca hernia de disc de gradul III
- kinetoterapie si electroterapie ca la lombosciatică şi hernie de disc faza III

3. DEFICITUL MOTOR PASAGER


- Rămâne o uşoară incapacitate de a merge
- kinetoterapia intervine prin:
- Electrostimulare
- Curenţi exponenţiali
- interferenţiali 20-30 Hz medie frecvenţă
- tehnici de facilitare periferică şi centrală
- tratament postural, mobilizări pasive, masaj, parafină
21
- recuperarea între 2 săptămâni – câteva luni

4. DEFICITUL SENZORIAL
- nu afectează motricitatea, dar exista zone în care nu se simte nimic. De obicei unde nu simţi nimic este talpa
- pot apărea ulceraţii trofice în talpă

5. DEFICITUL MOTOR DEFINITIV


- pe sciatică şi popliteu extern
- se manifestă prin pareze şi paralizii, recuperarea poate atinge şi 1 – 2 ani
- dacă nu se recuperează forţa de contracţie suficient pentru a executa dosi-flexia şi flexia plantară, recuperarea
se reorientează în purtarea ortezelor.

RECUPERAREA FRACTURILOR LA MEMBRELE INFERIOARE

- Echilibrarea statică a bazinului pentru a realiza mişcări cotidiene


- Apare osteoporoză, interesează bolta plantară, rotula (olgoneurodistrofie – apar dureri permanente,
pe traseul respectiv, exerciţii de creştere a forţei cvadricepsului

RECUPERAREA DUPA PROTEZARE ARTICULARA SAU SOLD:


- Sunt contraindicate mişcările pasive
- Cură balneară (duş subacval)

Faza precoce – program de îngrijire cu repaus absolut la pat


- Mers cu cârje şi încărcare unipodală pendulară

Program kinetic
- Masaj de drenaj veno-limfatic
- Izometrie
- Combaterea atitudinilor vicioase prin posturi
- Întreţinerea mobilităţii articulare prin mobilizări active sau activ –asistate
Perioada de refacere este de 3 luni pentru femur, tibie, calcaneu şi de 45 – 60 zile la alte oase

Se recuperează poziţia unipodală alternativ între bare paralele, apoi cârje brahiale şi canadiene.
Forţa trebuie să fie 3
Se continuă mers pe teren accidentat şi scări asociat cu program de antrenament la efort

La vârstinici urmărim:
- Verticalizarea şi mersul cu sprijin cât mai repede
- Importanţă vizală are: - prevenirea escarelor (ranilor survenite in urma statului prea mult in pat)
- Întreţinerea aparatului respirator
- Mobilitatea articulară

22
Leziunile de menisc

70% din leziunile de genunchi sunt datorate leziunilor de menisc. Meniscul intern este în general cel mai
afectat.

Mecanisme de producere

1. flexia genunchiului urmată de o extensie puternică asociată cu o rotaţie, talpa fiind fixată pe sol.

2. asocierea unei flexii cu rotaţie externă care duce la desfacerea liniei inter-articulare şi meniscul se prinde între
condilii tibiali şi condilii femurali.

3. traumatisme complexe urmate de fractură a platoului rotulian asociate cu ruptură ligamentară.

Stări care predispun la leziunea de menisc

1. obezitatea

2. genu varum şi genu valgum

3. sporturi violente

4. luxaţii sau entorse ale genunchiului în antecedente microtraumatisme profesionale repetate (activităţi la care
individul lucrează în genunchi pe gresie, faianţă)

Rupturile longitudinale de menisc sunt caracteristice pentru meniscul extern. Dacă cele două tipuri de rupturi se
asociază, se produce dezinserţia periferică a coarnelor meniscului.

Simptomul de bază este durerea.

Diagnostic pozitiv

- R.M.N
- Ecografie de părţi moi

Durerea - are caracter violent

- Când se asociază cu rupturi ligamentare se produce încarcenarea meniscului cu blocaj articular.

Alte semne

- Instabilitatea genunchiului
- Crepitaţiile
- Hidartroza
- Hemartroza cu acumulare de lichid sau sânge în articulaţie.
-

23
Semnele care apar la leziunile de menisc

- Ţipătul meniscului. Dacă genunchiul se pune în flexie, apoi se face extensia lui şi cu policele apăsăm
linia inter-articulară antero-internă şi apare durerea.
- Semnul hiperflexiei – Ţinem cu mâna genunchiul în flexie şi cu cealaltă se face o rotaţie internă sau
externă şi apare durerea.
O leziune de menisc netratată poate duce la:
1) genunchi dureros instabil
2) hidrartroză repetată (se repetă acumulările de lichid)
3) lezarea cartilajului articular cu instalarea gonartrozei

Tratament

a) fără intervenţie chirurgicală

b) cu intervenţie chirurgicală în funcţie de stadiu

a) Tratament fără intervenţie

- MEDICAMENTOS (antiinflamatoare)
- ELECTROTERAPIE (joasă şi medie frecvenţă)
- LASER
- U.S
- KINETOTERAPIE (- masaj pe gambă împreună cu coapsa vecină;
- 21 de zile de repaus
- Faşă elastică pentru protejarea articulaţiei

b) Operaţie (artroscopică)

Recuperarea începe imediat după artroscopie, iar în cazul operaţiei clasice se aplică o atelă gipsată cu
genunchiul în extensie timp de 10 zile.

Recuperarea începe în prima zi şi conţine:

- Exerciţii de izometrie pentru cvatriceps (6 – 12 secunde cu serii de 5-10 contracţii, după care se face
repaus). Corect ar fi să se facă din oră în oră exerciţii izometrice.
- Mobilizări pasive şi pompaje ale piciorului, iar după 3 zile se încep exerciţiile mai serioase.
- Electroterapie (laser, u.s, curenţi de medie şi joasă frecvenţă)
- Masaj
- Hidrokinetoterapie
- Terapie Whirpool!!!?

24