Sunteți pe pagina 1din 2

Semnele precoce ale autismului

Tulburarea de spectru autist, cunoscuta și sub numele de tulburare pervaziva de dezvoltare, este o
tulburare neuro-biologica complexa în cadrul careia, de cele mai multe ori, sunt afectate mai multe
arii de dezvoltare ale copilului, cele mai frecvente fiind deficitele legate de comunicare, limbaj și
socializare, precum și aparitia unor comportamente repetitive sau de autostimulare, joc solitar și
interese restranse pentru diverse activități sau persoane.
In practica medicala întâlnim doua forme de debut ale autismului.Putem intalni copii la care
semnele acestei tulburari sunt prezente încă din timpul primului an de viața. In cazul acestor
bebelusi putem observa ca nu zâmbesc ca răspuns la zâmbetul mamei, nu o cauta deloc cu privirea,
nu ganguresc, nu par să fie interesati de interacțiuni cu alți copii sau adulti, nu răspund în nici un fel
la sunetele scoase de aceștia, nu se uită după obiectele care se mişcă, nu reacţionează la expresiile
faciale ale celor din jur, nu râd şi nu-şi manifestă bucuria, iar mai târziu, nu reușesc sa rosteasca nici
un cuvânt, nu arata cu degetul, realizeaza greu contact vizual și se joaca aproape tot timpul singuri.
Putem întâlni însă copii care după naștere se dezvolte normal sau aproape normal pana la vârsta de
un an și jumătate, doi, iar apoi apare o perioada de stagnare sau chiar regres în achizitiile care le-au
făcut pana la aceasta vârsta.
Cel mai evident semnele autismului se văd în jurul varstei de doi-trei ani, mai ales atunci cand
copilul se poarta diferit fata de copiii de aceeași vârsta. Putem observa ca acești copii au mari
dificultati legate de comunicare și limbaj, unii nu vorbesc deloc, iar alții chiar dacă cunosc câteva
cuvinte ei nu le folosesc adecvat.
Printre elementele care ar trebui sa ingrijoreze orice părinti și să-i indrepte spre un specialist în
evaluarea dezvoltarii neuro-psihice la copii putem enumara și urmatoarele aspecte:
-dificultati în a înțelege instrucțiuni simple(nu poate sa dea o jucarie dacă i se cere, nu o poate arata)
-vorbind cu copilul, el reacționează ca și cum nu ar auzi ce i se spune
-nu învața în mod firesc gesturile adecvate( ”pa-pa”,”noroc”, „bate palma”)
-nu răspunde la strigarea pe nume, nu-si recunoaște propriul nume
-nu este interesat de alte persoane, nici de ce ofera acestea
-la grădinița sau în parc își petrece timpul mai mult singur
-nu folosește în sens adecvat jucariile(le scutura, le miroase, le linge, invarte rotile la masinute )
-imita greu la cerere o anumita activitate(”fa ca mine”)
-realizeaza greu contact vizual
-activitati repetitive pe care le exerseaza timp indelungat(inchide/deschide ușa, invarte roti la
masinuta, închide/deschide robinetul sau intrerupatorul)
-dorinta de a menține lucrurile doar în anumite locuri, cu reactii violente dacă încercam sa
schimbam locul în casa a acestora
-dificultati în a schimba traseul, drumul spre un obiectiv(gradinita, magazin, casa bunicilor,parc)
-poate face aceeași activitate un timp indelungat(toarna apa dintr-un pahar în altul, insiruiri de
obiecte după diverse tipare).
În tulburarile de spectru autist este foarte important ca diagnosticul să se formuleze corect cât mai
rapid pentru că,cu cât intervenţia se face de la o vârstă mai mică, cu atât şansele de recuperare ale
copilului cresc.
Terapia copiilor cu autism este reprezentata în principal de terapia comportamentala, care încearcă
sa reducă comportamentele în exces(stereotipii, autostimulari) și sa exerseze comportamentele
deficitare ale copilului(socializare, comunicare, limbaj)