Protecţia vieţii, sănătăţii,

eredităţii şi
securităţii consumatorului
CATEGORII

 Arbitraj

 Asistenţa juridică internaţională în materie penală

 Calificarea infracţiunilor
 Conflictul de legi şi jurisdicţii
 Criminalistica
 Criminologie
 Drept Administrativ

 Drept bancar
 Drept Cadastral
 Drept civil. Contracte
 Drept civil. Introducere
 Drept Comercial
 Drept Comunitar
 Drept Concurenţial

 Drept Constituţional
 Drept Constituţional Comparat
 Drept consular şi diplomatic

 Drept contravenţional
 Drept execuţional civil
 Drept Execuţional Penal

 Drept Financiar şi Fiscal

 Drept Fiscal European
 Drept Funciar
 Drept Informaţional

 Drept Instituţional
 Drept internaţional privat

 Drept Internaţional Public

 Drept Locativ
 Drept Militar

 Drept Medical
 Drept Notarial
 Drept Parlamentar

 Drept penal
 Drept Penal European
 Drept Penitenciar
 Drept Poliţienesc
 Drept Privat Roman
 Drept procesual civil (partea generală)

 Drept procesual civil (partea specială)

 Drept procesual penal (p. g.)
 Drept procesual penal (partea specială)
 Drept Roman
 Drept Social European
 Drept Vamal
 Dreptul Afacerilor
 Dreptul Comerţului Internaţional
 Dreptul comunitar al afacerilor
 Dreptul Contenciosului Administrativ
 Dreptul contractelor comerciale
 Dreptul European al Concurenţei

 Dreptul familiei
 Dreptul Mass-media
 Dreptul mediului

 Dreptul muncii
 Dreptul Proprietăţii Intelectuale
 Dreptul Protecţiei Sociale
 Dreptul Transporturilor

 Dreptul Urbanismului
 Drepturi Reale

 Etica şi Deontologia Juridică

 Filosofia Juridică
 Garantarea executării obligaţiilor

 Insolvabilitatea
 Istoria Dreptului
 Litigii economice

 Logica Juridică
 Mari sisteme de drept contemporan
 Medicina Legală
 Politologie
 Procedură Contravenţională
 Protecţia drepturilor consumatorului

 Protecţia juridică internaţională a Drepturilor Omului

 Psihologie Judiciară
 Publicitate imobiliară
 Sociologie Juridică
 Succesiuni
 Teoria Generală a Dreptului

 Teoria generală a obligaţiilor

RSS FEEDS

RSS - Articole
RSS - Comentarii
Report this ad

3 Votes
Tema 3. Protecţia vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorului

1. Securitatea generală a produselor.

2. Obligaţiile producătorului.

3. Obligaţiile vînzătorului.

4. Obligaţiile prestatorului.

5. Responsabilitatea survenită în urma daunei cauzate de produse defectuoase

vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorului.

1. Securitatea generală a produselor

Produs sigur – orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile
de utilizare, inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare
şi de întreţinere, nu prezintă nici un risc sau prezintă numai riscuri minime,
compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi
corespunzătoare unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii şi securităţii oamenilor,
luîndu-se în considerare:

§ caracteristicile produsului, în special compoziţia, ambalarea, condiţiile de

asamblare şi, după caz, de montaj şi de întreţinere;

§ efectul asupra altor produse, în cazul în care se poate prevedea în mod

rezonabil că va fi utilizat împreună cu alte produse;

§ prezentarea produsului, etichetarea acestuia, orice avertizări şi instrucţiuni

privind utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice altă indicaţie sau informaţie
referitoare la produs;

§ categoriile de consumatori expuşi riscului în cazul utilizării produsului, în

special copiii şi persoanele în vîrstă.

Posibilitatea obţinerii unor niveluri înalte de securitate sau disponibilitatea altor

produse care prezintă un grad de risc mai scăzut nu constituie un motiv suficient
pentru considerarea unui produs ca fiind periculos;

2. Obligaţiile producătorului
În Legea privind Protecţia Consumatorului, sînt prevăzute următoarele obligaţii
ce revin producătorului:

1. Să plaseze pe piaţă produse sigure însoţite de documente şi alte informaţii

privind utilizarea acestora.

2. Să oprească livrările şi să scoată de pe piaţă produsele care nu corespund

standardelor.

3. Să asigure respectarea condiţiilor igienico – sanitare.

4. Să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produs pe toată durata de

funcţionare valabilă doar în cazul în care consumatorul a respectat toate
condiţiile privind păstrarea, utilizarea produsului.

Alte obligaţii a producătorului sînt prevăzute în Legea privind Securitatea

Generală a Produselor:

1. Producătorii să asigure consumatorii cu toată informaţia privind modul de

utilizare a produsului.

2. Agenţii economici trebuie să se informeze de riscurile produse consumatorilor,

ca ulterior, să retragă de pe piaţă produsele sau să le ia de la consumatori, fiind
obligaţi să le repare prejudiciul sau să le restituie un alt bun sau contra-
echivalentul bunului. În situaţia în care producătorul a depistat un viciu la produs,
el trebuie să informeze despre aceasta pentru ca în cazul retragerii acestuia de
pe piaţă, consumatorul să ştie unde să se adreseze pentru a întoarce bunul
respectiv.

3. Obligaţiile vînzătorului

Acestea sînt prevăzute la art. 8 al Legii privind Protecţia Consumatorului:

1. Să se asigure că produsele sînt inofensive şi corespund tuturor cerinţelor

prescrise sau declarate de producător.

2. Să nu comercializeze produse despre care ştie că sînt periculoase.

3. Să anunţe imediat despre orice produs periculos sau contrafăcut.

4. Să retragă produsele care au fost declarate de specialişti periculoase,
defectuoase.

5. Să respecte condiţiile igienico – sanitare şi să răspundă pentru prejudiciile

cauzate consumatorilor, dacă aceştia au păstrat produsele în condiţiile necesare.

6. Să înmîneze bon de casă.

7. Să deţină Registrul de Reclamaţii într-un loc vizibil pentru ca la prezentarea

bonului fiscal de către o persoană căreia i-a fost vîndut un bun defectuos, să
poată face o înscriere în acest Registru care este eliberat de Statistică. Dacă
există vreo reclamaţie împotriva vînzătorului şi acesta nu repară prejudiciul în
timp de 14 zile sau nu aduce explicaţii, atunci, el va fi sancţionat.

4. Obligaţiile prestatorului

1. Să folosească la prestarea serviciilor numai produse şi servicii sigure pentru

ca serviciul prestat să nu cauzeze prejudicii.

2. Să anunţe imediat autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv,

despre existenţa oricărui produs folosit la prestarea serviciului de care are
cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut).

3. Să presteze numai servicii sigure.

4. Să respecte prevederile legii privind prestarea diferitor servicii cît şi prevederile

contractuale.

5. Să înmîneze bon de casă sau alt document ce ţine de prestarea serviciilor.

Bonul este necesar pentru a demonstra existenţa relaţiilor cît şi preţul pentru
serviciul prestat. Bonul cît şi contractul reprezintă nişte dovezi în instanţa de
judecată de a se soluţiona cauza dacă aceste servicii au fost prestate necalitativ.

6. Să asigure prestarea serviciilor în care aceştia includ anumite înscrisuri şi

serviciile date trebuie să fie prestate în limba română.

7. Să deţină Registrul de Reclamaţii într-un loc vizibil, şi dacă, serviciul a fost

prestat necalitativ, persoana căreia i-a fost prestat, poate înscrie o reclamaţie în
Registrul respectiv.
8. Să respecte condiţiile igienico – sanitare şi să răspundă pentru prejudiciile
cauzate.

5. Responsabilitatea survenită în urma daunei cauzate de produse defectuoase

vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorului

Răspunderea civilă

Potrivit art. 5 din Lege consumatorii in rezultatul încălcării drepturilor lor au

dreptul la despăgubire.

Dacă agenţii economici au încălcat drepturilor consumatorilor şi prin aceasta s-a

cauzat un prejudiciu consumatorilor,atunci agentul economic va fi civilmente
responsabil,adică va trebui să repare prejudiciul.Răspunderea civilă este acea
formă a răspunderii juridice ce constă în obligaţia pe care o are orice persoană
de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat alteia.

Răspunderea civilă poate să izvorască din neexecutarea unei obligaţii născute

dintr-un contract, caz în care se numeşte răspundere civilă contractuală ,sau
poate să provină din săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, fără să
fi existat contract între agentul economic si consumator, caz în care va apărea
răspunderea civilă delictuală. Aşadar pentru a putea vorbi de răspundere civilă
contractuală trebuie ca mai întîi între subiectul producător şi consumator să
existe un contract. Condiţiile naşterii răspunderii civile contractuale sunt
următoarele:

§ existenta unui contract valabil intre consumator şi subiectul economic

(vînzătorul, producătorul, executantul);

§ existenta unei fapte ilicite din partea subiectului economic.

§ existenţa unui prejudiciu patrimonial şi\sau moral în care se concretizează

aceasta atingere;

§ prezenţa raportului de cauzalitate dintre fapta subiectului economic şi

prejudiciu;

§ prezenţa culpei subiectului economic care a comis fapta ilicită.

Prin urmare daunele cauzate vieţii, sănătăţii, proprietăţii consumatorului în
rezultatul deficienţelor constructive, de producţie, de receptură etc. sunt restituite
în întregul volum de către subiectul economic dacă legislaţia in vigoare nu
prevede răspundere mai drastică pentru fapta data (art. 7-9 din Lege).

Răspunderea administrativă

Potrivit articolului 103 din Legea cu privire la protecţia consumatorului,

consumatorul are dreptul constatator de a sesiza organele judiciare sau alte
organe de stat abilitate la depistarea încălcării drepturilor.

Concomitent cu răspunderea materială a agentului economic care a încălcat

dreptul consumatorului, organele de stat împuternicite pot aplica sancțiuni
administrative față de vînzătorul sau executantul vinovat de încălcarea drepturilor
consumatorului. Organele împuternicite cu aplicarea sancțiunilor administrative
sunt: Camera Industriei și Comerţului și organele care înfăptuiesc controlul
securităţii produselor. Organele care efectuează controlul securităţii produselor
dau indicații subiecților economici pentru înlăturarea încălcărilor cerințelor
securității produselor, scoaterea din producţie retragerea din comerţ a
produselor, încetarea realizării. În caz de eschivare de la executarea indicațiilor
sau executarea tardivă a indicațiilor aceleași organe pot aplica amendă.

De asemenea se sancționează subiecţii economici care refuză încetarea

încălcării drepturilor consumatorilor. Aşadar la încălcarea drepturilor
consumatorilor pot fi aplicate diferite forme de răspundere chiar și cele mai
drastice, inclusiv interzicerea practicării activității de antreprenoriat.

În conformitate cu Legea privind protecţia drepturilor consumatorilor dreptul de a

înainta acţiuni în judecată referitoare la încălcarea drepturilor consumatorilor în
afară de consumatori îl au și organele investite cu funcţii de control și
supraveghere.

Organizaţiile obşteşti ale consumatorilor au dreptul și trebuie să fie obligate să

sesizeze organele puterii de stat, procuratura în vederea tragerii la răspundere a
persoanelor care s-au făcut vinovate de comercializarea produselor
necorespunzătoare (articolul 26 din Lege). Organele obşteşti pot acționa atît din
inițiativa proprie cît și în rezultatul examinării plîngerii consumatorului.
Răspunderea penală

Răspunderea penală constituie cea mai gravă formă de răspundere juridică și

constă din obligaţia agentului comercial care încalcă cu vinovăţie norma de drept
penal de a suporta consecinţele juridice ale faptei sale. Răspunderea penală nu
exclude răspunderea civilă după cum nici răspunderea civilă nu o exclude pe cea
penală. Aceste două forme de răspundere pot fi aplicate concomitent.

În Codul Penal sunt cîteva articole care prevăd răspunderea penală pentru fapte
ale agenţilor economici care încalcă drepturile consumatorilor prin modalităţi
deosebit de periculoase care presupun şi consecinţe grave.

Astfel răspund penal pentru încălcarea drepturilor consumatorilor în temeiul

următoarelor componenţe de infracţiune:

§ Art. 216 producere a (falsificarea), transportarea, păstrarea sau

comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viata sau sănătatea
consumatorilor;

§ Art. 255 înşelarea clienţilor;

§ Art. 257 executarea necalitativă a construcţiilor.

Prevederile expuse își au izvorul în Codul penal al R.M. care stipulează

răspundere penală pentru infracţiunile economice.