Curs nr.

20

TETRACICLINE

Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg obtinute pe cale naturala din unele specii
de Streptomyces, dar si prin semisinteza. Structura lor a fost demonstrata prin reactii de
degradare si confirmata prin sinteza. Antibioticele considerate tetracicline naturale sunt:
clortetraciclina, oxitetraciclina si tetraciclina. La baza structurii tetraciclinelor sta un nucleu de
baza format din 4 cicluri condensate linear numit “tetracen’ care este de fapt
octohidronaftacenul. De la acest sistem tetraciclic provine si denumirea de tetracicline.

Substituentii prezenti:
-la C1si C11 – doua grupari cetonice
CH3
R1 R2 R3 R4 N CH
H 3

7 6 5 4 OH
8 3
D C B A
9 12a 2
10 10a 11 11a 12 1 CONH2
OH
OH O OH O

-la C2 – o grupare carboxamidica Tetracicline

-la C3 si C12 – doua grupari enolice
-la C4 – o grupare dimetilaminica orientata in spatele planului
-la C10 – o grupare fenolica
-la C12a –o grupare alcoolica
R1 R2 R3 R4
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tetraciclina -H -CH3 -OH -H
Clortetraciclina -Cl -CH3 -OH -H
Oxitetraciclina -H -CH3 -OH -OH
Metaciclina -H >CH2 - -H
Doxiciclina -H -H -CH3 -OH
Toate tetraciclinele prin reducere energetica duc in final la obtinerea hidrocarburii
aromatice de baza – tetracenul.
Proprietati fizice
Tetraciclinele sunt substante cristaline, galbene, fara miros, sensibile la lumina, foarte putin
solubile in apa, solubile in solventi organici. Au caracter amfoter formand saruri atat cu
acizii cat si cu bazele. Cele mai stabile saruri sunt cele obtinute la functia dimetilamino.
Nu pot fi administrate parenteral, ci numai oral din cauza faptului ca prin hidroliza in mediu
apos formeaza solutii acide (pH= 1,5-3).
Valorile pKa sunt diferite pentru fiecare tetraciclina, ele variind intre:
pKa1 = 3,3-3,4
pKa2 = 7,2-7,7
pKa3 = 9,1-9,7

1
 CH3
+ pKa3
N
R1H3C OH R2 H CH3

7 6 5 4 OH
8 3
D C B A
9 12a 2
10 10a 11 11a 12 1 CONH2
. Cl -
OH
OH O OH O

pKa2 pKa1
Tetraciclinele au proprietatea de a se epimeriza la atomul de carbon C4 formand izomeri
inactivi terapeutic - epitetracicline.
CH3
R R N CH
3
HO CH3
OH
C NH2
OH O
OH O OH O
Epitetraciclina
Epimerizarea este un proces reversibil, intre cele doua forme – izomer si compusul natural-
stabilindu-se un echilibru.
Mai jos sunt prezentate structurile partiale ale celor doua forme ale perechii epimerice.
S-a constatat ca tetraciclina si clortetraciclina sunt epimerizate mai usor decat
oxitetraciclina, care este mai rezistenta. Acest lucru permite obtinerea unui compus mai pur
in urma procesului tehnologic de obtinere, epimerii fiind considerati impuritati care duc la
scaderea activitatii antibiotice.

Comportamentul fata de acizi si baze

Acizii puternici ataca tetraciclinele provocand pierderea unei molecule de apa si schimbarea
pozitiei unei duble legaturi, cand se formeaza un al doilea ciclu aromatic (C), obtinandu-se
anhidrotetraciclie inactive si mai toxice.
Bazele slabe produc izomerizarea tetraciclinelor prin ruperea legaturii intre C11-C11a a
ciclului C, migrarea hidrogenului hidroxilic de la C6 la C11a si formarea unei structuri lactonice,

2
in acelasi timp are loc si tautomeria functiei enolice de la C12. Produsul rezultat -izotetraciclinele
– sunt complet inactive.
CH3 CH3
H3C OH N H3C OH N
H CH3 CH3
OH OH
CONH2 CONH2
OH OH
OH O OH O OH O O O

H+ HO
-

CH3
CH3
CH3 N
CH3 N CH3
CH3 O
OH
OH
CONH2
CONH2 OH O
OH
OH O O
OH OH O O
5.6- Anhidrotetraciclina Izotetraciclina

Mecanism de actiune
Tetraciclinele formeaza cu metalele (calciu, magneziu si fier) complecsi sau chelati
monometalici sau bimetalici inactivi. Pe aceasta proprietate se bazeaza proprietatile
antibacteriene ale tetraciclinelor, acestea fixand ionii esentiali de metale din structura
bacteriei.
Tot pe aceasta proprietate se bazeaza si unul din efectele secundare ale tetraciclinelor.
Datorita afinitatii pentru ionii de calciu, acestea se pot depune pe oasele in curs de formare
la copii si pe dintii acestora, sub forma de complex tetraciclina-calciu ortofosfat. Depozitele
fixate pe dinti determina colorarea lor in galben, coloratie care se intensifica in timp, in
urma unor procese fotochimice.
CH3 CH3
R R N CH R R N CH
3 3
HO CH3 HO CH3

OH OH OH
OH
C NH2 C NH2
O O
OH O O O O O O O
Me Me Me
Chelat monometalic Chelat bimetalic
Tetraciclinele au un spectru foarte larg de actiune. Sunt active asupra unei mari categorii
de bacterii gram-pozitive si gram-negative, spirochete, micoplasme, ricketsii si chlamidii
precum si asupra virusurilor mari.
Farmacocinetica
Absorbtia incompleta din intestin si actiunea asupra florei intestinale determina in cazul
utilizarii tetraciclinelor suprainfectii cauzate de Candida albicans.
Strabat bariera placentara si trec in laptele matern determinand la copii probleme legate de
formarea oaselor si dintilor. Din acest motiv nu se administreaza la gravide si nici la copii
sub 8 ani.
3
Administrare
Administrarea tetraciclinelor este orala , cand sunt absorbite partial si realizeaza concentratii
plasmatice ridicate. Tratamentul trebuie sa nu depaseasca 5-7 zile. Dupa tratamente
indelungate pot aparea fenomene secundare manifestate prin tulburari digestive, carente de
vitamine, alterari micotice ale mucoaselor (stomatite, glosite, vaginite) produse de Candida
albicans.
Relatia structura /proprietati terapeutice
Din analiza formulei generale a tetraciclinelor s-a constatat ca toti derivatii cu mai putin de
patru cicluri sunt inactivi d.p.d.v terapeutic. Cel mai simplu derivat al tetraciclinei care
pastreaza activitatea caracteristica de spectru larg de actiune este 6-demetil-tetraciclina
(Demeciclina).
Prezenta grupei hidroxil la C5 (Oxitetraciclina) determina o crestere a activitatii fata de
Bacilul pioceanic.
Modificarile produse la C6 pot duce la obtinerea de compusi cu activitate foarte buna.
Astfel eliminarea grupei hidroxilice conduce la compusi mult mai stabili, iar demetilarea
conduce la obtinerea de compusi cu actiune prelungita.
CH3
N CH
OH 3

OH
CONH2
OH
OH O OH O
Demeciclina
Gruparea hidroxil alcoolic la C12a orientata in spatele planului este esentiala in mentinerea
actiunii antibiotice.
Introducerea de halogeni in molecula la C7, cum este cazul Clortetraciclinei si
Bromtetraciclinei, determina o crestere a activitatii antibacteriene asupra cocilor gram-
pozitivi, dar si o crestere a toxicitatii.
Gruparea dimetilamino imprima o actiune intensa asupra stafilococilor rezistenti la alte
tetracicline si o actiune prelungita.

TETRACICLINA (FRX- TETRACYCLINUM)

D.p.d.v.chimic este:
Dimetilamino-1,4,4a,5,5a,6,11,12a-octahidro-3,6,10,12,12a-pentahidroxi-6-metil-1,11-dioxo-2-
naftacencarboxamida sau dimetilamino-octahidro-pentahidroxi -6-metil-1,11-dioxo-2-
naftacencarboxamida.
Se obtine prin extractie din mediile de cultura ale speciilor de Streptomyces.

4
 CH3
N CH
H3C OH 3
H
7 6 5 4a 4
8
6a 5a 3 OH
9 12a 2
10 11 12 1 CONH2
OH
OH O OH O
Tetraciclina
Tetraciclina este mai stabila in solutii alcaline decat clortetraciclina, dar solutiile isi
pierd activitatea antibacteriana.
Tetraciclina se foloseste sub forma de clorhidrat, care este solubila in proportie de
1:10 in apa si 1:100 in alcool.
Dupa absorbtie atinge concentratii sanguine mari si de durata (chiar si in l.c.r.).
Este utilizata intern, sub forma de capsule, 1g/zi ( max 4g/zi) la interval de 6 ore, dar
si extern in oftamologie si dermatologie sub forma de unguente 3%.
Exista o serie de asocieri care cresc concentratia sanguina, cum ar fi asocierea cu
gluconati de aluminiu-calciu, care pot fi administrati oral i.m si i.v.
Produse farmaceutice
Tetraciclina – capsule 250 mg
Unguent cu tetraciclina (clorhidrat de tetraciclina)

CLORTETRACICLINA

D.p.d.v.chimic este: 7-cloro-4-dimetilamino-1,4,4a,5,5a,6,11,12a-octahidro-3,6,10,12,12a-

pentahidroxi-6-metil-1,11-dioxo-2-naftacencarboxamida.
CH3
Cl H3C OH N CH
3
H
7 6 5 4a 4
8
6a 5a 3 OH
9 12a 2
10 11 12 1 CONH2
OH
OH O OH O
Clortetraciclina
Se foloseste sub forma de clorhidrat care se prezinta sub forma de pulbere cristalina
galben deschisa (motiv pt. care i s-a dat denumirea de aureomicina), stabila in aer, usor
fotosensibila ( conservarea la intuneric).
Se obtine din mediul de cultura a speciilor de Streptomyces aureofaciens.
Se administreaza oral si parenteral (i.v).
Analogul sau 7- bromotetraciclina a fost izolat din specii de Streptomyces insamantate pe un
mediu de cultura bogat in ioni de brom. Compusul are proprietati antibacteriene asemanatoare
clortetraciclinei.

OXITETRACICLINA, TERRAMYCIN
FRX- OXYTETRACYCLINI HYDROCHLORIDUM

5
 CH3
N CH
H3C OH OH 3
H
7 6 5 4a 4
8
6a 5a 3 OH
9 12a 2
10 11 12 1 CONH2
OH
OH O OH O
Oxitetraciclina
Proprietati antibacteriene asemanatoare clortetraciclinei.
Se foloseste sub forma de clorhidrat, solubil in apa 1:2. In prezenta hidroxizilor alcalini si a
acizilor este inactivata.
Produse farmaceutice
Bioxiteracor – spray (clorhidrat de oxitetraciclina)
Oximed – spray cutanat (+hidrocortizon) (clorhidrat de oxitetraciclina)

METACICLINA, RONDOMYCINA
S-a obtinut prima data prin sinteza in 1961 prin modificari chimice facute pe
oxitetraciclina.
Este d.p.d.v.chimic 6-dezoxi-6-demetil-6-metilen-5-oxitetraciclina.
Se foloseste sub forma de clorhidrat.

CH3
CH2 OH N CH3
H
7 6 5 4a 4
8
6a 5a 3 OH
9 D C B 12a A 2
10 11 12 1 CONH2
OH
OH O OH O
Metaciclina

Natura gruparii de la C6 determina o mai buna stabilitate a nucleului C, atat fata de acizi
cat si fata de baze, prevenind formarea anhidrotetraciclinelor (sub actiunea acizilor ) si
izotetraciclinelor (sub actiunea bazelor).
Spectrul antibacterian este asemanator celorlalte tetracicline, dar este mai activa in infectii
ale cailor respiratorii superioare si inferioare produse de bacterii gram-negative si gram-
pozitive, pastrandu-si activitatea fata de bacteriile producatoare de penicilinaze. Poate fi utilizata
in tratamentul protector antibacterian in infectiile virale ale cailor respiratorii , inclusiv gripa si
pneumonia atipica primara (Se evita in acest mod suprainfectarea bacteriana).
Dupa administrare orala 75-80% din cantitatea absorbita se leaga de proteinele serice,
comportandu-se ca o tetraciclina retard.

DOXICICLINA(DCI), VIBRAMICIN
FRX- DOXYCYCLINI HYDROCHLORIDUM
D.p.d.v.chimic este: 6(α)-dezoxi-5-oxitetraciclina.

6
 CH3
CH3 OH N CH3
H
7 6 5 4a 4
8
6a 5a 3 OH
OH
9 12a 2
10 11 12 1 CONH2

OH O OH O
Doxiciclina
Se obtine in prezent prin hidrogenarea catalitica a metaciclinei sau prin reducerea cu Ni a
derivatului mercaptobenzilmetaciclina.
Se foloseste sub forma de clorhidrat.

Relatia structura activitate antimicrobiana.

Gruparea 6-metil orientata α, determina o crestere a activitatii antimicrobiene de 3 ori mai
mult fata de epimerii β.
Absenta grupei hidroxil, ca si in cazul metaciclinei, o face mai rezistenta la actiune
acizilor si bazelor.
Dupa administrare si absorbtie se obtin concentratii tisulare crescute, iar spre deosebire
de alte tetracicline, doxiciclina nu se acumuleaza in rinichi , ceea ce face posibila administrarea
ei la pacientii cu functie renala alterata, dar din cauza clearance-ului scazut la acesti pacienti
eficacitatea sa in tratamentul infectiilor urinare este limitata.
Spectrul de activitate antibacteriana este asemanator celorlalte tetracicline, are actiune
prelungita, se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 82-93%. Spre deosebire de celelalte
antibiotice care necesita administrari multiple pentru mentinerea unei concentratii terapeutice
optime, doxiciclina se administreaza in doza unica, in prima zi o doza la 12 ore, apoi o doza in
24 ore.

ROLITETRACICLINA(DCI), SOLVOCILIN
Este: N-pirolidinmetiltetraciclina
CH3
N CH
HO CH3 H
3

7 6 5 4a 4
8
6a 5a 3 OH
OH
9 12a 2
10 11 12 1 CONH CH2 N
OH
OH O OH O
Rolitetraciclina

A fost obtinuta prin condensarea tetraciclinei cu pirolidina si formaldehida in solutie

alcoolica, printr-o reactie de tip Mannich.
Spectrul de activitate al rolitetraciclinei este asemanator celorlalte tetracicline, avand o
actiune mai buna asupra stafilococilor rezistenti. Se administreaza parenteral, i.m si i.v,
realizand o concentratie de zece ori mai mare decat dupa o administrare orala. De aceea
este utilizata in situatii de urgenta, in afectiuni acute sau in situatii in care administrarea
orala nu este posibila.

7
LIMECICLINA (DCI), L-LIZINMETILTETRACICLINA
S-a obtinut prin condensarea tetraciclinei cu formaldehida si l-lizina, in mediu alcoolic,
prin reactia de tip Mannich.
Spectrul de activitate antibacteriana este asemanator celorlalte tetracicline, avand o
distributie tisulara mai buna, asigurand o concentratie mai ridicata in parenchimuri decat in
singe si o orientare preferentiala spre plamani, caile renale si hepato-biliare. Aceste calitati se
datoreaza L-lizinei, aminoacid prezent in structura chimica a limeciclinei.
H3C CH3
N
H3C OH
OH

CONH CH2 NH (CH2)4 CH COOH

OH NH2
OH O OH O

Limeciclina
Este utilizata in tratamentul infectiilor grave ale cailor respiratorii, urinare, hepato-biliare,
afectiunilor dermatologice si ginecologice.

ANTIBIOTICE CU STRUCTURI CHIMICE DIVERSE

CLORAMFENICOL
Cloramfenicolul a fost izolat pentru prima data in 1947 de Ehrlich si colaboratorii din
mediile de cultura ale Streptomyces venezuelae. Structura chimica a fost stabilita in 1949 prin
reactii de degradare, apoi verificata prin sinteza.

Proprietati fizico-chimice
Cloramfenicolul este o pulbere cristalizata alba, cu gust amar, putin solubila in apa
(1:400) foarte solubila in alcool, acetona, putin solubila in cloroform si eter. Solutia apoasa are
reactie neutra sau slab acida.

NH CO CHCl2
O2N *
CH *CH CH OH
2
1 2 3
OH
D.p.d.v.chimic este: 2,2-dicloro-N-[(1R,2R)-1,3-dihidroxi-1-(4-nitrofenil)propan-2-il]acetamida

Molecula cloramfenicolului poseda doi atomi de carbon asimetrici, vecini si cu

substituenti diferiti, ceea ce conduce la existenta a patru izomeri optic activi ( doua perechi de
enantiomeri ) care formeaza doi racemici si anume:
+/- cloramfenicol – forma “ eritro”
+/- cloramfenicol – forma “treo”
Configuratia celor doi racemici definesc si apartenenta la seria L (+) si D ( -).
8
D.p.d.v.terapeutic, cel mai activ este D (-)-treo-cloramfenicolul. Acesta este singurul izomer
care este folosit ca medicament.

Sinteza cloramfenicolului
Cea mai utilizata metoda de obtinere a cloramfenicolului foloseste ca materie prima
p-nitroacetofenona. Etapele sintezei sunt urmatoarele:
-bromurarea la catena laterala prin tratare cu brom in acid acetic, cand se formeaza bromo-p-
nitroacetofenona;
- bromo-p-nitroacetofenona in prezenta hexametilen tetraminei (metenamina) formeaza o sare
cuaternara de amoniu;
- sarea cuaternara de amoniu prin hidroliza acida formeaza ω-amino-p-nitroacetofenona;
-urmeaza o acetilare a gruparii aminice (cu anhidrida acetica in prezenta de acetat de sodiu, la
incalzire )
- compusul acetilat rezultat prin tratare cu aldehida formica in prezenta acetatului de sodiu sau a
carbonatului acid de sodiu, formeaza un compus hidroximetilat –α-hidroxi-p-nitropropiofenona.

NO2 NO2 N NO2 NO2

N
Br2 N N HOH(H )
+
(CH3CO)2
acetilare

N
C O C O C O C O
+N N -
CH3 CH2Br CH2 N . Br CH2 NH2
NO2 NO2

CH2=O
(NaHCO3)
hidroximetilare
C O C O
CH2 NH CO CH3 CH NH CO CH3
CH2OH

- prin reducere selectiva a gruparii carbonilice in grupa hidroxilica se formeaza 1-p-

nitrofenil-2-acetamido -1,3-propandiol , compus care contine doi atomi de carbon asimetrici (este
un amestec de forme racemice (treo si eritro) prin recristalizari fractionate, are loc separarea
racemicilor;
-racemicul treo este mai apoi dezacetilat, rezultand un produs dedublat in cei doi enantiomeri;

9
- prin incalzirea amestecului cu dicloracetat de metil se formeaza D (-)-treo-cloramfenicol.

Spectrul de actiune
Cloramfenicolul este un antibiotic cu spectru larg de actiune, activ pe germeni gram-
negativi si pozitivi. Este activ pe Haemophyllus influentzae, Salmonella typhi, Streptococcus
pneumoniae si Neisseria meningitidis.
Indicatii terapeutice
Cloramfenicolul este recomandat in infectii determinate de germenii inclusi in spectrul de
actiune al acestui antibiotic, dar si in infectii datorate unor bacterii care au capatat
rezistenta la Penicilina G si Ampicilina. Datorita faptului ca penetreaza bariera encefalica este
utilizat ca alternativa in tratamentul meningitelor.
Toxicitatea ridicata il face putin utilizat terapeutic.
Metabolizare
Cloramfenicolul este metabolizat la nivelul ficatului prin formarea unui compus inactiv,
conjugat cu acidul glucuronic, 3-O-glucuronida. Sunt posibile si alte reactii secundare prin care
are loc transformarea grupei nitro intr-o grupa amino cu formarea unei amine aromatice, urmata
de hidroliza amidei si hidroliza grupei α- cloroacetamido urmata de reducere, rezultand derivatul
α- hidroxiacetilat.
Rezistenta la Cloramfenicol se dezvolta lent din cauza unei enzime,
cloramfenicolacetiltransferaza, care produce acetilarea la o grupa hidroxil sau la ambele, formand
3-acetoxicloramfenicolul si 1,3-diacetoxicloramfenicolul, metaboliti inactivi terapeutic.

Corelatia structura / activitate terapeutica

- ocuparea altor pozitii pe nucleul aromatic de catre gruparea nitro, duce la compusi cu
activitate scazuta;
- inlocuirea gruparii nitro cu alti radicali ( -NH2, -COOH, -CONH2, -CN, -SR, -X, alchil
etc) duce la obtinerea de compusi lipsiti de activitate sau cu activitate mai redusa decat
a cloramfenicolului;
- Inlocuirea gruparii nitro cu- o grupare acetil duce la formarea Cetofenicolului
-o grupare sulfamoil duce la formarea Tevenalului
- o grupare metilsulfamoil duce la formarea
Tiamfenicolului

10
 toti fiind compusi mai activi decat Cloramfenicolul, dar mai toxici decat acesta.
CH3
C O SO2NH2 SO2CH3

HO CH HO CH HO CH
CH NH CO CHCl2 CH NH CO CHCl2 CH NH CO CHCl2
CH2OH CH2OH CH2OH

Cetofenicol Tevenal Tiamfenicol

- reducerea gruparii hidroxil de la C1 determina micsorarea activitatii antibiotice , iar
oxidarea acestei grupari si transformarea in grupa cetonica conduce la
Cloramfenicona ( Nicetina) – compus cu actiune antifungica puternica, in
special fata de Candida albicans, dar lipsita de activitate antibacteriana.
- inlocuirea atomilor de Cl cu un alt halogen de tipul bromului de exemplu, duce la
obtinerea unui derivat Bromamfenicol care are aproximativ 80% din activitatea
Cloramfenicolului;
- prelungirea catenei de carbon poate duce la scaderea activitatii antibacteriene;
- prin esterificarea grupei OH de la C3 cu acizi grasi superiori (palmitic, stearic)
aminoacizi, acizi dicarboxilici se obtin derivati inactivi in vitro, dar care sunt activi in
vivo deoarece in organism sunt supusi hidrolizei enzimatice, punand in libertate
cloramfenicol.
Esterii cloramfenicolului sunt:
- solubili – cei care sunt administrati parenteral (hemisuccinat de cloramfenicol), glicinat
de cloramfenicol, glicinat de tiamfenicol);
- insolubili – care sunt administrati pe cale orala (tiamfenicol, stearatul si stearoglicolatul
de cloramfenicol, palmitatul de cloramfenicol).

Forme farmaceutice
Cloramfenicolul se gaseste sub forma de capsule pt. administrare orala, pulbere injectabila,
dar intra si in compozitia unor preparate de uz extern, colire, unguente, etc.

VANCOMICINA
Este un antibiotic glicopeptidic triciclic, izolat din Streptomyces orientalis in 1956 si
introdus in terapeutica in 1958, fiind activ pe coci gram-pozitivi, in special streptococi,
stafilococi si pneumococi.
Este considerat un antistafilococic de rezerva impotriva germenilor penicilino-
rezistenti si meticilino-rezistenti.
Se absoarbe foarte putin la nivelul intestinului dupa administrare orala.
Este indicata ca antibiotic de electie in colita pseudomembranoasa produsa de Clostridium
difficile (administrare orala).
Mecanismul de actiune este asemanator antibioticelor β-lactamice, adica inhiba sinteza
polimerilor peptidoglicanici si a fosfolipidelor din structura peretelui celular.
Poate sa actioneze si prin impiedicarea sintezei acidului ribonucleic. Este activa si fata
de protoplasti, carora le altereaza membrana citoplasmatica.

11
 Vancomicina penetreaza pleura si pericardul, se concentreaza in lichidul pleural,
pericardic dar si peritoneal si sinovial.
Se administreaza parenteral, in infectii grave. Se elimina nemodificat in proportie de 90%
in urina.
Poate da reactii de tip anafilactic, dar si tromboflebite, tulburari oto si nefrotoxice,
leucopenie, eozinofilie.
Se foloseste sub forma de clorhidrat.
Produse farmaceutice
Edicin- Lek – pulb pt.sol.inj.0.500 si 1,00g
Vancocin – Eli Lyli- pulb pt.sol.inj.0.500 si 1,00g
Vancomicina – Teva – pulb pt.sol.inj.0.500 si 1,00g

NOVOBIOCINA
Similar: Streptonivicina

OCONH2 OH
NHCO
CH3O
CH3
CH3
O O OH CH3
CH3 O O
CH3
Este d.p.d.v chimic un derivat [( tetrahidro, hidroxi, metoxi, dimetil –oxipiran) –(hidroxi,
metilbutil-benzamido)]-8- metilcumarina.
Novobiocina are o structura chimica unica, avand o molecula de zahar legata
glicozidic. Aceasta molecula este o aldoza si a fost numita “noviosa”. Agliconul a fost
transformat in acid novobiotic.
Novobiocina este o pulbere galben-pal, fotosensibila, solubila in metanol, etanol si acetona,
dar greu solubila in solventi mai putin polari. Solubilitatea depinde de pH.
Este solubila in alcalii, cand este si inactivata, si precipita in mediu acid.
Se comporta ca un diacid formand doua tipuri de saruri. Hidroxidul enolic de pe molecula
cumarinei se comporta ca un acid tare si poate forma saruri de sodiu si calciu.
Gruparea hidroxi fenolica din molecula de benzamida se comporta ca un acid, dar este mai
slaba decat primul.
Sarea de sodiu este stabila la aer uscat, dar in prezenta umiditatii scade activitatea. Sarea de
calciu este complet insolubila in apa si este folosita numai la prepararea suspensiilor pentru
administrare orala
Spectrul de activitate antibacteriana a novobiocinei include in primul rand organismele
gram-pozitive si Proteus vulgaris. Mecanismul de actiune antibacterian este diferit de alte
mecanisme antiinfectioase. Este posibil ca acest mecanism sa presupuna legarea magneziului
celular bacterian, astfel incat celula, expoliata in acest ion indispensabil desfasurarii activitatii si
mentinerii integritatii membranei celulare, se dezintegreaza.
Utilizarea Novobiocinei este rezervata pentru tratamentul infectiilor cu germeni
rezistenti la alte antibiotice, in special cu stafilococi, precum si pacientilor care prezinta
fenomene alergice la alte antibiotice.
Forme farmaceutice
Novobiocina, sub forma de sare de sodiu, se administreaza oral, sub forma de capsule de 250,
500mg la interval de 6 ore, sau 500mg-1g la 12 ore.
Pentru copii este disponibila suspensia cu sare de calciu a novobiocinei.
12