Sunteți pe pagina 1din 26

Universitatea De Ştiinţe Agronomice şi Medicina Veterinară “ Ion Ionescu

de la Brad” –Iași

Proiectarea unui amestec pentru suprafețe


gazonate
Cuprinsul proiectului

1 Introducere
2 Tehnologia de producere a gazonului: înființarea gazonului,
întreținerea gazonului
2.1 Înființarea gazonului
2.2 Întreținerea gazonului
2.2.1 Tunsul
2.2.2 Fertilizarea pământului
2.2.3 Udarea
2.2.4 Aerarea gazonului
2.2.5 Găurirea gazonului
2.2.6 Împrăștierea nisipului
2.2.7 Îmbolnăviri ale gazonului
2.2.Dăunători
3 Aplicție practică
4 Concluzii
5 Bibliografie
1. Introducere

Gazonul reprezintă suparafața de teren acoperită cu vegetație ierboasă cu scop estetic care
se udă și se tunde pentru a fi menținută scură, deasă și verde.
Gazonul este elemental esențial și de neînlocuit pentru agreement și sport și este mai mult
decat doar o simplă iarbă. Este element peisagistic nelipsit cu multiple valențe, prin textura
matasoasă, aspect atractiv, culoarea verde, culoare ce reprezinta natura si viața, prospețimea,
renașterea, speranța și viguarea. În Evul Mediutau verde pentu fertilitate. Este culoare relaxanta
și poate îmbunatați vederea. Nuanțele au diferite semnificații.
Multipla utilizare a gazonului face sa existe mari diferențe între cerințele față de speciile
componente, ceea ce înseamnă că și tipurile de gazon sunt numeroase.
Într-o primă categorisire sunt pajiștile, care reprezintă stramoșii gazonului. Acestea se întrețin
ușor cu coasa la sfârșitul primăverii și începutul toamnei. Pe pajisti se întâlnesc și specii
floricole.
Peluzele sunt o etapa în evoluția gazonului, foarte frecvent întâlnite, alcătuite din specii
rustice, rezistente la călcat, nepretențioase la exploatare precum Poa sau Lolium.
Gazonul se împarte in 6 tipuri- ornamental, de agreement, pentru spatii vrzi publice, de
sport, de fixar/taluz și gazon special.
Stabilirea formei de gazon depinde de funcția pe care o va îndeplini, aspectul locului,
lucrările de îngrijire, gusturile proprietarului, imaginea peisajului. Trebuie realize un design în
funție de de necesitați.
Gazonul poate fi formal- circular, semicircular rectangular. Aceste forme imprimă
elegant, stil, cu iarbă îngrijită și flori, cu design simentric și aspect de siguranță.
Gazonul informal este deschis, cu formă liberă.
Pentru un gazon durabil și plăcut trebuie sa cunoastem speciile, condițiile pedoclimatice,
competitivitatea speciilor, particularitați. Un gazon frumos și bine întreținut reprezintă un
element de admirat, indifferent din ce unghi este privit. Pentru aceast lucru trebuie sa amenajăm
și un spațiu pentru admirarea de aproape, precum bancile.
2. Tehnologia de producere a gazonului

2.1 Înființarea gazonului

Se ştie că un gazon estetic, de bună calitate nu este o sarcină uşor de indeplinit. Fiecare etapă
trebuie executată cu mare acurateţe, incepand cu alegerea terenului, continuand cu pregatirea lui,
semănatul, fertilizarea, combaterea bolilor, buruienilor, a daunatorilor, irigarea şi terminand cu
operaţia esentială de intretinere.

Un gazon trebuie înfiinţat acolo unde se doreşte instalarea lui. Deci, nu se poate alege un
teren corespunzător pentru gazon.
Alegerea terenului este adeseori limitată de exemplu la spaţiul ramas disponibil din
construirea unei locuinţe terenul ramas disponibil poate fi neuniform şi nefertil. Un parc public
sau un teren de sport se realizeaza acolo unde exista teren disponibil şi nici intr-un caz acolo
unde exista teren fertil şi uniform. Din aceasta perspectiva terenul ca atare poate fi impropriu
instalat gazonului, şi atunci se pune problema grosimii stratului de sol unde se vor dezvolta
rădăcinile plantelor.
In urma experienţelor executate in Franţa de C. CHEVALLIER şi colaboratorii (1997)au
demonstrat că un gazon care dispune de 30 de cm de substrat va avea un aspect mult mai activ
decat a unui care are doar l5 cm la dispoziţie. Acest lucru este legat şi de faptul că, cu cât stratul
de sol este mai subţire, cu atât cantitatea de apă disponibilă plantelor este mai mică. în astfel de
cazuri, irigării îi revine un rol esenţial.

Principalele etape în înfiinţarea unui gazon sunt:

- stabilirea exactă a locului unde trebuie amplasat gazonul,


- distrugerea vegetaţiei existente;
- curăţirea terenului;
- nivelarea;
- executarea lucrărilor de drenaj acolo unde este cazul;
- fertilizarea de bază şi eventual aplicarea amendamentelor;
- pregătirea terenului;
- pregătirea patului germinativ
- semănatul;
- lucrări de întreţinere din prima fază. (Al MOISUC si col., 2001).
Stabilirea locului de amplasare a gazonului este de multe ori opţiunea proprietarului, a
edilului, a arhitectului.

Distrugerea vegetatiei existente este o prima lucrare de a carei reusita depinde in evoluţia
ulterioara a gazonului.Vegetaţia care a existat inainte (iarbă, buruieni,pârloaga, tufăriş, etc)
trebuie distrunsă in totalitate.

Buruienile anuale dicotiledonate pot fi combatute si dupa instalarea gazonului, insă


aceasta operaţiune este practic imposibilă pentru buruienile monocotiledonate şi speciile care se
răspândesc si prin rizomi.
P.H. DERNOEDEN si A.S. NASH (1982) sunt de parere ca, inainte de a se instala
gazonului, este de dorit efectuarea unei erbicidari totale, cu produse pe baza de Gramoxone 5-7
1/ha.
Vegetatia lemnoasa (arbori,arbuşti) valoroasa trebuie folosita.Instalarea gazonului şi a
intregului amplasament trebuie realizat astfel incat sa fie pusă in valoare.
Curăţarea terenului se referă la indepartarea resturilor de construcţie, a resturilor vegetale a
pietrelor sau ale altor materiale dure care pot distruge utilajele de intreţinere si împedica
intreţinerea corespunzătoare a gazonului
Nivelarea este necesară pentru ca un gazon sa fie neted, estetic şi pentru a se putea fi bine
întreţinut.
Pentru nivelare se folosesc o serie de utilaje şi echipamente de diferite capacităţi in funcţie de
mărimea terenului ce urmează a fi nivelat şi gradul de denivelare. Se pot folosi următoarele
echipamente:
- scraperul cu cutie niveleaza pamantul,adună deşeurile sau afânarea pământului.
- graderul nivelează pământul în vederea pregătirii, rapid şi cu acurateţe. Lama poate fi
poziţonată hidraulic în orice direcţie. Graderului i se poate ataşa un echipament laser pentru
nivelarea de precizie ;
- grebla . Ridicaturile de pământ sunt greblate iar pietrele şi gunoaiele sunt
adunate.Niveleaza suprafetele denivelate şi acoperă gropile.
Pentru un gazon de lângă casă de zeci de mp aceste lucrări se execută în general manual sau cu
ajutorul utilajelor de grădinărie.
- excesul de umiditate se previne prin executarea de drenuri. Apa nu are voie sa stagneze
pe gazon. Executarea de canale deschise, care eventual poate fi aplicată la un gazon de agrement,
este foarte puţin utilizată şi numai acolo unde pe lângă gazon, tot ca element de ornament sau
agrement este şi un lac.

Adâncimea la care se instalează drenurile este de:

- 0,8-0,9 m în cazul solurilor puţin permeabile;


- 0,9-1,0 m în cazul solurilor foarte puţin permeabile;
-1,2-1,25 m în cazul solurilor profunde.

Distanţa dintre drenuri este diferită,in funcţie de sol.

O problemă foarte importantă este cea a eliminării apei scurse de pe taluzuri cum ar fi
cele de la marginea şoselelor (autostrăzilor). La baza taluzurilor se adună apa provenită de pe
acestea cât şi cea scursă de pe şosea

Cantitatea de apă este cu atât mai mare cu cât:


- debitul precipitaţiilor este mai mare;
- infiltraţia în taluz este mai redusă;
- suprafaţa taluzului şi a şoselei este mai mare.

Întrucât în astfel de cazuri trebuie evacuată o cantitate mare sau e mare de apă în timp
scurt cele mai indicate sunt canalele deschise, dar în alte situaţii, cum ar fi un taluz la marginea
unui teren de sport sau agrement când canalul deschis provoacă disconfort este obligatorie
instalarea de drenuri subterane.

2.2 Întreținerea gazonului


2.2.1. Tunsul

Tunsul regulat a gazonului este o condiţie preliminară de a obţine un gazon de calitate. În


urma tăierii frecvente a gazonului rezultă lăstari mai mulţi, astfel gazonul devine mai des. Cu
ajutorul tunderii frecvente este oprită formarea şi dezvoltarea seminţelor, fapt prin care creşte
durata de viaţă. Tunsul cauzează stres plantelor, fapt pentru care iarba are o reacţie scăzută de
formare a substanţelor nutritive, întrucât volumul rădăcinii şi adâncimea acestora se diminuează.
Gazonul în urma tunderii frecvente devine mai sensibil la boli în caz de secetă, dacă îngrijire nu
este corespunzătoare.

De aceea trebuie căutat un compromis între capacitatea de toleranţă a gazonului şi cerinţele


utilizării. În condiţii de temperaturi nefavorabile trebuie mărită înălţimea gazonului după
tundere, astfel încât suprafaţa de asimilare a gazonului va fi mai mare, iar volumul rădăcinii va
creste.

Avantajul acestuia în practică este aratat de faptul că solul va fi acoperit mai bine şi
rămâne în umbră, iar în urma înrădăcinii mai dezvoltate şi mai adânci gazonul devine mai
rezistent în cazul lipsei de apă. Pe de altă parte, cu creşterea suprafeţei de asimilare, se va
intensifica formarea substanţelor nutritive din care rezultă o îmbunătăţire în starea generală a
gazonului. În general, se poate spune că, cu cât este mai scurt gazonul cu atât mai mult necesită
executarea anumitor procedee de îngrijire complementare pe lăngă tuns.

Frecvenţa tunsului este în strânsă legătură cu alte procedee de îngrijire:

 tipul gazonului,
 componenţa soiului,
 conţinutul nutritiv al solului,
 udare,
 sezon,
 parcul de maşini,
 calitatea gazonului, etc.

Înălţimea generală a gazonului sport şi de decor este 3,5 -5 cm. La fiecare tuns este admis
tăierea unei treime din lungimea totală a firului

O întrebare frecventă este dacă e indicată lăsarea firelor de iarbă tunse, ca acestea să fie o
completare de substanţă nutritivă. Răspuns concret se dă numai în cunoştinţa condiţiilor locale.
Dar un lucru se poate enunţa sigur: neîndepărtarea de pe gazon a ierbii cosite se realizează
numai pe vreme uscată şi în cazul în care solul dispune de o viaţă biologică corespunzătoare.
Dacă procedurile de mineralizare nu au viteza necesară, pot apărea zone formate din fire de iarba
uscata, cu consecinţele ei dăunătoare.

Argumente pentru îndepărtarea ierbii cosite:

 este stopat formarea filţului


 se diminuează riscul de infecţie, de îmbolnăvire
 daunele cauzate de iarba cosită lăsată pe gazon

Iarba cosită poate să rămână pe gazon în următoarele cazuri:

 tunderi frecvente, astfel cantitatea ierbii cosite este foarte mică, vreme uscată
 activitatea biologică a solului este ridicat --> dezasimilare

Intensitatea creşteii: in cursul vegetaţiei, cresterile maxime sunt în lunile aprilie-mai, în


perioada de vară scade viteza de creştere, iar la începutul toamnei, sfârşitul lunii august şi toată
luna septembrie cresterea este mai redusă decât primăvara, dar se realizează un nou maxim.
Începând cu sfârşitul lunii septembrie perioadele între cele două cosiri se prelungeşte
semnificativ.

Frecvenţa tunderii: Scopul utilizării influenţează numărul şi frecvenţa tunderilor. Pe când o


păşune, se poate întreţine cu 2-3 cosiri pe an, un teren de fotbal trebuie tuns săptămânal odată sau
de 2 ori, iar uniar la un teren de golf tunderea se face zilnic.

Înălţimea gazonului după tundere este un compromis între necesitătile gazonului şi


cerinţele pentru care este utilizat gazonul respectiv.

Gazonul de sport trebuie să fie uniform şi elastic pentru asigurarea unui teren optim ca
mingea să se rostogolescă şi să sară. Acest lucru este posibil numai în cazul în care înălţimea
gazonului după tundere este foarte mică, ceea ce este în contradictoriu cu necesităţile plantei.
Menţinerea acestei înălţime se poate realiza cu cosiri corespunzătoare şi repetate în aşa fel încât
gazonul să nu fie afectat negativ.

Tabelul de mai jos arată înălţimea gazonului după tundere în cazul a diferite tipuri de gazon:
Tipul de gazon Înălţimea gazonului după tuns în mm Înălţimea gazonului în mm

Golfgreen 4–7 4–7

Teren de fotbal 30 – 50 40 – 60

Gazon ornament 40 – 60 60 – 80

Parc 50 – 60 60 – 100

La tunderile frecvente şi scurte unele tipuri reacţionează diferit. În general soiurile cu fire
mai fine-delicate suportă mai bine să fie tunse mai scurt.

Tabelul următor indică nivelul minim al înălţimii gazonului după tuns la anumite soiuri,
la care gazonul nu este afectat încă negativ, cu condiţia respectării progresivităţii.

Înălţimea gazonului după tuns (mm) Soi

Agrostis stolonifera
5 – 10
Agrostis capillaries

10 – 20 Poa supine

Festuca rubora
20 - 30
Festuca ovina

Poa pratensis
30 - 50
Lolium perenne

În cazul unui teren de fotbal cantitatea ierbii cosite este 1 kg/mp. Dacă solul are o
activitate biologică corespunzătoare este în stare să asimileze şi cantitatea respectivă să se
transforme în îngrăşămint.

Maşină de tuns: Calitatea tunsului depinde de calitatea maşinii de tuns iarbă.

Cea mai răspândită este maşina de tuns iarbă cu cuţite rotative. Se poate utiliza şi în
cazuri în care iarba este mai mare. Preţul este avantajos, iar calitatea tunsului este corespunzător.

Cu ajutorul maşinii de tuns iarbă cu cilindru se poate realiza o calitate mai bună şi un tuns
mai scurt. Randamentul maşinii este mai mare dar şi preţul de achiziţie şi de întreţinere este mai
ridicat.

La ambele tipuri, printr-o reglare exactă, se realizează un tuns de calitate.


2.2.2. Fertilizarea pământului
Administrarea îngrăşmintelor are un rol decisiv în realizarea şi menţinerea unui gazon
perfect, care suportă încercările şi-şi păstrează calităţile. Ca orice fiinţă vie şi gazonul are nevoie
de nutriţie. Sunstanţele nutritive sunt asimilate de plante, dar în acelaşi timp o parte din aceste
substanţe sunt eliminate cu ocazia eliminării ierbii cosite. Calitatea gazonului va creşte esenţial
în cazul în care completarea substanţelor nutritive se va realiza în armonie cu conţinutul, initial al
solului şi cu calitatea de conţinut nutritiv al acestuia.

Principalele cerinţe în cazul îngrăşămintelor pentru gazon:

 să servească pentru realizarea unui gazon des care suportă încercările


 riscul de ardere să fie minimă
 să fie economicos
 să producă o creştere uniformă şi pierderi de iarbă cât mai puţină
 să nu fie poluant, să nu dăuneze mediului înconjurător
 să fie utilizabil uşor, fără complicaţii

CONŢINUTUL DE SUBSTANTE NUTRITIVE A SOLULUI

Datorită faptului că solul conţine o anumită cantitate de substanţe nutritive, stabilirea


cantităţii de îngrăşământ administrat, trebuie aleasa în aşa fel încât să fie luată în calcul
necesităţile de nutriţie a plantelor.

La o perioadă de 2-3 ani este indicată efectuarea unui examen a solului. Astfel primim
informaţii despre caracteristicile fizice, de pH şi de conţinutul de subtanţe organice şi de săruri a
solului, precum şi de conţinutul de makro şi micro -elemente.

Datorită faptului că, concentraţia de azot a solului este în continuă schimbare, rezultatul
obţinut în urma examinării nu este constant pe toată perioada de vegetaţie. Pentru aceste motive
cantitatea de azot administrat se va stabili pe baza anumitor indicatori rezultaţi din experienţă.
Rezultatul examenului de sol în general conţine următoarele date:

Componenţa solului - nisip, argilă

pH -- valoarea optimă a pH ului în cazul soiurilor de iarbă este între 5,5-7.

Conţinut de substanţe nutritive – mg/100 gr sol (P2O5- fosfor, K2O- potasiu)

NECESARUL DE SUBSTANȚĂ NUTRITIVĂ, CANTITATEA DE SUNBSTANȚĂ


NUTRITIVĂ

Cantitatea substanţelor nutritive este stabilită pe baza conţinutului de substanţe nutritive a


solului şi necesitatea de substanţe nutritive a plantelor. Acesta, depinde în primul rand de modul
de utilizare şi de intensitatea acestora în cazul gazonului de sport, precum şi de componenţa de
soiuri din care este alcătuit stratul de gazon.

Dacă rezultatul examenului de sol arată că solul conţine substanţe nutritive la un nivel
mediu, îngrăşământul administrat acoperă necesităţile plantelor, în cazul în care datorită
conţinutului insuficient de substanţe de nutriţie a solului, plantele sunt subnutrite, trebuie mărită
cantitatea de îngrăşământ administrat, iar în cazul de supranutrire a plantelor cantitatea de
îngrăşământ trebuie redusă.

Necesarul anual de substanţă nutritivă în substanţă activă (g/m2)

Gazonul este utilizat ca: N P2O5 K2 O MgO

Gazon décor/ grădină 10 – 20 4 10 2

Parc, Fairway 10 - 15 4 8 – 12 1–2

MediuNivelul de utilizare 15 – 25 5 – 10
10 – 15 2–3
TareGazon sport 25 – 35 5 – 10

Golfgreen 30 - 40 0-6 15 - 20 2-3

OBSERVAŢII: Necesarul de substanţă nutritivă în substanţă activă ….g/m2/an

PROPORŢIA SUBSTANŢELOR NUTRITIVE

În funcţie de conţinutul de substanţe nutritive a solului în cazul fiecărui gazon, va fi


elaborat un program de adminstrare a îngrăşămintelor specific gazonului respectiv. Pentru a
ajunge la proporţia optimă a substanţelor nutritive trebuie utilizată o combinaţie a
îngrăşămintelor cu conţinut diferit, întrucât nu există un îngrăşământ universal care se poate
administra indiferent de condiţiile existente. Îngrăşămintele utilizate în practică sunt cu substanţă
activă de N, NK, NPK, K, P, precum şi cele cu conţinut de micro-elemente. Avantajul
administrării îngrăşămintelor cu mai multe componente combinate este că substanţele active sunt
introduse în sol în cadrul unui singur procedeu.

În cazul gazonului, pe primul loc este producerea unei cantităţi cât mai mari de iarbă. Iar
în agricultură plantele sunt cultivate pentru a aduce un randament mai mare de sămânţă, fructe,
flori sau rădăcini.

Îngrăşământul NPK, utilizat în agricultură, se poate utiliza ca îngrăşământ pentru iarbă


numai cu anumite condiţii. Datorită concentraţiei mari de fosfor iarba devine prea deasă, iar
buruienile, de ex.: Poa annua vor spori nedorit. Ca urmare în cazul gazonului îngrăşământul
recomandat este cu conţinut de fosfor scăzut sau chiar fără .
Excepţia constituie procesul de însămânţare sau regenerare a gazonului când este indicat
îngrăşământ cu conţinut de fosfor / Eurogreen Starter/ întrucât acesta este benefic la dezvoltarea
rădăcinii sămâţei încolţite., precum şi la dezvoltarea plantei în prima fază a creşterii. Alegerea
îngrăşământului depinde în mare măsură şi de felul solului. În cazul solului slab, datorită spălării,
conţinutul în potasiu scade substanţial, aici recomandănd-se administrarea îngrăşământului cu
conţinut în potasiu.

Îngrăsământul administrat toamna trebuie să aibă în conţinut azot scăzut şi conţinut în


potasiu ridicat. Azot se poate găsi în îngrăşământ sub forma în care se descompune lent, astfel
încât ajută metabolismul gazonului fără să provoace creşteri nedorite.

K- potasiu ajută şi acesta la procesele de metabolism şi creşte imunitatea plantelor în caz


de secetă şi în timpulu iernii., dar şi toleranţa la zilele de caniculă în perioada de vară.

În cazul în care îngrăşământul se găseşte sub formă de sulfat de potasiu , scade riscul de
spălare sau de ardere.

Microelementele, cum rezultă şi din denumire, sunt necesare în cantităţi foarte mici, dar
lipsa lor opreşte procesul de dezvoltare a plantelor.

Straturile de suport slabe cu conţinut mare de nisip au nevoie de o suplimentare de


microelemente, ceea ce se realizează cu ajutorul îngrăşămintelor de iarbă cu conţinut de
microelemente .

TIPURI DE ÎNGRĂSĂMINTE

Îngrăşămintele diferă între ele în privinţa tipurilor, conţinutului de elemente active şi în


proporţia substanţelor nutritive. Îngrăşămintele se pot clasifica în:

Îngrăşământ anorganic/mineral/, organic, anorganic-organic, cu efecte de activitate


prelungită.

În conditiile actuale de completare a substantelor nutritive, un rol important joaca


îngrăşămnintele cu efect prelugit .

Caracteristicile benefice ale îngrăşământului sunt:

 minimalizează riscul de ardere, datorită faptului că substanţele nutritive sunt eliberate lent
prin procedurile reglate de microorganisme a solului
 componenţa de substanţe nutritive e realizată în conformitate cu necesităţile gazonului
 nu induce creşteri maxime datorită descompunerii lente a substanţelor nutritive
 favorizează formarea unei rădăcini mai adânci
 granule mărunte (mărimi: elit, mini, standard)
 nu reţine apa
 este ambalat în saci hârtie căptuşiţi cu folie, de 25 de kg, cantitate suficientă pe 1000 mp,
uşor de transportat şi de manipulat
 nu este poluant

ÎNGRĂŞĂMINTE CU EFECT PRELUNGIT

Aceste produse sunt caracterizate de o activitate bună, favorabilă în prima fază creşterii-
dezvoltării şi cu o alimentare uniformă pe o perioadă lungă cu substanţe de nutritive. Acesă
alimentare uniformă cu azot se realizează prin combinarea tipurilor care au activitate imediată,
medie şi prelungită.

Transformarea elementelor active din forma de lanţuri lungi în forme mai scurte este
realizată cu ajutorul microorganisme şi este legată direct de factorii de creştere naturală
/temperatura solului, umiditatea solului/, factori care în general influenţează direct creşterea-
dezvoltarea plantelor. Astfel se va realiza o utilizare a îngrăşământului conform necesităţilor.

MĂRIMEA GRANULELOR INGRĂSĂMINTELOR

Mărimea granulelor de îngrăşământ influenţează împărţirea uniformă a substanţelor


active. Granulele trebuie să fie omogene, de acelaşi dimensiuni şi cu conţinut de substanţă
nutritivă identică.

Granulele mai fine îndeplinesc acea condiţe preliminară ca fiecare smoc de iarbă să fie
alimentat cu substanţe nutritive suficient. Dacă o granulă mai mare administrată în cantităţi mai
mici, conţine aceeaşi cantitate de substanţă nutritivă, în jurul granulelor va fi o supradozare, iar
suprafaţa mai îndepărtată nu va fi alimentată suficient. Mai ales în cazul terenurilor tunse regulat
şi repetat este avantajos administrarea îngrăşămintelor cu granulatie mai fine, astfel încât intră
uşor în stratul de gazon şi nu vor fi eliminate odată cu îndepărtarea ierbii tunse.

PERIOADA DE ADMINISTRARE A INGRĂŞĂMÂNTULUI

Perioadele de administrare de îngrăşăminte, precum şi numărul lor este în strână legătură


cu modul şi intensitatea de utilizare. În perioada martie-mai, după pauza de iarnă a vegetaţiei,
începe o creştere intensivă. Stratul de sus al gazonului, care în urma utilizării în timpul iernii,
este uzat puternic, necesită prima administrare de îngrăşământ., prin care va fi facilitată
regenerarea gazonului. În cazul uzurii mai scăzute prima administrare de îngrăşământ va fi la
mijlocul lunii aprilie.

Necesitatea de substanţe nutritive a gazonului sport este ridicată şi în perioada iunie –


august. La începutul verii gazonul este în faza de regenerare ceea ce este facilitat printr-o
completare abundentă cu substanţe nutritive. În lunile iulie-august încetinirea creşterii, din cauza
caniculei, va fi compensată prin administrarea de îngrăşământ. Pe lângă respectarea mediului
înconjurător scopul este menţinerea unui gazon perfect care suportă o utilizare continuă. Aceasta
va fi condiţia preliminară a supravieţuirii perioadei de iarnă. Terenurile care sunt supuse la o
solicitare mai scăzută, ultima administrare de îngrăşământ va fi la sfârşitul lunii august începutul
lunii septembrie.
După sfârşitul lunii septembrie nu este indicată administrarea îngrăşământului cu conţinut
de azot, deoarece ar fi favorizată o creştere intensivă înainte perioadei de hibernare a ierbii şi o
scădere a capacitaţii de rezistenţă împotriva bolilor.

La sfârşitul lunii octombrie, în cazul terenurilor solicitate şi în timpul iernii, trebuie


administrate îngrăsăminte de toamnă. Aceasta ajută formarea rădăcinii, precum şi la
inmagazinarea substanţelor nutritive şi totodată va creşte capacitatea de rezistenţă împotriva
bolilor şi frigului. După stabilirea perioadelor optime de administrare a îngrăşământului trebuie
elaborat planul concret de fertilizare. În funcţie de cantitatea propusă şi compoziţie a
îngrăşământului este stabilită substanţa activă curată care va fi folosită.

TEHNICA DE ADMINISTRARE A INGRĂSĂMÂNTULUI

Pe lângă stabilirea tipului şi cantităţii de îngrăşământ administrat, în faza de completare a


solului cu substanţe nutritive, ultimul pas important îl constituie împrăştierea uniformă şi precisă.
Prin supraalimentare rezultă arderea gazonului, poluarea mediul înconjurător, iar în caz de
subalimentare duce la lipsa unor substanţe nutritive.

Administrarea se face pe timp frumos, ca toate granulele să ajungă direct pe sol.


Excepţie fac îngraşamintele cu conţinut de ierbicid care sunt utilizate sub formă solidă şi vor fi
utilizate pe un gazon umed, întrucât granulele rămân pe firul ierbii, având un efect mai puternic
asupra buruienilor.

2.2.3. Udarea

În cazul ruloului de gazon: la montarea ruloului de gazon, imediat după prima tasare se
trece la udarea gazonului rezultat.

Regula de bază: niciodată gazonul nu poate fi lăsat fără apă, iar cantităţile pe care trebuie
să le folosim sunt de 15 l/mp. Cu cât se trece mai repede la această fază cu atât gazonul devine
mai rezistent, dar în primele 3 săptămâni trebuie să aibă loc cel puţin 3 udări pe zi.

Necesitatea de apă a gazonului

Cantitatea de precipitaţii nu asigură necesitatea de apă a gazonului, întrucât niciodată


ploile nu vor veni la timpul oportun şi în cantităţile necesare. Necesităţile de apă a gazonului sunt
în funcţie de climă, de soiurile de seminţe folosite, de sol, de factorii înconjurători şi în primul
rand de temperatură.

Luând în considerare condiţiile mai sus arătate, cerinţele de apă a gazonului sunt: 1 -7
litru/m2/zi = 10 -70 m3/ha/zi.

Tabel nr. 1. Necesitatea de apă a gazonului în funcţie de temperatură:


Necesitatea de apă a gazonului în funcţie de temperatură

Temperatuă maximă Celsius Necesitatea de apă/mm/zi Intervalul de udare

Peste 35 C >8 2–3

30 - 35 6–8 3–5

25 – 30 4–6 5–8

20 - 25 3–4 7–9

15 - 20 2-3 7-9

În general se recomandă udări mai abundente în cazul în care acest lucru se face mai rar.

Udarea mai desă în cantităti mai mici, poate duce la putrezirea rădăcinii, întrucât rădăcina
este tot timpul într-un mediu umed, ducând la uscarea gazonului şi la scăderea rezistenţei de
călcare a ierbii. Acest lucru provoacă şi la înmulţirea buruienilor de tip Poa annua şi Poa trivialis.

Este importantă urmărirea cantităţilor de precipitaţii şi a cantităţilor de apă folosite pentru


udare, fapt pentru care este recomandat ţinerea unui registru de evidenţă. Prin alegerea soilor de
seminţe corespunzătoare putem reduce cantităţile de apă necesare întreţinerii gazonului.

Întrucât apa pentru înreţinerea gazonului este o sursă limitată şi destul de costisitoare
vom încerca pe cât posibil să reducem udările la strictul necesar. În acest caz ne poate ajuta o
tehnică avansată de udare a gazonului cum ar fi: alegerea timpului potrivit pentru udare – udare
după apusul soarelui, reglarea corectă a aspersoarelor, pe suprafeţele corespunzătoare, în
perioade fără vânt.

2.2.4. AERAREA GAZONULUI

La suprafaţa solului, pot apărea covoare de filţuri formate din resturi vegetale uscate. În
cantităti mici are un rol benefic, dar în cantităţi mari poate duce la distrugerea gazonului. În
cantităţi mici protejează umiditatea solului şi alunecările care se pot întâmpla pe terenurile de
fotbal. În cazul dezvoltării într-un ritm mai mare de cât cel normal poate duce la formarea unui
strat de turbă. Acest strat este un izolator cu pH-ul scăzut, împiedicând transferul de apă,
substanţe nutritive şi de oxigen.

În condiţii nefavorabile se poate forma pe perioada unui an un strat de filţ de 1 cm. Până
la un cm nu creează probleme încât are un rol benefic asupra gazonului. Însă la un strat de peste
1 cm este capabil să reţină până la 20 l de apă/mp, oprind pătrunderea apei în sol, care este foarte
dăunătoare pe timp de vară. Printr-o aerisire corectă a solului putem să eliminăm până la 1 kg de
filţ/mp.
Efectele negative a filţului sunt următoarele:

 îndesirea buruienilor în gazon


 rezistenţa slaba faţă de boli
 reţinerea de apă şi substanţe nutritive
 micşorarea puterii de înrădăcinare
 suprafaţă buretoasă

În următoarele cazuri iarba cosită poate să rămână pe gazon:

 timp însorit
 o dispersare egală
 cosire repetată
 teren cu viaţă biologică activă

Neîndepărtarea ierbii cosite trebuie decis în fiecare caz în parte. Aerarea gazonului constă în
procedura de îndepărtare a stratului de filţ a gazonului cu ajutorul unei maşini speciale. Perioada
cea mai optimă pentru efectuarea aerisirii este primăvara şi/sau începutul toamnei. În perioada de
vară nu este recomandată efectuarea aerisirii. Aerisirea se face pe timp însorit. În grădini manual
cu ajutorul greblei, iar pe suprafeţe mai mari cu ajutorul maşinii speciale pentru aerisire.
Calitatea aerisirii depinde de distanţa cuţitelor maşinii cu care este efectuat lucrarea. Materialul
scos trebuie eliminat de pe gazon. Un teren îmbibat puternic cu filţ se poate aduce la starea
normală numai prin aerisiri repetate.

2.2.5. GAURIREA GAZONULUI

Partea gazonului expusă îndesirii este stratul superior de câţiva cm. Urmarea îndesirii:
împiedică circulaţia aerulul în stratul de gazon. Cu ajutorul procedurii de găuriri successive va fi
înbunătăţit efecient aerisirea stratului superior a gazonului. Prin procedura de găurire cu ajutorul
maşinii sunt efectuate găuri de 5-10 cm adâncime, care au următoarele efecte asupra gazonului:

 scade îndesirea stratului superior a gazonului


 va fi înbunătăţită capacitatea de absorbire a apei a gazonului
 va ajuta la dezvoltarea rădăcinilor şi a schimburilor de gaze
 diminuează formarea stratului de filţ

Aparatul de găurit are cel mai bun randament când are spinii conici, găuriţi şi realizează
dopuri extraşi din sol. În cazul în care colţi nu sunt găuriţi realizează o şi mai mare tasare a
terenului. Densitatea găurilor realizate înfluenţează eficienţa lucrării. Perforatorul Eurogreen
realizează pe m2 300-400 găuri de 5-7 cm adâncime. Înainte de începerea lucrării, gazonul
trebuie pregătit, prin udare, la parametri optimi pentru obţinerea unui rezultat cât mai bun.
Lucrarea are efect tot timpul anului asupra calităţii gazonului. În cazul unui teren bine închegat
obţinem un rezultat mai bun prin împrăştierea de nisip. Găurile rezultate în urma lucrării vor fi
umplute cu nisip cuarţos pentru înbunătăţirea menţinerii apei în sol. Dopurile rezultate în urma
găuririi pot rămâne pe teren , pot fi amestecate cu nisip sau pur şi simplu îndepărtate.
Aerisirea se mai poate realiza prin tăierea de brazde înguste cu cuţite speciale în gazon,
lucrare ce realizează o aerisire mai bună a solului (strat superior). Prin brăzdare se obţine un
efect mai bun decât prin alte metode de aerisire a gazonului.

2.2.6. ÎMPRĂŞTIEREA NISIPULUI – TOP DRESSING

Împrăştierea regulată de nisip cuarţos duce la:

 înbunatăţirea aerării si oxigenării solului


 denivelările vor fi eliminate
 suprafţa solului va fi mai uscată
 combinată cu perforarea solului va rezulta un sol mai nisipos

Se vor folosi 2-6 kg nisip pe mp. Cantităţi mai mari se vor împrăştia în 2 tranşe. Lucrarea de
împrăştiere a nisipului se combină cu găurirea solului pentru a da rezultate şi mai bune. Nisipul
să fie fără argilă şi calcar şi să reziste îngheţului, granule între 0 şi 3 mm. Se mai poate folosi
nisip spălat sau rezultat prin excavaţii ori piatră concasată mărunt. Granulele colţuroase
realizează un aeraj mai bun decât granulele rotunde. Se vor folosi annual de 2-3 ori 2-5 l/m2. La
terenurile cu sol lutos se vor folosi granule mai mari iar la terenurile mai slab închegate se vor
folosi nisip cu granule mai mici.

Împrăştierea se face uniform şi în funcţie de îmbunătăţirile aduse înainte solului. Eurogreen


Portax face faţă tuturor acestor cerinţe.

Top Dressing, terminologia internaţională a împrăştierii nisipului, a cărui importanţă este că,
iarba deja existentă va fi tratată pe suprafaţă cu un material care ajută la dezvoltarea gazonului.
Acest material în cele mai multe cazuri este format din: nisip spălat, compost şi anumite
componente de îngrăşăminte. În fapt se realizează îmbunătăţirea structurii solului, completarea
solului cu subbstanţe nutritive, nivelarea solului. Administrarea acestui component se recomandă
pentru terenurile sportive cu iarbă şi teren nisipos.

2.2.7. IMBOLNĂVIRI ALE GAZONULUI

În natură se găsesc ciuperci şi bacterii care duc la îmbolnăvirea gazonului. Îmbolnăvirile


pot apărea oricând, indiferent de locaţia terenului. Printr-o îngrijire adecvată şi prin utilizarea
tehnicii agricole şi prin utilizarea echilibrată a compuşilor necesari solului se va diminua în mod
semnificativ îmbolnăvirea gazonului.

În general factorii care duc la îmbolnăvirea gazonului sunt prezenţi peste tot, dar totuşi
îmbolnăvirea apare numai în cazul în care rezistenţa gazonului la îmbolnăviri scade şi se creează
condiţii optime pentru îmbolnăvire.

Cele mai frecvente microorganisme care produc boli sunt: Microdochicum (mucegai alb),
Typhula, Corticium, Sclrotinia (pete de dolar), Marasmius (cuiburi de ciuperci), Rhizoctonia
(pete maronii), Dry-Patch, Pythium,Ophiobolus, Fusarium, Colletotrichum, Drechslera, Puccinia
(rugina)

Forma de manifestare a bolilor este în funcţie de: starea gazonului, de lungimea rezultată
în urma cosirii şi de alţi factori. Identificarea îmbolnăvirii este dificilă întrucât acestea apar
concomitent.

Rugina Corticium sp.

Simptome: în timpul vegetaţiei într-un mediu umed apare pentru început o decolorare
maro deschis care devine galbenă, pe frunză apărând pete rozalii de miceliu, iar în cazul unei
îmbolnăviri mai grave apar suprafeţe mari roşii.

Prevenire: o dozare optimă de substanţe nutritive, o tundere mai scurtă, diminuarea


stratului de filţ, aerisirea solului

Puccinia

Simptome: este provocată de baceria care duce la ruginire (galben-negru-maro), pe


frunze apar pete de diferite culori, sporii se găsesc pe suprafaţa firelor de iarbă şi se propagă prin
tunderea ierbii, cu ajutorul vântului şi prin paşi, este caracteristcă perioadei de vară.

Prevenire: evitarea situaţiilor de stres, uscarea suprafeţei, eliminarea factorii care ajută la
răspândirea bolii- berberis, alegerea solului corespunzător

Ophiobolus

Simptome: pentru începur apar cercuri cu diametru de 5-10 cm, marginile cărora au culoarea
bronzului, prin agravarea bolii aceste cercuri se dezvoltă, mărindu-şi circumferinţa, în centrul
cercurilor apărute iarba de gazon moare apărând în locul ei diferite burueni, se dezvoltă sub
forma cuibului de ciuperci, extinzându-se în fiecare an, la această boală sunt expuse soiurile de:
Agrostis şi golf green

Prevenire: boala este ajutată de soluri calcificate şi în cazul adminstrării de substanţe nutritive
nediversificate, sulfatul de fier creşte rezistenţa gazonului la această boală, soiurile de Festuca
sunt în general rezistente

Mucegaiul alb – Microdochium/ Gerlachia nivalis


Simptome: din toamnă până în primăvară gazonul poate fi afectat de mucegaiul alb, dar
cele mai semnificative îmbolnăviri se pot observa după topirea stratului de zăpadă, pe frunze
apar pete de culoare albicioasă, gri, roşiatică, iar pe gazon apar cercuri ovale cu diametru în jur
de 30 cm care pe parcurs se vor contopi, pe locuri intensive îmbolnăvirea este mai puternică de
exemplu în cazul soiului golfgreen, în general iarba nu moare ci se regenerează de la mijlocul
cercului spre exterior, dacă solul are o concentraţie mare de pH îmbolnăvirea este mai
accentuată.

Prevenire: tratarea suprafeţelor afectate cu produse chimicale, îngrăşăminte cu conţinut


de potasiu şi fier, menţinerea suprafeţei solului în stare uscată, adunarea de pe gazon a ierbii
cosite, diminuarea stratului de filţ.

Pete ale frunzelor – Helmintosporium/Drechslera

Simptome: pe frunză apar pete maronii cu margini negre, care cu agravarea bolii devin
din ce în ce mai mari, centrul petelor moare şi devine galben, iar în cazul îmbolnăvirilor grave
planta moare complet iar pe gazon apar suprafeţe fără iarbă, se propagă în perioada cu
temperaturi mai scăzute de 15 -25 C şi în condiţii umede.

Prevenire: evitarea situaţiilor de stres, administrarea îngrăşămnântului cu conţinut de


Nitrogen scăzut şi cu conţinut de Potasiu ridicat, uscarea suprafeţei prin metoda perforării şi
aerisirii.

Pata de dolar – Sclerotinia

Simptome: Pentru început apare pe gazon o decolorare gălbuie de 2 cm, care pe parcurs
se extinde, la marginile firului de iarbă se găsesc micelii de culoare alburie, temperatura ridicată
şi mediul umed sunt factori care favorizează agravarea bolii. Se propagă prin tunderea ierbii şi
prin paşi, este caracteristc soiurilor Poa şi Festuca

Prevenire: menţinerea suprafeţei solului în stare uscată, optimizarea transferului de aer,


udare corespunzătoar, eliminarea stratului de filţ, evitarea îngrăşământului de toamnă cu conţinut
în Nitrogen şi primăvara cu conţinut în potasiu.

Phytium

Simprome: îmbolnăvirea este carcteristică în perioada de vară şi are forme de manifestifestare


dierite în funcţie de vârsta gazonului. Îmbolnăvirea în faza de încolţire se manifestă în moartea
completă a plantlor ieşite, firele ierbii se uscă şi planta se poate smulge uşor din pământ iar
rădăcina plantei are o culoare închisă. Ín gazonul existent de câţiva ani apar suprafeţe decolorate
de culoare gri care pe parcurs se vor contopi. În această fază simptomele sunt asemănătoare cu
simptomele apărute în caz de secetă, dar la o examinare mai atentă a plantei observăm că aceasta
se poate smulge uşor din sol iar rădăcina are o culoare închisă cu firele de iarbă decolorată într-o
culoare gri-gălbuie. Miceliu apare numai în condiţii umede.
Prevenire: trebuie eliminat stratul îndesit al gazonului, udarea să fie efectuată dimineaţa ca
frunzele să se usce cât mai repede, trebuie evitat udarea în exces şi însămânţarea deasă, stratul de
filţ trebuie diminuat, iar îngrăşământul administrat să fie cu conţinut de potasiu.

Typhula

Simptome: îmbolnăvirea este carcteristică în perioada de iarnă întrucât în perioada de vară


celulele reproductive sunt în stare de repaus. Îmbolnăvirea se formează de multe ori sub stratul
de zăpadă, astfel încât prezenţa este sesizată numai după topirea stratului de zăpadă prin apariţia
suprafeţelor uscate de o culoare gri. Primăvara pe suprafeţele firelor de iarbă se poate observa
celulele reproductive de mărimea capului unui ac de gămălie în culoare portocalie. Plantele
suprafeţelor afectate nu sunt moarte şi de obicei primăvara se regenerează.

Prevenire: trebuie evitat administrarea îngrăşământului cu conţinut de Nitrogen toamna, iar


primăvara trebuie mărit cantitatea de îngrăşământ cu conţinut în potasiu, iar prin aerisirea
gazonului şi îndepărtarea ierbii cosite gazonul devine mai rezistent împotriva bolilor.

2.2.8 Dăunători

Insecte, larve, nematozi, etc.

Aici se includ şi larvele insectelor care trăiesc în sol. Pe lângă insecte daunele sunt
cauzate şi de rozători, şoareci de camp, şobolani, cârtiţe etc.

Procesul de hrănire a acestor dăunători au consecinţe nefaste asupra gazonului prin


distrugerea plantelor şi prin formarea unor denivelări , cât şi prin geleriile realizate.

Dacă insectele, larvele, nematozii proliferează plantele ale căror rădăcini au fost mâncate
se uscă. Consecinţele nefaste se pot observa pe suprafaţa gazonului, plantele uscate nu mai au
rădăcini. Alte consecinţe nefaste constau în denivelările realizate de cârtiţie şi păsări care datorită
sporirii nedorite a insectelor, larvelor şi nematozilor consideră gazonul o sursă de alimente.

Prevenirea se realizează prin dezinsectie a solului. Când consecinţele nefaste sunt deja
vizibile este târziu utilizarea metodei de prevenire întrucât planta deja este distrusă.

Nimicirea dăunătorilor este îngreunată de faptul că pot exista mai multe generaţii în
diferite faze de dezvoltare şi la adâncimi diferte a solului astfel încât tratarea solului cu soluţii
insecticide este mai dificilă. În condiţiile favorabile de reproducere, în unele sezoane ele pot
realiza daune locale. Apariţia acestor dăunători este mai probabilă în cazul suprafeţelor
neîngrijite sau în apropierea pădurilor.

3.Aplicație practică
Având în vedere cele prezentate, ne propunem sa realizam un gazon cu
graminee si leguminoase perene pentru un teren cu o suprafață de 0.5 ha. Precizam ca
pe 0,1 avem un grad de umbrire slaba ,pe 0.2 ha avem umiditate în exces, și sistemul
de irigare prin aspersiune, iar pH-ul solului este 6.5.

Scopul propus al acestui gazon este unul ornamental cu trafic scăzut

U.na din speciile pe care le vom folosi este Lolium perene. Aceasta este o
plantă perenă cu tufă rară cu frunze de 2-4 mm, glarbe, ligulă scurtă si nervuri
evidente.Baza lăstarilor este rosie-violacee. Crează un covor dens, fin la soiurile
noi.Cresterea este rapidă și este agresivă față de celelalte soiuri. De aceea vom folosi
doar 20% din amestec.

( http://agraris.ro/wp-content/uploads/2012/01/846041_exibition_grass_2.jpg )
Cea de a doua specie aleasă pentru condițiile prezentate este Poa pratensis.
Aceasta plantă are tufa mixta, tulpini erecte, cilindrice si glabre. Culoarea frunzelor este
verde-închis, foarte bine pretat intr-un gazo ornamental. Preznită doua randuri de celule
buliforme transparente la mijlocul frunzei. Tolereaza traficul intens, seceta, si
temperaturile extreme, tocmai de aceea va fi folosita în amestecul nostru. Nu suporta
umbrirea, iar umbrrea pe suprafata prezentata este de 0%. Cantitatea va fi de 50% în
acest amestec deoarece este foarte putin dominantă.

(http://cdn.hgtvgardens.com/dims4/GRDN/7edaf36/2147483647/resize/616x/qual
ity/90/?url=http%3A%2F%2Fcdn.hgtvgardens.com%2F3c%2Fcd%2Fa52e769b49fa8cd
14b0906915111%2F4018_044.jpg )
Ultima specie aleasa este Festuca arundinancea. În cultură pură, norma de
semănat este de 30-35 kg/ha. Are potenţial ridicat de creştere şi regenerare după cosire si
grad ridicat de adaptabilitate pentru diferite condiţii ecologice şi de tehnologie. Rezistenţa
este buna la ger şi are perenitate foarte bună (8-10 ani). Vom folosi procentaj de 20% in
amestec deoarece are concurenta moderata.

(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f1/Festuca_arundinacea_-
_Berlin_Botanical_Garden_-_IMG_8538.JPG )

Precizezăm că datorita faptului că este un gazon ornamental putem insera alocuri si


specii floricole după preferințe.
Specia N P P G S.U. 𝑰𝒄 Q Q’ Q’’ 𝑸𝒕
g/ 𝒎𝟐 %
Lolium
perene 30 20 95 95 90.25 1 6.64 6.64 7.30
Poa
pratensis 15 50 95 75 71.25 3 10.48 15.72 17.29
Festuca
arundinacea 30 30 95 85 80.75 2 11.14 13.92 15.31

𝐐𝐭 =199.5 kg

S.U.= sămânța utilă


𝑃𝑥𝐺
S.U.=
100

95𝑥95
S.U.= = 90.25 ( Lolium perene )
100

95𝑥75
S.U.= = 71.25 ( Poa pratensis )
100

95𝑥85
S.U.= = 80.75 ( Festuca arundinacea )
100

Q= cantitatea de sămânță
𝑁𝑥𝑃%
Q=
𝑆.𝑈.

30 𝑥20
Q= = 6.64 ( Lolium perene )
90.25

15𝑥50
Q= = 10.48 ( Poa pratensis )
71.25
30𝑥30
Q= = 11.14 (Festuca arundinacea )
80.75

Q’= cantiatea de semănat

Q’= Q +25% sau 50% din Q

Q’=6.64 ( Deoarece Lolium perene are crestere agresiva )

Q’= 10.48 + 50% Q = 15.72 ( Poa pratensis )

Q’= 11.14 + 2.78 = 13.92 (Festuca arundinacea )

Q’’= Q’+10% Q’

Q’’=6.64 + 0.664 = 7.30 (Lolium perene)

Q’’=15.72+1.572= 17.29 ( Poa pratensis )

Q’’= 13.92+1.392= 15.31 (Festuca arundinacea )

Q t = Q’’ x S

Q t = (7.30+17.29+15.31) x S = 199.5
4.Concluzii

Semintele de gazon din comert sunt rezultatul diferitelor amestecuri facute


special in vederea utilizarilor date viitoarei peluze de gazon. Astfel, intalnim specii
rezistente la seceta, ger, trafic, specii care au frunze mai fine sau mai late,capacitati de
infratire variate, cu viteze diferite de crestere si moduri diferite de formare a tufei.
Speciile de mai jos se regasesc si in gazonul din comert, uneori cu noi subspecii create.
Lolium perene, Poa pratensis si Festuca arundnacea sunt 3 dintre spciile pe care
le-am ales tindand cont de spatial destinat pentru crearea gazonului. Insolatia, Ph-ul
solului, umiditatea acestuia si destinatia sunt doar cateva aspect de care am tinut cont
pentru rezultatul final.

Concluzionand, vom avea nevoie in total 199.5 kg - cantitate de senănat.


5.Bibliografie:

 Note de curs – Prof. Univ. Dr. Vântu Vasile


 http://gradina.acasa.ro/amenajarea-gradinii-117/amestecuri-de-
seminte-pentru-fiecare-tip-de-gazon-13793.html
 http://www.greenfieldsport.ro/intretinere_gazon.html