1.

Definiţi şi clasificaţi expertizele;

a) sens general: EXPERTIZA

 desemnează un mijloc probator de tip deosebit;
 reprezintă constatarea/opinia unui specialist într-un domeniu, în scopul
elucidării unor chestiuni de fapt în faţa organelor judiciare/partenerilor
unui contract economic.

b) în ansamblu: EXPERTIZA
 mijloc de probă prin care, pe baza unei cercetări metodice folosind procedee ştiinţifice,
expertul aduce la cunoştinţa organului care l-a împuternicit concluzii motivate ştiinţific
cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare cunoştinţe specializate;
Clasificare

a) după domeniul de aplicare al expertizei:

 tehnice;
 merceologice;
 contabile;
 medicale;
 agricole;
 criminalistice;
 artistice;
 filatelice;

b) după scopul urmărit:

 expertize pentru adunarea şi evaluarea probelor:

– medico-legală;
– tehnică;
– contabilă;
 expertize pentru stabilirea stării infractorilor şi pentru identificarea lor:
- investigaţii anatomo-biologice;
- investigaţii psihiatrice;

c) după modul de prezentare a raportului de expertiză:

 expertize orale (foarte rare şi numai dacă nu presupun şi investigaţii pe teren);

 expertize scrise;

d) după numărul specialiştilor desemnaţi pentru efectuarea

expertizei:

 singulare - efectuate de un singur expert;

  colegiale - efectuate de un număr mai mare de experţi, de aceeaşi specialitate;
 mixte - efectuate de un număr mai mare de experţi specializaţi în domenii diferite;
e) după modul de desemnare a experţilor:
 expertize simple – efectuate sub administrarea
organului care a dispus expertiza;
 expertize supravegheate – pe lângă experţii desemnaţi
oficial există şi experţi numiţi de
părţi care nu participă la lucrări,
dar care le supraveghează şi pot
face observaţii;
 expertize contradictorii – la care conlucrează un număr
egal de experţi desemnaţi de
organul judiciar şi de către părţi,
toţi experţii având aceleaşi drepturi
şi îndatoriri;

2.Definiţi calitatea de expert şi prezentaţi drepturile şi obligaţiile acestuia;

•
• EXPERT – specialist de înaltă calificare într-un anumit domeniu, acre prin pregătirea
lor, au dobândit o experienţă ridicată în înţelegerea şi rezolvarea celor mai complexe
probleme specifice domeniului activităţii lor;

Drepturile expertilor

• consultarea materialelor din dosarul cauzei;

• degrevarea de alte sarcini de serviciu, pe perioada efectuării expertizei;
• solicitarea şi primirea de lămuriri în legătură cu cauza expertizei din partea organului care
l-a numit sau din partea reprezentanţilor părţilor;
• primirea indemnizaţiei pentru munca depusă;
• decontarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei;

Obligatiile expertilor
• consultarea materialelor din dosarul cauzei;
• degrevarea de alte sarcini de serviciu, pe perioada efectuării expertizei;
• solicitarea şi primirea de lămuriri în legătură cu cauza expertizei din partea organului care
l-a numit sau din partea reprezentanţilor părţilor;
• primirea indemnizaţiei pentru munca depusă;
• decontarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei;

3. Prezentaţi asemănările şi deosebirile dintre martori şi experţi;

Asemănări dintre martor şi expert

 situaţia procesuală a expertului şi a martorului este aceeaşi: ambii sunt consideraţi terţi
sau subiecţi secundari într-o cauză care se judecă;
 fac parte din aceeaşi categorie procesuală a mijloacelor de probă;
  concluziile expertizei şi declaraţiile martorului nu au putere probantă absolută ci relativă,
fiind supuse liberei aprecieri a organului judiciar;
 ambii au reguli procesuale comune:
– sunt citaţi identic;
– obligaţiile lor procesuale sunt considerate îndatoriri cetăţeneşti;
– pot exista aceleaşi motive pentru care anumite persoane nu pot fi
experţi/martori;
Deosebirea dintre martor şi expert
+
4. Prezentaţi cazurile de incompatibilitate şi de recuzare ale experţilor;

Situaţii ce pot conduce la recuzarea experţilor:

– existenţa legăturilor de rudenie între expert şi una din părţi;

– implicarea expertului sau a rudelor sale într-o cauză asemănătoare;
– exprimarea de către expert, înainte de a fi numit, a unor păreri referitoare la cauză;
– primirea de daruri/făgăduieli din partea uneia din părţile implicate;

5. Prezentaţi metodologia unei expertize merceologice;

: Dispunerea expertizei merceologice:

 expertiza merceologică judiciară - de organul judiciar;
 expertiza merceologică extrajudiciară – de organul administrativ;
Admiterea expertizei judiciare:
 caracter facultativ;
 organul judiciar apreciază dacă efectuarea expertizei este:
 admisibilă şi concludentă;
 oportună:
• aprecierea utilităţii expertizei în soluţionarea cauzei;
• să nu se producă o întârziere nejustificată în soluţionarea cauzei;
 condiţii pentru admiterea expertizei:
• necesitatea consultării unui specialist pentru dovedirea unor împrejurări de
fapt;
• expertiza să fie concludentă în raport cu cazul cercetat

6. Prezentaţi modul de întocmire a raportului de expertiză

Etapele expertizei merceologice:
 Acceptarea expertizei;
 Pregătirea expertizei;
 Investigarea obiectului expertizei;
 Întocmirea raportului de expertiză;

7. Analiza unui raport de expertiză. Suplimentul de expertiză, contraexpertiza;

 efectuată de economişti – specialişti în problemele circulaţiei tehnice a mărfurilor, la
cererea organului juridic sau a părţilor litigiului;
 este abordată sub multiple unghiuri:
 juridic;
 merceologic;
 economic;
 contabil;
Suplimentul de expertiză

 se dispune de către instanţă după efectuarea expertizei (depunerea raportului de

expertiză), în următoarele situaţii:
 la constatarea de către părţi/instanţă a noi probleme ale speţei litigiului ce necesită
investigaţii;
 la contestarea unei chestiuni din raportul de expertiză;
 adâncirea cercetării problemei respective;
 se stabilesc obiective suplimentare ale suplimentului de expertiză;

8. Descrieţi sursele de litigii generatoare de expertize merceologice;

1. Substituirea de produs;
2. Denaturarea produselor ;
3. Falsificarea produselor ;
4. Înlocuirea unor produse naturale cu cele sintetice ;
5. Deprecierea calitativă a produselor ;

1. 9. Obligaţiile şi răspunderile furnizorului în circuitul tehnico-economic al

mărfurilor;
Obligaţiile furnizorului:
pregătirea loturilor de mărfuri în vederea livrării;
întocmirea documentelor de transport;
expedierea mărfurilor conform clauzelor contractuale

10. Obligaţiile şi răspunderile cărăuşului în circuitul tehnico-economic al

mărfurilor;

Obligaţiile cărăuşului:
 primirea mărfurilor spre transport, conform contractului de transport existent;
 executarea transportului;
 eliberarea (predarea) lotului de marfă la destinaţie;
verificarea, la primire, a:
-natura mărfurilor;
-numărul coletelor/cantitatea de produse;
-sigiliile aplicate;
refuzarea spre transport a:
-mărfurilor ambalate necorespunzător;
-mărfurilor ce au fost necorespunzător încărcate/fixate în mijlocul de transport;
-mărfurilor interzise;
luarea măsurilor de asigurare a integrităţii mărfurilor pe parcursul transportului;
Raspunderea carausului
 la pierderea (totală/parţială);
 la avarierea mărfii (totală/parţială);