Sunteți pe pagina 1din 2

Tema si viziunea despre lume

Baltagul
Mihail Sadoveanu
Curent literar dezvoltat in stransa legatura cu conditiile social-istorice ale
secolului XX, realismul apare ca reactie la tendintele romantice de evadare
din prezent, realitate, ca riposta fata de tendinta de idealizare, optand
pentru obiectivitate. Printre principiile estetice specifice acestui curent se
numara : concentrarea asupra relitatii imediate, cotidiene, reliefarea tuturor
aspectelor realitatii, inclusiv raul, uratul, printr-o observatie lucida,
surprinderea mediului social ca factor explicativ al evolutiei sau al
comportamentelor personajelor, personajele sunt tipuri, reunind trasaturile
unor categorii umane largi , ele sunt infatisate in evolutie, dezvaluindu-si
complexitatea. Orientarea tematica specifica speciilor acestui tip de curent
cultural literar o reprezinta problematica sociala si psihologica.

Constructia epica in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa la care


participa un numar mare de personaje, supuse unor conflicte puternice,
romanul isi gaseste exprimarea plenara odata cu realismul.

Romanul Baltagul, aparut in anul 1930, este considerat ca fiind una din cele
mai reusite scrieri ale autorului. Criticii literari au remarcat profunzimea
romanului, fiind interpretat ca roman mitic, monografic, de dragoste, al
initierii, al familiei si, in ultimul rand, ca roman cu intriga politista.

Titlul romanului – “Baltagul” – este simbolic, întrucât în mitologia


autohtonă baltagul este arma menită să îndeplinească dreptatea, este o
unealtă justiţiară. Astfel, atunci când este folosit pentru înfăptuirea
dreptăţii, acesta nu se pătează de sânge.

În ceea ce priveşte relaţiile temporale şi spaţiale, timpul evenimenţial, la


care se raportează personajele, se plasează între două mari sărbători
creştine, având corespondent în calendarul pastoral. Sâmedru (Sfântul
Dumitru – 26 octombrie) “încheie” vara şi desfrunzeşte codru, iar Sângeorz
(Sfântul Gheorghe – 23 aprilie) readuce codrul la viaţă şi alungă iarna.

Viziunea despre lume prezentata in acest roman( redus ca dimensiuni, dar


epopeic ca forta de evocare) nu face exceptie de la ampla perspectiva pe
care o ofera Sadoveanu in toata cretia lui. Ordinea cosmica si cea umana
sunt guvernate de o lege universala. Uitarea ordinelor lumii este una dintre
marile primejdii ale varstei moderne a umanitatii, asa ca scriitorul o evoca
pentru a o salva. Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se
confrunta cu lumea moderna si oscileaza indecis intre a ramine legat de
izvorul care l-a creat sau a se rupe de el.

Tema romanului este tema vieţii şi a morţii, a iubirii, a datoriei şi a iniţierii,


care permite totodată realizarea monografiei satului moldovenesc de
munte. Tema se evidenţiază prin tipul ţăranului păstrător al lumii vechi,
arhaice şi patriarhale. Baltagul” prezintă şi tema familiei, dintr-o perspectivă
aproape mitică, situând relaţiile dintre membrii familiei sub un clopot
cosmic. Rânduiala, viaţa şi moartea fac obiectul unei iniţieri a fiului ajuns în
situaţia de a-şi asuma rolul tatălui şi de a prelua responsabilitatea familiei,
după cum se cuvine într-o societate tradiţională, patriarhală.
Romanul cuprinde 16 capitole si este impartit in 3 parti. Prima parte (primele 6 capitole) include
expoziţiunea şi intriga in care este prezentat satul şi portretul Vitoriei, neliniştită în legătură cu
întâtzierea soţului său, plecat la Dorna să cumpere oi. partea a doua (următoarele 7 capitole),
desfăşurarea acţiuni, care reprezinta reconstituirea traseului pentru a-l gasi pe Nechifor, parcurs
de Vitoria si Gheorghita. Iar ultima parte, partea a treia (ultimele 3 capitole)reprezinta ancheta
poliţei, înmormântarea, parastasul lui Nechifor şi pedepsirea ucigaşului.

Romanul Baltagul este un roman traditional, pentru ca recompune imaginea unei societati
arhaice, pastratoare a unor traditii care au supravietuit trecerii timpului. Prin complexitate si prin
semnificatii, scrierea depaseste granitele traditionalului si intra in categoria romanului mitic.