UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

Facultatea de Teologie Ortodoxă –Specializarea Didactica

Istoria Literaturii romane

(Referat)

Coordonator:

Pr. Prof. Univ. Dr. Costea Lucian Student: Gheorghe Costel Laurentiu

Teologie Didactica , anul II

Sem.II

2018

0
 Umanismul

Renaşterea apare mai întâi în Italia, incepand cu sec. XIV pentru că aici se creează mai
devreme condiţiile economice şi social-politice corespunzătoare. În oraşele – state italiene,
dezvoltarea meşteşugurilor şi a comerţului determinase întărirea burgheziei, a cărei opoziţia
faţă de feudalism se manifestă şi pe plan ideologic. Înflorirea comerţului duce la marile
descoperiri geografice. Lumea cunoscută – restrânsă în evul mediu – se lărgeşte tot mai mult.

Inventarea tiparului face posibilă o răspândire fără precedent a cunoştinţelor ştiinţifice şi a

valorilor literare.

Termenul umanism are două sensuri: unul larg, de preţuire a valorilor umane, şi unul
restrâns, de interes faţă de valorile antichităţii. În legătură cu Renaşterea, termenul se
foloseşte în ambele sensuri.

Evul mediu cunoştea antichitatea, dar numai parţial, adesea trunchiat şi incorect, prin
prisma teologiei. Renaşterea ia antichitatea ca model, încercând s-o cunoască în toată bogăţia
ei de valori. Începe o căutare febrilă de manuscrise antice, care, o dată descoperite, sunt
studiate cu atenţie şi – începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea – tipărite. Săpăturile
scot la iveală ziduri şi statui, comori ale artei antice. Se creează biblioteci şi librării, iar
academiile nou-apărute grupează savanţi care dezbat probleme filozofice, cum sunt membrii
Academiei platoniciene de la Florenţa.

Spre deosebire de evul mediu, care vedea în om o creaţie a divinităţii, supusă în

exclusivitate voinţei acesteia, Renaşterea pune accentul pe raţiunea, libertatea şi demnitatea
omului, pe caracterul său perfectibil. „Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic
nu este mai presus în om decât mintea şi sufletul[…]”, scria Pico della Mirandola, în Discurs
despre demnitatea omului.

Un astfel de om avea o educaţie multilaterală, filozofică, literară, ştiinţifică, artistică şi

fizică. Reprezentativi pentru idealul de personalitate al Renaşterii au fost Leonardo da Vinci,
pictor, om de ştiinţă, inventator, sau Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, poet şi
arhitect.
1
 Omul Renaşterii tinde să realizeze o armonie între el şi natură. Această atitudine se opune
dogmatismului şi fanatismului medieval. Lectura în original a vechilor texte considerate
sfinte le permite savanţilor vremii să releve modificările ulterioare şi interesate făcute în
aceste scrieri de către reprezentaţii bisericii. Corupţia şi ipocrizia clerului catolic reprezintă
unul dintre subiectele favorite ale scriitorilor satirici din Renaştere, iar în Germania
Renaşterea se asociază cu Reforma, care favorizează dezvoltarea culturii în limba naţională.

Trasaturile umanismul in culturile si literaturile europene:

- omul centru al universului in locul lui Dumnezeu.

- toleranta religioasa ca reactie impotriva inchizitiei catolice.

- redescoperirea valorilor spirituale antice si traducerea de texte.

- inflorirea artei, culturii, literaturii si sustinerea dreptului la cultura.

- atac impotriva privilegiilor feudale si a dreptului divin.

- lupta pentru drepturi democratice si reforme sociale.

Reprezentanti: Dante Aligheri - Divina Comedie -, Boccaccio, Petrarca, Leonardo da Vinci,

Michelangelo Buonaroti, Lorenzo de Medici, Rafael Sanzio, Rabelais, Thomas Morus,
Erasmus din Rotterdam, Nicolaus Olahus.

2
 Umanismul românesc

Domnitorii luminaţi au edificat monumente religioase şi laice, încurajând un stil propriu în

arhitectură şi pictură; au înfiinţat şcoli domneşti şi biblioteci voievodale –› respectul
pentru cultură.
În Ţările Române au apărut primele centre ale tiparului în Europa Răsăriteană –Târgovişte,
prima tipografie.
Cronicarii au susţinut idei fundamentale precum:
o continuitatea existenţei acestui neam pe teritoriul ţării;
o unitatea naţională, folosesc tradiţia culturală a Antichităţii pentru
demonstrarea originii latine a poporului şi limbii române;
o respectul pentru adevăr şi documente;
o forţa educativă a istoriei;
o românii trebuie sa iasă din întunericul neştiinţei prin cultură şi educaţie
permanentă.

Cronicarii moldoveni instruiţi în şcolile mai înalte ale Poloniei, un Grigore Ureche, un
Miron Costin, stabilesc contactul literar cu istoricii şi poeţii vechii Rome, în care găsesc
atestări despre războaiele lui Traian şi colonizarea Daciei, dovezile romanităţii poporului
român şi a limbii vorbite de el. În cercetările mai vechi de istorie literară se arată că Grigore
Ureche şi Miron Costin au descoperit, prin cunoaşterea vechilor surse, romanitatea poporului
român;
Prezentarea letopiseţelor (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Greuceanu,
Radu Popescu).
Folosirea limbilor clasice ca limbi de cultură (Nicolaus Olahus în Transilvania);

Sub aspect literar, datorăm penetraţiei umanismului cea dintâi realizare a liricii culte din
Letopiseţe şi, poate, tentativa românească din cantemiriana Istorie hieroglifică. O capodoperă
a umanismului român este lucrarea Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie.
În concluzie, având în vedere argumentele enumerat ne-am întărit convingerea că a existat
un umanism specific românesc. Se poate vorbi despre un umanism românesc al secolului al
XVII-lea şi al XVIII-lea, întârziat faţă de umanismul occidental, dar având unele din
însuşirle lui: utilizarea scrierilor vechi ca principal izvor de cultură, intensificarea
conştiinţei romanice.

3
 Bibliografie:

1. Dimitrie Cantemir, Cugetări, Ed. Biblioteca pentru toţi,

1979, Bucureşti

2. Ureche Grigore, Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dragoş

Vodă până la Aron Vodă, Ed. Minerva, 1986, Bucureşti

3. Manual de clasa a X-a, Limba şi literatura română, Ed.

Corint, 2002, Bucureşti