LICEUL TEHNOLOGIC SANIUTAR „VASILE VOICULESCU” ORADEA

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
PLEUREZIE

COORDONAROR: ABSOLVENT:
Prof. nursing ALBU LUNG C. RĂZVAN CRISTIAN
MINODORA- CORINA

ORADEA 2015
Cuprins
MEMORIU EXPLICATIV .................................................................................................... 3
CAPITOLUL I – Noțiuni teoretice ......................................................................................... 4
1. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR........................................................... 4
1.1. Căile respiratorii ................................................................................................... 4
1.2. Plămânii................................................................................................................ 6
2. FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR ........................................................ 10
2.1. Ventilația pulmonară .......................................................................................... 10
2.2. Volume și capacități pulmonare ......................................................................... 12
2.3. Difuziunea .......................................................................................................... 14
2.4. Transportul gazelor ............................................................................................ 16
2.5. Reglarea gazelor ................................................................................................. 17
3. DEFINIȚIE, ETIOLOGIE ȘI CLASIFICARE ........................................................ 20
3.1. Definiție.............................................................................................................. 20
3.2. Etiologie ............................................................................................................. 21
3.3. Clasificare .......................................................................................................... 22
4. MANIFESTĂRI DE DEPANDENȚĂ ALE PACIENTULUI CU PLEUREZIE .... 23
5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGAȚIE .... 27
5.1. Pregătirea materialelor ....................................................................................... 27
5.2. Pregătirea documentelor medicale ..................................................................... 28
5.3. Pregătirea bolnavului și a produselor biologice și patologice în vederea vizitei
medicului………………………………………………………………………………………..28
5.4. Participarea la examenul clinic general în dispensar și spital ............................ 29
5.5. Participarea la examenul clinic: ......................................................................... 29
5.6. Efectuarea tehnicilor de îngrijire recomandate de medic: .................................. 30
6. RECOLTAREA UNOR PRODUSE BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE ................... 30
6.1. Examene hematologice ...................................................................................... 30
6.2. Examenul radiologic .......................................................................................... 31
6.3. Măsurarea tensiunii arteriale, a pulsului, a temperaturii și respirației ............... 32
6.4. Participarea la efectuarea puncției exploratoare toracocenteză .......................... 32
6.5. Puncția pleurală - toracocenteză......................................................................... 32
6.6. Administrarea tratamentului prescris ................................................................. 34
7. EVALUAREA (Evoluție. Complicații. Prognostic) ................................................. 37
7.1. Evoluția .............................................................................................................. 37
7.2. Complicații ......................................................................................................... 37
7.3. Prognosticul........................................................................................................ 38
8. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ........................................................................ 39
8.1. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE ................................................................. 41
8.2. Măsuri pentru creșterea rezistenței nespecifice .................................................. 42
9. MĂSURI DE SECURITATE A MUNCII ÎN DOMENIUL SANITAR .................. 44
CAPITOLUL II – Studii de caz............................................................................................ 47
1. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU PLEUREZIE SEROFIBROASĂ .. 47
1.1. CULEGEREA DATELOR ................................................................................ 47
1.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ........................................ 49
2. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU PLEURITĂ ................................... 60
2.1. CULEGEREA DATELOR ................................................................................ 60
2.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ........................................ 62
3. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU PLEUREZIE PURULENTĂ
TUBERCULOASĂ ......................................................................................................................... 73
3.1. CULEGEREA DATELOR ................................................................................ 73
3.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ........................................ 75
CAPITOLUL III - Concluzii ................................................................................................ 89

2
 MEMORIU EXPLICATIV
Nursingul reprezintă știința și tot o dată arta de a acorda îngrijiri pline de respect, îngrijiri
care reflectă demnitate și competență ființei umane. În acest cadru asistentul medical are
competență necesară de a aplica în practică informațiile, deprinderile și aptitudinile însușite de-a
lungul procesului de formare ca profesionist.

O profesionistă desăvârșită, Virginia Henderson, alături de Florance Nightingale, a

stabilit fundamentul nursingului și a deschis noi uși spre cunoașterea și însușirea principiilor de
bază în îngrijirea bolnavilor. Aceasta a spus: „Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta
persoana bolnavă sau sănătoasă să își mențină sau recâștige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor
pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștințele necesare.”

Marie François Xavier Bichat a spus că:

„Viața este ansamblul funcțiilor care rezistă morții.”

Deoarece fără aer nu există viață, respirația corectă este la fel de importantă ca și hrana.
Fără echivoc orice modificare a echilibrului care există în procesul respirației se răsfrânge, mai
mult sau mai puțin în funcție de gravitatea afecțiunii, asupra întregului organism. Printre cele mai
grave boli ale aparatului respirator se numără pleurezia tuberculoasă.

În România până în secolul al XIX-lea, se găsesc mai multe mențiuni care atesta larga
răspândire a bolii. Primele statistici din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca și datele
ulterioare până după al doilea război mondial, ne situau între țările cele mai tuberculizate din
Europa.

Între 1905 și 1946, o serie de figuri progresiste ale medicinei romanești, ca Babeș,
Cantacuzino, Nasta, Hațieganu, Irimescu, Daniello și Popper au depus eforturi remarcabile pentru
constituirea și dezvoltarea unei școli românești de ftiziologie și a unui armament adecvat de luptă
antituberculoasa.

Cu toata aceasta evoluție favorabilă, tuberculoza în țara noastră reprezintă încă un aspect
de îngrijorare datorită incidenței TBC la copii mai mare decât media în țările europene, cu
precădere existența unor forme mai grave la copilul mic. De asemenea sa constatat o morbiditate
tuberculoasă înaltă la vârstă tânără, 19-24 ani. Din acest motiv, prevenirea și combaterea bolii
constituie încă o problema prioritara de sănătate publică.

3
 CAPITOLUL I – Noțiuni teoretice
1. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator cuprinde căile respiratorii și plămânii. Căile respiratorii sunt reprezentate de
cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si bronhii.

1.1. Căile respiratorii

1.1.1. Cavitatea nazală
Este primul segment al căilor respiratorii. Septul nazal desparte cavitatea nazala în două
cavități simetrice (fose nazale), cu direcție anteroposterioara, sub baza craniului și deasupra
cavității bucale. Comunică cu exteriorul prin orificiile narinare și cu rinofaringele prin coane.
Anterior, fosele nazale sunt protejate de piramida nazală. Piramida nazala este o proeminență
situată pe linia mediana a feței.

La interior, fosele nazale sunt acoperite de mucoasa nazală, care are o structura deosebita
în partea superioară față de restul. În regiunea olfactorie a mucoasei, situata deasupra cornetului
superior și în dreptul lamei ciuruite a etmoidului, sunt celule senzoriale și celule de susținere.
Celulele senzoriale sunt neuroni bipolari. De la polul lor apical pleacă o dendrită scurtă, groasă și
terminată printr-un buton olfactiv, care are circa 10-20 cili. De la polul bazal al neuronilor bipolari
pleacă axonul. Mai mulți axoni se înmănunchează pentru a forma nervii olfactivi, care străbat
orificiile lamei ciuruite a etmoidului și ajung în bulbul olfactiv.

Regiunea respiratorie a mucoasei este mult mai întinsă, are o bogata vascularizație și o
culoare roșiatică. Ea acoperă toți pereții cavității nazale, cu excepția celui superior, unde se află
mucoasa olfactivă.

În oasele vecine foselor nazale sunt sinusuri paranazale, cavități pneumatice, cu rol de
cutie de rezonanță și de menținere constantă a temperaturii. Mucoasa lor se continuă cu mucoasa
foselor nazale. Sinusurile paranazale sunt perechi (frontale, maxilare, sfenoidale).

1.1.2. Faringele
Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei
C8, unde se continuă cu esofagul. Are forma unui jgheab deschis anterior, care se îngustează de
sus în jos, cu lungimea de 15 cm.

4
 Fața posterioară a faringelui delimitează, împreună cu coloana vertebrală, spațiul retro-
faringian. Fețele laterale ale faringelui, la nivelul capului, vin în raport cu spațiul mandibulo-
faringian, cuprins între mandibulă și faringe, iar la nivelul gâtului cu lobii laterali ai glandei tiroide,
cu artera carotidă comună, vena jugulară internă și nervul vag, situat între cele doua formațiuni
vasculare.

La interior, faringele este căptușit de o mucoasă care are în structura sa un epiteliu

cilindric ciliat la nivelul rinofaringelui și un epiteliu pluristratificat pavimentos, necheratinizat la
nivelul bucofaringelui și laringofaringelui.

La exterior, faringele este acoperit de adventicea faringelui, care se continuă cu

adventicea esofagului. Vascularizația faringelui este realizata de ramuri din artera carotida externă,
iar sângele venos este drenat în vena jugulară internă. Vasele limfaticele ajung în ganglionii
cervicali, în timp ce inervația senzitivă și motorie este asigurată de nervul glosofaringian, dar și de
nervul vag.

1.1.3. Laringele
Este un organ cu dubla funcție: conduct aero-vector și organ al fonației. Laringele are o
formă de piramida triunghiulară trunchiată cu baza în sus. Baza comunică cu laringo-faringele
printr-un orificiu, numit aditus laringis, care, anterior este delimitat de epiglotă, posterior de
cartilajele aritenoide și lateral de repliurile epiglotico-aritenoidiene, întinse între epiglotă și
cartilajele aritenoide.

În grosimea acestor plici se află cartilajele cuneiforme. Vârful laringelui se continuă în

jos cu traheea. Fețele antero-laterale ale laringelui sunt formate de cele doua lame ale cartilajului
tiroid și de arcul cricoidului. Între cartilajul tiroid și arcul cricoidului se află mușchiul și ligamentul
tirocricoidian. Deasupra celor două lame ale cartilajului tiroid se află membrana tirohioidiana, care
ajunge la osul hioid.

Laringele este format din cartilaje legate între ele prin ligamente și articulații. Asupra
cartilajelor acționează mușchii laringelui. La interior este tapetat de o mucoasa, sub care se găsește
o submucoasă.

Vascularizația laringelui este asigurată de artera laringiană superioară și artera laringiană

inferioară. Sângele venos ajunge în vena jugulară internă. Limfaticele laringelui ajung în
ganglionii cervicali. Inervația laringelui este asigurata de nervul laringian superior și inferior,
ramuri ale nervul vag.

5
1.1.4. Traheea
Traheea este un organ sub formă de tub care continua laringele și se întinde de la vertebra
C6 până la vertebra toracală T4, unde se împarte în cele doua bronhii. Are o lungime de 10-12 cm
și un calibru de 1,6-2 cm. Prezintă un segment cervical și unul toracal. Segmentul cervical vine în
raport posterior cu esofagul, anterior cu istmul glandei tiroide, cu mușchii infrahioidieni și pielea.
Lateral vine în raport cu artera carotida comună, vena jugulară internă, nervul vag și lobii laterali
ai glandei tiroide. Porțiunea toracica este situată în mediastinul superior. Posterior vine în raport
cu esofagul, anterior cu arcul aortei și cu ramurile desprinse din el, cu timusul și cu sternul, iar
lateral cu plămânii, acoperiți de pleura mediastinală.

Vascularizația traheii este data de ramuri din arterele tiroidiene, la nivelul gatului și din
arterele bronșice, la nivelul toracelui. Venele, în porțiunea cervicala, se varsă în vena jugulară
internă, iar în porțiunea toracală în venele azygos. Limfaticele ajung în ganglionii cervicali, pentru
segmentul cervical și în ganglionii traheobronsici și mediastinali pentru segmentul toracal.
Inervația este asigurată de fibre simpatice din simpaticul cervical și toracal și fibre parasimpatice
din vag.

1.1.5. Bronhiile
La nivelul vertebrei T4, traheea se împarte în cele doua bronhii principale, dreaptă și
stângă. Aceste bronhii pătrund în plămân prin hil, unde se ramifica intrapulmonar, formând
arborele bronșic. Între cele doua bronhii există o serie de deosebiri. Bronhia dreapta este aproape
verticală, cea stângă aproape orizontală. Cea stângă este mai lunga (5 cm) față de cea dreaptă (2,5
cm), în schimb bronhia dreapta are un calibru mai mare (1,5 cm) față de cea stângă (1 cm). Bronhia
stângă este înconjurată de crosa aortei, iar cea dreapta de crosa marii vene azygos.

Structura bronhiilor principale este asemănătoare traheii, bronhiile principale fiind

formate din inele cartilaginoase, incomplete posterior (9-11 la stângă, 5-7 la dreapta).

Vascularizația arteriala este asigurată de arterele bronșice. Sângele venos este colectat de
venele bronșice care îl duc în sistemul azygos. Limfa ajunge în ganglionii traheobronsici și
ganglionii mediastinali. Inervația vegetativa provine din plexul bronhopulmonar.

1.2. Plămânii
Plămânii sunt principalele organe ale respirației. Sunt doi plămâni (stâng și drept), situați
în cavitatea toracică, fiecare fiind acoperit de pleura viscerală. Plămânii au forma unei jumătăți de
con. Culoarea lor variază cu vârstă; la făt este roșu-brun, la copil gri-rozie, la adult cenușiu, mai
mult sau mai puțin închis. Greutatea plămânilor este de 700 g pentru plămânul drept și 600 g pentru
6
cel stâng. Capacitatea totala a plămânilor este de 5000 cm3 aer. Consistența plămânilor este
elastică, buretoasă.

Fața externă a plămânilor este convexă și vine în raport cu coastele. Pe această față se
găsesc șanțuri adânci, numite scizuri, care împart plămânii în lobi. Pe fața externă a plămânului
drept se găsesc două scizuri, una oblică (principală) și una orizontală (secundară), care începe la
mijlocul scizurii oblice. Aceste două scizuri împart plămânul drept în trei lobi (superior, mijlociu
și inferior). Pe fața externă a plămânului stâng se găsește o scizura (scizura oblica) care împarte
plămânul stâng în doi lobi (superior și inferior).

Fața internă este plană și vine în raport cu organele din mediastin. Pe această față, mai
aproape de marginea posterioară a plămânilor, se află hilul pulmonar, pe unde intra sau ies din
plămân vasele, nervii și bronhia principală. La plămânul stâng, anterior de hil, se află impresiunea
cardiaca, lăsată de ventriculul stâng și impresiunea lăsată de aorta descendentă. La plămânul drept,
anterior de hil, se afla impresiunea cardiaca, mai mica decât cea stângă, lăsată de atriul drept, cât
și impresiunile lăsate de vena cava superioară și de vena cavă inferioara. Deasupra hilului se află
impresiunea lăsată de crosa marii vene azygos, iar posterior de hil se află impresiunea marii vene
azygos.

Baza plămânilor este concavă și vine în raport cu diafragma. Prin intermediul diafragmei,
la dreapta vine în raport cu fața superioară a ficatului, iar la stângă cu fundul stomacului și cu
splina. Vârful plămânului depășește în sus prima coastă și vine în raport cu organele de la baza
gâtului. Marginea anterioară, ascuțită, este situată înapoia sternului și acoperită de recesul costo-
mediastinal, iar cea posterioara, rotunjită, este în raport cu coloana vertebrală și extremitatea
posterioara a coastelor.

1.2.1. Structura plămânilor

Plămânii sunt constituiți din: arborele bronșic, lobuli, ramificațiile vaselor pulmonare și
bronșice, nervi și vase limfatice, toate cuprinse în țesut conjunctiv.

Arborele bronșic
Bronhia principală, pătrunzând în plămân prin hil, se împarte intrapulmonar la dreapta în
trei bronhii lobare (superioară, mijlocie și inferioară), iar la stângă în două bronhii lobare
(superioară si inferioară).

Bronhiile lobare se divid apoi în bronhii segmentare care asigură aerația segmentelor
bronhopulmonare. Ele au limite, aerație, vascularizație și patologie proprie. Plămânul drept are 10
segmente, iar cel stâng 9, lipsind segmentul medio-bazal.
7
 Bronhiile segmentare se divid în bronhiole lobulare care deservesc lobulii pulmonari,
unități morfologice ale plămânului, de forma piramidală, cu baza spre periferia plămânului și
vârful la hil. Bronhiolele lobulare, la rândul lor, se ramifică în bronhiole respiratorii de la care
pleacă ductele alveolare terminate prin săculeții alveolari. Pereții săculeților alveolari sunt
compartimentați în alveole pulmonare.

Bronhiolele respiratorii, împreună cu formațiunile derivate din ele, formează acinii

pulmonari. Acinul este unitatea morfofunctională a plămânului.

Structura arborelui bronșic se modifică și ea. Bronhiile lobare au structura asemănătoare

bronhiilor principale. Bronhiile segmentare au si ele un schelet cartilaginos, însă cartilajul este
fragmentat, în schimb bronhiile lobulare și respiratorii pierd complet scheletul cartilaginos.
Bronhiolele lobulare și respiratorii au un perete fibroelastic, peste care sunt dispuse fibre
musculare netede, cu dispoziție circulară. În pereții ductelor alveolare, întâlnim numai membrana
fibroelastică acoperită de epiteliu.

Alveolele pulmonare au forma unui săculeț mic, cu perete extrem de subțire, adaptat
schimburilor gazoase. Pe o membrana fibroelastică există un epiteliu alveolar cu dubla funcție:
fagocitară și respiratorie. Există circa 75-100 milioane de alveole, însumând o suprafață de 80-120
m2 .

În jurul alveolelor se găsește o bogată rețea de capilare perialveolare, care împreună cu

pereții alveolelor formează bariera alveolo-capilara, în a cărei structura menționăm epiteliul
alveolar, membrana bazala fibro-elastica a alveolelor, membrana bazală a capilarului și endoteliul
capilar. La nivelul acestei bariere au loc schimburile de gaze dintre alveole și sânge.

1.2.2. Vascularizația plămânilor

Plămânii au o dubla vascularizație: nutritiva și funcțională. Vascularizația nutritiva este
asigurată de arterele bronșice, ramuri ale arterei toracale, care aduc la plămân sânge cu oxigen
pentru arborele bronșic, parenchimul pulmonar și pereții arterelor pulmonare, deoarece acestea din
urma conțin sânge cu dioxid de carbon. Arterele bronșice intră în plămân prin hil și însoțesc
arborele bronșic, ajungând numai până la nivelul bronhiolelor respiratorii, unde se termină în
rețeaua capilară, de la care pornesc venele bronșice ce aduc sânge cu dioxid de carbon în sistemul
venelor azygos, acesta terminându-se în vena cavă superioară. Vascularizația nutritivă face parte
din marea circulație.

Vascularizația funcțională aparține micii circulații. Ea începe prin trunchiul pulmonar

care își are originea în ventriculul drept. Trunchiul pulmonar aduce la plămân sânge încărcat cu

8
dioxid de carbon. După un scurt traiect se împarte în artera pulmonară dreaptă și stângă, pătrunzând
fiecare în plămânul respectiv, prin hil. În plămân, arterele pulmonare se divid în ramuri ce însoțesc
ramificațiile arborelui bronșic până în jurul alveolelor, unde formează rețeaua capilară
perialveolară. La acest nivel, sângele cedează dioxid de carbon și primește oxigen. De la rețeaua
capilara pornesc venele pulmonare. Ele ies din plămân prin hil și se duc spre atriul stâng.

Limfa plămânului este colectata de ganglionii din hilul plămânului. Inervația plămânilor
provine din plexul bronhopulmonar. Fibrele parasimpatice determină bronhoconstrictie și secreția
glandelor din mucoasa bronșică, iar cele simpatice determina bronhodilatație.

1.2.3. Pleura
Fiecare plămân este învelit de o seroasă numită pleură. Pleura prezinta o foiță parietală,
care căptușește pereții toracelui și o foiță viscerală, care acoperă plămânul pătrunzând și în scizuri.
Cele doua foițe se continuă una cu cealaltă la nivelul pediculului pulmonar și al ligamentului
pulmonar, care este o formațiune conjunctiva de forma triunghiulară, având vârful la pediculul
pulmonar și baza la nivelul diafragmei. Între cele două foițe există o cavitate virtuală, cavitatea
pleurală, în care se află o lamă fină de lichid pleural. În cavitatea pleurală există o ușoară presiune
negativă care obligă cele doua foițe să stea lipite una de cealaltă. Cele două foite ale pleurei se
continuă una cu cealaltă la nivelul hilului.

Cavitatea pleurală devine reală când între cele două foițe ale pleurei se acumulează: sânge
(hemotorax), lichid (hidrotorax), aer (pneumotorax), puroi (piotorax), limfa (chilotorax).

Pleura parietala prezinta trei părți: porțiunea costală, în raport cu coastele, porțiunea
diafragmatică, în raport cu diafragmul și porțiunea mediastinală, spre mediastin. Când pleura
parietala trece de pe un perete pe altul, formează recesuri. Când trece de pe coaste pe mediastin,
ocolind vârful pulmonului, se formează recesul numit domul pleural, când trece de pe coaste pe
diafragmă, ocolind baza plămânului, se formează recesul costo-diafragmatic, iar când trece de pe
coaste pe mediastin, ocolind marginea anterioară a plămânului, se formează recesul costo-
mediastinal.

1.2.4. Mediastinul
Este spațiul cuprins între fețele mediale ale celor doi plămâni, acoperiți de pleurele
mediastinale. Anterior ajunge până la stern, posterior până la coloana vertebrală, inferior până la
diafragmă, iar superior comunică larg cu baza gâtului prin apertura superioară a toracelui.

9
 În mediastinul superior se găsesc:

 ramurile crosei aortei,  traheea,

 cele doua vene brahiocefalice,  esofagul,
 nervii vagi,  lanțul simpatic toracal,
 nervii frenici,  ultima parte a canalului
 timusul, toracic.

În mediastinul inferior se găsesc:

 cordul cu vasele mari, care își au originea sau se termina la acest nivel,
 nervii frenici,
 iar pe un plan posterior esofagul, nervii vagi, simpaticul toracal, canalul toracic,
sistemul azygos și aorta descendenta.

2. FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respirația reprezintă schimbul de oxigen și dioxid de carbon dintre organism și mediu.
Din punct de vedere funcțional, respirația poate fi împărțită în patru etape: ventilația pulmonară,
adică deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele pulmonare și atmosferă; difuziunea O2
și CO2 între alveolele pulmonare și sânge; transportul O2 și CO2 prin sagne și lichidele
organismului către și de la celule; reglarea respirației.

2.1. Ventilația pulmonară

Dimensiunile plămânilor pot varia prin distensie și retracție, în două moduri: prin
mișcările de ridicare și coborâre ale diafragmului, care alungesc și scurtează cavitatea toracica și
prin ridicarea și coborârea coastelor, care determină creșterea și descreșterea diametrului antero-
posterior al cavitații toracice. Respirația normală, de repaus, se realizează aproape în întregime
prin mișcările din prima categorie, adică în urma mișcărilor diafragmului. În timpul inspirației,
contracția diafragmului trage în jos suprafața inferioara a plămânilor. Apoi, în timpul inspirației
liniștite, diafragmul se relaxează, iar în retracția elastica a plămânilor, a peretelui toracic și
structurilor abdominale comprimă plămânii. Deoarece forțele toraco-pulmonare sunt insuficiente,
producerea expirației forțate necesită o forță suplimentară, obținută prin contracția mușchilor
abdominali, care împing conținutul abdominal către diafragmă.

A doua cale de expansionare a plămânilor o reprezintă ridicarea grilajului costal. În

poziția de repaus, acesta este coborât, permițând sternului sa se apropie de coloana vertebrala; când
grilajul costal se ridică, acesta proiectează înainte sternul, care se îndepărtează de coloana

10
vertebrala, ceea ce mărește diametrul antero-posterior cu aproximativ 20 % în inspirația maximă
față de expirație. Mușchii care determină ridicarea grilajului costal se denumesc mușchi inspiratori
și sunt, în special, mușchii gâtului. Mușchii care determina coborârea grilajului costal sunt mușchi
expiratori, cum sunt, de exemplu, mușchii drepți abdominali.

Dacă nu există nici o forță care să-l mențină plin cu aer, plămânul, care are o structură
elastică, se dezumflă ca un balon. Între plămâni și pereții cutiei toracice nu există nici un punct de
atașare, ei fiind fixați doar prin hil la nivelul mediastinului. Astfel, plămânul plutește în cavitatea
toracică înconjurat de un strat subțire de lichid pleural, care reduce frecările generate de mișcările
sale în această cavitate. Mai mult, pomparea continuă a acestui lichid în canalele limfatice menține
o ușoară sucțiune între suprafața pleurei viscerale și cea a pleurei parietale. Astfel, suprafața
plămânilor este atașată permanent de fața internă a cutiei toracice. Când aceasta se expansionează
și revine apoi la poziția inițială, plămânii urmează aceste mișcări, care, în plus, sunt mult ușurate
de suprafețele pleurale bine lubrifiate.

Presiunea pleurală este presiunea din spațiul îngust cuprins între pleura viscerală și cea
parietală. În mod normal, există o secțiune permanentă a lichidului din acest spațiu, ceea ce duce
la o mică presiune negativă la acest nivel. Presiunea pleurala normala, la începutul inspirului, este
de aproximativ -5 cmH2O. Acesta este nivelul de presiune necesar pentru a menține plămânii
destinși în timpul repausului. Apoi, în timpul respirației normale, expansiunea cutiei toracice trage
suprafața plămânilor cu o forță mai mare, astfel încât creează o presiune negativă intrapleurală de
-7,5 cmH2O.

Presiunea alveolară este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare. În repaus, când
glota este deschisă, aerul nu circulă între plămâni și atmosferă; în acest moment presiunea în orice
parte a arborelui respirator este egală cu presiunea atmosferică, considerată 0 cmH2O. Pentru a
permite pătrunderea aerului în plămân în timpul inspirației, presiunea în alveole trebuie să scadă
sub presiunea atmosferică; în timpul unei inspirații normale devine -1 cmH2O. Această presiune
negativă ușoară este suficientă pentru ca, în cele două secunde necesare respirației, în plămâni să
pătrundă aproximativ 500 ml aer. Variații opuse apar în timpul expirației: presiunea alveolară
crește la aproximativ 1 cmH2O, ceea ce forțează 500 ml aer să iasă din plămâni în 2-3 secunde, cât
durează expirația.

Complianța pulmonară este dată de măsura cu care plămânii cresc în volum pentru fiecare
unitate de creștere a presiunii transpulmonare. Complianța totală pulmonară normală la adult este
de 200 ml/cmH2O.

11
 Plămânii conțin cantități mari de colagen și elastina. Fibrele de elastina sunt întinse la
volume pulmonare mici și medii, iar cele de colagen previn supradistensia la volume pulmonare
mari. Forțele elastice determinate de tensiunea superficială sunt mult mai complexe, reprezentând
2/3 din totalul forțelor elastice în plămânii normali; în plus, forța elastică determinată de tensiunea
superficială se modifică foarte mult atunci când surfactantul nu este prezent în lichidul alveolar.
Forțele de tensiune superficială se manifestă la interfața dintre două stări de agregare diferite.
Aceste forte au tendința de a micșora suprafața de contact. Suprafața internă a alveolelor este
acoperită de un strat subțire de lichid, iar în alveole există aer, deci vor apare forțe de tensiune
superficială, care determina micșorarea suprafeței de contact; ca urmare, aerul alveolar are tendința
de a ieși din alveole, iar acestea tind să colabeze. Surfactantul este un agent activ de suprafață,
adică atunci când se răspândește pe toata suprafață unui lichid îi reduce acestuia tensiunea
superficială. Surfactantul este secretat de celulele epiteliale alveolare de tip II și este un amestec
complex de fosfolipide, proteine și ioni. Alte roluri ale surfactantului: creșterea razei alveolare,
ceea ce determina creșterea complianței pulmonare și scăderea lucrului mecanic al respirației;
scăderea filtrării la nivelul capilarelor pulmonare.

2.1.1. Lucrul mecanic al respirației.

În respirația normală de repaus, contracția musculaturii inspiratorii are loc în inspir, în
timp ce expirul este în întregime un proces pasiv, determinat de reculul elastic al plămânilor și
structurilor elastice ale cutiei toracice. Ca urmare, mușchii respiratori efectuează lucru mecanic
doar pentru a produce inspirul. Acest lucru mecanic poate fi împărțit în trei fracțiuni diferite: cea
necesara pentru expansionarea plămânilor împotriva propriilor lor forțe elastice, numită travaliu
compliant sau lucru mecanic elastic; cea necesară pentru depășirea vâscozității pulmonare și a
structurilor peretelui toracic, numită lucru mecanic al rezistenței tisulare; cea necesară pentru
depășirea rezistenței opusă de căile aeriene, la trecerea aerului spre interiorul plămânilor, numită
lucru mecanic al rezistenței căilor aeriene.

2.1.2. Energia necesară în respirație.

În timpul respirației normale de repaus, doar 3-5 % din energia cheltuită de organism este
cerută de necesitățile energetice ale proceselor ventilatorii pulmonare. În schimb, în timpul unui
efort fizic intens, necesarul de energie poate crește de până la 50 de ori față de repaus.

2.2. Volume și capacități pulmonare

O metodă simplă pentru studiul ventilației pulmonare este înregistrarea volumului aerului
deplasat spre interiorul și respectiv exteriorul plămânilor, procedeu numit spirometrie. Există patru

12
volume pulmonare diferite, care adunate, totalizează volumul maxim pe care îl poate atinge
expansiunea pulmonară. Semnificația acestor volume este următoarea:

 Volumul curent este volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației normale
(500 ml).
 Volumul inspirator de rezervă este un volum suplimentar de aer care poate fi
inspirat peste volumul curent (3000 ml).
 Volumul expirator de rezerva reprezintă cantitatea suplimentara de aer care poate
fi expirată în urma unei expirații forțate după expirarea unui volum curent (1100
ml).
 Volumul rezidual este volumul de aer care rămâne în plămâni și după o expirație
forțată (1200 ml).

Capacitățile pulmonare sunt sume de doua sau mai multe volume pulmonare.

 Capacitatea inspiratorie, egală cu suma dintre volumul curent și volumul

inspirator de rezervă, reprezintă cantitatea de aer pe care o persoană o poate
respira pornind de la nivelul expirator normal pană la distensia maximă a
plămânilor (3500 ml).
 Capacitatea reziduală funcțională, egală cu suma dintre volumul expirator de
rezervă și volumul rezidual, reprezintă cantitatea de aer ce rămâne în plămân la
sfârșitul unei expirații normale (2300 ml).
 Capacitatea vitală, egală cu suma dintre volumul inspirator de rezervă, volumul
curent și volumul expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim de aer pe care
o persoana îl poate scoate din plămâni după o inspirație maximă (4600 ml).
 Capacitatea pulmonară totală, egală cu capacitatea vitală plus volumul rezidual,
reprezintă volumul maxim până la care pot fi expansionați plămânii prin efort
inspirator maxim (5800 ml).

Toate volumele și capacitățile pulmonare sunt cu 20-25 % mai mici la femei decât la
bărbați; de asemenea, ele sunt mai mari la atleți și mai mici la persoanele astenice.

Cu excepția volumului rezidual, celelalte volume pulmonare se măsoară spirometric.

Pentru măsurarea volumului rezidual, ca și a capacitaților care îl includ, se utilizează alte metode
de măsurare: metoda diluției sau tehnica pletismografica.

13
 Volumul respirator pe minut este cantitatea totala de aer deplasată în arborele respirator
în fiecare minut și este egal cu produsul dintre volumul curent și frecvența respiratorie, fiind egal
cu 6 l/min. În diferite condiții fiziologice și patologice, aceste valori se pot modifica foarte mult.

Ventilația alveolară este volumul de aer care ajunge în zona alveolară a tractului respirator
în fiecare minut și participă la schimburile de gaze respiratorii. Valoarea sa medie este de 4,5-5
l/min, deci numai o parte din volumul respirator pe minut; restul reprezintă ventilația spațiului
mort. Ventilația alveolară este unul dintre factorii majori care determină presiunile parțiale ale
oxigenului și dioxidului de carbon în alveole.

2.3. Difuziunea
După ventilația alveolară urmează o nouă etapă a procesului respirator; aceasta este
difuziunea oxigenului din alveole în sângele capilar și difuziunea în sens invers a dioxidului de
carbon.

Toate gazele implicate în fiziologia respirației sunt molecule simple, libere să se miște
unele printre altele, proces numit difuziune. Afirmația este valabila și pentru gazele dizolvate în
lichidele și țesuturile organismului.

Pentru ca difuziunea să poată avea loc este necesară o sursă de energie. Aceasta rezultă
din însăși cinetica moleculelor. Se știe că toate moleculele întregii materii se află într-o continuă
mișcare, ce nu încetează decât la temperatura zero absolut. Moleculele libere, neatașate unele de
altele, se deplasează în linie dreaptă cu o viteză foarte mare, până ce se lovesc de o alta moleculă.
Apoi ele se resping reciproc, luând alte direcții de mișcare pe care le păstrează până la o nouă
coliziune. În acest mod, moleculele se mișcă rapid unele printre altele.

Cauza presiunii este impactul constant al moleculelor cu o suprafață, în timpul mișcării

lor. Așadar, presiunea exercitată de gazele respiratorii și ale alveolelor este proporțională, în orice
moment, cu suma forțelor de impact dintre moleculele gazului și aceste suprafețe.

În fiziologia respirației avem de a face cu un amestec gazos, conținând mai ales oxigen,
azot și dioxid de carbon. Rata difuziunii acestora va fi direct proporțională cu presiunea exercitată
de către fiecare gaz în parte, denumită presiunea parțială a gazelor. Gazele dizolvate în apă sau în
țesuturi dezvoltă, de asemenea, presiuni, deoarece moleculele acestora se mișcă dezordonat,
posedând energie cinetica la fel ca și în stare gazoasă„.

Imediat ce aerul a pătruns în căile respiratorii, apa de la suprafața acestora se evaporă,

umezindu-l. Presiunea exercitată de către moleculele de apă spre a se desprinde de suprafața apei

14
se numește presiunea vaporilor de apa. La temperatura normală a corpului (37 oC), valoarea
presiunii vaporilor de apă este de 47 mmHg.

Concentrația gazelor în aerul alveolar este foarte diferită de cea din aerul atmosferic.
Există câteva cauze ale acestor diferențe. Mai întâi, cu fiecare respirație, aerul alveolar este înlocuit
doar parțial cu aer atmosferic. În al doilea rând, din aerul alveolar este extras permanent oxigenul
și primindu-se permanent dioxidul de carbon din sângele pulmonar. În al treilea rând, aerul
atmosferic uscat care pătrunde în căile respiratorii este umezit înainte de a ajunge la alveole.

Capacitatea reziduală funcțională este de 2300 ml. Cu fiecare respirație pătrund în alveole
350 ml aer proaspăt și același volum de aer expirat. Rezultă ca numai o șeptime din volumul de
aer alveolar este reînnoit cu fiecare respirație. În cazul unei ventilații alveolare normale sunt
necesare 17 secunde pentru a reînnoi jumătate din volumul de aer alveolar. Aerisirea lentă a aerului
alveolar este foarte importantă pentru prevenirea schimbărilor bruște ale concentrației sangvine a
gazelor.

Unitatea respiratorie este alcătuită dintr-o bronhiolă respiratorie, ducturi alveolare,

antrumuri și alveole. Există aproximativ 300 de milioane alveole pentru ambii plămâni, fiecare
având un diametru de aproximativ 0,2 mm. Pereții alveolelor sunt extrem de subțiri, iar între ei se
află o rețea de capilare bogat anastomozate între ele. Datorită acestor plexuri capilare extrem de
extinse, schimbul de gaze dintre aerul alveolar și sângele capilar devine posibil și are loc prin
membranele tuturor porțiunilor terminale ale plămânilor. Aceste membrane sunt denumite generic
membrane respiratorii sau membrane pulmonare.

Membrana respiratorie este alcătuită din: endoteliu capilar; interstițiu pulmonar, epiteliu
alveolar; surfactant. Grosimea sa medie este de 0,6 μm, putând atinge, în anumite locuri, 0,2 μm.
Suprafața sa este de 50-100 m2.

Factorii care influențează rata difuziunii gazelor prin membrana respiratorie sunt:
presiunea parțială a gazului în alveole; presiunea parțială a gazului în capilarul pulmonar;
coeficientul de difuziune al gazului; dimensiunile membranei respiratorii.

Capacitatea de difuziune a membranei respiratorii este volumul unui gaz care difuzează
prin membrana în fiecare minut, la o diferență de presiune de 1 mmHg. Toți factorii care afectează
difuziunea prin membrana respiratorie pot afecta și capacitatea de difuziune.

Capacitatea de difuziune pentru oxigen la adultul tânăr, în condiții de repaus, este de 21

ml/min/mmHg.

15
 Capacitatea de difuziune pentru dioxidul de carbon se estimează ținând cont de faptul că
pentru acest gaz coeficientul de difuziune este de 20 de ori mai mare ca al oxigenului; astfel, la
adultul sănătos, în repaus, capacitatea de difuziune este de 400-450 ml/min/mmHg și de 1200-
1300 ml/min/mm Hg, în condiții de efort fizic.

2.3.1. Echilibrarea
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sângele din capilarele pulmonare,
deoarece presiunea parțială a oxigenului în aerul alveolar este de 100 mmHg, iar în sângele ce intră
în capilarele pulmonare este de 40 mmHg. După ce traversează membrana respiratorie, moleculele
de oxigen se dizolvă în plasmă, ceea ce duce la creșterea presiunii parțiale a oxigenului în plasmă;
consecutiv, oxigenul difuzează în hematii, unde se combină cu hemoglobina. În mod normal,
egalarea presiunii parțiale, alveolară și sangvină, ale oxigenului se face în 0,25 secunde. Hematia
petrece, în medie, 0,75 secunde în capilarul pulmonar; dacă echilibrarea apare în 0,25 secunde,
rămâne un interval de 0,50 secunde, numit margine de siguranță și care asigură o preluare adecvată
a oxigenului în timpul unor perioade de stres.

Difuziunea dioxidului de carbon se face dinspre sângele din capilarele pulmonare spre
alveole, deoarece presiunea parțială a dioxidului de carbon în sângele din capilarele pulmonare
este de 46 mmHg, iar în aerul alveolar este de 40 mmHg. Deși gradientul de difuziune al dioxidului
de carbon este de doar o zecime din cel al oxigenului, dioxidul de carbon difuzează de 20 de ori
mai repede decât oxigenul, deoarece este de 25 de ori mai solubil în lichidele organismului decât
oxigenul. În mod normal, egalarea presiunilor parțiale, alveolară și sangvină, ale dioxidului de
carbon se face în 0,25 secunde.

2.4. Transportul gazelor

2.4.1. Transportul oxigenului.
După ce difuzează prin membrana respiratorie, oxigenul se dizolvă în plasma din
capilarele pulmonare; din plasmă, oxigenul difuzează în eritrocite, unde se combină reversibil cu
ionii de fier din structura hemoglobinei, transformând deoxihemoglobina în oxihemoglobină.
Fiecare gram de hemoglobină se poate combina cu maximum 1,34 ml oxigen; în mod normal,
există 12-15 g hemoglobină/dl sânge. Astfel, sângele arterial transportă 20 ml oxigen/dl, din care
98,5 % este transportat de hemoglobină, iar 1,5 % dizolvat în plasmă. Fiecare moleculă de
hemoglobină se poate combina cu maximum 4 molecule de oxigen, situație în care saturarea
hemoglobinei cu oxigen este de 100 %. Cantitatea de oxigen ce se combină cu hemoglobina
depinde de presiunea parțială a oxigenului. Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen este invers

16
proporțională cu P50 (care reprezintă presiunea parțială a oxigenului la care saturația hemoglobinei
cu oxigenul este de 50 %). Valoarea normala a lui P50 în sângele arterial este de 27 mmHg.
Hemoglobina este o enzimă alosterică ce interacționează cu oxigenul; de aceea, afinitatea ei pentru
oxigen poate fi modificată de diferiți liganzi. Astfel, scăderea pH-ului, creșterea temperaturii, a
presiunii parțiale a dioxidului de carbon și a concentrației de 2,3 DPG determină scăderea afinității
hemoglobinei pentru oxigen, ilustrată prin scăderea valorii lui P50. Variațiile în sens invers ale
acestor parametri determină creșterea afinității hemoglobinei pentru oxigen.

La nivelul țesuturilor, presiunea parțială a oxigenului este de 40 mmHg, iar oxigenul va

difuza din plasmă în interstiții și de aici în celule. Are loc scăderea rapidă a presiunii parțiale a
oxigenului plasmatic, fapt ce determină disocierea oxihemoglobinei, hemoglobina rămânând
saturata în proporție de 50-70 %.

Fiecare 100 ml sânge eliberează la țesuturi, în repaus, câte 7 ml oxigen. Acesta este
coeficientul de utilizare a oxigenului.

În timpul efortului fizic, acest coeficient poate crește la 12 %. Prin cedarea oxigenului la
țesuturi, o parte din oxihemoglobina devine hemoglobină redusă, care imprimă sângelui venos
culoarea roșu-violaceu caracteristică.

2.4.2. Transportul dioxidului de carbon.

Dioxidul de carbon este rezultatul final al proceselor oxidative tisulare. El difuzează din
celule în capilare, determinând creșterea presiunii sale parțiale în sângele venos cu 5-6 mmHg față
de sângele arterial.

Dioxidul de carbon este transportat prin sânge sub mai multe forme: dizolvat fizic în
plasmă (5 %); sub formă de carbaminohemoglobina, ce rezulta prin combinarea dioxidului de
carbon cu grupările NH2 terminale din lanțurile proteice ale hemoglobinei (5 %); sub formă de
bicarbonat plasmatic (90 %), obținut prin fenomenul de membrană Hamburger sau fenomenul
migrării clorului, care are loc la nivelul eritrocitelor.

2.5. Reglarea gazelor

2.5.1. Mecanismele sistemului nervos central
Mușchii respiratori sunt mușchii scheletici și, ca urmare, pentru a se contracta au nevoie
de stimuli electrici transmiși de la nivelul sistemului nervos central. Acești stimuli sunt transmiși
prin intermediul nervilor somatici. Mușchiul inspirator cel mai important, diafragmul, este inervat
prin fibre motorii ale nervilor frenici, care își au originea în regiunea cervicală a măduvei spinării.

17
Impulsurile ajung la nivelul nervilor frenici pe cai voluntare sau involuntare ale SNC. Această
dualitate a căilor de conducere permite controlul voluntar al respirației în timpul unor activități
cum sunt: vorbitul, cântatul, înotul, alături de controlul involuntar, care permite oamenilor să
respire automat, fără efort conștient.

Centrii bulbari
Ritmul de bază, involuntar, automat al respirației este generat în bulbul rahidian, dar sursa
exactă și mecanismul de generare rămân necunoscute. Respirația spontană are loc atâta timp cât
bulbul rahidian și măduva spinării sunt intacte. Bilateral, în bulb există două grupări de neuroni
care generează ritmul de bază: grupul respirator dorsal (GRD) și grupul respirator ventral (GRV).
Activitatea nervoasă din alte zone ale SNC (punte, talamus, SRAA, cortex cerebral) și aferentele
nervilor vag, glosofaringian și ale nervilor somatici, influențează activitatea GRD și a GRV. GRD
se află bilateral în bulb, localizat în nucleul tactului solitar. Neuronii acestui grup sunt neuroni
inspiratori. Sunt considerați generatorii ritmului primar al respirației, deoarece activitatea lor crește
gradat în timpul inspirului; activitatea lor electrica a fost asemănată cu o rampa, deoarece ea
prezintă un crescendo în timpul inspirului, după care dispare rapid. Astfel, în respirația normală,
semnalul începe foarte slab și creste uniform, în timp de 2 secunde, luând aspectul unei pante
ascendente. El încetează brusc pentru următoarele 3 secunde și apoi se reia un alt ciclu; acest model
se repetă permanent. Avantajul unui astfel de semnal este ca el determină o creștere uniformă a
volumului plămânilor în timpul inspirației.

Aferentele de la GRD sunt în primul rând de la nervii vag și glosofaringian, care aduc
informații de la chemoreceptorii periferici și de la receptorii mecanici din plămâni. Activitatea
GRD este stimulată de scăderea presiunii parțiale a oxigenului, de creșterea presiunii parțiale a
dioxidului de carbon, de scăderea pH-ului, de creșterea activității la nivelul SRAA. Activitatea
GRD este inhibată de destinderea plămânilor, prin impulsuri primite de la receptorii de întindere
din plămân. Eferentele de la GRD merg la motoneuronii intercostali și la nervul frenic
controlaterali, precum și la GRV. GRV este localizat la 5 mm anterior și lateral de GRD. Neuronii
acestui grup rămân aproape total inactivi în timpul respirației normale liniștite. Prin urmare,
respirația normală de repaus este controlată numai de semnale inspiratorii repetitive din GRD,
transmise în principal către diafragm, iar expirația rezultă din reculul elastic al cutiei toracice și al
plămânilor. Când semnalele pentru creșterea ventilației pulmonare devin mai mari decât normal,
semnalele respiratorii se îndreaptă dinspre mecanismul oscilator de baza al GRD către GRV. În
consecința, doar în aceasta situație, GRV își aduce contribuția la coordonarea respirației.
Stimularea electrică a unor neuroni din GRV determină inspirația, în timp ce stimularea altora
determină expirația. Deci, acești neuroni contribuie atât la inspirație, cât și la expirație. În plus, ei
18
sunt implicați în elaborarea unor semnale expiratorii puternice către mușchii abdominali în timpul
expirației forțate.

Centrii pontini
Centrii pontini sunt arii ale trunchiului cerebral ce modifică activitatea centrilor bulbari
respiratori.

Centrul apneustic
Centrul apneustic se găsește în zona caudală a punții, dar nu a fost identificat ca entitate
neuronală. Eferentele de la acest centru determină creșterea duratei inspirației, micșorând
frecvența respiratorie; rezultatul este un inspir mai adânc și mai prelungit. În mod normal, centrul
apneustic este inhibat de impulsuri transmise prin nervul vag și de activitatea centrului
pneumotaxic. Vagotomia bilaterală și distrugerea centrului pneumotaxic determină perioade
prelungite de inspir (apneusis).

Centrul pneumotaxic
Centrul pneumotaxic, localizat dorsal, în puntea superioară, transmite continuu impulsuri
către aria inspiratorie. Efectul principal al acestora este de a controla punctul de întrerupere al
pantei inspiratorii, determinând astfel durata impulsului. În plus, acțiunea sa are un efect secundar
de creștere a frecvenței respirației, deoarece limitarea inspirației scurtează și expirația, deci și
întreaga perioadă a ciclului respirator. Astfel, un semnal pneumotaxic puternic poate crește
frecvența respiratorie până la 30-40 respirații pe minut.

Chemoreceptorii centrali
Chemoreceptorii centrali sunt localizați bilateral și se întind până la mai puțin de 1 mm
de suprafața ventrală a bulbului rahidian.

Sunt sensibili la concentrația ionilor de hidrogen din lichidul cefalorahidian (LCR) și din
lichidul interstițial. Ionii nu pot traversa bariera hematoencefalică; dioxidul de carbon poate
traversa această bariera, apoi se hidratează rezultând H2CO3, care disociază în H+ si HCO3-, ceea
ce modifică concentrația H+ în LCR și țesutul cerebral. Creșterea concentrației CO2 (H+) în LCR
determină chemoreceptorii periferici să stimuleze respirația. Astfel, dioxidul de carbon sangvin
are un efect foarte mic de stimulare directă asupra acestor chemoreceptori, în schimb, efectul său
indirect, prin H+, este remarcabil. Aproximativ 85 % din controlul bazal al respirației prin
mecanism chimic se realizează prin efectul stimulator al CO2 (H+) asupra chemoreceptorilor
centrali. Restul de 15 % se realizează cu ajutorul chemoreceptorilor periferici.

19
 Chemoreceptorii periferici
Chemoreceptorii periferici se găsesc în afara SNC, la nivelul corpilor aortici și
carotidieni. Ei sunt stimulați de scăderea presiunii parțiale a oxigenului, creșterea presiunii parțiale
a dioxidului de carbon și scăderea pH-ului din sângele arterial. Chemoreceptorii periferici sunt
singurii din organism care detectează modificarea presiunii parțiale a oxigenului în lichidele
organismului. Sunt stimulați de scăderea presiunii parțiale a oxigenului în sângele arterial sub 60-
80 mmHg. Impulsurile aferente de la acești receptori sunt transmise SNC prin nervii vag și
glosofaringian, consecința stimulării lor fiind creșterea frecvenței și amplitudinii respirațiilor.
Creșterea presiunii parțiale a dioxidului de carbon stimulează chemoreceptorii periferici, dar
efectul ei major se realizează la nivelul chemoreceptorilor centrali. Scăderea pH-ului stimulează,
de asemenea, acești chemoreceptori.

La reglarea respirației contribuie și alte tipuri de receptori:

 Receptorii activați prin întindere sunt localizați în căile aeriene mici și sunt
stimulați de distensia plămânilor; stimularea lor inițiază reflexul Hering-Breuer,
reflex ce stopează inspirul prin trimiterea de impulsuri ce inhiba centrii respiratori
pontini și bulbari, via nervul vag.
 Receptorii activați de substanțe iritante sunt localizați în căile aeriene mari, fiind
stimulați de fum, gaze toxice, particule din aerul inspirat. Sunt declanșate astfel
reflexele de tuse, bronhoconstrictie, secreție de mucus și apnee.
 Receptorii J sunt localizați în interstițiul pulmonar la nivelul capilarelor
pulmonare și sunt stimulați de distensia vaselor pulmonare; ei inițiază reflexe ce
determină respirația rapida și superficială.
 Receptorii de la nivelul cutiei toracice pot detecta forța generată de contracția
mușchilor respiratori. Informațiile de la acești receptori participă la apariția
senzației de dispnee.

3. DEFINIȚIE, ETIOLOGIE ȘI CLASIFICARE

3.1. Definiție
Pleureziile sunt procese inflamatorii ale pleurelor, caracterizate prin apariția în cavitatea
pleurală a unui lichid cu caracter de exudat. După natura și aspectul lichidului se deosebesc:
pleurezia serofibrinoasă (tuberculoză pulmonară); pleurezia purulentă (tuberculoza pulmonară,
pneumopatii diverse); pleurezia hemoragică (infarct pulmonar, cancer sau tuberculoză
pulmonară).
20
 Pleurezia serofibrinoasă este o inflamație acută a pleurei, caracterizată prin prezența unui
exudat în cavitatea pleurală.

Tuberculoza pulmonară reprezintă încă cea mai frecventă cauză (50-55 %). Se presupunea,
în trecut, că orice pleurezie serofibrinoasă care nu-și dovedește cauza este de natură tuberculoasă.
Se întâlnește mai frecvent între 16 și 35 de ani. Răspunsul violent al seroasei pleurale la infecția
tuberculoasă se datorează, probabil, unui mecanism alergic. Boala este adesea prima manifestare
clinică a tuberculozei, apărând în săptămânile sau lunile care urmează primoinfecției.

Atingerea pleurală se produce pe cale hematogenă și în special prin contiguitate de la un

focar pulmonar sau ganglionar. Un rol favorizant, îl au anotimpul (martie-mai), frigul, umiditatea
și bolile care scad rezistența organismului. În ultimele decenii, paralel cu regresia tuberculozei
pulmonare și pleurale, a crescut frecvența altor cauze: în principal, pleurezia canceroasa (25-30
%); urmează cea virală, infarct pulmonar ignorat, reumatismală, pleureziile decapitate (secundare
unei pneumopatii bacteriene grave tratate cu antibiotice), pleureziile din colecțiile
subdiafragmatice (cu sediul în dreapta), secundare pancreatitelor cronice, cirozelor hepatice,
colagenozele (în special lupusul eritematos diseminat).

Pleurezia serofibrinoasă este precedată, de obicei, de o pleurită. Pleura este edemațiată,

eritematoasă și acoperită de depozite de fibrină. Dacă procesul progresează, se formează exudatul
– un lichid clar, de culoare galbenă. Foițele pleurale își pierd luciul și sunt acoperite de membrane
de fibrină, sub care se găsesc tuberculii miliari. Procesul inflamator se poate vindeca fără sechele.
Uneori, foitele pleurale care pot fi parțiale sau totale (fibrotorax).

3.2. Etiologie
Pleurezia simplă, în aparență primitivă, care multă vreme a fost numită „idiopatică” sau
„a frigore” și poliserozitele cu foarte rare excepții – sunt de natura tuberculoasă.

Dovada a fost făcută prin punerea în evidență, în exudate, a bacilului Koch. Dacă se
folosesc metode de laborator sensibile, cum sunt culturile pe medii sau înoculări la cobai, se obțin
rezultate pozitive într-o proporție care variază, între 30 și 87 % din cazuri.

Trebuie remarcat că, exudatele fiind sărace în bacili, este necesar să se facă examinări
foarte minuțioase și repetate. După cum arată Nedelkivici, deseori coloniile apar foarte tardiv pe
mediile de cultură, abia după 2-3 luni, dar bacilii prezintă toate caracterele tipice ale agentului
patogen al tuberculozei.

Tot în sensul etiologiei tuberculoase, a îmbolnăvirii seroaselor, mai predomină și rezultatul

examenului citologic al revărsatelor, în care se găsește o predominanță limfocitară. Foarte
21
numeroase cercetări anatomo și histopatologice vin să confirme aceeași etiologie. În același sens
pledează și faptul că la bolnavii suferind de pleurezie sau alte serozite, reacțiile la tuberculină sunt
totdeauna pozitive, având de regulă o intensitate destul de mare.

Se cunosc și încercări izbutite de a reproduce poliserozite pe cale experimentală. Cei dintâi

care au întreprins cercetări în această privință au fost Strauss și Gamoleia, care s-au servit în acest
scop de toxinele bacilare. La un moment dat, virusul filtrant tuberculos a fost considerat și ca factor
etiologic posibil în serozite. Această ipoteză n-a fost însă suficient de confirmată și majoritatea
autorilor înclină să creadă că este mai degrabă vorba de infecții seroase paucibacilare.

Paterson, mai târziu Petrof, au reprodus pleurezii exudative, injectând bacili Koch în pleura
unor animale hipersensibilizate, iar Rist și Coulaud au izbutit să reproducă peritonitele.

În cursul vieții bolnavului, dovada cea mai sigura a naturii serozitelor o furnizează
observația clinică care arată că ele constituie doar episoade locale în evoluția unei infecții
tuberculoase care interesează organismul în întregime și că ele au legături strânse cu alte
manifestări bacilare premergătoare sau ulterioare lor. De aceea este foarte important să se
precizeze unde se încadrează ele în ciclul evolutiv al tuberculozei privită ca boală a întregului
organism.

3.3. Clasificare
Pleurezia serofibrinoasă tuberculoasă este forma cea mai frecventă și apare la adolescenții
și adulții tineri. Este precedată de o primoinfecție sau de semne de impregnare bacilară.

În ultimele decenii a crescut frecvența cazurilor la populația de peste 40 de ani. Debutul

este progresiv. Exudatul este dominat de limfocite, iar bacilul Koch are o frecventa relativa (20-
40 %) la examenul direct, mult inferioară culturii pe mediul Lowenstein – Jensen (100 %). În
cazurile dificile, biopsia permite un răspuns rapid chiar în cazurile negative, daca bolnavul este
tânăr și pleurezia trenantă, se instituie tratament cu tuberculostatice. Pleurezia care însoțește sau
urmează pneumonia bacteriană apare fie în prima săptămână de evoluție a procesului pneumonic,
fie în convalescența pneumoniei. Exudatul este bogat în polinucleare, se poate resorbi spontan, dar
uneori are tendința de a evolua spre empiem. Pleurezia purulenta sau empiemul este o colecție
purulentă pleurală, provocată de germeni piogeni.

Etiopatogenie: de la introducerea antibioticelor, empiemul a devenit mult mai puțin

frecvent.

Din punct de vedere etiologic se întâlnesc :

22
  Pleurezia purulentă tuberculoasă este în  Pleurezia neoplazică apare de obicei la un
majoritatea cazurilor secundară bolnav peste 50 de ani, evoluează afebril,
tuberculozei pulmonare. Calea de lichidul se reface după evacuare și prezintă
propagare este limfatică sau directă, prin celule neoplazice. Adesea poate fi
deschiderea unui focar în pleură. Poate hemoragică.
apărea și ca o complicație a  Pleurezia reumatismală apare la copil și
pneumotoraxului terapeutic. Există o adolescent, coexistă cu puseul acut de
localizare primitivă a tuberculozei la reumatism poliarticular acut. Exudatul este
pleură, cunoscută sub numele de abces rece redus și conține multa fibrină, albumină și
pleural. celule epiteliale.
 Pleurezia purulentă netuberculoasă, cu  Pleurita – pleurezia uscata este o
punct de plecare de la o infecție pulmonară, inflamație a seroasei pleurale, fără revărsat
germenii cei mai frecvenți fiind lichidian, având ca substrat anatomo-
pneumococul, stafilococul și streptococul. patologic depunerea de fibrină pe suprafața
Debutul bolii este variabil, fiind adesea pleurei. Se întâlnește, în tuberculoza
marcat de boala primitivă. Boala este pulmonară, reprezentând fie faza incipientă
sugerată de febră cu caracter de supurație, sau de convalescență a unei pleurezii
atingerea severa a stării generale, de serofibrinoase, fie o manifestare de sine
junghiul toracic rebel la tratament sau de o stătătoare. Mai poate apărea în diferite boli
pneumonie care nu se vindecă. pulmonare: pneumonii bacteriene, virotice,
abcese pulmonare, bronșectazii.

4. MANIFESTĂRI DE DEPANDENȚĂ ALE

PACIENTULUI CU PLEUREZIE
Bolile aparatului respirator, inclusiv tuberculoza pleuro-pulmonară, evoluează cu
simptome generale: astenie, febră, transpirație, tahicardie și hipotensiune, cianoză, pierdere în
greutate și funcționale: tuse, expectorație, vomică, hemoptizie, dispnee, durere, a căror cunoaștere
este deosebit de importantă pentru precizarea diagnosticului, aprecierea evoluției și prognosticului
bolii.

Unele simptome ca astenia sau durerea toracica sunt prin excelență subiective, spre
deosebire de febră sau dispnee, care sunt și subiective și obiective, fiindcă odată cu senzația de
căldură sau greutate respiratorie simțită de bolnav mai există și ascensiunea febrilă sau modificările
ritmului respirator, care pot fi constatate și de către medic.

23
 Explicația patogenică a simptomelor enumerate, constatate frecvent în tuberculoză și alte
boli pulmonare, trebuie căutată în afară de cauzele expuse la fiecare simptom în parte și raporturile
care dovedesc participarea sistemului nervos, îndeosebi a scoarței cerebrale, la producerea lor.
Toxinele eliberate de bacilul Koch, prezentă proceselor patologice în plămâni, dar mai ales
condițiile impuse de boală, pot declanșa tulburări termoreglatoare, transpirații, scăderea poftei de
mâncare, modificări ale metabolismului, stări nervoase, de euforie și de depresie. Pentru a explica
neparalelismul dintre substratul anatomic al tuberculozei și reacția generală a organismului,
Ravici-Scerbo citează cazul unui bolnav suferind de tuberculoză pulmonara nodulară tratată cu
tuberculină, care nu a reacționat la administrarea a unui mililitru din diluția a cincea la tuberculină,
dar care a făcut o reacție locala și generală netă după 0,1 ml din diluția a patra, tulburări care s-au
repetat și la injecțiile următoare. Faptul că aceeași doza de tuberculină administrată în concentrație
mare și volum mic a declanșat o reacție locală și generală, a fost explicat prin transmiterea
excitației către diencefal pe cale umorala neuro-reflaxă.

În consecință, pentru explicarea unor simptome constatate în TBC, trebuie admisă

posibilitatea unui mecanism neuro-reflex alături de cel umoral.

Unele manifestări clinice constatate la bolnavii suferind de tuberculoză pulmonară,

demonstrează participarea SNC, în special a scoarței cerebrale, la producerea lor. Alte cercetări cu
privire la apariția unor fenomene locale constatate în cursul tuberculozei pulmonare pentru care s-
a invocat o patogenie mecanică, sunt în realitate consecință unor reflexe cu punct de plecare de la
receptorii bronho-pulmonari.

În fine, condițiile de microclimat, confort și alimentație, ca și calitățile morale,

cunoștințele, experiența și tactul personalului medical și auxiliar și modul în care acesta înțelege
să îngrijească bolnavii sunt meniți să contribuie la dezvoltarea unor reflexe condiționate care
inhiba apariția simptomelor generale și funcționale și favorizează vindecarea procesului
tuberculos.

Debutul clinic al pleureziei exudative poate fi variabil. De cele mai multe ori, boala începe
brusc, în deplină sănătate aparentă, cu o simptomatologie destul de bruscă: junghi toracic violent
care nu permite inspirații adânci, localizat de regulă la baza sau sub mamelon; dispnee, la început
din cauza respirației superficiale, mai târziu din cauza compresiunii exercitate asupra
parenchimului pulmonar prin exudatul colectat, tuse seaca, iritativă, care vine în sacade. Starea
generala este alterată și temperatura urcă la 38-40 oC, însoțită uneori de frisoane.

Sunt cazuri în care tabloul clinic este acela al unei stări infecțioase grave. Alteori, apariția
acestui sindrom acut febril este precedată de o faza cu durată de câteva săptămâni în cursul căreia
24
bolnavul recunoaște că este interogat cu atenție, ca nu s-a simțit tocmai bine, prezentând micile
semne de activitate bacilara: astenie, pierdere în greutate, transpirații, inapetență, chiar
subfebrilitate și ușoare dureri toracice.

La început, tabloul clinic poate să fie necaracteristic sau să se constate semnele unei
pleurite fibrinoase, adică frecături pleurale, dar în curs de câteva zile se instalează sindromul
pleural tipic. Febra se menține ridicată, dar are un caracter remitent, junghiul cedează pe măsură
ce se colectează exudatul îi bolnavul care la început nu putea sta culcat decât pe partea sănătoasă,
prefera să zacă pe partea bolnavă pentru a putea respira mai liber cu celălalt plămân.

In cazuri de revărsat abundent la examenul obiectiv se constată o bombare a hemitoracelui

cu excursii respiratorii diminuate. La percuție apare o matitate bazala a cărei intensitate descrește
de jos în sus. Matitatea nu-și schimbă forma cu poziția bolnavului, fiindcă la marginea colecției
lichidiene se formează aderențe laxe constituite din false membrane fibrinoase care nu permit
exudatului să se miște liber în cavitatea pleurală. În colecțiile pleurale mijlocii se găsește în
regiunea infraclaviculară o hipersonoritate numita skodism.

Dacă pleurezia se află în stânga, atunci sonoritatea spațiului lui Traube poate fi diminuată
sau abolită după cum revărsatul este mai mult sau mai puțin abundent. La palpație pe toata
întinderea matității, vibrațiile vocale sunt abolite sau mult diminuate. La auscultație deasupra zonei
de matitate murmurul vezical este abolit. De multe ori, la limita superioară a zonei mate se poate
auzi un suflu pleural sau tubo-pleural.

Dispneea este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respirația normală, care este
involuntară, respirația dispneică este conștientă, voluntară, supărătoare. Bolnavul resimte „o sete
de aer”. Se știe că, în stare normală, mișcările respiratorii au o frecvență constantă, o amplitudine
egala și un ritm regulat, în timp ce în stări patologice aceste caracteristici se modifică și apare
dispneea. Durerea poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracică exprimă o boală
a aparatului respirator. Se disting dureri: pleurale (junghiul din pleurezie), parenchimatoase
pulmonare (durerea violentă din embolia pulmonară, gangrena pulmonară), parietale (fracturi și
neoplasme costale), toracice, de origine cardiovasculară, abdominale, iradiate la nivelul toracelui.

Junghiul toracic este o durere vie, localizată, acută și superficială, exagerată de tuse și de
respirație profundă. Se întâlnește în pleurezii, pleurite, pneumonii, congestii pulmonare.

Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violentă a aerului
și în unele cazuri a corpilor străini din căile respiratorii. Ca mecanism general, actul tusei cuprinde
o faza inspiratorie, în care aerul pătrunde în plămâni, o faza de compresiune, prin închiderea glotei

25
și o fază bruscă de expulzie a aerului prin contracția mușchilor abdominali, ridicarea violentă a
diafragmului și deschiderea forțată a glotei. Tusea poate fi: uscată, fără expectorație (pleurite) sau
umedă, urmată de expectorație.

Expectorația este procesul prin care se elimină produsele formate în căile respiratorii. În
mod curent, prin expectorație se înțelege atât actul de expulzie, cât și produsele eliminate (spută).
Expectorația reprezintă, fără îndoiala, materialul patologic cel mai periculos, fapt pentru care
trebuie luate masuri de asepsie riguroasă. Expectorația are o valoare fundamentală din punct de
vedere diagnostic, mai ales dacă este recentă.

Trebuie precizate întotdeauna cantitatea, aspectul, culoarea și mirosul. Expectorația apare

când exudatul alveolar sau secreția bronșică cresc, declanșând tusea. Examenul fizic al toracelui
se execută de către medic și cuprinde: inspecția, palparea, percuția și auscultația. Inspecția dă
informații asupra cutiei toracice și asupra mișcărilor respiratorii. Tot ea, permite să se precizeze
amplitudinea respirațiilor și să se constate un eventual tiraj supra sau substernal.

Palparea dă informații asupra ritmului respirator și asupra transmiterii vibrațiilor vocale.

Ritmul respirator se notează așezând palma pe regiunea sternală, palma fiind ridicată la fiecare
inspirație, adultul are 16-18 respirații/minut. Vibrațiile vocala se caută, aplicând palma, succesiv,
pe fiecare hemitorace, în diferite regiuni, de sus în jos, cerând bolnavului să repete cifra 33.
Scăderea sau dispariția vibrațiilor arată interpunerea unei mase de lichid sau gaze între
parenchimul pulmonar și palma examinatorului.

Percuția folosește lovirea pereților toracici, pentru a provoca zgomote, care sunt
interpretate după calitatea lor. Percuția poate fi: imediată, constând în lovirea directă a peretelui
toracic cu extremitatea degetelor și mediată (digito-digitala), care dă informații mai fine și mai
localizate.

Auscultația permite sesizarea și interpretarea diverselor zgomote, care se produc în

cavitatea toracică în cursul respirației, tusei și al vorbirii. Auscultația poate fi imediată, aplicând
pavilionul urechii pe peretele toracic și mediată, folosind stetoscopul. Suflurile sunt zgomote
respiratorii cu caractere particulare, care însoțesc zgomotele respiratorii normale. Ele rezultă din
dispariția murmurului vezicular și înlocuirea lui cu zgomotul laringo-traheal, modificat de unele
procese patologice pulmonare sau pleurale. Suflul pleuretic este un zgomot ascuțit, voalat, depărtat
și este caracteristic în pleurezie.

26
 Frecăturile pleurale sunt zgomote patologice, care iau naștere între cele două foițe ale
pleurei, când acestea sunt inflamate. Se aude în pleurite, la începutul și sfârșitul unei pleurezii și
sunt asemănătoare cu zgomotul produs prin frecarea unei bucăți de piele.

Probleme ale pacienților cu pleurezie serofibrinoasă:

• Obstrucția căilor respiratorii • Alimentație inadecvata prin deficit –

inapetență
• Alterarea respirației – dispnee
• Vulnerabilitate față de pericole
• Disconfort fizic
• Anxietate
• Comunicare inadecvata la nivel senzorial
• Lipsa cunoștințelor despre boala

5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

ACTE DE INVESTIGAȚIE
Medicul efectuează examinarea clinică a pacientului în colaborare cu asistentul medical,
atât în dispensar, cât și în spital. Participarea asistentei medicale la examenul clinic al bolnavului
este obligație profesională. Asistentul medical contribuie la crearea unui climat favorabil în relația
medic-bolnav. El are următoarele obligații:

 să pregătească psihic și fizic bolnavul  să asigure iluminația necesară examinării

 să-l ajute să se așeze în poziția necesară
examinării
 să pregătească instrumentele
materialele necesare examenului și să le
prezinte medicului la cerere
 să pregătească documentele medicale
(fise, foi de observație, alte documente)
unor cavități naturale ale organismului
 să protejeze bolnavul de traumatisme și
și curenți de aer
 să asigure liniștea necesară desfășurării
examenului
 să pregătească produsele biologice ale
pacientului și să le prezinte medicului

5.1. Pregătirea materialelor

Scop – crearea unui climat favorabil pentru examinarea bolnavului și stabilirea relației
medic-bolnav care să asigure ameliorarea și vindecarea bolnavului.

Materiale necesare – stetoscop, câmpuri mari de tifon, spatule linguale sterile, oglinda
frontală, tensiometru, ciocan de reflexe, lanterna electrică, termometru, mănuși sterile de cauciuc,
creion dermatograf (pentru notarea pe piele a limitelor anumitor organe, pentru delimitare),

27
panglică metrică, tăviță renala, alcool etilic, două prosoape curate, săpun, instrumente speciale în
funcție de natura examinării și de recomandările examinatorului (specul nazal, valve vaginale).

5.2. Pregătirea documentelor medicale

 se pregătesc și se distribuie foile de observație, foile de temperatură, adnotările
referitoare la medicația și alimentația bolnavului;
 se aduc rezultatele examenelor de laborator, se atașează la foaia de observație a
bolnavului;
 împreuna cu foaia de observație se pregătesc și rezultatele radiografice, EKG,
metabolismul bazal, precum și ale celorlalte examinări complementare de
laborator care s-au făcut.

5.3. Pregătirea bolnavului și a produselor biologice și patologice

în vederea vizitei medicului
Scop – creșterea unui climat favorabil între medic și bolnav, obținându-se cooperarea lui
activă, pentru reușita și operativitatea examinărilor, precum și în vederea stabilirii diagnosticului.

Materiale necesare: ploscă, prosop, săpun, lenjerie curată de corp, de pat, paravan,
învelitoare de flanele pentru bolnav.

Tipuri de execuție:

5.3.1. Pregătirea fizică și psihică a bolnavului:

 se anunță bolnavul și se lămurește asupra  capul bolnavului se menține îndreptat în
caracterului inofensiv al examinării; partea opusă examinatorului;
 se izolează patul bolnavului cu paravan;  se ajută bolnavul să ia pozițiile indicate de
 se execută toaleta organelor perineale; medic pentru a-l feri de traumatisme și
 se schimbă lenjeria de pat și corp a oboseală;
bolnavului;  se îmbracă bolnavul și se așază
 se pregătește o învelitoare pentru bolnav; confortabil în pat;
 bolnavul se dezbracă pe regiuni sau total  se reface patul.
în timpul examinării;

28
5.3.2. Pregătirea produselor biologice:
 scaunul recoltat într-un bazinet curat,
acoperit și ținut într-o boxă anexă în grupul
sanitar;
 urina recoltata în urinar;
 vărsăturile captate (pentru a fi examinate
de către medic sau pentru a fi trimise la
laborator);
 sputa captată în scuipătoare;

5.4. Participarea la examenul clinic general în dispensar și spital

Scop – crearea unui climat favorabil pentru examinarea bolnavului.

Materiale necesare: termometru, tensiometru, stetoscop, cântar cu pediometru și alte

materiale în funcție de examenul dorit.

Tipuri de execuție:

5.4.1. Pregătirea materialelor și instrumentelor necesare:

 se pregătesc materialele și instrumentele necesare efectuării examenului clinic în
funcție de specialitatea secției sau cabinetului în care urmează să fie efectuate;
 se verifică funcționalitatea lor.

5.4.2. Pregătirea fizică și psihica a bolnavului:

 se anunță bolnavul și se informează asupra  se măsoară și se notează tensiunea
necesitații și inofensivității examenului arteriala, pulsul și respirația;
clinic;  se dezbracă pe regiuni, acoperindu-se
 se învaţă pacientul să urineze; regiunile examinate cu flanele;
 se măsoară temperatura bolnavului;  se ajută bolnavul să se așeze în poziția
 se determină masa corporala și înălțimea; indicată de către medic, adecvată
examinatorului.

5.5. Participarea la examenul clinic:

 se servește medicul cu instrumentele  se notează toate indicațiile și prescrierile
solicitate; medicului;
 se asigură iluminația necesară pentru  după vizită se ajută bolnavul să se îmbrace.
examinarea cavităților naturale;

29
5.6. Efectuarea tehnicilor de îngrijire recomandate de medic:
 se recoltează când este posibil, produse  efectuarea examenului radiologic;
biologice și patologice;  măsurarea tensiunii arteriale, pulsului,
 se aplică primele măsuri terapeutice de temperaturii și respirației;
urgență (dacă starea bolnavului o cere).  participarea la efectuarea toracentezei.
 recoltarea unor produse biologice și
patologice;

6. RECOLTAREA UNOR PRODUSE BIOLOGICE ȘI

PATOLOGICE
6.1. Examene hematologice
6.1.1. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
 reprezintă rapiditatea cu care se produce depunerea lor.

Valorile normale ale VSH Valori modificate ale pacientului: VSH = 58-94 mm/2 h.
1-10 mm/1 h
bărbați VSH este constant accelerată; leucocitoza cu polinucleoză
7-15 mm/2 h
VSH apare în primele zile.
2-13 mm/1 h
femei
12-17 mm/2 h

6.1.2. Hemoleucograma – hemoglobina

Recoltarea se face prin întipărea pulpei degetului.

Valorile normale ale hemoglobinei Valoarea modificata a pacientului:

bărbați 13-17 g/100 ml
Hb – 85 %
Hb
femei 11-15 g/100 ml

6.1.3. Teste de disproteinemie

Teste de disproteinemie Se efectuează prin puncție venoasă, dimineața bolnavul

Takata-Ara Negativ fiind „a jeune”. Se recoltează 5-10 ml sânge simplu.

Reacția Tymol 0-4 uML Valoare modificată: Reacția Tymol = 8 uML

ZnSO4 0-8 USH

30
6.1.4. Glicemia
Se efectuează prin puncție venoasă – se recoltează 2 ml sânge și 4 mg fluorură de sodiu.

Valori normale glicemie Valori modificare: 80 mg

0,80-1,20 g ‰

6.1.5. Recoltarea sputei

Expectorația reprezintă procesul de eliminare a sputei din căile respiratorii. În condiții
patologice se acumulează în căile respiratorii o cantitate variată de sputa care acționează ca un
corp străin și provoacă actul tusei.

Sputa este formată din:

 secreția, transsudația și exsudația patologică a mucoasei bronho-pulmonare;

 descuamația epiteliilor pulmonare și ale căilor aeriene inferioare;
 substanțe străine inhalate;
 saliva care se adaugă în timpul evacuării sputei;
 secreția nazală și faringiană.

Colectarea sputei se face după o educare prealabila a pacientului, în sensul de a nu înghiți

sputa, de a tuși cu gura închisă fără să stropească, să expectoreze numai în vasul dat (scuipătoare).

În urma examenului de laborator s-a constatat prezența bacilului Koch în spută.

6.2. Examenul radiologic

Examenul radiologic este indispensabil, relevând uneori, leziuni care nu au fost depistate,
el precizând totdeauna topografia, întinderea și tipul acestora. Dar examenul radiologic nu poate
lămuri etiologia leziunilor. Principalele examene radiologice sunt: radioscopia, radiografia,
topografia și bronhoscopia. Se face pregătirea psihică și fizică a pacientului.

În urma examenului radiologic al pacientului, se precizează existența și volumul colecției

lichidiene, exudatul apărând ca o opacitate bazala intensă și omogenă, cu partea superioară
imprecis delimitată.

31
6.3. Măsurarea tensiunii arteriale, a pulsului, a temperaturii și
respirației
6.3.1. Măsurarea tensiunii arteriale și a pulsului
Scopul măsurării tensiunii arteriale și a pulsului este de a evalua funcția cardiovasculară.

Valori normale Valori modificate ale pacientului:

T.A. 115-140/75-90 mmHg
T.A. 120-70 mmHg Puls 80 puls/min
puls 60-80/min

6.3.2. Măsurarea respirației 6.4. Participarea la efectuarea

Are ca scop evaluarea funcției puncției exploratoare
respiratorii a pacientului, fiind un indiciu
foarte important în aprecierea evoluției, toracocenteză
stabilirea prognosticului și a eventualelor Toracocenteza reprezintă un examen
complicații. indispensabil pentru precizarea diagnosticului
de pleurezie, când semnele clinice nu sunt
Valori normale Valoare modificată
evidente și pentru a preciza natura lichidului.
16-18 respirații/minut 20
Toracocenteza se face fie în scop explorator
respirații/minut
(pentru precizarea existenței, aspectul și
natura lichidului) fie în scop evacuator.
Examenul de laborator al lichidului pleural
6.3.3. Măsurarea temperaturii
presupune un examen clinic, citologic și
Se face cu scopul evaluării funcției
bacteriologic.
de termoreglare și termogeneză.
În urma puncției exploratoare s-a
Valori normale Valoare modificata
stabilit că natura lichidului este un exudat
36-37 oC 39-40 0C
bogat în albumine, cu reacția Rivalta pozitivă,
conținând numeroase limfocite.

6.5. Puncția pleurală - toracocenteză

Puncția pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea
pleurală și mediul exterior prin intermediul unui ac de puncție.

Locul puncției se alege în funcție de situația și cantitatea de lichid pleural. Dacă lichidul
este în stare liberă, puncția se face în spațiul VII - VIII intercostal pe linia axilară posterioară. Dacă
32
lichidul este închistat, puncția se face în plină matitate, în zona stabilită prin examen clinic. În
cazul colecțiilor purulente și tuberculoase se puncționează cât mai aproape de nivelul lor superior
pentru a preîntâmpina fistulizarea lor.

Pregătirea puncției Pentru acest tip de puncție sunt necesare următoarele materiale:
instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml,
seringa de 5 ml și ace pentru anestezie, pense, mânuși, câmp chirurgical, tampoane, comprese),
romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru
colectarea lichidului, tăviță renală.

Totodată, se vor administra și medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina,

morfina, soluțiile anestezice. Pentru reacția Rivalta este necesar un pahar conic de 200 ml, 50 ml
apa distilată, soluție de acid acetic glacial, pipete.

Pacientului i se administrează cu 30 minute înaintea execuției puncției o fiola de atropină

pentru a preveni accidentele. Atropina scade excitabilitatea generală și a nervului pneumogastric.
Apoi se așază pacientul în poziție șezând la marginea patului sau a mesei de examinare cu
picioarele sprijinite pe un scăunel, cu mana de partea bolnava ridicată peste cap până la urechea
opusă sau cu trunchiul ușor aplecat în față, cu antebrațele flectate pe brațe, cu mâinile la ceafă,
coatele înainte.

Pacienții cu stare buna se așază calare pe scaun cu spătar, antebrațele fiind sprijinite pe
spătarul scaunului iar cei în stare grava se așază în decubit lateral, pe partea sănătoasă, la marginea
patului.

Execuția puncției se face de către medic, ajutat de 2 asistenți medicali și se desfășoară

în salon sau în sala de tratamente. -asistentul 1 pregătește radiografia pacientului și își spală și
dezinfectează mâinile, iar asistentul 2 administrează o fiola de atropina cu 30 de minute înaintea
puncției, așază mușamaua și aleza pe masa puncției și dezbracă toracele pacientului. Medicul
stabilește locul puncției iar asistentul 2 așază pacientul în poziția corespunzătoare locului ales.
Asistentul 1 pregătește locul puncției, printr-o dezinfecție și servește seringa cu anestezic. Medicul
efectuează anestezia iar cei doi asistenți servesc mânușile chirurgicale, câmpul chirurgical și
supraveghează pacientul și îi menține poziția corespunzătoare efectuării puncției. Medicul așază
câmpul chirurgical în jurul toracelui sub locul puncției. Asistentul 1 servește acul de puncție
adaptat la seringa și dezinfectează locul puncției. Medicul execută punctai și aspiră lichidul.
Asistentul 1 preia seringa cu lichid și îl introduce în eprubete, apoi servește medicului aparatul
respirator. În acest timp asistentul 2 menține pacientul și îl îndrumă să-și rețină tusea și este atent
la culoarea feței și respirație. Medicul introduce soluțiile medicamentoase iar asistentul 1 servește
33
seringa cu soluție medicamentoasă în funcției de scopul puncției. Medicul retrage acul de puncției
iar asistentul 1 dezinfectează locul și îl comprimî cu un tampon steril și aplica pansament uscat
fixat cu romplast. În acest timp asistentul menține în continuare poziția corecta a pacientului și
verifică culoarea pielii și respirația. După execuția puncției, pacientul este ajutat de către asistenți
să se așeze în pat, îi ridică membrele inferioare, scoate aleza și mușamaua, învelește pacientul.

Îngrijirea ulterioară a pacientului

- se asigură repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic

- se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, respirația, culoarea tegumentelor
periodic
- se informează medicul imediat în cazul apariției cianozei, dispneei, tahicardiei,
secrețiilor bronhice.

6.6. Administrarea tratamentului prescris

6.6.1. Tratamentul profilactic
Este reprezentat de toate măsurile profilactice antituberculoase. Profilaxia deține o
pondere importanta în combaterea TBC și are următoarele obiective principale:

 întărirea rezistenței nespecifice a organismului, prin cultură fizică și sport și prin

îmbunătățirea continuă a condițiilor de mediu;
 întărirea rezistenței specifice se obține prin vaccinarea anti-TBC, care urmărește
creșterea rezistenței la suprainfecțiile cu bacilul Koch. Vaccinarea se face cu
vaccinul B.C.G., numit astfel după Calmette și Guerin, care în 1922 cultivând pe
medii specifice au obținut bacili care și-au pierdut virulența dar și-au păstrat
calitățile antigenice, imunizante.

6.6.2. Tratamentul igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic al tuberculozei se sprijină pe: cură de repaus, alimentație și
cură de aer, un trepied astăzi devenit clasic. Dacă în cursul timpului fiecare dintre elementele
acestui trepied a suferit modificări pe care experiența clinică le aduce oricărei metode, în esență
ei, metoda a rămas valabilă și necesară, nu ca o formă fixă și imuabilă, ci ca o metodă ce trebuie
adaptată diverselor forme de ftizie și uneori individualizată în raport cu individul bolnav.

34
 Cura de repaus
În toate bolile febrile, repausul la pat stă la baza oricărui tratament. Prin faptul că ftizia
are o evoluție lungă, în puseuri, cu remisiuni spontane, recomandarea unui repaus prelungit la pat
se face în funcție de gradul de evoluție.

Alimentația
Substanțele nutritive: proteine, glucide, lipide, săruri minerale și vitamine trebuie
combinate în anumite proporții pentru a realiza necesarul pentru omul tuberculos care este de 50
calorii/kg corp zilnic, față de 35 de calorii/kg corp necesarul adultului sănătos; valoarea energetică
a alimentelor date tuberculosului adult trebuie să fie în medie de 3500 calorii/zi.

Cura de aer si climatoterapia

Ca regulă generală pentru indicații terapeutice în TBC, trebuie diferențiate două feluri de
climat: climatul de cruțare și climatul de excitație.

Climatul de cruțare se caracterizează prin:

 presiune atmosferică mai mare și uniformă;

 temperaturi medii, călduțe;
 umiditate și insolație medie;
 fără vanturi.

Acest climat produce o calmare, o liniștire, o reducere a excursiilor respiratorii ale

plămânului sau cel puțin o uniformizare, influențând favorabil circulația și metabolismul gazos.

Climatul de excitație se caracterizează prin:

 presiuni atmosferice mai reduse și variabile;

 temperaturi variabile și umiditate redusă;
 insolație puternică și radiații UV abundente;
 variații în potențialul electric și starea de ionizare a atmosferei.

Acest climat provoacă o funcție mai mare a plămânilor și organismului întreg, o activare
a proceselor oxidative în organism și deci a metabolismului; el provoacă reacții generale și locale.

Acțiunea binefăcătoare a regimului alimentar combinat cu aeroterapia și repaus,

determină scăderea febrei și celorlalte semne de intoxicație, revenirea apetitului și creșterea în
greutate. Acest regim înlătură mulți excitanți care acționează negativ asupra SNC, restabilește
procesele neurotrofice fiziologice, precum și caracterul pierderilor energetice.

35
6.6.3. Tratamentul etiologic
În pleurezia tuberculoasă, tratamentul consta în administrarea tuberculostaticelor, în
asociere dublă sau triplă: hidrazida acidului izonicotinic (H.I.N.), streptomicina, etambutol,
rifampicină.

Durata tratamentului trebuie să fie de aproximativ doi ani (la început de atac și apoi
tratamentul de consolidare). Pentru a preveni frecvența ftiziei postpleuretice, apare judicios ca
alături de tratamentul clasic să se asigure bolnavului, pe de o parte o convalescență de șase luni
până la un an, în raport cu gravitatea pleureziei, iar pe de alta parte un tratament prelungit cu
antibiotice de minim trei luni, deși nu se influențează evoluția exudatului; acordăm preferință
asocierii H.I.N. – P.A.S. (acidul paraminosalicilic), care se administrează din momentul în care s-
a pus diagnosticul; H.I.N. 5 mg/kg corp/zi, P.A.S.-ul 15 g/zi în perioada evolutivă febrilă, P.A.S.-
ul se poate administra și sub formă de perfuzii.

6.6.4. Tratamentul patogenic

Constă în administrarea de corticohormoni folosindu-se efectul antiinflamator al
cortizonului și derivaților săi. Se administrează prednison sau superprednol, cât timp lichidul este
prezent, în special în formele zgomotoase. Se începe cu 25-30 mg prednison și se scade 1
comprimat la 5 zile. Regimul desodat, alcalinele și vitamina K asigură protecția; corticoterapia nu
evită simfiza pleurală. Kineziterapia – este una dintre marile descoperiri ale pneumologiei din
ultimii 15 ani. Gimnastica respiratorie este progresivă – ședințe scurte și repetate.

6.6.5. Tratamentul simptomatic

Urmărește combaterea durerii cu antialgice (acid acetilsalicilic, aminofenazonă,
antidoren, algocalmin) și a tusei (codeină) și a dispneei (oxigen), dar mai ales evacuarea lichidului.
Toracocenteza este indicată în revărsările abundente, evacuarea făcându-se precoce, de preferință
a doua zi după instalarea tratamentului etiologic.

6.6.6. Tratamentul tonic general

Vitamina C, D2, Ca și gimnastica respiratorie, care se instituie imediat după dispariția
exudatului pleural, completează măsurile din 6 luni în primii 2 ani și apoi anual, pentru a surprinde
un eventual focar pulmonar.

Psihoterapia este un alt element al tratamentului general. Muzica, filmele, lectura,

desenul, convorbirile bolnavului cu medicul sunt principalele mijloace. Tratamentul moral trebuie
să însoțească întotdeauna tratamentul fizic, medicul trebuie în mod permanent să demonstreze

36
posibilitățile de vindecare a bolii, să sădească încrederea bolnavului în propriile forțe, contribuind
astfel la o vindecare mai rapidă și sigură.

7. EVALUAREA (Evoluție. Complicații. Prognostic)

7.1. Evoluția
Evoluția obișnuită a unei pleurezii se desfășoară pe o perioada de 3-4 săptămâni în care
semnele fizice și simptomele evoluează paralel. Febra, după o perioada de 8-10 zile de urcare sau
persistență, după cum debutul a fost mai insidios sau mai acut, prezintă tendință de scădere în
scară, pentru a se apropia după 10-15 zile de cifre în jurul lui 37 oC, de multe ori persistă o stare
subfebrilă vreme îndelungată. Junghiul pierde în intensitate îndată ce se instalează reacția
exudativă, rămânând ca o jenă variabilă ca intensitate, accentuându-se cu mișcările respiratorii.
Dispneea este mai mult sau mai puțin accentuată, după mărimea exudatului și starea parenchimului
subiacent.

Evoluția pleureziei exudative necomplicate merge în general spre o vindecare spontană.

Perioada febrila durează 2-4 săptămâni, apoi temperatura scade, litic. Subfebrilități pot să persiste
însă timp mai îndelungat. Resorbția exudatului se face și ea treptat în 1-3 luni; murmurul vezicular
reapare, matitatea cedează, starea generală se reface.

Sunt cunoscute și descrise așa-numitele „pleurezii cu repetiție”, caracterizate prin una sau
mai multe recidive care se produc la intervale mai mari. Există însă forme cu evoluție prelungită,
la care revărsatul se reface după fiecare puncție și poate persista, fără să-și piardă caracterul
serocitrin luni de zile. În cele din urmă, în majoritatea cazurilor, sfârșește prin a se resorbi.
Vindecarea poate fi accelerată în aceste cazuri prin administrarea de bacteriostatice.

7.2. Complicații
Într-o proporție mai mică de cazuri aceste pleurezii exudative cronice se pot transforma
în empieme bacilare.

Alte complicații:

 moartea subită (în colecțiile abundente sau în cursul unei puncții);

 prinderea altor seroase (pleurezie de parte opusă, pericardită, ascită);
 tuberculoză pulmonară, simfize pleurale, pahipleurită.

37
 Sechelele pleurale produc tulburări de diferite intensități în funcția respiratorie. La copii,
exudatele se resorb de mai multe ori fără să dea naștere unei simfize. Foitele pleurale își refac
endoteliul distrus și spațiul virtual al pleurei rămâne liber.

La adult sau chiar și la copiii care au avut un revărsat mai abundent, rămâne de regulă, ca
o consecința durabilă a pleureziei, o simfiză pleurală. Ea poate fi de multe ori foarte subțire,
nediagnosticată clinic sau radiologic și constatabilă numai printr-o tentativa nereușită a unui
pneumotorax. Alte ori, ea se tratează printr-un sinus costodiafragmatic prins sau prin linia costo-
marginală pleurală.

După exudate care au persistat timp mai îndelungat pot rămâne simfize cu pahipleurite
însoțite de o retracție a hemitoracelui și o lipsă de expansiune inspiratorie a acestuia. La indivizii
tineri se produce în asemenea cazuri, de regula, și o scolioză moderată convexitatea îndreptată spre
partea opusă simfizei. O sechelă interesantă, dar destul de rară a pleureziei exudative, o constituie
calcificările. Ele formează placarde care au de cele mai multe ori o formă ovală sau a unei frunze.
Umbrele pe care le dau sunt foarte întinse, dar neomogene, fiind constituite dintr-o mare de noduli
calcificați, sudați între ei.

Calcificările pleurale survin și după un hemotorax traumatic sau un empiem. Uneori pot
fi mascate de o pahipleurită și realizează un aspect, care seamănă cu acelea ale unor colecții
pleurale.

7.3. Prognosticul
Prognosticul pleureziei exudative este, în imensa majoritate a cazurilor, favorabil. S-a
spus pe bună dreptate că pleurezia este cea mai curabilă dintre formele clinice ale TBC. Totuși, în
legătură cu această problemă trebuie formulate câteva rezerve.

Pe de o parte în ceea ce privește viitorul mai îndepărtat al pleuritelor, statistici foarte

numeroase, arată că în aproximativ 1/3 din cazuri, foștii bolnavi de pleurezie fac, mai ales în primii
3 ani de la vindecare, o tuberculoză pulmonară evolutivă. O mică parte din aceste tuberculoze
realizează tipul cortical pleurogen, majoritatea însă sunt tuberculoze fibro-cazeoase comune.

Pe de alta parte, dacă se cercetează sistemic antecedentele bolnavilor de TBC, se constată

că aproximativ 1/3 dintre ei au suferit de pleurezie. În toate cazurile de pleurezie se impune, pe de
o parte, o examinare minuțioasă a parenchimului pulmonar pentru a descoperi și trata din timp
eventualele focare active, pe de alta parte, o dispensarizare îndelungată pentru a surprinde cât mai
precoce orice nou focar pulmonar care și-ar face apariția.

38
 În scop preventiv, se recomandă foștilor pleuritici o cură de repaus de 6-12 luni. În
stabilirea prognosticului îndepărtat al unui pleuretic trebuie apoi avut în vedere faptul că în cazul
în care va face o tuberculoză pulmonară, nu va putea totdeauna să beneficieze de avantajele unui
pneumotorax sau cel al unui pneumoperitoneu. Tratamentul pleureziei exudative va fi în primul
rând general, adresându-se tuberculozei ca boală a întregului organism.

În fine, condițiile de microclimat, confort și alimentație, ca și calitățile morale,

cunoștințele, experiența și tactul personalului medical și auxiliar și modul în care acesta înțelege
să îngrijească bolnavii sunt tot atâția factori, meniți să contribuie la dezvoltarea unor reflexe
condiționate care inhibă apariția simptomelor generale și funcționale și favorizează vindecarea
procesului tuberculos.

8. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Intervențiile asistentului medical pentru menținerea independentei în satisfacerea nevoii
de a respira și a avea o buna circulație:

 explorează deprinderile de respirație ale pacientului

 învață pacientul:
 să facă exerciții respiratorii;
 să facă exerciții de mers, de relaxare;
 să aibă posturi adecvate, care sa favorizeze respirația;
 să înlăture obiceiurile dăunătoare.
Intervențiile asistentului pentru pacientul cu deficiente respiratorii sunt:

 îndepărtează secrețiile nazale  alimentează pacientul cu lichide călduțe

 umezește aerul din încăpere  pregătește psihic pacientul, în vederea
 asigură un aport suficient de lichide pe 24 aplicării tehnicilor de îngrijire și în vederea
de ore aspirării secrețiilor bronșice
 educă pacientul pentru a folosi batista  învaţă pacientul să evite schimbările bruște
individuală, de unică folosință de temperatură și de asemenea,
 educă pacientul pentru a evita împrăștierea aglomerațiile
secrețiilor nazale  învaţă pacientul să tușească, să expectoreze
 recomandă pacientului repaus vocal și să colecteze sputa
absolut  umezește aerul din încăpere cu apa
 favorizează modalități de comunicare alcoolizată
nonverbale  aspiră secrețiile bronșice dacă este cazul
 recomandă gargara cu soluții antiseptice
39
 învaţă pacientul să facă gimnastică
respiratorie
 asigură poziția șezând sau semișezând a
pacientului cu dispnee
 învaţă pacientul să renunțe la obiceiurile
dăunătoare (fumat)
 administrează tratamentul prescris:
antitusive, expectorante, bronhodilatatoare,
decongestionante ale mucoasei traheo-
bronsice
 asigură poziție antalgică
 învaţă pacientul să utilizeze tehnici de
relaxare
 pregătește psihic pacientul în vederea
oricărei tehnici la care va fi supus (puncții,
examene radiologice și endoscopice)

40
8.1. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE
Educația igienică urmărește însușirea de către individ a unor deprinderi de viaţa igienică,
precum și dobândirea de cunoștințe necesare pentru a înțelege rostul acestor deprinderi igienico-
fiziologice. Ea caută să-și atingă scopul explicându-i care sunt condițiile și rostul principalelor
funcții ale organismului, cauzele principale ale bolilor, modul de propagare a diverselor infecții,
mijloacele de prevenire, păstrarea și consolidarea rezistenței organismului.

Educația va începe din primă copilărie, prin obișnuirea copilului cu măsurile elementare
de curățenie corporală și vestimentară, exerciții fizice și altele. Se va trece apoi la cele privind
curățenia locuinței, a alimentelor și a școlii.

Pentru adult, ele vor privi, în afară de aceste reguli de igienă și reguli de igiena a muncii.
La început aceste deprinderi vor fi obținute prin impunerea anumitor reguli care vor fi observate
de copil în mediul familial. Cu timpul, ele vor fi completate prin cunoștințele necesare înțelegerii
lor, prin noțiuni de igienă introduse chiar în învățământul școlar, prin conferințe, publicații, afișe,
ilustrații, proiecții, etc.

În ceea ce privește tuberculoza, se va insista mai ales asupra noțiunii de contagiune,

asupra importanței unui diagnostic precoce, deci a unui examen medical la primele simptome
suspecte, ca și a unui examen medical periodic, asupra bazelor terapeutice și prevenirii prin repaus,
condiții igienice de viață și vaccinarea specifică. Propaganda sanitara urmărește pe lângă
propaganda individuală, mai ales mobilizarea întregii mase a populației pentru participarea la
efortul colectiv de apărare a sănătății, arătând rolul pe care fiecare, începând de la individul izolat
și până la cele mai mari colectivități, școala, industrii, armata, îl au și trebuie să-l aibă în această
luptă pentru prevenirea și lichidarea îmbolnăvirilor, pentru sănătatea publică.

Mijloacele de apărare existente, dar și cele care mai lipsesc, trebuie descrise și semnalate
tuturor, pentru ca să nu se creeze panică față de boală, dar în special să se stimuleze la luptă activă
prin prezentarea posibilităților de succes în această luptă. Conferințele pentru grupuri mai mici sau
mai mari, adaptate nivelului și gradului de înțelegere al fiecăruia, propaganda prin presa, afișe,
radio, cinematograf, expoziții, colțul sanitar, toate vor fi folosite în acest scop.

O atenție deosebită se va acorda organizațiilor de masă, a căror contribuție la acțiunea

sanitaro-profilactică este atât de importantă, pentru a le familiariza cu probleme la a căror rezolvare
sunt chemate să contribuie și să colaboreze. Pentru cercul restrâns al tuberculosului, educația și
propaganda reprezintă un element de prima importanță pentru a asigura participarea lui activă, la
41
procesul de vindecare și conservare a sănătății. Ele se vor exercita în cadrul spitalului, sanatoriului
și dispensarului și vor fi descrise odată cu sarcinile și modul de funcționare a acestora. Ftiziologul
va planifica și susține propaganda și educația sanitară în cadrul activității dispensarului din
teritoriu.

8.2. Măsuri pentru creșterea rezistenței nespecifice

Rezistența nespecifică a organismului este întreținută și mărita, în primul rând, prin
asigurarea unui raport bine echilibrat între aportul energetic din exterior, prin alimentație și
consumul energetic sub toate formele de activitate. În același timp vor contribui la funcționarea
normală a organismului, satisfacerea nevoilor sale în oxigen, lumină, temperatură, umiditate,
presiune atmosferică și condițiile de locuință.

Toți acești factori nu trebuie însă considerați numai sub aspectul strict cantitativ și
calitativ al fiecărui element luat în parte. Din învățătura lui I. P. Pavlov reiese că mediul extern
poate deveni și reprezentă de astfel, în toată complexitatea și întregul lui, un modificator al
organismului, prin intermediul scoarței cerebrale, coordonatoare a tuturor funcțiilor sale
fiziologice. Sub acest aspect înțelegem de ce trebuie să încadrăm în acest mediu modificator al
organismului nivelul cultural și de trai al individului în parte și al colectivității în general, gradul
de educație igieno-sanitară, în fine starea morală, determinată de condițiile economico-sociale în
care se desfășoară viață.

Organizarea mediului extern reprezintă realizarea, din toate aceste puncte de vedere, a
condițiilor celor mai favorabile pentru organism, interesând deci:

 igiena locuinței și a locului de muncă;

 alimentația;
 reglementarea efortului și a repausului;
 reîncadrarea în munca a tuberculosului;
 ridicarea culturală, în general și educația igienică și antituberculoasă, în special.

Acestea sunt dependente de buna organizare sociala privind sectoarele corespunzătoare.

Igiena locuinței trebuie să asigure, în primul rând, condiții care să reducă pericolul
contagiunii în caz de boală și pentru aceasta trebuie să dispună de spațiul necesar pentru a evita
aglomerarea indivizilor în încăperi mici; tot în acest sens va influența și luminozitatea încăperilor,
în special prin accesul direct al razelor solare, care prin acțiunea lor sterilizantă, sunt un element
de diminuare a contagiunii.

42
 În al doilea rând, locuința trebuie să asigure cubajul de aer necesar, considerat de cca. 30
m3 pentru un adult și 15 m3 pentru un copil. Umiditatea are acțiune patogenă directă, favorizând
afecțiunile reumatismale, ca și pe cele acute pulmonare și rinofaringiene; praful este nociv ca atare
sau ca vehicul transmițător al infecției.

În fine, aspectul încăperilor, culoarea lor, lumina sunt tot atâți factori care prin acțiunea
reflexelor condiționate pot influența organismul creând acea stare de mulțumire, ca expresie a unei
funcționări echilibrate a tuturor organelor sub acțiunea coordonatoare a creierului și care la rândul
ei este un important element al rezistenței organismului față de diverși agenți nocivi ai mediului
extern. Tot astfel, în ceea ce privește igiena locului de muncă, respectarea acestor prescripții va
avea ca efect, nu numai suprimarea directă a agenților nocivi, dar și crearea acelui complex de
excitanți condiționați stimulatori și reglatori ai tuturor funcțiilor organice.

Alimentația trebuie să facă față consumului energetic al organismului, dar în același timp
să asigure și alte funcții, precum creșterea și refacerea țesuturilor, după cum și nevoile specifice
de metabolism ale diverselor organe, cu exigentele și funcțiile lor particulare.

De aceea, rația alimentară nu poate fi calculată și prescrisă numai pe baza valorii ei

calorice, reprezentând valoarea ei energetică, ci trebuie să țină seama și de compoziția ei calitativă.
La rândul ei, valoarea energetică a alimentației va trebui să corespundă consumului energetic al
individului și în consecință, se va ține seama la calcularea ei, de vârsta individului, de felul muncii,
de condițiile în care se efectuează aceasta; la copil se va ține seama că, în afara de rația de
întreținere, mai are nevoie și de aceea de creștere.

În fine, modul de prezentare al alimentelor, variația lor, prin acțiunea lor asupra scoarței
cerebrale și prin intermediul acesteia asupra secreției glandelor digestive, este un element de care
trebuie să ținem seama. Valoarea energetică a alimentelor se exprimă în calorii și pentru calcularea
rației globale se va ține seama de valoarea calorică a diferitelor alimente, știind ca 1 g substanțe
proteice produce 4 calorii, 1 g lipide 9 calorii, iar 1 g glucide 4 calorii.

În linii generale, trebuie să amintim că, din punct de vedere al rezistenței la infecție,
proteinele de origine animală joaca un rol hotărâtor și absența lor din alimentația populației este
unul din principalii factori ai deficientei ei fizice și ai marii ei mortalități prin boli infecțioase. De
asemenea, este importantă, din punctul de vedere al calității și prezența vitaminelor. Nevoile și
caloriile vor fi satisfăcute mai ales prin glucide. Într-o rație alimentară bine echilibrată va trebui
ca 70 % din totalul caloriilor să provină din glucide, 18 % din lipide si 12 % din proteine; dintre
acestea, cel puțin 50 % trebuie sa fie de origine animala (lapte, ouă, carne), restul putând fi furnizat
din proteine de origine vegetală.
43
 Reglementarea efortului și a repausului constituie un element important în menținerea și
ameliorarea rezistenței nespecifice a organismului. În cadrul acesta se utilizează:

Organizarea muncii: adoptarea regimului de 8 ore de muncă și reducerea acestora pentru

anumite industrii în care munca se realizează în condiții deosebit de grele, la fel, concediile de
odihna acordate muncitorilor stau la baza unui regim de cruțare a forțelor de menținere a
rezistenței.

Reducerea efortului fizic prin mecanizarea muncii și prin raționalizarea manevrelor,

scutirea de muncă de noapte a femeilor, locuința în apropierea locului de muncă, sanatoriile de zi
și de noapte, adaptarea procesului de producție la aptitudinile și forța fizică a fiecărui muncitor,
calificarea profesională sunt toate măsuri care, ușurând munca, reduc prin aceasta uzarea
organismului.

Măsurile de protecție a muncii prin prevenirea accidentelor și înlăturarea tuturor factorilor

nocivi și a noxelor profesionale, asigură desfășurarea procesului de producție în condițiile cele mai
favorabile pentru organism.

Examenul medical preventiv, cel prenatal al femeilor însărcinate, condițiile de sarcina și

lehuzie contribuie ca deficientele patologice sau fiziologice să nu fie agravate de efort și condițiile
de muncă.

Pentru copii și tineretul școlar în general, creșele, căminele, școlile în aer liber,
preventorii, asigură dezvoltarea lor prin aplicarea unor tratamente tonifiante continue, în condiții
igienice, o restabilire a forțelor după munca școlară, o redresare a sănătății.

Toate aceste elemente de redresare a sănătății, de conservare și recâștigare a potențialului

de producție, astăzi puse la îndemâna masei mari a oamenilor muncii, sunt tot atâtea măsuri de
mărire a rezistentei nespecifice și astfel, indirect, de prevenire a tuberculozei.

9. MĂSURI DE SECURITATE A MUNCII ÎN

DOMENIUL SANITAR
Normele de securitate a muncii în domeniul sanitar sunt reglementari cu aplicabilitate
națională și cuprind prevederi minimale obligatorii pentru desfășurarea diferitelor activități în
condiții de securitate. La locurile de munca în care se desfășoară diverse activități în domeniul
sanitar vor fi repartizate numai persoanelor care au fost instruite din punct de vedere al securității
muncii.

44
 Astfel, persoanele care lucrează în domeniul sanitar vor fi informate cu privire la:

 riscurile la care sunt expuse privind o halat alb

contactarea unor boli;
 părțile periculoase ale echipamentelor
tehnice utilizate: butelii de oxigen,
aparatură electrică în cazul resuscitării
cardio-respiratorii etc.;
 dispozitivele de protecție existente în
serviciul de radiologie (ecran de protecție,
mănuși, șorțuri);
 mijloace de protecție și autoprotecție
pentru a evita contaminarea cu produse de
excreție (urina, materii fecale, sputa, lichid
de ascita), etc.;
 mod de intervenție în caz de avarii sau
accidente;
 semnificația marcajelor și inscripțiilor
diferitelor ambalaje (recipiente de sticlă,
cutii, flacoane etc.);
 semnificația tăblițelor de avertizare cu
semnalul de pericol biologic, de iradiere
etc.;
 purtarea echipamentului de protecție;
acesta este alcătuit din:
o calotă
o papuci ce pot fi ușor decontaminați
 se interzice efectuarea oricărei intervenții
cu mâinile umede la echipamente tehnice-
electrice și se interzice descompletarea
echipamentului electroizolant (podele,
covoare etc.);
 în secțiile de anestezie, terapie intensiva și
bloc operator, unde se lucrează cu gaze
narcotice inflamabile, se interzice purtare
îmbrăcămintei din fibre sintetice sau lână;
 se interzice ca în timpul desfășurării unor
tehnici medicale să se mănânce sau să se
atingă gura sau fața, cu mâinile;
 se vor utiliza grupuri sanitare separate de
cele destinate bolnavilor;
 depozitarea reziduurilor menajere se va
face separat de cele rezultate din activitatea
medicală;
 se cere respectarea întocmai a procedeelor
de lucru privind examinarea, investigarea
și aplicarea tratamentelor.

Vestiarele echipamentului individual de protecție vor fi separate de cele pentru

îmbrăcămintea personala de exterior. Echipamentul de protecție se utilizează numai în incinta
spitalului, acesta va fi schimbat cu hainele personale la ieșirea din tură, după o spălare și aseptizare
a mâinilor. Tehnica spălării mâinilor ar trebui să dureze 15-30 secunde. Pe mâinile ude aplicăm 3-
5 ml săpun sau un antiseptic care este special și se freacă mâinile 5 secunde pentru fiecare dintre
cei 6 pași arătați mai jos:

1. mâinile – pe fețele palmare 4. degetele – cu palma opusă

2. mâinile – pe fețele dorsale 5. policele – cu palma opusă

3. palmele – interdigital 6. unghiile – prin rotații cu palma opusă

45
 Când ar trebui spălate mâinile ?
 ori de câte ori mâinile sunt vizibil murdare;
 înainte de contactul cu pacientul;
 înainte de baie;
 după contactul cu sângele sau cu produsele
de excreție;
 după îndepărtarea mânușilor;
 înainte și după părăsirea saloanelor;
 înainte de mânuirea hranei;
 înainte de procedurile aseptice: îngrijirea
unei răni, injecții, puncții etc.;
 înainte de contactul cu orice pacient.
46
 CAPITOLUL II – Studii de caz
1. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU
PLEUREZIE SEROFIBROASĂ
1.1. CULEGEREA DATELOR
1.1.1. Date privind identitatea pacientului
Date relativ stabile Date variabile
nume S domiciliu comuna Oșorhei, județul Bihor
prenume A condiții de viață bune
vârsta 30 ani nu are preferințe
sex masculin alimentație alimentare
religie ortodox gusturi dietă normosodată
naționalitate român personale și ponderat
stare civilă căsătorit obiceiuri mănâncă neregulat
ritm de viață
ocupație mecanic de nu fumează
locomotivă nu consumă alcool

1.1.2. Date privind starea de sănătate anterioară

Date antropometrice Limite senzoriale

greutate 75 kg alergii la mirosuri puternice
înălțime 1,80 m proteze -
grup sanguin AII acuitate vizuală și foarte bune
Rh pozitiv auditivă

Antecedente herodo- somn calm, liniștit, fără coșmaruri

colaterale mobilitate normală
fără importanță alimentație inadecvata prin nerespectarea orelor

Antecedente personale de masă, cu o hidratare satisfăcătoare

hepatită tip A, la 12 ani eliminări normale

47
1.1.3. Informații legate de boală
Motivele internării:
- hipertermie - durere toracică

- astenie - inapetență

- tuse seacă - slăbiciune

Istoricul bolii
Debut în urmă cu două săptămâni, cu febra, frison, astenie, inapetență, tuse seacă. A fost
tratat de către medicul de familie, cu gentamicina și penicilină (injectabil). Nu s-au constatat
ameliorări clinice. Este trimis la Sanatoriu, unde se depistează o opacitate în jumătatea inferioară
stângă. Se constată o pleurezie și se internează de urgență.

Diagnosticul la internare
Pleurezie stângă TBC

Data internării
02.10.2014

Examenul pe aparate
Examenul clinic general: Aparat digestiv:
- tegumente palide, facies cu tentă - abdomen nedureros
semnificativă - ficat, splină – relații normale

Aparatul respirator: Aparat urogenital

- tuse expectorantă muco-purulentă în - relații normale
cantitate mică
Examen de specialitate
- în jumătatea inferioara stângă matitate,
Lichid pleural
vibrație toracală și murmur vezicular
- Reacția Rivalta – pozitiva – exudat
alveolar
- Glicopleurezie 55 mg %
Aparat cardio-vascular: - Proteine 37,5 %
- T.A. 120/70 mm Hg
Examen citologic
- Pulsul 80 bătăi/minut
- frecvente hematii
- Cord in limite normale
S=4 %; L=95 %; M=1 %.
- Batai cardiace normale

48
 Investigații de laborator Tymol = 8 uF
B.K. microscopie
Glicemie = 80 mg
- negativ
Examen urina – albumină, glucoză, pigmenți
- NR 2099
absenți
- negativ
Sediment – rare celule epiteliale, relativ
VSH = 58-94 mm/1 h
frecvente leucocite, rar microxalat de calciu
Hb = 85 %
Examen radiologic
L = 8500 ml/mm3 La jumătatea inferioara stângă opacitate
omogena întinsă, de ton subcostal, cu
N = 0 %; S = 68 %
marginea superioară concavă situată la
E = 3 %; L = 23 %; M = 6 % nivelul arcului posterior.

1.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

1.2.1. Analiza nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestări de Manifestări de
Surse de dificultate
fundamentală independență dependență
1. A respira și a - respirație ritmică - tahipnee - intoleranță la
avea o bună - tipul respirator 19 respirații/minut efort
circulație costal- inferior - modificarea - durere toracică
- frecvența pulsului amplitudinii - diminuarea
70 bătăi/minut respirației mobilității
- puls ritmic - tuse seacă
- TA 130/80 mmHg - spută mucoasă
- cord în limite - facies caracteristic
normale (palid)
- bătăi cardiace
normale
2. A bea și a - dentiție completă - greutate inferioară - durere
mânca - mucoasă bucală normalului - anxietate
umedă și roz - inapetență
3. A elimina - frecvența și - transpirații - starea fiziologică
calitatea abundente a organismului
eliminărilor de
urina și fecale
normale
4. A se mișca și a - dificultate de a se - oboseala
avea o bună postură mobiliza, a spălă, - durere
a merge
5. A dormi și a - ore insuficiente - stare de
se odihni de odihnă depresie

49
 6. A se îmbracă -capacitate fizică
și dezbracă de a se îmbracă și
dezbrăca
7. A-și menține - frisoane - proces
temperatura - hipertermie infecțios /
corpului în limite T= 38,8 0C inflamator
normale - diaforeză
8. A fi curat, - neglijarea - slăbiciuni
îngrijit, a-și proteja îndeplinirii - oboseală
tegumentele și îngrijirilor de
mucoasele igiena
- cianoza
tegumentelor
9. A comunica - expresie - neîncredere - anxietate
nonverbală
normala
10. A evita - creșterea ritmului - proces
pericolele respirator infecțios
11. A acționa - preocupare față - neacceptarea
conform propriilor de semnificația bolii
convingeri și valori suferinței
12. A fi preocupat în - incapacitate de - stres
vederea realizării a-și termina - anxietate
proiectele
13. A se recrea - dificultate de a - durere
se concentra - stare depresivă
14. A învăța - modificarea - cunoștințe - inaccesibilitate
comportamentului insuficiente la informații
față de sănătate asupra bolii

1.2.2. Manifestări de dependență

 dificultate în eliberarea căilor respiratorii;  postură inadecvată;
 dispnee;  alterarea tegumentelor și mucoaselor;
 diaforeză;  comunicare inadecvată la nivel afectiv;
 inapetență- alimentație inadecvată prin  dificultate în a-și acorda îngrijiri igienice.
deficit;

1.2.3. Diagnostic de nursing

 Obstrucția căilor respiratorii din cauza prezenței lichidului pleural manifestată
creșterii cantității de spută manifestată prin prin dispnee.
tuse.  Diaforeză din cauza hipertermiei
 Incapacitatea plămânului de a efectua manifestată prin transpirații abundente.
excursiile respiratorii normale datorită

50
 Alimentație inadecvată din cauza  Disconfort datorat respirației ineficiente
inapetenței manifestată prin scădere manifestată prin indispoziție, jenă.
ponderală.  Perturbarea ritmului somn-veche din cauza
 Lipsa cunoștințelor din cauza anxietății manifestată prin insomnie.
inaccesibilității la informație manifestată  Anxietate din cauza necunoașterii bolii
prin neliniște, teamă. manifestată prin teamă, neliniște,
 Vulnerabilitate din cauza procesului neîncredere.
infecțios manifestată prin apariția
complicațiilor.

1.2.4. Planificarea îngrijirilor

Obiective
 pacientul să respire liber pe nas;  pacientul să fie echilibrat psihic;
 pacientul să prezinte mucoase respiratorii  pacientul să aibă condiții de mediu
umede și integre; securizat;
 pacientul să prezinte rezistență crescută  pacientul să aibă toate nevoile
față de infecții; fundamentale satisfăcute pe toată perioada
 pacientul să aibă căile respiratorii spitalizării;
permeabile și o bună respirație;  pacientul să fie echilibrat fizic și psihic.

Intervenții
 măsor și notez funcțiile vitale;
 administrez medicația prescrisă de medic;
 supraveghez pacientul;
 susțin psihic pacientul;
 învăț pacientul să-și mențină
respiratorii curate pentru o bună respirație;
 asigur un climat securizat și confortabil
pentru pacient;
 umezesc aerului din încăpere;
 asigur un aport lichidian suficient în 24 ore;
 învăț pacientul să evite schimbările bruște
de temperatură și aglomerațiile;
 învăț pacientului tehnici utile pentru a tuși
și expectora mai ușor, precum și pentru a
căile colecta sputa;
 recomand poziția șezând sau semișezând;
 învăț utilizarea tehnicilor de relaxare;
 pregătesc psihic și fizic pacientul înaintea
oricărei tehnici, pentru o mai bună
colaborare și înlăturarea anxietății.

 informez pacientul să folosească batista

individuală și să evite împrăștierea
secrețiilor nazale;

51
1.2.5. Aplicarea îngrijirilor
Nevoia Diagnostic de Intervenții
Data Obiective Evaluare
afectată nursing autonome delegate
02/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să expectoreze secrețiile - învăț pacientul să - administrez Pacientul prezinta
de a avea o respiratorii din în 2 zile expectoreze, să tușească și tratamentul dispnee, tahipnee,
bună cauza creșterii - să tușească în mod să colecteze sputa prescris tuse chinuitoare
circulație cantității de spută eficace în termen de 4 zile - umezesc aerul din încăpere (expectorante – - căile respiratorii
manifestată prin - să-și elibereze căile - asigur poziții ce sirop de nu sunt suficient
tuse. respiratorii de secreții în 3 favorizează diminuarea pătlagina) de permeabile
zile dispneei - administrez
- să respire liber pe nas în oxigenul la
2 indicația
zile medicului
A respira și Incapacitatea - să-și diminueze - măsor și notez funcțiile - stare generală
de a avea o plămânului de a tahipneea în 60 de minute vitale alterată
bună efectua excursiile - să respire fără dificultate - învăț pacientul să utilizeze - pacientul prezintă
circulație respiratorii normale în termen de 3 zile tehnici de relaxare respirație dispneică
datorită prezenței - asigur poziție antalgică
lichidului plural - îndepărtez secrețiile nazale
manifestată prin
dispnee.
A elimina Diaforeză din - să-și crească cantitatea de - am lăsat porția de apa la - pacientul este
cauza hipertermiei lichide la 2000 ml/zi în 4 îndemână deshidratat datorită
manifestată prin zile - explic necesitatea de a bea hipertermiei și a
transpirații - să aibă mucoase umede cel puțin un pahar de apa transpirațiilor
abundente. în termen de 3 zile între mese. abundente
- pacientul să fie echilibrat - ofer pacientului un pahar
hidroelectrolitic de suc la orele: 1000; 1400;
2000
- calculez bilanțul ingestie-
eliminare

52
 A bea și a Alimentație - să crească în greutate 1 - învăț bolnavul valoarea - scădere
mânca inadecvată din kg pe săptămână energetică a alimentelor ponderală datorită
cauza inapetenței - să consume gustări între - servesc pacientul cu inapetenței
manifestată prin mesele principale alimente la o temperatură
scădere ponderală. - să ia suplimente nutritive moderată, la ore regulate și
apetisante
A-și Hipertermie din - să-și diminueze - aerisesc camera - administrez - stare de
menține cauza procesului temperatura cu 1-2 0C în 3 - asigur igiena tegumentelor medicația disconfort datorită
temperatura infecțios/inflamator zile - aplic comprese reci recomandata de frisoanelor
corpului în manifestată prin - să prezinte o temperatură - măsor temperatura medic
limite creșterea în limitele normale în 4 (antibiotice și
normale. temperaturii. zile antipiretice)
A dormi și Perturbarea - să doarmă 20-30 min. - învăț pacientul tehnici de - pacientul este
a se odihnii ritmului somn- ziua în termen de 1-2 zile relaxare obosit și anxios
veghe din cauza - să doarmă 6 ore - identific și înlătur nivelul
anxietății neîntrerupte pe timp de și cauza anxietății
manifestată prin noapte, în decurs de 4 zile
insomnie.
A Anxietate din cauza - să-și exprime diminuarea - asigur un mediu securizant - pacientul este
comunica necunoașterii bolii anxietății în termen de 3 și adecvat neîncrezător
manifestată prin zile
teamă, neliniște,
neîncredere.
A învăța Lipsa cunoștințelor - să înțeleagă în decurs de - explorez nevoile de - pacientul este
din cauza câteva zile noțiuni despre: cunoaștere receptiv la sfaturile
inaccesibilității la boală, tratament, măsuri - informez despre mijloacele date
informare preventive și resursele ce le pot asigura
manifestată prin
neliniște, teamă.
03/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să expectoreze secrețiile - urmăresc dacă pacientul - administrez - dispneea s-a
de a avea o respiratorii din în 24 h folosește tehnica învățată tratamentul diminuat, căile
bună cauza creșterii - sa tușească în mod - umezesc aerul din încăpere prescris respiratorii au
circulație cantității de spută eficace în 3 zile - asigur poziție antalgică devenit mai
53
 manifestată prin - să-și elibereze căile permeabile dar
tuse. respiratorii în 2 zile starea generală
- să respire fără dificultate este alterată
în termen de 2 zile
A bea și a Hidratarea și - asigur cantitate de lichide - urmăresc dacă pacientul se - pacientul este
mânca alimentația suficiente hidratează și se alimentează reechilibrat
inadecvată din - pacientul să fie echilibrat corect, după program hidroelectrolitic
cauza stării de hidroelectrolitic - îl încurajez pentru
slăbiciune - să consume gustări între progresele făcute
manifestată prin mesele principale
dezechilibru
hidroelectrolitic.
A-și Hipertermie din - pacientul să prezinte o - aerisesc camera - administrez - starea de
menține cauza procesului temperatură în limite - măsor temperatura medicația disconfort s-a
temperatura infecțios/inflamator normale în 48 h prescrisă diminuat
corpului în manifestată prin - să-și diminueze
limite creșterea temperatura cu 1 0C
normale. temperaturii.
A dormi și Perturbarea - să doarmă 6 ore pe - urmăresc pacientul dacă - diminuarea stării
a se odihnii ritmului somn- noapte neîntrerupt și-a însușit sfaturile și dacă de oboseală
veghe din cauza - să doarmă 30 min. în respectă programul dat
anxietății termen de 24 h
manifestată prin
insomnie.
A Anxietate din cauza - să-și exprime diminuarea - continui terapia de - reducerea
comunica necunoașterii bolii anxietății în 2 zile relaxare anxietății
manifestată prin - asigur un mediu securizant
teamă, neliniște,
neîncredere.
A învăța Lipsa cunoștințelor - să înțeleagă termeni - continui informarea și - acumularea de
din cauza despre boală, tratament și consolidarea datelor cunoștințe minime
inaccesibilității la măsuri preventive
informare
54
 manifestată prin
neliniște, teamă.
04/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să-și elibereze căile - umezesc aerul din încăpere - diminuarea
de a avea o respiratorii din respiratorii de secreții în - asigur poziție antalgică considerabila a
bună cauza creșterii termen de 24 h - administrez tratamentul dispneei și
circulație cantității de spută - să respire fără dificultate prescris ameliorarea stării
manifestată prin în termen de 24 h generale
tuse. - să expectoreze și să
tușească în mod eficace în
termen de 48 h
A bea și a Hidratarea și - pacientul să fie echilibrat - calculez raportul ingestie- - pacientul
mânca alimentația hidroelectrolitic eliminare reechilibrat
inadecvată din - mese dese și consistente - servesc mesele la ore hidroelectrolitic
cauza stării de după orarul prestabilit regulate - revenirea
slăbiciune - încurajez pacientul apetitului
manifestată prin
dezechilibru
hidroelectrolitic.
A-și Hipertermie din - să prezinte temperatură - măsor temperatura - administrez - ameliorarea
menține cauza procesului în limite normale în 24 h tratamentul satisfăcătoare a
temperatura infecțios/inflamator prescris stării de disconfort
corpului în manifestată prin
limite creșterea
normale. temperaturii.
A Anxietate din cauza - să-și exprime diminuarea - continui terapia - recăpătarea
comunica necunoașterii bolii anxietății în termen de 24 încrederii
manifestată prin h - reducerea
teamă, neliniște, considerabilă a
neîncredere. anxietății
A învăța Lipsa cunoștințelor - însușirea cunoștințelor - continui informarea - creșterea
din cauza despre boala acumulării de
inaccesibilității la cunoștințe
informare
55
 manifestată prin
neliniște, teamă.
05/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să-și elibereze căile - aerisesc camera - administrez - stare generală
de a avea o respiratorii din respiratorii în termen de 24 tratamentul satisfăcătoare
bună cauza creșterii h prescris
circulație cantității de spută - să respire fără dificultate
manifestată prin în termen de 24 h
tuse.
A bea și a Hidratarea și - asigurarea cantității de - servesc mesele regulat - pacient
mânca alimentația lichide și alimente - urmăresc hidratarea și reechilibrat
inadecvată din suficiente alimentarea hidroelectrolitic
cauza stării de - calculez raportul ingestie- - apetit normal
slăbiciune eliminare
manifestată prin
dezechilibru
hidroelectrolitic.
A-și Hipertermie din - să prezinte temperatură - măsor temperatura - administrez - stare de confort
menține cauza procesului în limite normale medicația termic
temperatura infecțios/inflamator prescrisă
corpului în manifestată prin
limite creșterea
normale. temperaturii.
A dormi și Perturbarea - să se odihnească suficient - continui terapia de - program somn-
a se odihnii ritmului somn- relaxare veghe normal
veghe din cauza - servesc o cană de lapte
anxietății seara
manifestată prin
insomnie.
A Anxietate din cauza - diminuarea anxietății - continui terapia - scăderea
comunica necunoașterii bolii anxietății
manifestată prin
teamă, neliniște,
neîncredere.
56
 A învăța Lipsa cunoștințelor - acumularea de noi - consolidez și îmbogățesc - creșterea
din cauza cunoștințe bagajul de cunoștințe despre interesului pentru
inaccesibilității la boală noi informații
informare
manifestată prin
neliniște, teamă.
11/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să-și mențină căile - aerisesc camera - administrez - starea generală
de a avea o respiratorii din respiratorii permeabile tratamentul bună
bună cauza creșterii prescris
circulație cantității de spută
manifestată prin
tuse.
A bea și a Hidratarea și - asigurarea aportului - urmăresc respectarea - apetit crescut
mânca alimentația suficient de lichide și orelor de masă și a cantității - pacient echilibrat
inadecvată din alimente de lichide necesare hidroelectrolitic
cauza stării de
slăbiciune
manifestată prin
dezechilibru
hidroelectrolitic.
A dormi și Perturbarea - să se odihnească suficient - urmăresc aplicarea - program normal
a se odihnii ritmului somn- tehnicilor de relaxare de somn
veghe din cauza învățate
anxietății
manifestată prin
insomnie.
A învăța Lipsa cunoștințelor - acumulare de noi - urmăresc îmbogățirea - acumularea tot
din cauza cunoștințe cunoștințelor despre boală mai mare de
inaccesibilității la cunoștințe
informare
manifestată prin
neliniște, teamă.

57
1.2.6. Externarea pacientului
Data externării
11/01/2015

Starea la externare
Ameliorat. Pacientul prezintă o respirație normală, cu mucoase fluide în cantitate
normală. Temperatura este în limite normale, apetitul satisfăcător, reechilibrat hidroelectrolitic, iar
starea generală este bună.

Bilanțul autonomiei
După evoluția clinică favorabilă, pacientul se externează deoarece își poate satisface
singur toate nevoile fundamentale, datorită recăpătării stării independenței avută înaintea
îmbolnăvirii. Evoluția clinică a fost favorabilă, dar cu formarea unei pahipleurite în treimea
inferioară externă stângă.

Recomandări la externare
- continuarea tratamentului ambulator până
la 6 luni prin dispensarul teritorial;
- repetarea investigațiilor prin dispensar
TBC (examen radiologic și examen de
spută);
- un aport alimentar adecvat, bogat în
proteine, lipide, glucide, vitamine și
minerale;
- o hidratare bună cu minim 2500 ml
lichide/zi;
- odihnă cu program de somn 8-9 ore/zi;
- folosirea în continuare a tehnicilor de
relaxare;
- dozarea efortului; alternarea orelor de
muncă fizică moderată cu orele de odihnă;
- schimbarea locului de muncă dacă este
cazul.

Examene paraclinice
Analiza cerută Mod de recoltare Valori normale Valoare obținută

- prin puncție 1-10 mm/1

B
venoasă 7-15 mm/2h
VSH - se recoltează 1,6 ml 58-94 mm/2h
sânge +0,4 ml citrat 2-13 mm/1h
F
de sodiu 3,8 % 12-17 mm/2h
- prin înțepare în B 13-17 g/100 ml
Hemoglobină 85%
pulpa degetului F 11-15 g/100 ml
- se recoltează 5-10 Reacția Tymol 0-4
Test de disproteinemie 8 uML
ml sânge venos uML

58
 - prin puncție
venoasă
Glicemie - se recoltează 2 ml 0,8-1,2 g ‰ 0,8 g ‰
sânge + 4 ml fluorură
de sodiu
- recoltarea se face
Examen de urină din mijlocul jetului 1010-1025 1020
urinar
- puncție pleurală -
Lichid pleural transsudat exudat
toracocenteză
Examenul radiologic
Poate afirma doar prezența lichidului, sediul și întinderea, dar nu și existența pleureziei
serofibrinoase. Apare o opacitate omogenă la baza sau în plin hemitorace.

Tratament la domiciliu
Denumirea Forma de Doza zilnică
Acțiune Doza unică
medicamentului administrare
Hidrazidă Comprimat Tuberculostatică 1 cp 1 cp
Bacteriostatica și
Rifampicină Comprimat 1 cp 1 cp
bactericidă
Pirazinamidă Comprimat Tuberculostatică 1 cp 1 cp
Etambutol Comprimat Tuberculostatică 1 cp 1 cp
Prednison Comprimat Antiinflamatoare 2 cp 1 cp
Vitamina C Comprimat Tonică 1 cp 1 cp
Algocalmin Comprimat Analgezică 1 cp 1 cp
Sirop de
Sirop Expectorant 3-4 lg 1-2 lg
pătlagină
Paracetamol Comprimat Antipiretic 2 cp 1 cp

59
2. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU
PLEURITĂ
2.1. CULEGEREA DATELOR
2.1.1. Date privind identitatea pacientului
Date relativ stabile Date variabile

nume P domiciliu Oradea, județul Bihor

prenume I condiții de viață bune
vârsta 35 ani nu are preferințe
alimentare
sex masculin alimentație
dietă normosodată și
religie ortodox condimentată
gusturi
naționalitate român personale și ponderat
obiceiuri
stare civilă căsătorit nu fumează
ritm de viață
ocupație inginer
construcții nu consumă alcool

2.1.2. Date privind starea de sănătate anterioară

Date antropometrice Limite senzoriale

greutate 90 kg alergii -

înălțime 1,80 m proteze -

grup sanguin 0I acuitate vizuală și foarte bune

auditivă
Rh pozitiv
somn regenerator, calm

Antecedente herodo- mobilitate normală

colaterale
alimentație în exces, prin mese copioase cu
fără importanță
hidratare satisfăcătoare – 2l/zi
Antecedente personale
eliminări normale
rujeolă, la 5 ani

60
2.1.3. Informații legate de boală
Motivele internării:
- durere toracică - oboseală, slăbiciune
- febră 28-39 0C - inapetență
- accese de tuse uscată - tuse: uscată, frecventă, persistentă,
- dispnee chintoasă
- semnul fizic principal – frecătură pleurală - astenie

Debut brusc cu febră, dureri toracice accentuate de tuse și respirație. Durerea toracică
obligă bolnavul să se culce pe partea afectată, pentru a pune în repaus hemitoracele bolnav. Tusea
este uscată și dureroasă. Apar transpirații și inapetență.

Medicul de familie îi recomandă internarea în Spitalul Județean Bihor pentru investigații

clinice și paraclinice.

Diagnosticul la internare - pleurezie stângă TBC.

Data internării
11.01.2015

Examenul pe aparate
Examenul clinic general: negativ
- tegumente palide, facies cu tentă VSH = 40-50 mm/1 h
semnificativă
Hb = 30 %
Aparatul respirator:
- tuse uscată L = 8500 ml/mm3
- frecătură pleurală Tymol = 8 uML
Aparat cardio-vascular:
- T.A. 130/80 mm Hg Glicemie = 90 mg
- Pulsul 90 bătăi/minut Examen urina – albumină, glucoză, pigmenți
- Cord in limite normale absenți
- Bătăi cardiace normale
Sediment – rare celule epiteliale, relativ
Aparat digestiv: frecvente leucocite, rar microxalat de calciu
- abdomen nedureros
- ficat, splină – relații normale Examen radiologic
Precizează existența și volumul colecției
Aparat urogenital lichidiene, exudatul apărând ca o opacitate
- relații normale bazală intensă și omogenă, cu partea
Investigații de laborator superioara delimitată. VSH este constant
accelerată, leucocitoză cu polinucleoză
B.K. microscopie
apare în primele zile.

61
2.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
2.2.1. Analiza nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestări de Manifestări de
Surse de dificultate
fundamentală independență dependență
1. A respira și a - respirație ritmică - tahipnee - intoleranță la
avea o bună - tipul respirator 19 respirații/minut efort
circulație costal- inferior - modificarea - durere toracică
- frecvența pulsului amplitudinii - diminuarea
70 bătăi/minut respirației mobilității
- puls ritmic - tuse seacă
- TA 130/80 mmHg - spută mucoasă
- cord în limite - facies caracteristic
normale (palid)
- bătăi cardiace
normale
2. A bea și a - dentiție completă - greutate inferioară - durere
- mucoasă bucală normalului - anxietate
mânca umedă și roz - inapetență
3. A elimina - frecvența și - transpirații - starea fiziologică
calitatea abundente a organismului
eliminărilor de
urina și fecale
normale
4. A se mișca și a - dificultate de a se - oboseala
mobiliza, a spălă, - durere
avea o bună a merge
postură
5. A dormi și a - ore insuficiente - stare de
de odihnă depresie
se odihni
6. A se îmbracă și -capacitate fizică
de a se îmbracă și
dezbracă dezbrăca
7. A-și menține - frisoane - proces
- hipertermie infecțios /
temperatura T= 38,8 0C inflamator
corpului în - diaforeză
limite normale
8. A fi curat, - neglijarea - slăbiciuni
îndeplinirii - oboseală
îngrijit, a-și îngrijirilor de
proteja igiena
tegumentele - cianoza
și mucoasele tegumentelor
9. A comunica - expresie - neîncredere - anxietate
nonverbală
normala
10. A evita - creșterea ritmului - proces
respirator infecțios
pericolele
62
 11. A acționa - preocupare față - neacceptarea
de semnificația bolii
conform suferinței
propriilor
convingeri și
valori
12. A fi - incapacitate de - stres
preocupat în a-și termina - anxietate
vederea realizării proiectele
13. A se recrea - dificultate de a - durere
se concentra - stare depresivă
14. A învăța - modificarea - cunoștințe - inaccesibilitate
comportamentului insuficiente la informații
față de sănătate asupra bolii

2.2.2. Manifestări de dependență

 dificultate în eliberarea căilor respiratorii;  postură inadecvată;
 dispnee;  alterarea tegumentelor și mucoaselor;
 diaforeză;  comunicare inadecvată la nivel afectiv;
 inapetență- alimentație inadecvată prin  dificultate în a-și acorda îngrijiri igienice.
deficit;

2.2.3. Diagnostic de nursing

 Dificultatea eliberării căilor respiratorii din  Postură inadecvată din cauza durerii
cauza creșterii cantității de spută manifestată prin poziție antalgică -
manifestată prin tuse. ortopnee.
 Incapacitatea plămânului de a efectua  Alterarea tegumentelor și mucoaselor din
excursiile respiratorii normale datorită cauza diaforezei manifestată prin
prezenței lichidului plural manifestată prin deshidratare.
dispnee.  Comunicarea ineficientă la nivel afectiv
 Diaforeză din cauza hipertermiei din cauza alterării stării generale
manifestată prin transpirații abundente. manifestată prin anxietate.
 Alimentație inadecvată din cauza  Îngrijiri igienice precare datorită durerii și
inapetenței manifestată prin scăderea în slăbiciunii manifestată prin dezinteres față
greutate. de ținuta sa.

2.2.4. Planificarea îngrijirilor

Obiective
 pacientul să respire liber pe nas;
63
  pacientul să prezinte mucoase respiratorii  pacientul să aibă condiții de mediu
umede și integre; securizat;
 pacientul să prezinte rezistență crescută  pacientul să aibă toate nevoile
față de infecții; fundamentale satisfăcute pe toată perioada
 pacientul să aibă căile respiratorii spitalizării;
permeabile și o bună respirație;  pacientul să fie echilibrat fizic și psihic.
 pacientul să fie echilibrat psihic;

Intervenții
 măsor și notez funcțiile vitale;
 administrez medicația prescrisă de medic;
 supraveghez pacientul;
 susțin psihic pacientul;
 învăț pacientul să-și mențină
respiratorii curate pentru o bună respirație;
 asigur un climat securizat și confortabil 
pentru pacient;
 umezesc aerului din încăpere;
 asigur un aport lichidian suficient în 24 ore;
 învăț pacientul să evite schimbările bruște de
temperatură și aglomerațiile;
 învăț pacientului tehnici utile pentru a tuși și
expectora mai ușor, precum și pentru a
căile colecta sputa;
 recomand poziția șezând sau semișezând;
învăț utilizarea tehnicilor de relaxare;
 pregătesc psihic și fizic pacientul înaintea
oricărei tehnici, pentru o mai bună
colaborare și înlăturarea anxietăți

 informez pacientul să folosească batista

individuală și să evite împrăștierea
secrețiilor nazale;

64
2.2.5. Aplicarea îngrijirilor

Nevoia Diagnostic de Intervenții

Data Obiective Evaluare
afectată nursing autonome delegate
11/01/2015 - să-și elibereze căile
respiratorii în termen de
Dificultatea - aerisesc încăperea și
3 zile; - pacientul prezintă
eliberării căilor umezesc aerul;
- să tușească în mod - administrez tahipnee, tuse seacă
respiratorii din - învăț pacientul să
eficace în termen de 48 medicația chinuitoare;
cauza creșterii tușească, să expectoreze și
h; prescrisă - căile respiratorii nu
cantității de spută să colecteze sputa în vasul
- să expectoreze (expectorante). sunt suficient de
manifestată prin dat;
secrețiile în termen de permeabile, făcând
tuse. - măsor și notez funcțiile
24 h; respirația dificilă.
A respira și a vitale.
- să respire liber pe nas
avea o bună
în termen de 3 zile.
circulație
Incapacitatea - asigur poziția
plămânului de a semișezând, ce
efectua excursiile - să-și diminueze favorizează diminuarea
- starea pacientului
tahipneea în 45 minute; dispneei; - administrez
respiratorii normale este alterată;
- să respire fără - îndepărtez secrețiile medicația
datorită prezenței dificultate în termen de nazale; prescrisă
- pacientul este
lichidului plural dispneic.
3 zile - învăț pacientul să
manifestată prin utilizeze tehnici de
dispnee. relaxare.
A-și menține Diaforeză din cauza - să-și diminueze - schimb lenjeria de pat și
temperatura hipertermiei temperatura corpului de corp, ori de cate ori - administrez - stare de disconfort
corpului în manifestată prin cu 1-2 0C în 3 zile; este nevoie; antipiretice și datorită frisoanelor
limite transpirații - să fie echilibrat - măsor temperatura. antibiotice - transpirații
normale abundente. hidroelectrolitic.

65
 Alimentație - să consume gustări - învăț principiile nutritive
inadecvată din cauza apetisante între mesele ale alimentelor;
A bea și a - scădere ponderală
inapetenței principale; - servesc pacientul cu
mânca datorită inapetenței.
manifestată prin - să crească în greutate 1 alimente la o temperatură
scăderea în greutate. kg pe săptămână. moderată, la ore regulate.
- să-și exprime
Postură inadecvată diminuarea durerii în 3
- învăț exerciții de
A se mișca și din cauza durerii zile;
gimnastica respiratorie; - pacientul este anxios
a avea o bună manifestată prin - să-și exprime
- învăț pacientul tehnici de datorită durerii.
postură poziție antalgică – diminuarea senzației de
relaxare.
ortopnee. disconfort în termen de
2 zile.
Alterarea - explic necesitatea de a
A fi curat, - pacientul este
tegumentelor și - să prezinte o bea cel puțin 1 pahar apă
îngrijit, a-și deshidratat
mucoaselor din temperatura în limitele între mese;
proteja - tegumentele și
cauza diaforezei normale în termen de 3 - informez despre
tegumentele mucoasele sunt
manifestată prin zile. necesitatea consumului a
și mucoasele uscate.
deshidratare. cel puțin 2,5-3 l apă/zi.
Comunicarea - dau informații despre
- pacientul este
ineficientă la nivel boală, încercând să înlătur
- să comunice eficace cu neîncrezător în
afectiv din cauza anxietatea;
A comunica medicul și cu alte ameliorarea
alterării stării - pun în valoare
persoane în 3 zile. simptomelor și
generale manifestată capacitatea și realizările
vindecarea bolii.
prin anxietate. anterioare.
- ajut pacientul să-și facă
baie;
Îngrijiri igienice
A fi curat, - efectuez toaleta pe
precare datorită
îngrijit, a-și - să-și facă singur regiuni;
durerii și slăbiciunii
proteja îngrijiri de igiena în 3 - asigur temperatura apei - igienă precară
manifestată prin
tegumentele zile. de 37,5 0C și a camerei 21
dezinteres față de
și mucoasele 0
C;
ținuta sa.
- protejez patul cu
mușama și aleză.
66
12/01/2015 Dificultatea
eliberării căilor
- să-și elibereze căile - urmăresc pacientul dacă
respiratorii din - dispneea s-a
respiratorii în 24 h; folosește tehnica învățată; - administrez
cauza creșterii diminuat, căile
- să expectoreze - umezesc aerul din tratamentul
cantității de spută respiratorii au devenit
secrețiile și să tușească încăpere. prescris.
manifestată prin mai permeabile
în mod eficace în 24 h.
tuse.
A respira și a
avea o bună Incapacitatea
circulație plămânului de a - să respire fără
- învăț tehnici de relaxare;
efectua excursiile dificultate în termen de - starea generală este
- îndepărtez secrețiile
respiratorii normale 2 zile alterată;
nazale;
datorită prezenței - să expectoreze - pacientul este
- asigur poziție
lichidului plural secrețiile în termen de dispneic.
semișezând.
manifestată prin 24 h.
dispnee.
- să-și diminueze
A-și menține Diaforeză din cauza temperatura corpului cu - asigur aportul lichidian - administrez - cantitatea
temperatura hipertermiei 1-2 0C în termen de 2 necesar pe 24 h; medicația transpirațiilor s-a
corpului în manifestată prin zile; - schimb lenjeria de pat și prescrisă diminuat, iar starea de
limite transpirații - pacientul să fie de corp, ori de cate ori (antipiretice); disconfort s-a
normale abundente. echilibrat este nevoie. ameliorat.
hidroelectrolitic.
- să consume gustări
Alimentație apetisante între mese;
inadecvată din cauza - pacientul să fie - servesc alimente
A bea și a - ameliorarea
inapetenței echilibrat apetisante, bogate în
mânca inapetenței
manifestată prin hidroelectrolitic; calorii, la ore regulate.
scăderea în greutate. - pacientul să crească în
greutate 1 kg/săptămână

67
 Alterarea
A fi curat,
tegumentelor și - să prezinte
îngrijit, a-și - urmăresc și calculez - tegumentele și
mucoaselor din temperatură în limitele
proteja raportul ingestie- mucoasele au devenit
cauza diaforezei normale în termen de 2
tegumentele eliminare. mai permeabile.
manifestată prin zile.
și mucoasele
deshidratare.
Comunicarea
ineficientă la nivel - să comunice cu - pun în valoare
- pacientul este
afectiv din cauza medicul și cu alte capacitățile pacientului;
A comunica receptiv la sfaturile
alterării stării persoane în mod eficace - ascult doleanțele
date.
generale manifestată în 24 h. pacientului
prin anxietate.
Îngrijiri igienice
precare datorită - pregătesc materialele
A fi curat,
necesare pentru baie și
îngrijit, a-și durerii și - să-și facă singur
urmăresc pacientul în
proteja slăbiciunii îngrijiri de igiena în 2 - igiena satisfăcătoare
timpul efectuării
tegumentele manifestată prin zile.
îngrijirilor de igiena,
și mucoasele dezinteres față de
ajutându-l.
ținuta sa.
13/01/2015 Dificultatea
- să expectoreze
eliberării căilor - umezesc aerul din
secrețiile și să tușească - diminuarea
A respira și a respiratorii din încăpere;
în mod eficace; - administrez considerabila a
cauza creșterii - urmăresc folosirea
avea o bună - să respire fără medicația dispneei si
cantității de spută tehnicilor de relaxare;
circulație dificultate în 2 zile; prescrisă ameliorarea stării
manifestată prin - administrez medicația
- să-și elibereze căile generale.
tuse. prescrisă.
respiratorii în 24 h.
A-și menține Diaforeză din cauza
- dispariția
temperatura hipertermiei - să-și diminueze -administrez
- asigur aport lichidian transpirațiilor, dar
corpului în manifestată prin temperatura cu 1 0C în medicația
necesar. menținerea crescută a
limite transpirații termen de 1 zi. prescrisă
temperaturii.
normale abundente.

68
 Alimentație
- asigurarea unui aport
inadecvată din cauza
A bea și a alimentar suficient; - servesc mese apetisante - creșterea poftei de
inapetenței
mânca - să crească în greutate la ore regulate. mâncare.
manifestată prin
cu 1 kg/săptămână.
scăderea în greutate.
Postură inadecvată
- urmăresc folosirea
A se mișca și din cauza durerii
- să înlăture starea de tehnicilor de relaxare și - ameliorarea stării de
a avea o bună manifestată prin
disconfort. îmbunătățirea stării de disconfort.
postură poziție antalgică –
confort.
ortopnee.
Alterarea
A fi curat,
tegumentelor și - permeabilitate
îngrijit, a-și - să prezinte - urmăresc aportul
mucoaselor din normală la nivelul
proteja temperatura în limite lichidian și raportul
cauza diaforezei tegumentelor și
tegumentele normale. ingestie-eliminare.
manifestată prin mucoaselor.
și mucoasele
deshidratare.
Comunicarea
ineficientă la nivel
- să comunice în mod - ascult și încurajez - receptivitate
afectiv din cauza
A comunica eficace cu persoanele pacientul în problemele crescută la sfaturile
alterării stării
din jur. sale. date și însușirea lor.
generale manifestată
prin anxietate.
Îngrijiri igienice
A fi curat, precare datorită
- urmăresc și încurajez
îngrijit, a-și durerii și
- să-și facă singur igiena pacientul în timpul - îmbunătățirea
proteja slăbiciunii
corporală. efectuării igienei igienei corporale.
tegumentele manifestată prin
corporale.
și mucoasele dezinteres față de
ținuta sa.
07/02/2015 A respira și a Dificultatea - administrez
- să-și mențină căile - umezesc aerul din
avea o bună eliberării căilor medicația - stare generală bună.
respiratorii permeabile. cameră.
circulație respiratorii din prescrisă
69
 cauza creșterii
cantității de spută
manifestată prin
tuse.

Alimentație
inadecvată din cauza - pacientul să se
A bea și a - urmăresc respectarea - apetit crescut;
inapetenței alimenteze în mod
mânca programului de masă. - pacient echilibrat.
manifestată prin corespunzător.
scăderea în greutate.
Alterarea
A fi curat,
tegumentelor și
îngrijit, a-și - să prezinte - urmăresc și calculez
mucoaselor din - tegumente și
proteja temperatura în limite raportul ingestie-
cauza diaforezei mucoase normale.
tegumentele normale. eliminare.
manifestată prin
și mucoasele
deshidratare.
Comunicarea
ineficientă la nivel
- încurajez pacientul - receptiv la sfaturi și
afectiv din cauza - să comunice în mod
A comunica pentru menținerea acumularea de noi
alterării stării eficace cu cei din jur.
sănătății. cunoștințe.
generale manifestată
prin anxietate.
Îngrijiri igienice
A fi curat, precare datorită
îngrijit, a-și durerii și
- să-și facă singur igiena - încurajez pacientul în
proteja slăbiciunii - igiena foarte bună.
corporală. menținerea sănătății.
tegumentele manifestată prin
și mucoasele dezinteres față de
ținuta sa.

70
2.2.6. Externarea pacientului
Data externării
07/02/2015

Starea la externare
 vindecat;  temperatura este în limite
 pacientul prezintă o bună normale;
respirație;  apetitul este satisfăcător;

 mucoasele sunt fluide și în  pacientul este reechilibrat

cantitate normală; hidroelectrolitic;
 starea generală este bună.

Bilanțul autonomiei
După tratamentul efectuat și îngrijirile acordate în timpul spitalizării, pacientul este
externat deoarece își poate satisface singur toate nevoile fundamentale, datorită recăpătării stării
independenței avută înaintea îmbolnăvirii. Evoluția clinică a fost favorabilă.

Recomandări la externare
- evitarea schimbărilor bruște de temperatură și a aglomerațiilor;
- un aport alimentar adecvat, bogat în proteine, lipide, glucide, vitamine și minerale;
- odihnă – cu program de somn de 8-9 h/zi;
- folosirea în continuare a tehnicilor de relaxare și a exercițiilor respiratorii;
- dozarea efortului, alternarea orelor de muncă fizică moderată cu orele de relaxare;
- efectuarea analizelor medicale minime, cel puțin o data pe an.
Examene paraclinice
Analiza cerută Mod de recoltare Valori normale Valoare obținută

- prin puncție 1-10 mm/1

venoasă B
7-15 mm/2h
VSH - se recoltează 1,6 ml 40-50 mm/1h
2-13 mm/1h
sânge +0,4 ml citrat F
de sodiu 3,8 % 12-17 mm/2h

- prin înțepare în B 13-17 g/100 ml

Hemoglobină 30%
pulpa degetului F 11-15 g/100 ml
- prin puncție
venoasă Reacția Tymol 0-4
Test de disproteinemie 8 uML
- se recoltează 5-10 uML
ml sânge simplu

71
 - prin puncție
venoasă
Glicemie - se recoltează 2 ml 0,8-1,2 g ‰ 0,9 g ‰
sânge + 4 ml fluorură
de sodiu
- recoltarea se face
Examen de urină din mijlocul jetului 1010-1025 1020
urinar
- puncție pleurală -
Lichid pleural transsudat transsudat
toracocenteză

Tratament la domiciliu
Denumirea Forma de Doza zilnică
Acțiune Doza unică
medicamentului administrare

Alindor capsule antinevralgică 1 cp 1 cp

Algocalmin capsule analgezică 1 cp 1 cp
Acid
capsule antipiretică 1 cp 1 cp
acetilsalicilic
Prednison capsule antiinflamatoare 2 cp 1 cp
Vitamina C capsule tonică 1 cp 1 cp
Paracetamol capsule antipiretică 2 cp 1 cp

72
3. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU
PLEUREZIE PURULENTĂ TUBERCULOASĂ
3.1. CULEGEREA DATELOR
3.1.1. Date privind identitatea pacientului
Date relativ stabile Date variabile
nume R domiciliu Oradea, județul Bihor
prenume S condiții de viață bune
vârsta 55 ani nu are preferințe
sex masculin alimentare
alimentație
religie ortodox gusturi dietă hipersodată și
naționalitate român personale și condimentată
stare civilă căsătorit obiceiuri ponderat
ritm de viață nu fumează
ocupație electrician nu consumă alcool

3.1.2. Date privind starea de sănătate anterioară

Date antropometrice Limite senzoriale

alergii -
greutate 85 kg
proteze -
înălțime 1,70 m
acuitate vizuală și
foarte bune
grup sanguin 0I auditivă

Rh pozitiv somn regenerator, calm

mobilitate normală

- bogată, hrănitoare, cu mese regulate,

dar cu o dietă hipersodată și
Antecedente herodo- alimentație condimentată
colaterale
- hidratare satisfăcătoare de 2,5 l / zi
fără importanță
eliminări normale
Antecedente personale
rujeolă, la 5 ani

73
3.1.3. Informații legate de boală
Motivele internării:
- febră cu caracter de supurație; - transpirații profuze;
- alterarea severă a stării generale; - frisoane;
- junghi toracic rebel la tratament; - paloare;
- semne de supurație profundă; - anorexie;
- febră mare remitentă; - astenie.
Debutul bolii este variabil, fiind adesea mascat de boala primitivă. Boala este sugerată de
febra cu caracter de supurație, alterarea severa a stării generale, de junghi toracic rebel la tratament.

Diagnosticul se bazează pe prezența unei pneumopatii sau a unei tuberculoze pulmonare,

la care se adaugă junghiul toracic ce nu cedează la tratament și semnele de supurație profundă:
febra mare remitentă, cu transpirații și frisoane, paloare, anorexie și astenie.

Data internării
10.02.2015

Examenul pe aparate
Examenul clinic general: - Cord în limite normale
- facies cu aspect semnificativ, tegumente Aparat digestiv:
palide, stare generală sever alterată - abdomen nedureros
Aparatul respirator: - ficat, splină – relații normale

- tuse expectorantă mucopurulentă, în Aparat urogenital

cantitate mare; - relații normale
- examenul fizic poate pune în evidență un
Investigații de laborator
edem al peretelui, sensibilitate locală,
adenopatie axilară; B.K. microscopie

- examenul radiologic – poate afirma negativ

prezența lichidului, sediul și întinderea, dar
VSH = 70-82 mm/2 h
nu și existența pleureziei purulente;
- apare o opacitate omogenă bazală. Hb = 90 %

Aparat cardio-vascular: L = 9000 ml/mm3

- T.A. 170/90 mm Hg Tymol = 10 uML

- Pulsul 60 bătăi/minut
Glicemie = 95 mg
74
 Examen urina – albumină, glucoză, pigmenți
absenți
Sediment – rare celule epiteliale, relativ
frecvente leucocite, rar microxalat de
calciu
Examen radiologic
La jumătatea inferioară stânga apare o
opacitate omogenă, de ton subcostal, cu
marginea superioară concavă situată la
nivelul arcului posterior.

3.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

3.2.1. Analiza nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestări de Manifestări de
Surse de dificultate
fundamentală independență dependență
1. A respira și a - tipul respirației: - tahipnee 24 - durere toracică;
avea o bună costal-inferior respirații/minut; - diminuarea
circulație - cord în limite - modificarea mobilității;
normale amplitudinii - anxietate;
respiratorii; - intoleranță la
- spută efort;
mucopurulentă; - prezența secreției
- hipertensiune
arterială 170/90 mm
Hg;
- facies caracteristic
2. A bea și a - dentiție completă; - anorexie; - slăbiciune;
mânca - mucoasă bucală - greutate inferioară - durere;
umedă și roz. celei normale. - anxietate.
3. A elimina - transpirații - proces infecțios/
profuze inflamator.
4. A se mișca și - dificultate de a se - oboseală;
avea o bună mobiliza, a se spală, - durere;
postură a merge
5. A dormi și a - ore insuficiente de - stare depresivă;
se odihni somn - anxietate;
- durere.
6. A se îmbracă - dificultate în a-și - diminuarea
și dezbracă mișca membrele mobilității;
superioare - durere;
- oboseala.
7. A-și menține - diaforeză; - proces infecțios/
temperatura - frisoane; inflamator.
corpului în limite - hiperpirexie
normale 39-40 0C.
8. A fi curat, - deprinderi igienice - cianoza - dispneea
îngrijit, a-și proteja satisfăcătoare tegumentelor
75
 tegumentele și
mucoasele
9. A comunica - neîncredere; - anxietate;
- suspiciune. - durere.
10. A evita - creșterea ritmului - proces infecțios/
pericolele respirator; inflamator;
- hipertensiune. - anxietate.
11. A acționa - preocupare față de - neacceptarea bolii
conform propriilor semnificația
convingeri și valori suferinței
12. A fi preocupat - incapacitatea de a- - stres;
în vederea realizării și termina - anxietate.
proiectele
13. A se recrea - dificultate de a se - durere;
concentra - depresie.
14. A învăța - modificarea - cunoștințe - inaccesibilitatea la
comportamentului insuficiente despre informații.
față de sănătate boală, despre
măsurile de
prevenire, despre
tratament și
convalescență.

3.2.2. Manifestări de dependență

 Obstrucția căilor respiratorii;  Vulnerabilitate față de pericole;
 Alterarea respirației-dispnee;  Postură inadecvată;
 Diaforeză;  Lipsa cunoștințelor despre boală;
 Circulație inadecvată;  Anxietate;
 Alterarea tegumentelor și mucoaselor;  Insomnie;
 Alimentație inadecvată prin deficit –  Disconfort;
anorexie;

3.2.3. Diagnostic de nursing

 Obstrucția căilor respiratorii din cauza  Diaforeză din cauza hipertermiei
creșterii cantității de spută manifestată prin manifestată prin transpirații profuze.
tuse.  Circulație neadecvată din cauza anxietății
 Incapacitatea plămânului de a efectua manifestată prin hipertensiune arterială.
excursiile respiratorii normale datorită
prezenței lichidului.

76
 Alterarea tegumentelor și mucoaselor din  Lipsa cunoștințelor despre boală din cauza
cauza diaforezei manifestată prin inaccesibilității la informații manifestată
deshidratare. prin neliniște, teamă.
 Alimentație inadecvată din cauza anorexiei  Anxietate din cauza necunoașterii bolii
manifestată prin scădere ponderală. manifestată prin neîncredere, teamă,
 Vulnerabilitate din cauza procesului neliniște.
infecțios manifestată prin apariția  Perturbarea ritmului somn-veghe din cauza
complicațiilor. anxietății manifestată prin insomnie.
 Postură inadecvată din cauza durerii  Disconfort datorat respirației ineficiente
manifestată prin poziție antalgică – manifestată prin jenă, indispoziție.
ortopnee.

3.2.4. Planificarea îngrijirilor

Obiective
 pacientul să respire liber pe nas;
 pacientul să nu devină sursă de infecții;
 pacientul să prezinte mucoase respiratorii
umede și integre;
 pacientul să prezinte rezistență crescută
față de infecții;
 pacientul să prezinte căi respiratorii
permeabile și o bună respirație;
 pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic.
 pacientul să fie echilibrat fizic și psihic;
 pacientul să aibă condiții de mediu
securizant;

Intervenții
 măsor și notez funcțiile vitale  învăț pacientul să evite schimbările bruște
 administrez medicația prescrisă; de temperatură și aglomerațiile;
 supraveghez pacientul;  învăț pacientul să tușească, să expectoreze
 îndepărtez secrețiile nazale; și să colecteze sputa;
 umezesc aerul din încăpere;  asigur poziție semișezând pentru
 susțin psihic pacientul și învăț tehnici de diminuarea dispneei;
relaxare;  pregătesc pacientul psihic, înaintea oricărei
 asigur un aport lichidian suficient pe 24 h; tehnici la care va fi supus;

 învăț exerciții de îmbunătățire a respirației;  recoltez sânge pentru examene de

 educ pacientul să folosească batista laborator;

individuală și să evite împrăștierea  calculez bilanțul ingestie-excreție.

secrețiilor nazale;

77
 Nevoia Diagnostic de Intervenții
Data Obiective Evaluare
afectată nursing autonome delegate
10/02/2015 - pacientul să respire - îndepărtez secrețiile - pacientul prezintă:
liber pe nas; nazale; tuse, tahipnee;
- să prezinte căi - umezesc aerul din - căile respiratorii nu
respiratorii încăpere; sunt suficient de
- administrez
permeabile; - asigur un aport tratamentul permeabile;
Obstrucția căilor - să expectoreze suficient de lichide /24 h; - starea generală este
respiratorii din cauza prescris
secrețiile în 48 h; - învăț pacientul să (expectorante); alterată
creșterii cantității de
spută manifestată - să-și elibereze căile tușească, să - administrez
prin tuse. cu minim de expectoreze și să oxigen
dificultate în 3 zile. colecteze sputa;
- învăț pacientul să facă
gimnastică respiratorie;
- asigur poziție
A respira și a
avea o bună semișezând;
circulație - să-și diminueze - măsor și notez funcțiile - junghi toracic rebel
tahipneea în 30 de vitale; la tratament;
Incapacitatea
plămânului de a minute; - asigur poziție - frison;
efectua excursiile - să respire fără semișezând; - paloare;
respiratorii normale dificultate în termen - învăț pacientul să -administrez - facies caracteristic;
datorită prezenței de 24 h; utilizeze tehnici de oxigen - anxietate;
lichidului - să aibă un ritm relaxare; - durere.
manifestată prin respirator regulat în - pregătesc psihic
dispnee. termen de 45 minute; pacientul înaintea
- pacientul să fie oricărei tehnici la care
echilibrat psihic. este supus.
Circulație inadecvată - administrez
- pacientul să prezinte o - asigur alimentație bogată - pacientul este
din cauza anxietății medicația
circulație adecvată; în fructe și zarzavaturi; anxios;
manifestată prin prescrisă:
78
 hipertensiune - pacientul să fie
arterială. echilibrat
- să prezinte puls
periferic bine bătut în
termen de 24 h;
- să-și exprime
diminuarea durerii în
termen de 48 h.
- pacientul să-și
mențină temperatura
corpului în limite
normale în 24 h;
A-și menține Diaforeză din cauza - pacientul să fie
temperatura hipertermiei echilibrat
corpului în manifestată prin hidroelectrolitic;
limite transpirații profuze. - pacientul să aibă o
normale stare de bine fizic și
psihic;
- să-și diminueze
temperatura cu 1-2 0C
în 24 h.
- pacientul să fie
echilibrat nutrițional;
- pacientul să fie
Alimentație echilibrat
inadecvată din cauza hidroelectrolitic;
A bea și a
anorexiei manifestată - să consume gustări
mânca
prin scădere între mesele principale;
ponderală. - să ia 3 mese echilibrate
în termen de 48 h;
- să-și crească aportul
caloric.
79
- învăț să reducă sarea din diuretice și - pacientul prezintă:
alimentație; hipotensoare; slăbiciune și oboseală.
- urmăresc efectul
medicamentelor.
- pacientul prezintă
- aplic comprese reci;
- aerisesc camera; cefalee, sete,
- calculez bilanțul ingestie- frisoane, transpirații
eliminare pe 24 h; - administrez profuze, limba
- servesc pacientul cu medicația saburală;
lichide călduțe în cantitate prescrisă: - proces inflamator/
suficientă; antipiretice și infecțios.
- mențin igiena antibiotice;
tegumentelor;
- schimb lenjeria de pat și
de corp, ori de cate ori este
nevoie;
- măsor temperatura.
- stare nutrițională
- învăț principiile nutritive
precară;
ale alimentelor;
- anorexie;
- conștientizez pacientul
- denutriție;
asupra importanței
regimului alimentar în - deshidratare.
menținerea sănătății;
- servesc pacientul cu
alimente la o temperatură
moderată, la ore regulate și
prezentate atrăgător;
 - învăț pacientul
echivalentele cantitative și
calitative ale principiilor
alimentare.
- să prezinte o - ajut pacientul să-și facă - pielea este roșie,
temperatură în limite baie, efectuând toaleta pe caldă și transpirată.
Alterarea normale în termen de regiuni;
A fi curat, tegumentelor și 48 h; - pregătesc materialele
îngrijit, a-și mucoaselor din cauza pentru baie;
proteja - să prezinte mucoase
diaforezei - asigur temperatura
tegumentele manifestată permeabile, iar pielea
prin camerei 21 0C și a apei
și mucoasele deshidratare. să aibă culoare roz, 37,5 0C;
transpirație minimă. - protejez patul cu mușama
și aleză.
- să-și exprime - pacientul prezintă:
diminuarea durerii în oboseală, slăbiciune
termen de 24 h; - instalez pacientul în musculară,
- să-și exprime poziție semișezând; anxietate, stres,
Postură inadecvată diminuarea senzației - folosesc utilaje pentru durere
de disconfort în confortul pacientului;
A se mișca și din cauza durerii
termen de 48 h; - învăț pacientul tehnici de
avea o bună manifestată prin
postură poziție antalgică – - să aibă o postură relaxare;
ortopnee. adecvată; - învăț pacientul care este
- să aibă o poziție care poziția adecvată
să favorizeze - instalez pacientul în
respirația, circulația poziție de drenaj pleural
sanguină, drenajul
secrețiilor bronșice.
Vulnerabilitate din - pacientul să - asigur proceduri de - susceptibilitatea de
A evita
cauza procesului beneficieze de un investigații și tratament cu a fi afectată
pericolele
infecțios manifestată risc minim de infecții;
80
 prin apariția mediu securizant fără - ajut pacientul să-și integritatea fizică și
complicațiilor. accidente și infecții; recunoască anxietatea. psihică;
- pacientul să fie - pericol de infecții.
echilibrat psihic.
Lipsa cunoștințelor - să înțeleagă în decurs - pacientul este
despre boală din de câteva zile: boala, - explorez nevoile de reticent la sfaturile
cauza inaccesibilității cunoaștere;
tratamentul, măsurile date
A învăța la informații - informez despre
preventive, activități mijloacele și resursele ce le
manifestată prin recomandate.
neliniște, teamă. pot asigura.

Anxietate din cauza - să-și exprime - asigur mediu securizant - stare depresivă.
necunoașterii bolii diminuarea anxietății și adecvat;
manifestată prin în termen de 24 h; - învăț tehnici de
A comunica
neîncredere, teamă, - să-și diminueze relaxare;
neliniște. semnele anxietății în - încurajez pacientul.
48 h.
- să doarmă 10-30 - pacientul este
Perturbarea ritmului - învăț pacientul tehnici
somn-veghe din minute ziua în 1-2 zile; anxios și obosit
de relaxare;
A dormi și a cauza anxietății - să doarmă 6 h fără
- identific și înlătur
se odihni manifestată prin întrerupere pe timp de
nivelul și cauza
insomnie. noapte în decurs de 3
anxietății.
zile.
11/02/2015 - pacientul să respire - umezesc aerul din - administrez - pacientul prezintă
liber pe nas; încăpere; medicația tuse chinuitoare;
Obstrucția căilor - învăț pacientul să prescrisa. - căile respiratorii
- pacientul să prezinte
A respira și a respiratorii din cauza
căi respiratorii tușească, să expectoreze sunt insuficient
avea o bună creșterii cantității de
circulație spută manifestată
permeabile; și să colecteze sputa; permeabile;
- pacientul să - asigur un aport de - dispnee;
prin tuse.
expectoreze secrețiile în lichide suficient pentru - stare generală
24 h; 24 h; alterată.
81
 - pacientul să tușească în - asigur poziție
mod eficace. semișezând;

- asigur poziție Pacientul prezintă:

Incapacitatea
semișezând; - junghi toracic;
plămânului de a - pacientul să respire fără
efectua excursiile dificultate în 24 h; - învăț pacientul exerciții - paloare;
respiratorii normale - pacientul să fie de gimnastică - anxietate;
datorită prezenței echilibrat psihic; respiratorie; - durere.
lichidului - pacientul să aibă un - pregătesc psihic
manifestată prin ritm respirator regulat. pacientul înaintea
dispnee. oricărei tehnici.
-învăț să reducă sarea din - administrez - pacientul prezintă:
- pacientul să prezinte o
Circulație inadecvată circulație adecvată; alimentație și să medicația - slăbiciune;
din cauza anxietății - să-și exprime consume fructe și prescrisă. - oboseală;
manifestată prin diminuarea durerii în 24 zarzavaturi; - anxietate.
hipertensiune h; - asigur aport caloric
arterială. - pacientul să fie suficient;
echilibrat psihic.
- calculez bilanțul - administrez Pacientul prezintă:
- să prezinte temperatură
A-și menține în limite normale; ingestie/eliminare; medicația - cefalee;
Diaforeză din cauza - servesc pacientul cu prescrisă; - sete;
temperatura - să-si diminueze
hipertermiei lichide în cantitate mare; - frisoane;
corpului în temperatura cu 10C în 24
manifestată prin - mențin igiena - transpirații.
limite h
transpirații profuze. tegumentelor.
normale - să fie echilibrat
hidroelectrolitic. - aerisesc camera;
- învăț principiile nutritive - stare nutrițională
Alimentație - pacientul să fie
A bea și a ale alimentelor; precară;
inadecvată din cauza echilibrat nutrițional și
mânca - conștientizez pacientul - anorexie;
anorexiei manifestată hidroelectrolitic;
asupra importanței
82
 prin scădere - să consume gustări
ponderală. între mesele principale;
- să-și asigure aport
crescut de calorii
- să prezinte
Alterarea temperatură în limite
A fi curat, tegumentelor și normale;
îngrijit, a-și mucoaselor din cauza
- mucoasele să fie
proteja diaforezei
tegumentele manifestată permeabile, iar pielea
prin
și mucoasele deshidratare. roz,
călduța, cu transpirații
minime.
- să-și exprime
diminuarea durerii în
Postură inadecvată 24 h;
A se mișca și din cauza durerii -să aibă o postură
avea o bună manifestată prin adecvată și o starea de
postură poziție antalgică – confort minimă;
ortopnee.
- poziția să favorizeze
o respirație bună și o
circulație normală
Vulnerabilitate din - pacientul să aibă un
cauza procesului mediu securizant, fără
A evita infecțios manifestată accidente și infecții;
pericolele prin apariția - pacientul să fie
complicațiilor. echilibrat psihic
83
regimului alimentar în - denutriție.
menținerea sănătății;
- fac bilanțul
ingestie/eliminare;
- servesc pacientul cu
alimente la o temperatură
moderată și la ore regulate.
- pregătesc materialele - pielea roșie, caldă
necesare; și transpirată
- protejez patul cu
mușama și aleza;
- fac toaleta pe regiuni.
- asigur poziție Pacientul prezintă:
semișezând; - oboseală
- învăț tehnici de musculară;
relaxare; - anxietate
- folosesc utilaje pentru - stres
confortul pacientului în
această poziție
- asigur condiții de - susceptibilitate;
mediu adecvate; pericol de infecții.
- iau masuri de prevenire
a transmiterii infecțiilor;
- ajut pacientul să-și
recunoască anxietatea
 Lipsa cunoștințelor - să înțeleagă în decurs - informez despre - pacientul se simte
despre boală din de câteva zile: boala, resursele și mijloacele ce izolat și neîncrezător
cauza inaccesibilității tratamentul, măsurile de le pot asigura
A învăța
la informații prevenire
manifestată prin
neliniște, teamă.
Anxietate din cauza - să-și exprime dispariția - asigur mediu - ameliorarea stării
necunoașterii bolii anxietății în termen de securizant; depresive
A comunica manifestată prin 24 h - învăț tehnici de
neîncredere, teamă, relaxare
neliniște.
12/02/2015 - pacientul să respire - umezesc aerul; - administrez - prezintă căi
liber pe nas; - aerisesc camera; tratamentul respiratorii suficient
Obstrucția căilor - pacientul să aibă - asigur un aport prescris. permeabile;
căile respiratorii lichidian suficient; - dispnee moderată;
A respira și a respiratorii din cauza
permeabile; - urmăresc efectul - ameliorarea stării
avea o bună creșterii cantității de
circulație spută manifestată - pacientul să tușească exercițiilor respiratorii; generale.
prin tuse. și să expectoreze în
mod eficace
- pacientul să respire
fără dificultate
A-și menține - să prezinte - calculez bilanțul - administrez - prezintă
Diaforeză din cauza
temperatura temperatura în limite ingestie/eliminare; medicația temperatura în limite
hipertermiei
corpului în normale; - servesc pacientul cu o prescrisă; normale
manifestată prin
limite transpirații profuze. - să fie echilibrat cantitate suficienta de
normale hidroelectrolitic. lichide.
- pacientul să fie - fac bilanțul - stare nutrițională
Alimentație echilibrat nutrițional și ingestie/eliminare; îmbunătățită;
A bea și a
inadecvată din cauza hidroelectrolitic; - servesc pacientul cu - creșterea poftei de
mânca
anorexiei manifestată - să-și asigure un aport alimente la o mâncare
suficient de calorii.
84
 prin scădere temperatură moderată și
ponderală. la ore regulate.
Alterarea - să prezinte - ajut pacientul la - pacientul prezintă
A fi curat, tegumentelor și temperatură în limite efectuarea igienei piele roz, călduță, cu
îngrijit, a-și mucoaselor din cauza normale; corporale pregătind transpirații minime
proteja diaforezei - să aibă mucoase materialele necesare
tegumentele manifestată prin
și mucoasele permeabile
deshidratare.
Postură inadecvată - să-și exprime - învăț tehnici de - ameliorarea stării
A se mișca și din cauza durerii diminuarea durerii; relaxare; de oboseală și
avea o bună manifestată prin - să aibă o postură - asigur poziție slăbiciune
postură poziție antalgică – adecvată. semișezând musculară
ortopnee.
Vulnerabilitate din - pacientul să aibă un - asigur condiții de - recăpătarea
cauza procesului mediu securizant; mediu adecvat; încrederii;
A evita infecțios manifestată
- pacientul să fie - asigur măsuri de - receptivitate la
pericolele prin apariția echilibrat psihic prevenire a infecțiilor sfaturile date
complicațiilor.
Lipsa cunoștințelor - pacientul să fie - informez despre - acumularea de noi
despre boală din informat despre boală, resursele și mijloacele ce informații
cauza inaccesibilității tratament, le pot asigura
A învăța la informații convalescență
manifestată prin
neliniște, teamă.
24/04/2015 Obstrucția căilor - pacientul să aibă - umezesc aerul; - administrez - evoluție favorabilă
A respira și a respiratorii din cauza căile respiratorii - aerisesc încăperea; medicația cu permeabilizarea
avea o bună creșterii cantității de permeabile; - asigur aport lichidian prescrisă satisfăcătoare a
circulație spută manifestată - pacientul să respire suficient; cailor respiratorii și
prin tuse. fără dificultate îmbunătățirea

85
 considerabilă a stării
generale
Alimentație - pacientul să fie - fac bilanțul - stare nutrițională
inadecvată din cauza echilibrat ingestie/eliminare; foarte bună;
A bea și a anorexiei manifestată
nutrițional și - servesc pacientul cu - creșterea
mânca prin scădere hidroelectrolitic mese calde la considerabilă a
ponderală. ore regulate poftei de mâncare
Postură inadecvată - să aibă o postură - recomand exerciții de - recăpătarea
A se mișca și din cauza durerii adecvată gimnastică respiratorie și tonicității musculare
avea o bună manifestată prin folosirea tehnicilor de și a stării de confort
postură poziție antalgică – relaxare învățate
ortopnee.

Vulnerabilitate din - pacientul să fie - asigur - recâștigarea

cauza procesului echilibrat psihic condiții de încrederii și a stării
A evita infecțios manifestată mediu de bine
pericolele prin apariția adecvat;
complicațiilor. - încurajez
pacientul
Lipsa cunoștințelor - pacientul să - informez - acumularea mai
despre boală din acumuleze în despre multor informații și
cauza inaccesibilității continuare date despre posibilitatea creșterea preocupării
A învăța la informații boală, tratament, accesului la despre menținerea
manifestată prin măsuri de prevenire, noi informații sănătății
neliniște, teamă. convalescență și
profilaxie

86
3.2.5. Externarea pacientului
Data externării
24/04/2015

Starea la externare
Pacientul prezintă o bună respirație, căile respiratorii sunt permeabile, mucoasele fluide
și în cantitate normală. Temperatura este în limitele normale, apetitul satisfăcător. Pacientul este
reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea generală este bună.

Bilanțul autonomiei
După evoluția clinică favorabilă, pacientul se externează deoarece toate semnele și
simptomele de la internare s-au remis, iar el își poate satisface singur toate nevoile fundamentale,
datorită recăpătării stării de independență avută înaintea îmbolnăvirii.

Recomandări la externare
- continuarea tratamentului ambulator până la 6 luni prin dispensarul teritorial;
- repetarea investigațiilor prin dispensarul TBC (examen radiologic și examenul
sputei);
- un aport alimentar adecvat, bogat în proteine, lipide, glucide, vitamine și minerale;
- o bună hidratare cu minim 2500 l lichide/zi;
- odihnă cu program de somn 8-9 ore/zi;
- folosirea în continuare a tehnicilor de relaxare;
- dozarea efortului: alternarea orelor de muncă fizică moderată cu cele de odihnă;
- schimbarea locului de muncă dacă este cazul.
Examene paraclinice
Analiza cerută Mod de recoltare Valori normale Valoare obținută
- prin puncție 1-10 mm/1
venoasă B
7-15 mm/2h
VSH - se recoltează 1,6 ml 60-90 mm/2h
2-13 mm/1h
sânge +0,4 ml citrat F
de sodiu 3,8 % 12-17 mm/2h

- prin înțepare în B 13-17 g/100 ml

Hemoglobină 90%
pulpa degetului F 11-15 g/100 ml
- prin puncție
venoasă Reacția Tymol 0-4
Test de disproteinemie 8 uML
- se recoltează 5-10 uML
ml sânge simplu
- prin puncție
Glicemie 0,8-1,2 g ‰ 1,1 g ‰
venoasă

87
 - se recoltează 2 ml
sânge + 4 ml fluorură
de sodiu
- recoltarea se face
Examen de urină din mijlocul jetului 1010-1025 1020
urinar
- puncție pleurală -
Lichid pleural transsudat exudat
toracocenteză

Tratament la domiciliu
Denumirea Forma de
Acțiune Doza zilnică Doza unică
medicamentului administrare

Hidrazidă comprimat tuberculostatică 1 cp 1 cp

Rifampicină comprimat tuberculostatică 1 cp 1 cp
Pirazinamidă comprimat tuberculostatică 1 cp 1 cp
Etambutol comprimat tuberculostatică 1 cp 1 cp
Prednison comprimat antiinflamatoare 2 cp 1 cp
Algocalmin comprimat analgezică 1 cp 1 cp
Vitamina C comprimat tonică 1 cp 1 cp
Paracetamol comprimat antipiretică 2 cp 1 cp
Sirop de
sirop expectorantă 3-4 lg 1-2 lg
pătlagină
Captopril comprimat hipotensoare 2 cp 1 cp
Tratamentul medical consta în puncționarea cavitații pleurale, evacuarea puroiului,
spălarea cavitații cu soluție clorurosodică izotonică încălzită și introducerea unei asocieri
chimioterapice, de obicei streptomicină și rifampicină sau P.A.S. (acid paraminosalicilic).

88
 CAPITOLUL III - Concluzii
CAZ I CAZ II CAZ III
Nume S Nume P Nume R
Prenume A Prenume I Prenume S
Vârsta 30 ani Vârsta 35 ani Vârsta 55 ani
Sex M Sex M Sex M
Religie ortodoxă Religie ortodoxă Religie ortodoxă
Naționalitate română Naționalitate română Naționalitate română
Gusturi personale și obiceiuri: Gusturi personale și obiceiuri: Gusturi personale si obiceiuri:
alimentație – nu are preferințe alimentare, dietă alimentație – preferințe – preparate din carne, alimentație – nu are preferințe alimentare, diată
normosodată, ritm de viață ponderat, dar mănân- dietă normosodată și condimentată, ritm de viață hipersodată și condimentată, ritm de viață –
că neregulat, nu fumează și nu consumă alcool. ponderat, nu fumează și nu consumă alcool. ponderat.
Condiții de viață și muncă: bune Condiții de viață și muncă: bune Condiții de viață și muncă: bune
DATA INTERNĂRII DATA INTERNĂRII DATA INTERNĂRII
02/10/2014 11/01/2015 10/02/2015
DIAGNOSTIC MEDICAL DIAGNOSTIC MEDICAL DIAGNOSTIC MEDICAL
Pleurezie stângă T.B.C. Pleurezie uscată Pleurezie purulentă tuberculoasă
ISTORICUL BOLII: Debut în urmă cu două ISTORICUL BOLII: Debut brusc cu febră, ISTORICUL BOLII: Debutul bolii este
săptămâni cu febra, frison, astenie, inapetență, dureri toracice accentuate de tuse și respirație. variabil, fiind adesea mascat de boala primitivă.
tuse neproductivă. A fost tratat de medicul de Durerea toracică obligă bolnavul să se culce pe Boala este sugerată de febra cu caracter de
familie cu gentamicină și penicilină (injectabil). partea afectata pentru a pune în repaus supurație, alterarea severă a stării generale, de
Nu s-au constatat ameliorări clinice. Este trimis hemitoracele bolnav. Tusea este uscată și junghi toracic rebel la tratament. Diagnosticul se
la sanatoriu, unde se depistează o opacitate în dureroasă. Apar transpirații și inapetență. bazează pe prezentă unei pneumopatii sau a unei
jumătatea inferioară stângă. Se constată o Medicul de familie îi recomandă internarea în tuberculoze pulmonare, la care se adaugă
pleurezie și se internează de urgență. Spitalul Județean Oradea pentru investigații junghiul toracic care nu cedează la tratament;
clinice și paraclinice. semne de supurație profundă: febra mare
remitentă, cu transpirații și frisoane, paloare,
anorexie și astenie.

89
 MOTIVELE INTERNĂRII MOTIVELE INTERNĂRII MOTIVELE INTERNĂRII
- hipertermie - durere toracică - febră cu caracter de supurație
- astenie - febră 38-390C - alterarea severă a stării generale
- tuse seacă - accese de tuse uscată - junghi toracic rebel la tratament
- durere toracică - dispnee - semne de supurație profundă
- inapetență - semnul fizic principal-frecătura pleurală - febra mare remitentă
- slăbiciune - oboseală, slăbiciune - transpirații profuze
- inapetență - frisoane
- tuse: uscată, frecventă, persistentă, - paloare
chintoasă - anorexie
- astenie - - astenie
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
- obstrucția căilor respiratorii - dificultate în eliberarea căilor respiratorii - obstrucția căilor respiratorii
- alterarea respirației - dispnee - dispnee - alterarea respirației - dispnee
- hidratare inadecvată - diaforeză - diaforeză
- inapetență – alimentație inadecvată prin - inapetență – alimentație inadecvată prin - calculație inadecvată
deficit deficit - alterarea tegumentelor mucoaselor
- hipertermie - postură inadecvată - alimentație inadecvată prin deficit-
- insomnie - alterarea tegumentelor și mucoaselor anorexie
- lipsa cunoștințelor despre boală - comunicare inadecvată la nivel afectiv - vulnerabilitate față de pericole
- vulnerabilitate față de pericole - dificultate în a-și acorda îngrijiri igienice - postură inadecvată
- anxietate - lipsa cunoștințelor despre boală
- disconfort fizic - anxietate
- insomnie
- disconfort
DIAGNOSTIC NURSING DIAGNOSTIC NURSING DIAGNOSTIC NURSING
1. Obstrucția căilor respiratorii din cauza 1. Dificultatea eliberării căilor respiratorii 1. Obstrucția căilor respiratorii din cauza
creșterii cantității de spută manifestată din cauza creșterii cantității de spută creșterii cantității de spută manifestată
prin tuse. manifestată prin tuse. prin tuse.
2. Incapacitatea plămânului de a efectua 2. Incapacitatea plămânului de a efectua 2. Incapacitatea plămânului de a efectua
excursiile respiratorii normale datorită excursiile respiratorii normale datorită excursiile respiratorii normale datorită
prezenței lichidului pleural manifestată prezenței lichidului plural manifestată prezenței lichidului.
prin dispnee. prin dispnee.
90
 3. Diaforeză din cauza hipertermiei
manifestată prin transpirații abundente.
4. Alimentație inadecvată din cauza
inapetenței manifestată prin scădere
ponderală.
5. Lipsa cunoștințelor din cauza
inaccesibilității la informație manifestată
prin neliniște, teamă.
6. Vulnerabilitate din cauza procesului
infecțios manifestată prin apariția
complicațiilor.
7. Disconfort datorat respirației ineficiente
manifestată prin indispoziție, jenă.
8. Perturbarea ritmului somn-veche din
cauza anxietății manifestată prin
insomnie.
9. Anxietate din cauza necunoașterii bolii
manifestată prin teamă, neliniște,
neîncredere.
OBIECTIVE
- pacientul să respire liber pe nas;
- pacientul să prezinte mucoase respiratorii
umede și integre;
- pacientul să prezinte rezistență crescută față
de infecții;
- pacientul să prezinte cai respiratorii
permeabile și o bună respirație;
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul să fie echilibrat fizic și psihic;
3. Diaforeză din cauza hipertermiei
manifestată prin transpirații abundente.
4. Alimentație inadecvată din cauza
inapetenței manifestată prin scăderea în
greutate.
5. Postură inadecvată din cauza durerii
manifestată prin poziție antalgică -
ortopnee.
6. Alterarea tegumentelor și mucoaselor din
cauza diaforezei manifestată prin
deshidratare.
7. Comunicarea ineficientă la nivel afectiv
din cauza alterării stării generale
manifestată prin anxietate.
8. Îngrijiri igienice precare datorită durerii și
slăbiciunii manifestată prin dezinteres
față de ținuta sa.
OBIECTIVE
- pacientul să respire liber pe nas;
- pacientul să prezinte mucoase respiratorii
umede și integre;
- pacientul să prezinte rezistență crescută față
de infecții;
- pacientul să aibă căile respiratorii
permeabile și o bună respirație;
- pacientul să aibă condiții de mediu
securizant;
91
3. Diaforeză din cauza hipertermiei
manifestată prin transpirații profuze.
4. Circulație neadecvată din cauza anxietății
manifestată prin hipertensiune arterială.
5. Alterarea tegumentelor și mucoaselor din
cauza diaforezei manifestată prin
deshidratare.
6. Alimentație inadecvată din cauza
anorexiei manifestată prin scădere
ponderală.
7. Vulnerabilitate din cauza procesului
infecțios manifestată prin apariția
complicațiilor.
8. Postură inadecvată din cauza durerii
manifestată prin poziție antalgică –
ortopnee.
9. Lipsa cunoștințelor despre boală din
cauza inaccesibilității la informații
manifestată prin neliniște, teamă.
10. Perturbarea ritmului somn-veghe din
cauza anxietății manifestată prin
insomnie.
OBIECTIVE
- pacientul să respire liber pe nas;
- pacientul să nu devină sursă de infecții;
- pacientul să prezinte mucoase respiratorii
umede și integre;
- pacientul să prezinte rezistență crescută față
de infecții;
- pacientul să prezinte căi respiratorii
permeabile și o bună respirație;
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul să fie echilibrat fizic și psihic;
- pacientul să aibă condiții de mediu
securizant;
- pacientul să aibă toate nevoile fundamentale
satisfăcute pe toată perioada spitalizării.
INTERVENȚII
- am măsurat și am notat funcțiile vitale;
- am administrat medicația prescrisă;
- am efectuat examene radiologice,
toracocenteză;
- am recoltat sânge pentru examenele de
laborator.
- am supravegheat pacientul;
- am susținut psihic pacientul;
- am îndepărtat secrețiile nazale;
- am umezit aerul din încăpere;
- am asigurat un aport de lichide suficient pe
24 h;
- am educat pacientul pentru folosirea
- pacientul să aibă toate nevoile fundamentale
satisfăcute pe toată durata spitalizării;
- pacientul să fie echilibrat fizic și psihic.
INTERVENȚII
- am măsurat și am notat funcțiile vitale;
- am administrat medicația prescrisă;
- am supravegheat pacientul;
- am susținut psihic pacientul;
- am învățat pacientul să-și mențină căile
respiratorii curate, pentru o bună respirație;
- am asigurat un climat securizant și
confortabil pentru pacient;
- am umezit aerul din încăpere;
- am asigurat un aport lichidian suficient în 24
h;
- am informat pacientul să folosească batista
individuala și să evite împrăș
- pacientul să aibă condiții de mediu
securizant;
- pacientul să aibă toate nevoile fundamentale
satisfăcute pe toată perioada spitalizării;
INTERVENȚII
- măsor și notez funcțiile vitale;
- administrez medicația prescrisă;
- supraveghez pacientul;
- îndepărtez secrețiile nazale;
- umezesc aerul din încăpere;
- susțin psihic pacientul;
- asigur un aport lichidian suficient în 24 h;
- învăț tehnici de relaxare;
- învăț exerciții de îmbunătățire a respirației;
- educ pacientul să folosească batista
individuală și să evite împrăștierea
secrețiilor nazale;