UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ NAPOCA

DESCRIEREA
SISTEMULUI DE
OPERARE WINDOWS
INFORMATICA APLICATA IN EDUCATIE
(LUCRAREA 1)
Prof.ing. Costică Gafiţescu

Iulie,2011

FlexFORM – PROGRAM DE FORMARE PROFESIONALA FLEXIBILA PE PLATFORME

MECATRONICE
 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Cap.1. SISTEME DE OPERARE

1.1.GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE OPERARE

Orice sistem de calcul putem să-l considerăm ca fiind format din patru straturi:
• hardware
• sistemul de operare
• alte produse soft
• utilizatori
Prin SISTEM DE OPERARE se înţelege un ansamblu de programe care
gestionează activitatea calculatorului. Aceasta înseamnă că, în esenţă gestionează resursele
calculatorului şi asigură interfaţa cu utilizatorul.
Informaţia procesată - la nivel intim – de către un SNC, este exclusiv numerică. Mai
mult, majoritatea SNC-urilor prezintă structură digitală, fapt care conduce la reprezentări
numerice binare. Astfel, spre exemplu, atunci când prin intermediul unui program de editare
de text se introduc în memorie versurile: „La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă...”,
ceea ce se stochează de fapt la locaţiile corespunzătoare sunt secvenţe de 0 şi 1 (de forma
011010011101001010000101001). Cifrele binare 0 şi 1 sunt reprezentate prin nivele distincte
de tensiune continuă (de exemplu +5V pentru 1 şi 0V pentru 0). Aceste nivele de tensiune
corespund reprezentării fizice a informaţiei, în timp ce cifrele binare 0 şi 1 corespund
reprezentării logice a informaţiei. Din acest motiv se utilizează deseori exprimarea “zero
şi/sau unu logic”. Informaţia stocată la nivelul memoriei, transferată la nivelul magistralelor
sau procesată la nivelul microprocesorului, în formatul binar în care apare, constituie
informaţie internă SNC. Această informaţie internă se află în corespondenţă cu informaţia
externă sistemului numeric de calcul, informaţie ce trebuie prelucrată de către acesta. Dacă
informaţia internă prezintă formate de reprezentare bine definite la nivel fizic şi logic,
informaţia externă nu îndeplineşte astfel de condiţii. Informaţia externă poate fi reprezentată
prin intermediul diverselor mărimi fizice, cum ar fi presiunile, vitezele, densităţile,
temperaturile, intervalele temporale, deplasările spaţiale etc. Conversia formatului în care
apare informaţia externă în formatul de reprezentare internă a SNC este realizată prin
intermediul unor interfeţe hardware şi software. Odată ajunsă în format intern, informaţia
trebuie organizată în vederea lansării ei în procesare. Entitatea informaţională adusă la
starea în care ea poate fi trecută în faza de procesare poartă numele de dată. Într-un SNC,
datele sunt stocate în memorie ca ansambluri de pachete de opt biţi (octeţi, bytes) sau
multipli de opt biţi (cuvinte). Rezultă că datele sunt practic informaţiile utile, necesar a fi
procesate, respectiv informaţiile rezultate în urma procesării (spre exemplu, rezultatul unei
operaţii de calcul poate constitui dată de intrare întro nouă operaţie de calcul).

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 2

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Alături de date, privite ca informaţie utilă, efectivă, putem vorbi despre adrese sau
informaţia de adresare. Informaţia de adresare prezintă un caracter auxiliar în raport cu
datele, servind la localizarea acestora din urmă. Astfel, o locaţie de memorie poate conţine o
informaţie utilă, adică o dată, care poate însă fi accesată doar dacă se cunoaşte o informaţie
auxiliară de adresare – adresa. Ca şi datele, adresele sunt reprezentate la nivel intern în
format binar, ele fiind transferate prin intermediul magistralei de adrese.
Cea de-a treia clasă de entităţi informaţionale o constituie informaţia de control
(semnalele de control). Informaţia de control are rolul asigurării unui cadru optim de
desfăşurare a procesului de prelucrare a datelor de către SNC. Semnalele de control
asigurăsincronismele cerute de structura hardware a SNC şi protocoalele de procesare
impuse de structura software. Magistrala de control constituie suportul fizic prin care aceste
semnale sunt transferate între subsistemele SNC.

1.2. DEFINIREA UNUI SISTEM DE OPERARE

Un sistem de operare (SO) este un ansamblu de fişiere ce conlucrează în
asigurarea gestionării eficiente a tuturor resurselor software şi hardware ale SNC.
Fişierele unui SO sunt distincte de fişierele de aplicaţie create de utilizatori.
O clasificare a fişierelor după tip, poate fi făcută astfel :
- fişiere de text
- fişiere grafice
- fişiere de sunet
- fişiere executabile
- fişiere speciale
În ultima categorie s-au considerat fişierele ce nu aparţin în mod direct nici uneia din
clasele anterior menţionate.
După funcţionalitate, fişierele se clasifică astfel:
- fişiere de aplicaţie
- fişiere utilitare
- fişiere de sistem
În mod evident, fişierele de aplicaţie sunt cele create de utilizator, constituind
realizarea aspectului suprem de funcţionalitate către care tinde orice SNC. Un exemplu de
fişier aplicaţie poate fi un program de rezolvare a ecuaţiei de gradul 2 cu coeficienţi întregi.
Fişierele de sistem sunt cele care constituie în ultimă instanţă sistemul de operare, rezolvând
probleme cu tangenţă hardware şi software de care utilizatorul trebuie să fie degrevat. Un
exemplu de astfel de fişier poate fi considerat interpretorul de comenzi al sistemului de
operare MS-DOS. În fine, fişierele utilitare se situează la graniţa dintre celelalte două clase
menţionate.

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 3

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Exemple de sisteme de operare:

- *BSD
- BeOS
- DOS
- Linux
- Mac OS
- UNIX 36
- Windows

1.3. FUNCTIILE UNUI SISTEM DE OPERARE

Un sistemul de operare asigură în principiu următoarele funcţii:
- gestiunea resurselor fizice ale calculatorului şi a dispozitivelor periferice;
- gestiunea operaţiilor de intrare/ieşire;
- gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă;
- controlul încărcării în memoria internă, lansarea în execuţie, execuţia şi
încheierea execuţiei aplicaţiilor utilizatorului;
- sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei unei aplicaţii şi
tratarea acestor evenimente (mesaje de erori şi recomandări de rezolvare);
- asigurarea interfeţei cu utilizatorul, accesul acestuia în controlul programului,
examinarea stării sistemului.
Orice SO prezintă două componente majore:
- nucleul (kernel)
- interfaţa (shell)
La rândul ei, interfaţa prezintă două subcomponente:
- interfaţa cu utilizatorul
- interfaţa cu hardware-ul maşinii
Nucleul sistemului de operare conţine programele care gestionează resursele software ale
SNC şi fişierele auxiliare corespunzătoare. Funcţiile nucleului sunt:
- gestionarea datelor pe suportul de memorie externă;
- transferul datelor la nivelul magistralelor de sistem;
- sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei aplicaţiilor şi
Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 4
 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

tratarea acestor evenimente;

- gestionarea proceselor de intrare/ieşire în/din execuţie a aplicaţiilor.
Interfaţa sistemului de operare asigură pe de o parte comunicaţia între utilizator şi SNC, iar
pe de altă parte adaptarea nucleului SO la nivelul maşină (hardware-ul maşinii).

1.4. CLASIFICAREA SISTEMELOR DE OPERARE

Din punctul de vedere al interacţiunii cu componentele hardware ale SNC şi după
modul de implementare a software-ului, sistemele de operare sunt organizate pe două nivele:
A. Nivelul fizic - Include componenta firmware a sistemului de calcul. Acest nivel
oferă servicii privind lucrul cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi cuprinde
acele elemente care depind de structura hardware a sistemului. Tot în cadrul nivelului fizic
sunt incluse programele a căror execuţie este indispensabilă, de exemplu programul care
lansează încărcarea automată a sistemului de operare la pornirea calculatorului.
B. Nivelul logic - Include partea de programe a sistemului de operare şi
oferăutilizatorului mijloacele prin care poate exploata sistemul de calcul. Comunicaţia între
utilizator şi sistemul de calcul se realizează prin comenzi adresate sistemului de operare sau
prin intermediul instrucţiunilor programelor executate, cât şi prin intermediul mesajelor
transmise de sistemul de operare către utilizator.
O caracteristică importantă a unui sistem de operare este măsura în care poate
asigura execuţia concurentă a proceselor. După acest criteriu, sistemele de operare pot fi:
- monotasking – nu asigură execuţia concurentă şi nici partajarea resurselor între
mai multe procese. Sub controlul unui sistem de operare monotasking, la un moment dat, în
sistemul de calcul se poate executa o singură aplicaţie (task), aceasta rămânând activă din
momentul lansării ei în execuţie şi până la terminarea completă. Cât timp este în execuţie,
aplicaţia are acces la toate resursele SNC. Exemplu: Sistemele de operare MS-DOS şi
CP/M sunt sisteme de operare monotasking.
- multitasking - sunt acele sisteme de operare care asigură execuţia concurentă a
mai multor aplicaţii concomitent. Exemplu: Sistemele de operare Windows şi Unix sunt
sisteme multitasking.
Din punctul de vedere al accesului utilizatorilor la SNC şi al gradului de interacţiune
a acestora cu sistemul, sistemele de operare pot fi:
- seriale - acele sisteme de operare pentru care gradul de interacţiune cu utilizatorul,
în timpul prelucrărilor, este nul.
- interactive - sistemele de operare care permit comunicarea directă între utilizator şi
sistemul de calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop (limbajul de comandă al
sistemului de operare sau interfaţa grafică utilizator). În plus, utilizatorul poate urmări modul
în care se execută programul său şi poate influenţa, în anumite condiţii, execuţia acestuia. Un
sistem de operare interactiv presupune o arhitectură specifică pentru sistemul de calcul, care
să cuprindă echipamente standard de intrare/ieşire dedicate comunicaţiei utilizatorului cu
sistemul de operare (terminale I/O). Sistemele de operare interactive pot fi:

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 5

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

- monouser - când comunicaţia cu sistemul de calcul este posibilă, la un moment

dat, numai pentru un singur utilizator, prin intermediul consolei sistemului de calcul;
- multiuser - când sistemul de operare poate gestiona comunicarea concomitentăcu
mai mulţi utilizatori, conectaţi la sistemul de calcul prin intermediul echipamentelor de
intrare/ieşire. Exemplu: MS-DOS este un sistem interactiv monouser, în timp ce Unix este un
sistem interactiv multiuser.
După configuraţia hardware deservită, sistemele de operare pot fi:
- SO pentru microsisteme
-SO pentru minisisteme
În prezent se constată tendinţa de apropiere a performanţelor microsistemelor de
cele ale sistemelor de nivel superior lor, în paralel cu tendinţa de apropiere a caracteristicilor
sistemelor de operare pentru sistemele de calcul mari de cele ale sistemelor de operare
pentru mini sau microsisteme. În acelaşi timp, se realizează o integrare funcţională tot mai
accentuată a diferitelor tipuri de sisteme de calcul în platforme de lucru comune, de obicei
prin conectarea acestora în reţele de calculatoare. Cel mai elocvent exemplu în această
direcţie este reţeaua Internet care realizează legătura între cele mai diferite tipuri de sisteme
de calcul funcţionând sub controlul diverselor SO.
Din punctul de vedere al dezvoltării sistemului de operare, tendinţa actuală este de
dezvoltare a SO portabile, adică acele SO care funcţionează pe arhitecturi hardware diferite.
Un exemplu în acest sens este sistemul de operare UNIX. O altă direcţie este dezvoltarea de
familii de SO - de exemplu familia SO Windows.
Au fost astfel dezvoltate SO interactive, multitasking, asigurând şi funcţiile pentru
lucrul în reţea. Între aceste SO, unele sunt specializate pentru un anumit mod de utilizare,
cum ar fi Windows NT Server pentru serverele de reţea sau Windows NT Workstation pentru
staţiile de lucru din reţea.

Cap.2. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS

2.1. CARACTERISTICI PRINCIPALE
Sistemul de operare Windows, este un sistem de operare multitasking, ceea ce
înseamnă că permite execuţia mai multor programe în acelaşi timp.
Sistemul de operare Windows a devenit cel mai folosit sistem de operare. Acest sistem pune
la dispoziţia utilizatorului o interfaţă grafică prietenoasă (GUI – Graphical User Interface)
bazată pe ferestre. Utilizând sistemul Windows se pot constata cu uşurinţă caracteristicile
de interfaţă comune tuturor programelor Windows:
 tot ceea ce afişează un program Windows pe ecran este cuprins în spaţiul ferestrei
sale (o zonă dreptunghiulară de pe ecran şi este identificată printr-o bară de titlu) pe care o
poate deplasa şi redimensiona;

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 6

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

 interacţiunea utilizatorului cu un program Windows se efectuează prin intermediul

unor obiecte grafice afişate pe suprafaţa ferestrei aplicaţiei: meniuri, cursoare, butoane de
comandă şi de opţiune, căsuţe de opţiune, bare de defilare, etc.;
 majoritatea aplicaţiilor au o interfaţă atât cu tastatura, cât şi cu mouse-ul;
 pot fi în lucru simultan mai multe programe;
 se pot schimba date între programe.

2.2. FUNCTIILE SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Windows este ca şi tabloul de bord al unui automobil care se bazează pe desene,
butoane şi meniuri care sunt ca aparatele, butoanele şi manetele de pe bordul unei maşini.
Cu ajutorul acestuia purtăm dialogul cu calculatorul în vederea obţinerii rezultatelor dorite.
Prin apăsare pe butonul mouse-ului sau pe o tastă, Windows ascultă şi pune în alertă echipa
care controlează “din spate” toate părţile componente ale calculatorului (monitorul, tastatura,
discheta, discul) şi toate programele. Pentru că trebuie să controleze tot ce se întâmplă, el
intră în funcţiune chiar când porniţi calculatorul şi rămâne activ tot timpul. De aceea
Windows se numeşte sistem de operare. El se numeşte Windows (Ferestre) pentru că
fiecare program este lansat în execuţie într-o fereastră. Pe ecran pot apare mai multe ferestre
simultan.
Sistemul de operare WINDOWS execută următoarele funcţii :
• gestionarea fişierelor - se pot afişa liste cu fişierele şi dosarele care există pe calculator, se
poate efectua mutarea, copierea şi ştergerea lor
• lansarea aplicaţiilor cu uşurinţă, folosind pictogramele şi meniurile
• detectarea erorilor din sIstem.

CAP.3. INTERFAŢA SISTEMULUI WINDOWS

3.1. SUPRAFAŢA DE LUCRU A SISTEMULUI WINDOWS

Sistemul Windows a fost proiectat să simuleze, prin intermediul interfeţei grafice,

obiectele şi activităţile unui serviciu de birou din realitatea curentă. La deschiderea
calculatorului, pe ecran apare o imagine colorată care ocupă tot ecranul : aceasta sugerează
un obiect, care în realitate, corespunde suprafeţei mesei de lucru (desktop) şi pe care este
aşternut un tapet (wallpaper) având aspectul imaginii respective. Astfel, prin corespondenţă
cu relitatea, pe desktop sunt amplasate imagini care sugerează obiecte de lucru, şi anume
obiectele care trebuie să fie mereu prezente pe birou pentru a fi accesate imediat, indicate
printr-o pictogramă sugestivă, însoţită de un nume de identificare [ 1 ].
Microsoft WINDOWS este un sistem de operare ce realizează un mediu prin
intermediul căruia se poate lucra cu calculatorul, mediu bazat pe imagini (pictograme) şi

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 7

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

meniuri, organizate în casete denumite ferestre. Acest mediu este numit şi interfaţă grafică
pentru utilizator.

Fig.1.

Dosarul (folder) permite definirea unui container în care se pot păstra fişiere,
aplicaţii sau alte dosare. Dosarul este un mecanism de organizare logică, la nivelul interfeţei
a diferitelor entităţi cu care lucrează sistemul de operare, inclusiv a fişierelor. La pornirea
calculatorului, se încarcă sistemul de operare Windows 95 care afişează pe ecranul
calculatorului (desktop), interfaţa Explorer. Interfaţa Explorer este formată din: icoane
(Pictograme) care sunt mici desene reprezentative pentru diferite entităţi cu care lucrează
Windows (containere cu posibilităţi ale sistemului, aplicaţie, fişier, dosar, unitate de disc etc),
afişate pe ecran (fig.1.)
• Pictogramele - sunt simboluri care reprezintă programele (Word, Excel), fişiere,
documente, grafice, informaţii despre calculator (hard-disc, dischetă)
• Suprafaţa de lucru - zona de fundal pe care sunt plasate obiectele (fig.2.)
• Indicatorul mouse-ului
• Butonul de Start - pentru lansarea meniului Start
Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 8
 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Fig. 2.

3.2. PICTOGRAMELE DE PE SUPRAFAŢA DE LUCRU

• My Computer - asigură accesul la o fereastră în care se poate vedea ce conţine
calculatorul, informaţii despre unităţile de disc, Control Panel, lucrări programate spre
executare şi imprimante
• Internet Explorer - lansează utilitarul Internet Explorer
• Recycle Bin - coşul de gunoi, în care pot fi păstrate fişierele nedorite/ şterse
• My Briefcase - pentru actualizarea copiilor (între două calculatoare)

3.2.1. Prezentarea unor containere:

My computer conţine toate componentele sistemului oferind accesul către

acestea. Componentele sunt reprezentate sub forma unor pictograme: câte una pentru
fiecare unitate de disc din sistem (discurile conţin dosare iar dosarele conţin fişiere si/sau alte
dosare), o pictogramă pentru imprimantele instalate (Printers), o pictogramă pentru celelalte

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 9

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

componente ale sistemului: monitor, mouse, tastatură, placa de sunet, placa multimedia etc
(Control Panel);
Recycle Bin (coşul de gunoi) conţine fişiere şterse pe care sistemul Windows le
salvează în acest container de unde se pot recupera. Golirea completă a containerului se
face efectuând clic cu butonul din dreapta mouse-ului pe pictograma cores-punzătoare şi
selectarea opţiunii Empty Recycle Bin. Ştergerea unui anumit fişier se realizează prin
selectarea fişierului respectiv, efectuarea unui clic cu butonul din dreapta mouse-ului şi
selectarea opţiunii Delete. Ştergerea conţinutului containerului sau a unui fişier se poate
realiza şi utilizând meniul corespunzător.
Se pot crea rapid pictograme pe ecranul calculatorului pentru: aplicaţie, fişier, dosar
etc. Pentru aceasta, într-o zona liberă de pe ecran, se executa clic cu butonul din dreapta
mouseului şi din meniul contextual se aleg opţiunile New apoi Shortcut., în caseta de
dialog Create Shortcut Command line se introduce numele unităţii de discuri sau se executa
clic pe butonul Browse, se parcurg dosarele pentru a alege aplicaţia/fişierul, se execută clic
pe butonul Next, se scrie numele pictogramei şi se execută clic pe butonul Finish. Pentru a
şterge o pictogramă, se trage peste pictogramă Recycle Bin. Cu ajutorul mouse-ului se pot
muta pictograme prin metoda de trage şi plasează (drag and drop); se selectează o
pictogramă prin efectuarea unui clic pe aceasta şi ţinând butonul mouse-ului apăsat, se
deplasează pictograma în locul dorit.
Butoanele mouse-ului au următoarele roluri:
1. un singur clic stânga se foloseşte pentru deschiderea meniurilor derulante
(butonul Start, orice fereastra de pe bara de aplicaţii, butoanele din dreapta sus ale oricărei
ferestre deschise sau butoanele din casetele de dialog: OK, Cancel, etc.)
2. efectuarea unui dublu clic pe pictograma corespunzătoare este folosită pentru
deschiderea unui fişier, program, unitate de disc etc.
3. clic cu butonul din dreapta în două situaţii: dacă cursorul mouse-ului se află pe
suprafaţa de lucru, va apare un meniu derulant, din care se pot selecta comenzi specifice
meniului principal; dacă cursorul mouse-ului se află pe una din pictograme, va fi afişat un
meniu ce conţine comenzi specifice aplicaţiei corespunzătoare pictogramei.

3.2.2. Bara de aplicaţii (taskbar)

Aceasta se găseşte în partea inferioară a ecranului (fig.4.). Dacă se indică un punct

liber pe bară, aceasta se poate glisa în orice poziţie a ecranului.
Bara de aplicaţii conţine:
 butoane de aplicaţii (task button), câte un buton pentru fiecare
aplicaţie activă. Pe buton apare pictograma aplicaţiei şi numele acesteia. Dacă aplicaţia
lucrează cu fişiere, se trece şi numele acestora (W Microsoft Word - sistem.doc). Se poate
efectua operaţia de comutare de aplicaţii (task switching) ceea ce înseamnă trecerea de la o

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 10

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

aplicaţie la alta, fărăsă se închidă aplicaţia precedentă; trecerea se face prin acţionare buton
stânga mouse;
 zona pentru configurare (Settings) conţine pictograme pentru
configurarea unor elemente ale sistemului. Prin indicarea cu mouse-ul a unei pictograme, se
va deschide o casetă de informare (Tooltip) în care este afişat numele parametrului controlat.
Dacă se execută dublu clic pe pictogramă, se deschide o casetă de dialog care permite
utilizatorului sa modifice parametrii. Caseta de dialog poate fi închisă fără să se modifice
parametrii prin executarea unui clic in exteriorul ei. Dacă calculatorul are o placă de sunet,
pe bara de aplicaţii este afişată o pictogramă(difuzor), prin indicarea pictogramei, în caseta
de informare va fi scris mesajul Volume. Dacă se execută clic pe aceasta pictogramă se va
afişa o casetă cu un potenţiometru, care permite modificarea valorii volumului; dacă se
executa dublu clic se deschide caseta de dialog Volum Control prin intermediul căreia se pot
modifica parametrii ai plăcii de sunet. Există de asemenea pictograma care afişează ora
preluată din sistem sub forma unui ceas digital (Clock), prin acţionare clic mouse pe
pictogramă, se deschide caseta de informare în care se afişează data; dacă se execută dublu
clic pe pictogramă se deschide caseta de dialog Date/Time Properties prin intermediul căreia
se poate actualiza data sistemului;

 Meniul Start (fig.3.) . Cu Butonul Start se deschide meniul Start.

Meniul Start se poate deschide şi prin acţionarea tastei cu desenul specific Windows-ului
(fereastra) de pe ultimul rând al unor tastaturi. Se prezintă pe scurt unele submeniuri ale
meniului Start:
Shut Down permite oprirea calculatorului. Sistemul salvează automat
modificările efectuate;
Run permite introducerea numelui unui program pentru a-l lansa în execuţie
Help prezintă instrucţiuni de utilizare a sistemului Windows şi oferă explicaţii
pentru comenzile uzuale;
Find este o opţiune pentru căutarea unui fişier după nume, dată sau o
secvenţă de conţinut;
Documents, permite utilizatorului gasirea rapida a unei liste cu ultimele
documente folosite;
Programs conţine mai multe meniuri, printre care:
Accessories,: Paint brush, Fax, Games, Multimedia, Systems Tools,
Calculator, programe de editare texte, programe de editare grafică etc.
Windows Explorer permite organizarea documentelor. Pentru lansarea
aplicaţiei Explorer se efectuează clic pe butonul Start, se
selecteazăPrograms apoi Windows Explorer sau dacă există pictogramă pe
Desktop, se efectueazădublu clic pe aceasta. Ca urmare, în panoul din
partea stângă sunt afişate pictogramele Desktop-ului. Fereastra din dreapta
afişează conţinutul discului sau al folderului selectat în fereastra din stânga.
Semnul „+” afişat în fata unei unităţi de disc sau a unui folder indică faptul că există
niveluri suplimentare, are alte foldere sau conţine fişiere, care nu sunt afişate.
Semnul „-” afişat în fata unei unităţi de disc sau a unui folder indică faptul că nivelul
poate fi restrâns printr-un clic dublu de mouse (nu se mai afişează obiectele din subordine).

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 11

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Fig. 3.

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 12

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Fig.4.
Pentru obţinerea informaţiilor suplimentare despre un fişier sau folder, se
selectează elementul dorit şi se execută clic pe butonul din dreapta. Apare o listă de opţiuni.
Se selectează Properties.

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 13

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Fig.5.

3.3. FERESTRE (WINDOWS)

Fereastra este obiectul de interfaţă cel mai utilizat. Orice aplicatie este foosită prin
intermediul unei ferestre proprii.Un dublu-clic pe o pictogramă deschide o fereastră în care
apare conţinutul care este etichetat de aceasta şi astfel se poate avea acces la acel conţinut
[ 2 ].
Fereastra este o zonă dreptunghiulară de dimensiuni diferite de pe ecran. Pot exista
mai multe ferestre, fiecare corespunzând unei aplicaţii. Dacă la un moment dat sunt
deschise mai multe ferestre pe ecran, una singura este fereastra activă. Aplicaţia activă
corespunde aplicaţiei care primeste comenzile care se dau de la un dispozitiv de intrare.
Structura generală a unei ferestre contine o bară de titlu şi o suprafaţă de lucru modificabilă
ca dimensiuni. Ca tipuri de ferestre, distingem:
 Ferestre de explorare, utilizate pentru a explora (inspecta) anumite
component ale sistemului.
 Ferestre de dialog.
 Ferestre de lucru, în cadrul unei aplicaţii.

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 14

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

3.3.1. Structura unei ferestre

O fereastră se compune în general din următoarele elemente (fig.6. ):

 Bara de titlu (Title bar) pe care se afişează numele aplicaţiei sau al
documentului deschis în fereastră. Bara de titlu la o fereastră activă este
afişată într-o culoare diferită de a celorlalte ferestre de pe ecran.Titlul
ferestrei este afişat în bara de titlu. In funcţie de tipul ferestrei, poate fi
numele unei aplicaţii, al unui dosar, al unui fişier etc.
 Bara cu titluri de meniuri (Menu bar) afişează pe orizontală lista cu meniurile
disponibile. Meniurile la rândul lor sunt formate din liste de comenzi care
acţionează în aplicaţia sau documentul deschis în fereastră.
 Bara cu instrumente (Toolbar) este afişată sub bara de meniu, este o bară
cu butoane ce conţin pictograme ale unor comenzi care pot fi comandate şi
din meniu. Bara apare numai la anumite ferestre de aplicaţie (Word, Excel
etc).
 Bara de stare (Status Bar) este afişată în partea inferioară a ferestrelor de
aplicaţii şi afişează diferite informaţii referitoare la acţiunile din aplicaţie de
exemplu: o scurtă descriere a comenzii care este curent selectată.

Fig.6.
Butonul meniului de control (Control Menu Box) situat în partea stângă a barei de
titlu a ferestrei; conţine opţiuni pentru manipularea ferestrei. Este util când manipularea
ferestrei se face folosind tastatura.. Pictograma afişată de acest buton este pictograma
aplicaţiei care lucrează în fereastră.

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 15

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

 Există patru butoane situate în partea dreaptă a barei de titlu a ferestrei, ele
pot fi acţionate numai cu mouse-ul:
 Butonul de minimizare (Minimize button) este folosit pentru micşorarea
ferestrei la nivel de pictograma.
 Butonul de maximizare (Maximize button) este folosit pentru
redimensionarea
ferestrei până la ocuparea întregului spaţiu disponibil ce delimitează fereastra.
 Butonul de restaurare (Restore button) apare în locul butonului de
maximizare după operaţia de maximizare, are ca efect refacerea ferestrei la
dimensiunea pe care a avut-o înainte de operaţia de maximizare.
 Butonul de închidere (Close button) este folosit pentru închiderea ferestrei.
până la nivel de pictogramă.
 Bara de derulare pe verticală şi bara de derulare pe orizontală (Scroll bar)
sunt folosite pentru deplasarea ferestrei peste obiectele afişate (text,
pictograme etc); conţin butoane săgeţi (scrool arow) şi cursoare mobile
(scroll box) care pot fi acţionate numai cu mouse-ul. Butoanele cu săgeţi
permit defilarea conţinutului ferestrei în sensul săgeţii. Cursorul mobil arată
poziţia ferestrei relativ la conţinut.
 Bordura ferestrei (Border) este o bara subţire care delimitează fereastra şi
care poate fi agăţată cu mouse-ul pentru redimensionarea ferestrei pe
verticală sau pe orizontală.
 Colţurile ferestrei (Corner) sunt zonele de bordură din cele patru colţuri ale
ferestrei. Sunt folosite la redimensionarea ferestrei cu ajutorul mouse-ului
pe orizontală şi verticală în acelaşi timp.
 Cursorul mouse-ului (Pointer) este un semn grafic care arată poziţia mouse-
ului pe ecran şi care urmăreşte deplasarea mouse-ului pe masa reală (pad).
In funcţie de operaţia care se execută, pointerul are diferite forme (de
exemplu dacă are forma de clepsidra înseamnă că se execută o operaţie şi
utilizatorul trebuie să aştepte până se execută aceasta pentru a putea să
folosească din nou mouse-ul).
 Punctul de inserare (Insertion Point) este un semn grafic care indică poziţia
în care poate fi scris un text sau inserat un desen într-un document.
 Suprafaţa de lucru (Working area) este zona în care aplicaţia sau
documentul afişează obiecte sau informaţii.

3.3.2. Clasificarea ferestrelor

Ferestrele pot fi de aplicaţie sau de document:

Ferestrele de aplicaţie conţin aplicaţiile în curs de execuţie. Sub bara de titlu a
ferestrei se află pe orizontală bara cu titluri de meniuri.
Ferestrele de document sunt situate în interiorul ferestrelor de aplicaţie: au o bară
cu numele documentului, dar nu au o bară cu titluri de meniuri (sunt acţionate meniurile
ferestrei de aplicaţie).

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 16

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Atunci când se lucrează cu mai multe ferestre numai una dintre ele este activă la un
moment dat (fig.7.). În cadrul aceleaşi aplicaţii comutarea se poate face şi prin meniul
Windows.

Fig.7. Lucrul cu ferestre multiple

3.4. MENIURILE
Meniurile conţin o lista cu opţiuni pe care calculatorul le poate executa. Opţiunile
pot fi: titlu de submeniu, o comanda de operaţie sau o valoare a unui parametru. Utilizând
mouseul sau tastatura se alege opţiunea necesară.
Meniul poate fi dezactivat ceea ce înseamnă că nu permite accesul la opţiuni sau
activat, în care caz permite accesul la opţiuni.
În titlul meniului sau în opţiunea de meniu, una din litere este subliniată şi se
numeşte litera de identificare, ea poate fi utilizată pentru a deschide un meniu sau pentru a
alege o opţiune din meniu.
Ferestrele de aplicaţie dispun de mai multe meniuri:
o Meniul principal (pull-down), afişează titlurile de meniuri pe orizontală în
bara de meniuri. Prin deschiderea unui meniu din lista de meniuri, se
afişează sub acesta un alt meniu, numit meniu derulant (pop-up menu) care
conţine o liste opţiuni.
o Meniul de control . Meniul de control este identificat prin butonul aflat în
coltul din stânga sus al ferestrei; apare la ferestre şi la butoanele ferestrelor
minimizate şi conţine comenzi pentru manipularea ferestrelor şi butoanelor.
Opţiuni ale meniului:
 Restore reface fereastra la dimensiunea pe care a avut-o înainte de
operaţia de maximizare sau minimizare;
 Move permite deplasarea ferestrei cu ajutorul tastaturii;
 Size permite redimensionarea ferestrei cu ajutorul tastaturii;
 Minimize reduce fereastra la un buton;
 Maximize redimensionează fereastra la dimensiunea maximă;
 Close (Alt+F4), închide fereastra.

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 17

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

o Meniul de comenzi rapide (shortcut menus)

Acest meniu se deschide executând clic cu butonul din dreapta pe un obiect, ca
urmare se afişează o listă cu comenzi specifice obiectului (fişier, bară de aplicaţie, ecranul).

3.5. CASETA DE DIALOG (DIALOG BOX)

Caseta de dialog este o zona de afişare care se suprapune peste imaginea curentă.
Prin intermediul casetei, sistemul informează uţilizatorul despre operaţia pe care o execută,
despre un incident avut în timpul executării operaţiei sau cere informaţii suplimentare pentru
executarea unei operaţii. Dialogul se poate realiza prin intermediul unor obiecte de pe ecran:
textul explicativ;
zona de editare;
butoanele radio;
comutatoare;
declanşatoare;
liste.

Caseta de dialog este formată din:

 Bara de titlu a casetei care defineşte acţiunea care a determinat apariţia
casetei de dialog. Caseta se poate deplasa glisând cu mouse-ul bara de
titlu;.
 Butonul de închidere plasat în extremitatea dreaptă a barei de titlu se
foloseşte pentru închiderea casetei de dialog (se executa clic pe buton);
 Butonul de Help plasat în partea dreapta a barei de titlu, lângă butonul de
închidere şi marcat cu simbolul ? se foloseşte pentru a obţine informaţii
despre obiectele din casetă. Se executa clic pe buton şi ca urmare cursorul
mouse-ului va lua forma butonului, apoi se indică obiectul din casetă pentru
care utilizatorul doreşte sa aibăinformaţii şi se execută clic cu mouse-ul pe
acesta, informaţiile se afişează într-o casetă;
 Zona de obiecte conţine obiecte folosite pentru dialog. Sunt obligatorii textul
explicativ şi declanşatoarele. Obiectele pot fi organizate în secţiuni; fiecare
secţiune are un titlu, secţiunea se deschide efectuând clic pe titlul ei.
Obiectele din zona de obiecte:
 Textul explicativ care informează utilizatorul despre dialogul iniţiat;
 Zona de editare text (Text box), în care poate fi scris un text (nume de fişier,
nume de director, sir de caractere,…). Dacă trebuie scrisă o valoare
numerică, se foloseşte caseta de editare care este prevăzută cu un buton de
incrementare şi unul de decrementare;

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 18

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

 Lista permite stabilirea valorii unui parametru ce poate lua mai multe valori.
Numele listei reprezintă parametrul pentru care se stabileşte valoarea, iar
într-un dreptunghi se afişează o listă de nume ce reprezintă valori pe care le
poate lua parametrul (nume de fişiere, nume de dosare, nume de unităţi de
disc, nume de fonturi etc.). Se alege un nume din listă atribuind astfel o
valoare parametrului. Dacă lista este prea lungă se folosesc barele de
derulare (verticală / orizontală).

Bibliografie

[1]. Daniela Oprescu, Cristina Eugenia Dămăcuş – Tehnologia inforaţiei şi a comunicaţiilor,

Ed. Niculescu ABC Bucureşti,, 2004.
[2] Stoica Grădinaru, ş.a. – Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, Ed. Economică
Preuniversitaria, Bucureţti, 2004.
[3] http:/Wikipedia.com
[4]. Mariana Miloşescu – Sisteme de operare, manual de informatică, clasa a X-a, Ed.
Teora, Bucureşti, 2000.

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 19

 DESCRIEREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

CUPRINS

Contents
Cap.1. SISTEME DE OPERARE ................................................................................................................................... 2
1.1.GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE OPERARE .......................................................................................... 2
1.2. DEFINIREA UNUI SISTEM DE OPERARE ......................................................................................................... 3
1.3. FUNCTIILE UNUI SISTEM DE OPERARE .......................................................................................................... 4
1.4. CLASIFICAREA SISTEMELOR DE OPERARE ..................................................................................................... 5
Cap.2. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS .............................................................................................................. 6
2.1. CARACTERISTICI PRINCIPALE ........................................................................................................................ 6
2.2. FUNCTIILE SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS ......................................................................................... 7
CAP.3. INTERFAŢA SISTEMULUI WINDOWS .......................................................................................................... 7
3.1. SUPRAFAŢA DE LUCRU A SISTEMULUI WINDOWS ....................................................................................... 7
3.2. PICTOGRAMELE DE PE SUPRAFAŢA DE LUCRU ............................................................................................. 9
3.2.1. Prezentarea unor containere: ............................................................................................................... 9
3.2.2. Bara de aplicaţii (taskbar) ....................................................................................................................10
3.3. FERESTRE (WINDOWS) ...............................................................................................................................14
3.3.1. Structura unei ferestre .........................................................................................................................15
3.3.2. Clasificarea ferestrelor .........................................................................................................................16
3.4. MENIURILE ..................................................................................................................................................17
3.5. CASETA DE DIALOG (DIALOG BOX)..............................................................................................................18
Bibliografie .........................................................................................................................................................19

Portofoliu M 1 – prof.ing.C Gafitescu Page 20