Sunteți pe pagina 1din 2

tu stii cine esti?

Raspuns-da?

N-ai dreptate.

Raspuns-nu?

Acum ai dreptate.

Sa-ti dezvalui in secret? Nimeni noi nu stim cine sintem. Deam sti noi care-I menirea noastra, n-ar
mai exista o varietate de convingeri; care mai prostesti, care mai paradoxale, mai deosebite, deoarece
adevarul e doar unul. Fiind sincera, ti-as spune ca adevarul e pretutindeni, pe afise, in internet, printre
vorbele colegilor, parintilor. Problema e ca nu ne aprofundam destul petru a vedea intreaga opera. Ceea
spre care tindem e ca si cum intr-o zi innourata, te-ai ridica de-asupra norilor, acolo soarele fiind mereu
prezent, neexistind zile rele, zile bune.

In viata e importoanta insasi existenta, cum noi o gestionam e o alta problema, una mai putin
insemnata. Adica... relativ sigur. Pentru mine de exemplu ar fi o pierdere majora sa stiu c-am fost
influentata de turma asta de oi, si-am ajuns de-a-mi trai o viata obisnuita, in care sint sclava cuiva sau
chiar insasi a sistemului. Eu stiu ca-s menita sa exist inafara acestui capsule, bine sistematizate de cei care
am degind sa-i inlocuiesc. Eu si tu, noi sintem aproape de adevar. Lupta sau mai bine spus dezvoltarea
personala pentru a ne elibera de lumea materiala si a atinge un nivel superior spiritual, doar a inceput.
Avem multe sa cunoastem, avem sa renuntam la o gramada de lucruri pe care ni-am deprins sa le avem,
sa le facem.

Esti suparata, pe viata, pe oameni... la capatul acestei propozitii ar fi perfect un semn intergotativ,
insa drept vorbind eu as pune simplu un punct. E logic sa fii asa. Cind stii cum arata perfectiunea si cum e-
n realitate, te superi pe prostia oamenilor. Acum iti dezvalui un alt secret, daca te superi, atunci esti parte
la aceast joc. Trebuie sa te eliberezi de emotivitate, ea fiind mai mult ineficienta, decit valoroasa.
Emotivitatea e o sursa buna de a invinge doar in cazul cind e concentrata spre directia potrivita.
Emotivitatea e buna in creatie. In planificare, gestionare, luarea deciziilor e necesar un rationament pur,
lucid, distinct de ceea ce-am spus mai inainte.

Vezi ca emotivitatea e chestia care ne face oameni obisnuiti, istrainare eii fiind dificila, aproape
imposibila. Cuvintul cheie la rinsul sau fiind Aproape. Deci... totusi posibila. E o treaba migaloasa, dar
posibila. Pentru asta ai nevoie de citiva piloni de indrumare. Fiecare trebuie implintate in constiinta ta.

Prima este sa privesti oamenii in totalitate asa cum ei sint, cu o obiectivitate desavirsita. Pentru
asta trebuie mai intii sa intelegi de ce ei ajuns sa fie astefel, cum, si unde. Deci, intii influenta o persoana
o cunoaste in familie, si personalitatile fiecarui membru a familiei mai tirziu se exteriorizeaza in
comportamentul si gindirea copilului. Sigur ca si prietenii, cunoscutii au o importanta in creatia unui
individ. Astfel e usor de dedus ca orice defect, dereglare a unei persoane a aparut sub influenta unor alti
indivizi, indiferent de statutul si legatura lor cu acea persoana. Acum urmeaza intrebarea: De ce permiti
celor care nu-s altceva decit copie neglijenta, incompleta a stramosilor, care la fel n-au dat dovada de un
rationament curat, neviciat, sa-ti distruga pacea interna?

Priviti in ansamblu ei nu sint alceva decit o masa biologica, cu un inceput de rationament, care se
pierde pe parcurs, la baza ei avind niste convingeri mediocre si prostesti.
Sint obosita, sint obosita sa ma aflu mereu in mereu conflict cu mine insusi.