Ce este marketingul?

Ce este marketingul?

În momentul în care începi sӑ înțelegi un termen, când descoperi un cuvânt nou, sau un
lucru primele întrebӑri sunt: “ce este acel lucru?”, “ce reprezintӑ acel cuvânt?”, “ce semnificații
poate avea?” și așa ajungi fӑrӑ sӑ vrei sӑ începi sӑ cauți, sӑ încerci din rӑsputeri sӑ gӑsești o
îsemnӑtate pentru acel lucru, termen sau cuvânt.

Se pare cӑ pentru prima datӑ termenul de “marketing” a apӑrut în secolul al XX-lea și

apoi au apӑrut întrebӑri precum “Când și în ce împrejurӑri a apӑrut marketingul?”, “ De ce a fost
necesarӑ apariția sa?”, “ Cӑrui fapt i se datoreazӑ interesul deosebit pe care l-a suscitat și îl
suscitӑ el în continuare?” sau “Ce semnificӑ, de fapt, marketingul?”. (Balaure coord., 2003, p.14)

De asemenea se pare cӑ existӑ anumite controverse cu privire la apariția marketingului,

însӑ M. Baker, una dintre cele mai reprezentative personalitӑți ale școlii britanice, subliniazӑ
chiar cӑ : “Enigma marketingului constӑ în faptul cӑ el este una dintre cele mai vechi activitӑți
ale omului și totuși este privit ca cea mai recentӑ dintre disciplinele economice”. (Baker, 1994,
p.24)

Cred ca am reușit sӑ îl pozițonӑm temporal acum v-a trebui sӑ îl poziționӑm și spatial.

Încercând sӑ îl poziționӑm spațial vom descoperi cӑ pentru prima datӑ a apӑut în SUA.

Fiindcӑ am reușit sӑ îi stabilim coordonatele, îl vom putea define, oare? Multe persoane
și-au dat cu pӑrerea și au spus cӑ marketingul reprezintӑ arta de a vinde, sau arta de a convinge
consumatorul, însӑ atunci când se începe o discuție despre marketing, se pornește de la definiția
oferitӑ de A.M.A. (Asociația Americanӑde Marketing): “marketingul vizeazӑ realizarea
activitӑților economice care dirijeazӑ fluxul de bunuri și servicii de la producӑtor la
consummator sau utilizator”. (Balaure coord., 2000, p.19) tot A.M.A. a definit, mai târziu,
marketingul ca fiind “ procesul programӑrii și realizӑrii producerii, prețului, promovӑrii și
distribuției ideilor, bunurilor și serviciilor care determinӑ schimburile menite sӑ satisfacӑ
obiective individuale și organizaționale” (Balaure coord, 2003, p. 20)
 Pornind de la aceste definiții ale marketingului diferiți cerectӑtori au cautat sӑ o
îmbunӑtӑțeascӑ. Printre acești cercetӑtori se enumerӑ si profesorul W.J. Stanton, care a ajuns la
concluzia cӑ marketingul reprezintӑ “un întreg sistem de activitӑți economice referitoare la
programarea, stabilirea prețurilor, promovarea și distribuirea produselor și serviciilor menite sӑ
satisfacӑ cerințele consumatorilor actuali și potențiali” (Stanton,1981, p.4)

O a treia definiție este datӑ de pӑrintele marketingului modern, Philip Kotler, care
considerӑ cӑ marketingul este “ activitatea umanӑ îndreptatӑ în direcția satisfacerii nevoilor și
dorințelor prin intermediul procesului schimbului” (Kotler, 1986, p.4)

Denner afirmӑ cӑ marketingul cuprinde “analiza permanentӑ a cererii, pe de o parte, și pe

de altӑ parte, stabilirea și puterea în acțiune a mijloacelor de satisfacere a acesteia, în condițiile
unui profit optim”. ( Balaure coord., 2003, p. 22 )

Marketingul trece în prezent printr-un proces de reevaluare în raport cu noile cerințe

globale tehnologice, economice și sociale cu care se confruntӑ firmele. ( Kotler, 1997, p.26 )

Odatӑ definit conceptul de marketing, putem începe sӑ îi descoperim și funcțiile.

McCarthy consider cӑ “ funcțiile universal ale marketingului sunt cele de cumpӑrare, vânzare,
transport, depozitare, standardizare, dozare și sortare, financiarӑ, asumarea riscului și informarea
pieței. ( McCarthy, Perreault, 1987, p.18 ) Alți autori considerӑ cӑ principala funcție a
marketingului este cea “de a prezenta o companie și produsele sale potențialilor clienți” ( Hill,
O’Sullivan, 1997, p.9), iar rolul marketingului ca fiind “Acela de a asigura continua creșre a
economiilor și a nivelului de trai al indivizilor” ( Baker, 1994, p. 29 ).

Baker considerӑ cӑ cererea este un factor de control pentru orice firmӑ, iar înțelegerea și
analiza acesteia ar trebui sӑ stea la baza tuturor funcțiilor marketingului, de asemenea conchide
cӑ funcțiile respective sunt legate de: 1) prospectarea pieței; 2) dezvoltarea și proiectarea
produselor; 3) influențarea cererii; 4) asigurarea serviciilor specifice. (Balaure coord., 2003, p.
34)

Marketingul a fost considerat și o științӑ experimentalӑ ( Balaure coord., 2003, p. 40 ), o

științӑ aplicativӑ ( Kotler, 1986, p. 21 ), o nouӑ științӑ a vânzӑrii (apare în titlul unei cӑrți scrisӑ
de Biscayart) ( Balaure coord., 2003, p. 40 ), nu este numai o științӑ ci și o artӑ ( Balaure coord.,
2000, p. 40) și nu este o științӑ ci o artӑ ( Serraf, 1985, p.11 ).

În cadrul conceptului de marketing mediul în care acționeazӑ întreprinderile,

organizațiile ori instituțiile ocupӑ o poziție central. ( Balaure coord., 2003, p. 75 )

Mediul de marketing este compus din mediul extern si mediul intern. Mediul extern are
mai multe forme, cum ar fi mediul stabil, mediu instabil, mediul turbulent, și este compus din
micromediul întreprinderii și macromediul întreprinderii.

Micromediul este compus la rândul sӑu din furnizorii de mӑrfuri, prestatorii de

servicii,furnizorii forței de muncӑ, clienții, concurenții și organismele publice. Macromediul este
alcӑtuit din mediul demographic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul cultural, mediul
politic, mediul institutional și mediul natural.

Am plasat în timp și spațiu, am definit și am discutat despre funcțiile marketingului, rolul

sӑ, component mediilor, dar nu am vorbit de elemental central de referințӑ al sӑu și anume
consumatorul.

Pentru asigurarea unei cât mai mari reușite în afaceri și a diminuӑrii riscului în care
acționeazӑ, întreprinzӑtorii trebuie, potrivit opticii marketingului modern, sӑ acorde o atenție
prioritarӑ, majorӑ, definirii și cunoașterii “câmpului de luptӑ” respectiv a pieței sau piețelor pe
care vor acționa, precum și a “țintei” pe care și-o propun sӑ o cucereascӑ în competiția în care
se angajeazӑ, respectiv a consumatorilor produselor și serviciilor pe care urmeazӑ sӑ le ofere.
( Balaure coord., 2003, p.27 )

În cadrul pieței, consumatorul reprezintӑ elementul central de referințӑ al oricӑrui

întreprinzӑtor, piața neputând fi definitӑ independent de cei care îi dau viațӑ. Importanța
acordatӑ satisfacerii consumatorului este reflectarea locului central pe care acesta îl ocupӑ în
practica marketingului. ( Florescu, 1992, p.21-25 )

Marketingul s-a specializat în domenii economice și noneconomice. În cadrul domeniilor

economice întâlnim în funcție de profilul activitӑții economice: marketingul industrial,
marketingul serviciilor și marketingul agricol (agromarketingul ), în funcție de cadrul teritorial
( aria teritorialӑ de desfӑșurare a activitӑții economice ) vom avea marketingul intern,
marketingul internațional, marketingul exportului, marketingul importului, marketingul european
( euromarketingul ), marketingul multinațional și marketingul global, iar în funcție de nivelul de
organizare economicӑ: macromarketingul și micromarketingul; micromarketingul susține
existența unui marketing interior șa unui marketing exterior.

În cadrul domeniilor noneconomice vorbim de un marketing social, marketingul

organzaților non-profit, marketingul electoral, marketingul plitic, marketingul securitӑții rutiere,
marketingul educational, marketingul sӑnӑtӑții publice, marketingul cultural, marketingul
sportiv, marketingul religiei și marketingul ecologic.

Marketingul este o disciplinӑ complexӑ ce se definește variat, fiecare autor o definește

aparte, marketingul are și o arie variatӑ de lucru, incearcӑ sӑ rezolve atӑt probleme din domenii
economice, cât și din domenii noneconomice.