Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEIDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

CONSERVAREA FONDULUI GENETIC


LA CYPRINIDAE

Conf. univ. dr.


Elena COSTĂCHESCU

Masterandă,
BOARIU Ana - Maria

IAŞI
2018
GENERALITĂŢI

În România, dezvoltarea pisciculturii sistematice a început relativ recent, respectiv anii


40-50, când au fost iniţiate acţiuni de extindere a creşterii crapului de cultur ă. Ulterior, în paralel
cu desecarea bălţilor din lunca inundabilă a Dunării, a început construirea de amenajări piscicole
sistematice, acţiune care a continuat până la sfârşitul anilor 80.

O ramură importantă a acvaculturii înţara noastr ă o reprezintă ciprinicultura. De altfel,


una dintre primele specii de peşti de cultur ă reprezentînd şi astăzi specia de bază pentru
piscicultura din zonele de deal şi şes, este crapul.

Cyprinidae este numele unei familii taxonomice de pești, numită și „familia crapului”. Ea
cuprinde ca. 2.500 de specii de peștii, fiind cea mai numeroasă familie din categoria peștilor
osoși (Osteichthyes). Acești pești au un areal de răspândire care se întinde în America de Nord,
Europa, Africa și Asia.
REPRODUCEREA NATURAL DIRIJATĂ

Biotehnologia reproducerii natural dirijate reprezintă un complex de proceduri care,


aplicate, conduc la obținerea descendenților prin intervenția directă a omului în optimizarea
condițiilor de mediu, alegerea momentului și hrănirea stimulată a descendenților.
Reproducerea, că fenomen biologic, are loc în condițîi naturale, în heleștee concepute și
realizate special acestui scop.
Pregătirea helesteelor în vederea reproducerii începe imediat după golirea lor (în anul
precedent) prin drenarea zonelor umede și însamântarea cu ierburi perene a zonelor destinate
acestui scop. Când substratul vegetal nu se dezvoltă corespunzător, se însamânteaza orz în luna
aprilie. Suprafață totală înierbata nu trebuie să depășească 20 % din suprafață helesteului.
Restul suprafeței se prelucrează mecanic, cu grapă cu discuri sau cultivator, în scopul
distrugerii vegetației, înglobarii în sol a resturilor vegetale, a îngrasamântului organic și vărului
și pentru aerarea solului. Dezinfecția helesteului se face anual, în zonele de baltire a apei, cu
clorură de var, 100 g / mp.
Stimularea productivitățîi piscicole naturale se realizează actionând asupra:
- substratului (platformei): administrat 20-40 to / ha gunoi de grajd complet fermentat,
administrat 1.000 kg / ha var stins și prelucrarea mecanică cu grapă cu discuri sau cultivator
- apei: administrat pâna la 400 kg / ha fân, 0,2 g / mc / zi drojdie de panificație și 1 g / mc /
zi făînă de peste.
Combaterea prădătorilor și răpitorilor se organizează înaintea inundării. Se recomandă
construirea unui gard ușor din plasa veche (de năvod) sau din plase de stuf pentru a împiedica
pătrunderea broaștelor și montarea temporară a unui gard electric standardizat pentru a împiedica
pătrunderea vidrelor.
Inundarea helesteelor de reproducere natural dirijată se începe atunci când temperatura
apei are un trend constant ascendent și atinge valoarea de 180C.
Inundarea helesteelor în vederea reproducerii se face prin sisteme de filtrare.
Recomandăm folosirea filtrelor paralelipipedice (dimensiunea calculată în funcție de încarcarea
apei în resturi vegetale și substanțe care înfunda filtrul), confecționate din tablă inox perforată,
cu trei trepte de filtrare:ø = 6 mm, ø = 3 mm și ø = 1,0 mm (optim 0,8 mm).
Popularea optimă a helesteelor de reproducere natural dirijată cu reproducatori de crap se
face cu 10-15 fam. / ha în heleștee din care nu pot fi pescuiți reproducatorii după 2 maxim 3
zile de reproducere și 20-30 fam. / ha (1 fam. la 300 – 500 mp) pentru helesteele din care
reproducatorii pot fi pescuiți total, imediat după depunerea pantelor. În această situație trebuie
administrată hrană naturală obținută în culturi dirijate și hrană suplimentară accesibilă alevinelor.
Recomandăm folosirea loturilor de reproducatori de aceeași vârsta dar acolo unde femelele sunt
de vârste diferite, obligatoriu se populează fiecare heleșteu cu femele de aceeași mărime; în caz
contrar, se obțîn pui cu variabilitate dimensională mare. Neuniformitatea mare a puilor este
cauzată de următorii factori:
- vârsta diferită a femelelor face că icrele să aibă mărimi diferite (diametrul maxim al icrei
este la femele de (6) 7-8 (9) ani) și cantitatea de substanțe lipoproteice destinate hrănirii
embrionului și depozitate în sacul vitelin, hrănirii ulterioare a larvei să fie diferit. Acesta este un
factor serios de diferențiere a creșterii puilor.
- vârsta diferită a femelelor face că reproducerea lor să se facă la diferențe de timp de 1-2-3-
4 zile. O diferența de 2-3 zile la eclozare va conduce la o diferența de 2-3 ori mai mare a unui pui
făță de altul.
- în creșterea industrială, în interiorul populațiilor numeroase, indivizii mici vor ramâne tot
mai mici iar indivizii mari vor crește tot mai mari.
Variabilitatea dimensională accentuată, creează probleme mari, în special financiare:
prețul obținut este mic, imaginea firmei este deteriorată, greutatea comercializabila (1,2-1,8 kg /
ex) se realizează în 3 sau 4 ani, etc.
Reproducerea crapului, are loc în ziua a 2-a, a 3-a și eventual a 4-a de la populare, în
special în intervalele 7-9 a m și 18-20 p m. Măturarea completă a icrelor depinde, la aceeași rasă,
de vârsta și starea fiziologică.
Reproducerea natural dirijată este un mare spectacol, nu numai pentru profesioniști.
Femelă ,urmată foarte îndeaproape de 1-2 masculi, înoata în zona înierbata, aproape de suprafață
apei și după un tur de recunoaștere a zonei, se întoarce pe o parte și execută mișcări energice ale
trunchiului, pentru a expulza icre, pe o distanță de 1-2 m; pauză pe 1-2 m și continuă pe aceeași
direcție sau se întoarce. Masculii o urmează îndeaproape, îi masează abdomenul cu botul pentru
a o ajută să elimine icrele, contractează puternic mușchii abdominali și fac mișcări ample și
energice cu coadă pentru a elibera spermă în cantitate cât mai mare, suficientă pentru a fecundă
icrele împrastiate într-un spațiu așa mare. Mișcările energice ale caudalelor, fac să sară stropi de
apă, produc un zgomot puternic de ,,bătaie” a apei, de unde și denumirele populare de: bătaia
peștelui, peste aflat în bătaie și boiste.
Reproducatorii selecționați, cu corpul înalt și scurt, au o reproducere mult mai puțîn
gălăgioasă, mai discretă.
Icrele, lipicioase, se prind de un substrat vegetal și sunt fecundate. Icrele care nu sunt
fecundate mor imediat, cele care cad pe pamânt (chiar fecundate) mor în perioada următoare din
cauza colmatarii membranei și neoxigenarii embrionului.
Incubația durează 90 grade zile, cca 5 zile la temperatura constată a apei de 180C.
Larvele eclozate ramân lipite de substrat câteva ore, după care fac mișcări pe distanțe
foarte mici și se reataseaza repede de substrat.
În momentul eclozarii, larvele au corpul transparent cu pete pigmentare brun închis.
Ochii sunt pigmentati, gură nefuncțională aripioarele pectorale sunt funcționale și membrană
înotatoare continuă, vezica înotatoare lipsește, sacul vitelin bine individualizat. Capacitatea de
înot fiind redusă și pentru a transformă rezervă de hrană în masă corporală nu în energie
destinată mișcării, larvele stau lipite de vegetație în primele 36-48 ore.
La vârsta de 2 (două) zile larvele devin active și de la vârsta de trei zile își asigura
energia necesară din rezervă sacului vitelin (diminuat că volum) și din hrană exogenă. Vezica
înotatoare formată și plină cu aer, le permite deplasarea lejeră în apă, în căutarea de infuzori.
Dezvoltarea mușchilor și scheletului se intensifica.

SELECTIA REPRODUCĂTORILOR ŞI METODE CE DUC LA


CONSERVAREA FONDULUI GENTIC

Reproducătorii , sunt exemplarele dezvoltate complet , mature din punct de vedere


sexual. Maturitatea sexuală la crap este atinsă la vârstă de 3 – 4 ani la masculi și 4 – 5 ani la
femele. Rezultate optime se obțîn cu reproducatori de crap care au vârstă cuprinsă între ( 5 ) 6 și
8 ( 9 ) ani deoarece icrele au diametrul mai mare decât la alte categorii de vârstă și conținutul
icrelor în substanțe proteice este mai mare , ceea ce garantează obținerea unor larve sănătoase ,
cu viabilitate și creștere bună.
Selecția exemplarelor care vor constitui lotul de reproducatori se inițiază în unititile de
producție la sfârșitul primului an de creștere. Piscicultorul trebuie să aibă în vedere următoarele
criterii pe baza cărora selectează exemplarele destinate lotului de remonti :
- viteză de creștere
- formă corpului
- starea de sănătate
- puritatea genetică a liniei
Astfel vor fi selectate exemplarele cele mai mari , care au capul mic ( prolificitate mare ),
corpul înalt ( indice de carnozitate bun ) , lipsiți complet de paraziți sau alte forme de
îmbolnăvire și învelișul de solzi să fie uniform , conform rasei .Recomand efectuarea lucrărilor
de selecție a remontilor periodică, la fiecare 5 ( cinci ) ani pentru a realiza loturi de reproducatori
de aceeași vârstă, condiție de baza pentru realizarea uniformitatii corporale a puilor ( adică a
unor greutăți medii individuale cât mai apropiate ).
Cunoașterea potențialului genetic al reproducatorilor constituie o informație tehnică
foarte utilă pentru punerea în practică a programelor de ameliorare genetică în scopul realizării
unor populații piscicole cu potențial bioproductiv bun, caracterizat prin: adaptabilitate la
creșterea intensivă în condițiile de mediu ale zonei, ritm de creștere rapid, conversia eficientă a
furajelor, rezistență sporită la boli, prolificitate ridicată, calitatea superioară a cărnii (randament
bun la sacrificare, reducerea oaselor intramusculare, conținut redus în grăsimi), adaptabilitate la
perioade hibernale lungi.
Variabilitatea genetică a unei populații de crap: rasă, linie sau varietate, poate fi stabilită
prin mai multe metode; uneori rezultatele obținute nu oferă certitudinea stabilității și această se
datorează în primul rând plasticității mari a ciprinidelor în general și a crapului, în special.
Aceste metode sunt: studiul caracterelor meristice (număr de vertebre, de solzi, de spini branhiali
etc.) și somatice (lungime, înaltime, grosime etc.), tehnici citogenetice, studiul polimorfismului
proteinelor și tehnici de genetică moleculară. Genetică moleculară oferă posibilitatea unei fine
analize a variabilității genetice a unei populații piscicole, dar este o metodă costisitoare și greu
accesibilă fermelor de producție. Este aplicată, în general, în unități de cercetare care au
programe de ameliorare genetică a raselor de crap, dar care au și posibilități financiare de
susținere a acestor studii. De aceea cred că ameliorarea raselor de crap poate fi făcută numai în
ferme specializate, pe baza unui program de cercetare științifică, beneficiind de o finanțare sigură
pe termen lung și de supraveghere riguroasă din partea unor instituții abilitate.
În același timp, în fermele de producție trebuie să existe preocupare reală și permanentă
pentru conservarea sau ameliorarea caracterelor genetice importante ale rasei de crap cultivate.
Este cunoscut faptul că unele caractere genetice (culoarea, grosimea etc.) prezintă un
determinism simplu bazat pe exprimarea unui număr mic de gene care pot suportă modificări sau
mutații doar la schimbarea condițiilor de mediu. În același timp, alte caractere, foarte importante
pentru piscicultor, cum ar fi: viteză de creștere, rezistență la boli, viabilitatea etc., prezintă un
determinism complex, iar ameliorarea lor implică folosirea unor metode laborioase.
Ameliorarea vitezei de creștere constituie un obiectiv de interes major pentru toți
crescătorii de animale. Eficientă economică a activității de piscicultură în condiții de efort egal,
depinde în cea mai mare măsură de viteză de creștere a rasei cultivate. Posesia unei rase locale
valoroase la un moment dat sau achiziționarea unui lot de reproducatori dintr-o rasă superioară,
cunoscută și omologată, nu sunt suficiente pentru a asigura, pe termen lung, rentabilitatea
activității. Lipsa unei preocupări permanente privind cunoașterea originii parentale a
reproducatorilor, a urmăririi descendenților destinați reproducerii, a preocupărilor de aplicare a
unei selecții riguroase, conduce în mod obligatoriu la diminuarea potențialului bioproductiv al
rasei cultivate, inclusiv prin consangvinizare. Consangvinizarea populațiilor piscicole cultivate
în actualele ferme de producție are loc, în principal, datorită lipsei condițiilor de urmărire și
control a originii parentale ale reproducatorilor și, în secundar, datorită lipsei preocupărilor de
infuzie cu material biologic din afară fermei. Viteză consangvinizarii loturilor de reproducatori
depinde de mărimea lotului și această se datorează în primul rând prolificitatii ridicate a crapului.
Pentru unități mici sau foarte mici în care 1-10 familii de reproducatori pot asigura puietul
necesar, rată consangvinizarii este de 8-12 ani. BILLARD (1995, pag. 130) menționează că
selecția reproducatorilor dintr-o populație piscicolă formată din descendenții a 50 de familii
garantează păstrarea a 99 % din caracterele genetice parentale cu risc minim de consangvinizare.
Consider utilă infuzia periodică cu material genetic provenit din alte ferme, de preferință
din alte zone geografice ale țării. Acest lucru se realizează foarte simplu dacă la perioade de 8 –
12 ani se achiziționează un număr de 10.000 – 15.000 ex. pui de crap de un an, se cresc separat,
anual se selectează exemplarele corespunzătoare ( în anul I, 20 %, în anul ÎI,30 %, în anul III ,40
% și în anul IV, 50 % ) și la vârstă maturității sexuale se îndepărtează ( se comercializează )
femelele, iar masculii se împerechează cu femelele din varietatea locală , mai bună.
Bibliografie

1. https://www.scribd.com/doc/46255328/Acvacultura
2. https://www.scribd.com/document/100096949/Cresterea-Crapului-in-Monocultura
3. https://www.scribd.com/document/205788079/Cresterea-Intensiva-a-Crapului-in-
Sistem-Recirculant