UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,,GR. T.

POPA”, IAȘI
MASTERAT, NUTRIȚIE ȘI DIETETICĂ PROFILACTICĂ ȘI CURATIVĂ
DISCIPLINA SUPLIMENTE ALIMENTARE ȘI ALIMENTE

PASSIFLORA ȘI MAGNEZIU

Masterand: Flocea Bogdan

Anul II, grupa I
 Passiflora incarnata- Floarea patimilor

Descriere

Originară de pe continentul american, passiflora (numită şi floarea-pasiunii sau

maracuja) este o plantă agăţătoare, ce poate ajunge până la 12 m lungime. Passiflora a fost
descoperită în Peru, în anul 1569, de către medicul spaniol Monardes, care a urmărit
întrebuinţarea plantei la populaţia indigenă. După întoarcerea sa în ,,Lumea Veche”,
Monardes a utilizat passiflora datorită efectelor sale calmante şi sedative în: anxietate,
depresie, iritabilitate, insomnie, tensiune psihică şi afecţiuni cardiovasculare pe fond nervos..
Acest arbust căţărător este originar din America de Sud şi poate atinge lungimea de 9
m. Are frunze trilobate, zimţate şi se agaţă cu ajutorul lujerilor. Florile frumoase cresc
individual şi au petale albe, acoperite de o corolă de filamente violet sau roz şi de stamine
mari cu săculeţi portocalii. Această plantă medicinală nu trebuie confundată cu varietatea
cultivată care produce fructul pasiunii.
De la floarea-pasiunii se folosesc în scop medicinal ramurile tinere, subţiri, ale
plantei, cu sau fãrã frunze. După uscare, Passiflora este folosită la prepararea de infuzii,
tincturi, extract lichid şi pulberi.
Frunzele sunt digitate sau lobate si lucioase. Florile sale sunt albe, mari - ajung pana
la 6 cm diametru, parfumate, au centrul colorat in roz sau purpuriu si apar la capatul
frunzelor, infloresc vara. Fructul este de culoare portocalie, cat un ou de porumbel si se
zbarceste atunci cand e copt.
Compoziţie

Planta conţine flavonoizi, steroli, cumarine, maltol, acid clorogenic, ulei volatil şi
alcaloizi (harminã, harman, harmol etc.)
 Fructele sunt comestibile si aromate, au un aspect neted, au pulpa galbena, gelatinoasa
si sunt bogate in vitamina c. Dintre componentele chimice ale plantei amintim: alcaloizi,
alfalanina, apigenina, crizina, acid citric, izovitexin, kaempferol, loturina, leucina, orientina,
acid pasifloric, pasiflorina, pectina, acizi fenolici, fenilamina, prolina, pronasina, quercetin,
sambunigrin, saponarina, saponaretina, scopoletina, serotonina, sitosterol, stigmasterol,
alacaloizi harmanici, cumarin, malonat de dietil, flavonoizi.
Acţiune

Floarea-pasiunii are proprietãţi sedative, anxiolitice, analgezice, hipotensoare şi

antispastice.
Indicaţii terapeutice

Preparatele din floarea-pasiunii se folosesc în insomnii, stãri de anxietate, stãri de

stres, mai ales cele însoţite de încordare muscularã, stãri de iritabilitate nervoasã, gastrite,
colite, nevralgii, atsm.
Administrare:
Pentru tratamentul insomniei este recomandată infuzia din floarea-pasiunii (se pune o
linguriţă de plantă uscată la o cană cu apă clocotită, se lasă la infuzat 5-10 minute, se
strecoară şi se bea câte o cană seara, îniante de culcare).
Pentru ameliorarea simptomelor de anxietate agitaţie nervoasă, sunt indicate infuziile
(o cană de 3 ori pe zi) şi tincturile de floarea-pasiunii ( 25 de picături într-un pahar cu apă,
de 3 ori pe zi).
Precauţii şi contraindicaţii

Dozele foarte mari pot fi însoţite de cefalee, stãri de confuzie mintalã. Nu se

administreazã la copiii sub 2 ani, femeilor însărcinate sau care alăptează.
De asemenea, nu este indicată administrarea de preparate cu floarea-pasiunii
persoanelor care suferă de afecţiuni cardiace şi celor care urmează anumite tratamente care
pot interacţiona cu anumite medicamente.
Principalele sale proprietati sunt: nervin, antispastic, analgezic, hipotensiv, somnifer,
Parkinson, apoplexie, isterie, nevralgii, astm. In fitoterapie se utilizeaza frunzele.
 Magneziu

Magneziu este un mineral stocat în țesuturile corpului care intervine în numeroase

reacții enzimatice intracelulare.
El participă la transmiterea neuromusculară a influxului nervos și este deseori
considerat drept un remediu natural împotriva stresului
Jumătate din rezerva corpului de magneziu se găsește în oase, o cantitate mică
aflându-se în sânge. Alături de calciu și fosfor, magneziul este necesar pentru dezvoltarea și
menținerea scheletului. În mod deosebit, magneziul este vital pentru capacitatea organismului
de a asimila calciul.
În ceea ce privește inima, magneziul este la fel de important, deoarece intervine în
reglarea ritmului cardiac, reducând riscul apariției aritmiilor. Magneziul contribuie și la
reducerea tensiunii arteriale, micșorând riscurile asociate cu bolile de inimă.
Fără magneziu, corpul nu ar putea produce serotonina. Magneziu este necesar în
tratarea unor afecțiuni precum hiperaciditate, sindromul de stres posttraumatic și anxietatea.
Una dintre cele mai importante funcții ale magneziului este implicarea sa în fixarea
potasiului în celule. Din acest motiv, majoritatea simptomelor asociate cu deficiența de
potasiu sunt întâlnite și în carența de magneziu.
Magneziu este unul dintre factorii care contribuie la reducerea nivelului de colesterol
,,rău,,, iar nivelul său ar trebui să fie supravegheat în cazul oricărei cardiopatii.
În absența unui aport suficient de magneziu, afecțiunile cardiace (aritmii, palpitații,
întărirea arterelor și infarctul miocardic- pot surveni cu rapiditate). De asemenea, tulburări
nervoase grave pot să apară: confuzie, insomnie, anxietate și chiar delirium tremens. Alte
semne ale deficienței de magneziu sunt: sensibilitatea excesivă la zgomote, nervozitatea și
crampele musculare. Țesuturile moi se calcifică, formându-se depozite de calciu și se întăresc
pierzându-și elasticitatea. Fără acest mineral, potasiul nu este reținut în organism, rezultatul
fiind un dezechilibru în raport cu sodiul, care provoacă o creștere a tensiunii arteriale.
Utilizare terapeutică:
- Boli cardiovasculare
- Nervozitate
- Insomnie
- Boala lui Meniere
- Oboseală
 - Alcoolism
- Ateroscleroză
- Infarct miocardic
- Hipercolesterolemie
- Acufene
- Dificultăți de concentrare
- Confuzie
Surse de magneziu
Surse ideale de magneziu sunt în speciale legumele cu frunze verzi.: spanac, brocoli,
varză și salată.
Mineralul se găsește și în:cereale integrale, fulgi de cereale, leguminoase (linte,
fasole), fructe uscate și oleaginoase, banane, soia, carne slabă, pește, unele crustacee.
O cantitate însemnată de magneziu se găsește și în apa dură, care prin definiție este
bogată în minerale.
Necesarul de magneziu
Doza recomandată de magneziu este de cel puțin 350 mg la adulți.

Passiflora si Magneziu

Beneficii:
Passiflora susține activitatea mentală și poate induce relaxarea în situații de stres și
tulburări de somn.
Magneziul contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos și muscular, la
menținerea sănătății psihice, la reducerea oboselii și extenuării, la metabolismul energetic
normal și la menținerea echilibrului electrolitic.
Indicații:
-tulburări de somn (dificultate în adormire, treziri nocturne frecvențe, somn ne-odihnitor etc.)
-anxietate, sindrom anxios-depresiv
-atacuri de panică
-depresie, adjuvant în depresia bipolară
-aritmie cardiaca (tahicardie, extrasistole)
-tulburări de apetit pe fond de stres
-oboseală cronică
-variații ale tensiunii arteriale pe fond de stres
-ADHD
-comportament agresiv (irascibilitate, crize de furie etc.)
Passiflora cu Magneziu, Stresul Și Oboseală:
Principiile active din passiflora reduc reactivitatea la stres și fravorizeaza relaxarea,
regenerarea emoțională și mentală. Magneziul marin japonez areo acțiune complementară,
crescând rezistentă la efort (inclusiv intelectual), conferind o stare de tonus, de viociune.
Împreună, cele două sunt un excelent susținător de efort, util pentru persoanele supuse la
solicitări mari, care trăiesc sau muncesc într-un mediu caracterizat de tensiune psihică, cărora
le vine dificil să se relaxeze și să se regenereze.
Passiflora cu Magneziu și Anxietatea:
Passiflora are o acțiune calmantă, blândă și tot o data puternică, asupra psihicului,
diminuând stările de neliniște, de teamă, de angoasă. La rândul sau, magneziul marin japonez
are un efect de stabilizare psihică, ajutând la eliminarea fluctuațiilor emoționale și crescând
rezistentă la stres. În tandem, cele două ingrediente 100% naturale ajută la diminuarea
intensității și frecvenței stărilor de anxietate, atacurilor de panică, stărilor anxios-depresive
etc. Este important de știut că efectul poate apărea imediat, dar și în timp. Unii specialiști
susțin că efectele passiflora se văd cel mai bine după 3 săptămâni de administrare constanța.
Passiflora cu Magneziu și Insomnia:
În tulburările de somn, este foarte important să descifrați felul în care organismul dvs.
reacționează la combinația dintre passiflora și magneziu. La cei mai mulți oameni, efectul
anti-insomnie apare la administrarea în timpul zilei (la oră 8 și la oră 16) și nu înainte de
culcare. Practică a arătat, însă, că unii oameni sunt mai receptivi la efectul somnifer dacă își
administrează capsulele cu 30-60 de minute înainte de culcare. Și încă un lucru: o doză mai
mare nu înseamnă neapărat un efect somnifer mai puternic. De multe ori insomnia fost
eliminată mai ușor cu o singură capsulă luată dimineață și seară decât cu 3-4 capsule luate
înainte de culcare.
Mod de administrare:
Se administrează câte 1-2 capsule de două ori pe zi, dimineață și seară.
Precauții:
A se administră cu prudența femeilor însărcinate sau care alăptează și copiilor.
Contraindicații:
Nu se cunosc.
Compoziție:
Extract metanolic uscat 10:1 din Passiflora (Passiflora încarnată), frunze și flori: 202,5 mg;
magneziu marin japonez, extras din apa de mare: 135 mg; Passiflora (Passiflora încarnată),
frunze și flori, pulbere: 112,5mg; gelatină (capsulă);
Doză maximă pentru consumul zilnic asigură 80mg Mg ceea ce reprezintă 21% VNR.
Mod de prezentare:
Flacon cu 60 capsule
 BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru-Peiulescu, Maria. (1978), Plante medicinale în terapia modernă. În seria:

Caleidoscop, Editura Ceres, București
2. Enescu și Nicolae. (1991), Natura: farmacia verde. Editura Porto-Franco, Galați
3. Giuculescu, Virgil T. (1992),Tratamentul simptomatic al bolilor cu plante medicinale.
Vol. 2. Bioterapie, Editura Științifică și Enciclopedică, București
4. Kneipp, Sebastian. (1998), Farmacia verde: Miracolul vindecării bolilor. Editura
Edinter, [S.I.]
5. Silva, Felix. (1975), Din rețetele farmaciei verzi. În seria: Caleidoscop, Editura Ceres,
București