Sunteți pe pagina 1din 5

ROLUL INTELIGENŢEI EMOŢIONALE ÎN

MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIILOR
Flavius CONSTANTIN
Bogdan PICIU
Brigada 9 Mecanizată „Mărăşeşti”
Constanța, flaviusctin@gmail.com
Scientific coordinator: lect.univ.dr. CHIRCA Dorin

ABSTRACT
This paper aims to investigate the role and content of the
concept of emotional intelligence in managing
organizations. Emotional intelligence has become
increasingly popular as a measure for identifying
potentially effective leaders, and as a tool for developing
effective leadership skills.First part of this research
presents some tests that can measure emotional
intelligence.The second part of the research tries to show
the importance of emotional intelligence in the
characteristics of a good, highly skilled manager.

Keywords: emoțional intelligence, management, IQ vs EQ, leadership.

Introducere

În concordanţă cu teoriile şi practicile moderne, o organizaţie are nevoie pentru a


funcţiona la parametri optimi, nu doar de un proces de management foarte bine stabilit, ci şi
de lideri care să conducă organizaţia şi să ia decizii viabile şi oportune pentru obţinerea
rezultatelor scontate. După cum bine puncta în cartea sa Kets de Vries, „De eficacitatea
angajaţilor – mai ales a celor aflaţi în posturi de lideri – depinde de cât de bine funcţionează
maşinăria organizaţiei”[1].
Această nevoie a organizaţiilor de a avea un lider a apărut ca urmare a nesiguranţei
membrilor în realizarea sarcinilor ce revin acestora. Astfel, identificarea unui lider rezolvă
această problemă, acesta având rolul de a organiza activitatea organizaţiei prin trasarea
sarcinilor către fiecare membru. Deasemenea, liderul are rolul de a verifica stadiul şi modul de
îndeplinire a sarcinilor, reducând astfel riscul ca o sarcină comună să depăşească termenul de
execuţie din cauza celor mai puţin interesaţi de realizarea acesteia.
În fazele incipiente ale studiilor asupra caracteristicilor definitorii ale liderului unei
organizaţii se credea că inteligenţa cognitivă este punctul cheie, un nivel ridicat al acesteia
reprezentând un succes din punct de vedere al managementului unei organizaţii. Cercetările în
acest domeniu au luat amploare, astfel că s-a constatat că omul este dotat cu mai multe tipuri
de inteligenţă, printre care şi inteligenţa emoţională, aceasta reprezentând factorul determinant
în succesul managerului.
SIBIU
2018
În comparaţie cu inteligenţa cognitivă, care rămîne aproximativ la fel după perioada
adolescenţei, inteligenţa emoţională suferă modificări pe tot parcursul vieţii, fiind influenţată
de experienţele de viaţă şi de trăirile experimentate de-a lungul timpului. Astfel, se poate
dobândi înţelepciune, emoţiile pot fi stăpânite mai bine, omul capătă încredere în sine, ceea ce
determină modul în care acesta conduce.
Pe de altă parte însă, un nivel crescut al inteligenţei emoţionale nu garantează succesul
în conducerea unei organizaţii şi în viaţă. Nivelul ridicat al coeficientului de inteligenţă
emoţională nu înseamnă automat că acea persoană este făcută pentru a ocupa o funcţie de
conducere şi că orice persoană care este preocupată de cultivarea competenţelor emoţionale
necesare îndeplinirii funcţiilor de conducere în cadrul organizaţiilor are succesul asigurat.
Desigur, nici un nivel crescut al nivelului de inteligenţă nu asigură succesul în managementul
organizaţiilor. Există persoane foarte dotate din acest punct de vedere, dar care nu sunt viabile
pentru funcţii de conducere deoarece nu reuşesc să ia decizii oportune sau să ia decizii
calculate, reacţionând mai degrabă sub impulsul asumării riscurilor şi luând decizii care pot
afecta bunul mers al unei organizaţii.

Delimitări privind conceptul de inteligenţă emoţională


Odată cu nevoia de a avea manageri tot mai performanţi în activitatea de management
al organizaţiilor,a luat amploare şi fenomenul de studiere a inteligenţei cu care omul este dotat.
Astfel, în anul 1983, în urma studiilor aprofundate, Howard Gardner, numit şi părintele teoriei
inteligenţelor multiple, a concluzionat că există şapte tipuri de inteligenţă[2], astfel:
- spaţială;
-kinestetică;
-muzicală;
-lingvistică;
-logico-matematică;
-interpersonală;
-intrapersonală.
Fiecare om posedă un anumit procent din fiecare şi datorită acestor niveluri diferite ale
inteligenţelor rezultă unicitatea fiecărei persoane şi a modului de manifestare a acestuia, de
reacţie la diferiţi stimuli externi şi de comportare în diferite situaţii în care acesta este pus pe
parcursul vieţii.
În anul 1990, profesorii americani Peter Salovey şi John Mayer au publicat un articol
intitulat „Emotional Intelligence” într-o publicaţie americană numită „Imagination, Cognition
and Personality”. Aceştia încercau să găsească răspunsuri la diferenţele dintre oameni în ceea
ce priveşte modul de conştientizare şi gestionare a emoţiilor. Astfel, cei doi au observat
înclinaţia unor oameni pentru o mai bună înţelegere a propriilor emoţii şi a celor din jur şi
rezolvarea problemelor cu tentă emoţională.
Cei doi profesori şi psihologi defineau conceptul de inteligenţă emoţională ca fiind un
subset al inteligenţei sociale ce implică abilitatea de a monitoriza atât propriile trăiri şi emoţii,
cât şi ale celorlalţi, de a face diferenţa între acestea şi de a folosi aceste informaţii în ghidarea
propriei gândiri şi propriului mod de acţiune[3].
La momentul actual, termenul de inteligenţă emoţională este însă asociat cu faimosul
scriitor David Goleman, el fiind cel ce a popularizat acest concept în cartea sa „Emotional
Intelligence”, publicată în anul 1995. Constituind mai mult o colecţie de idei și studii asupra
acestui nou concept, totuşi acesta a concluzionat că există două tipuri de minţi: una raţională,
ce determină omul să ia decizii pe baza unui proces de gândire şi de analiză şi una emoţională,
în care deciziile sunt luate pe baza emoţiilor şi trăirilor de moment, reacţiile sunt spontane şi

4
nu necesită timp de gândire.

Metode de măsurare a inteligenţei emoţionale


Fiind un concept destul de vehiculat în ultimii ani la nivel mondial, măsurarea
nivelului de inteligenţă emoţională a unei persoane a fost un pas normal în dezvoltarea
acestuia.
Dacă pentru măsurarea coeficientului de inteligenţă, numit şi IQ există numeroase
teste destul de precise în aprecierea nivelului real de inteligenţă al unei persoane, întrucât se
lucrează cu lucruri concrete, când vine vorba de măsurarea inteligenţei emoţionale, lucrurile
se complică. Astfel, este destul de greu de apreciat nivelul inteligenţei emoţionale al unei
persoane, deoarece aceasta poate reacţiona diferit în funcţie de starea de spirit de moment, în
funcţie de situaţiile în care aceasta este pusă. Totodată, nu se poate aprecia cu exactitate
modul în care o persoană reacţionează până când aceasta nu este pusă în situaţia reală.
De-a lungul timpului, cei ce au abordat conceptul de inteligenţă emoţională au
dezvoltat mai multe teste care ajută la determinarea nivelului de inteligenţă emoţională şi care
sunt folosite la nivel mondial. Acestea au fost clasificate în funcţie de dimensiunea
înteligenţei emoţionale pe care acestea o măsoară, astfel că există trei mari tipuri de teste.
Teste de măsurare a abilităţilor inteligenţei emoţionale, dintre care cel mai cunoscut
este Mayer-Salovey-Caruso Emoțional Intelligence Test(MSCEIT) ce reprezintă un test bazat
pe abilităţi care măsoară cele patru ramuri ale modelului inteligenţei emoţionale dezvoltat de
către Mayer şi Salovey. Cei ce susţin acest test sunt testaţi în ceea ce priveşte abilitatea de a
percepe, de a identifica, înțelege şi de a gestiona emoţiile. Acesta cuprinde 141 de itemi
divizați în 8 sarcini.
Teste ce măsoară trăsăturile inteligenţei emoţionale, unde testul BarOn(EQ-i) este
reprezentativ. Este un test care ajută persoanele să îşi măsoare competenţele legate de propria
percepţie, luarea deciziilor, managementul stresului, exprimarea propriilor trăiri şi relaţiile
interpersonale.
Inventarul competenţelor emoţionale şi sociale(ESCI) reprezintă un test ce măsoară
competenţele emţionale legate de spiritul de echipă, disponibilitate, perseverenţă.

EQ vs IQ
Inteligenţa emoţională reprezintă abilitatea unei persoane de a identifica, evalua şi
controla propriile emoţii,ale celorlalţi şi ale grupurilor. Aceasta ajută la identificarea liderilor,
persoanelor menite să lucreze în echipe, persoanelor ce pot lucra foarte bine singure.
Coeficientul de inteligenţă reprezintă scorul obţinut de către o persoană prin susţinerea
unor teste standardizate menite să stabilească nivelul inteligenţei. Acesta reprezintă abilitatea
unei persoane de a învăţa, înţelege şi aplica informaţiile în exercitarea unor deprinderi,
filtrarea informaţiilor irelentate precum și lucrul cu concepte abstracte. Acesta ajută la
identificarea persoanelor foarte dotate din punct de vedere cognitiv, persoane cu nevoi
speciale și care pot propune o serie de întrebări și probleme complicate.
În ceea ce priveşte relaţia dintre IQ și EQ, acestea nu sunt în antiteză, ci se
completează una pe cealaltă. Inteligenţa cognitivă nu poate exista fără inteligenţa emoţională.
O persoană cu un nivel crescut al inteligenţei emoţionale poate fi un lider de succes
chiar dacă nivelul inteligenţei cognitive nu este ridicat, deoarece acesta poate înțelege mai
bine nevoile organizaţiei pe care acesta o conduce, poate lua decizii mai bune şi la momentul
oportun, astfel succesul este garantat.
Spre deosebire de nivelul de inteligenţă IQ care stagnează începând cu sfârşitul

4
perioadei de adolescenţă, inteligenţa emoţională se dezvoltă pe tot parcursul vieţii, prin
învăţarea modului de stăpânire a emoţiilor şi sentimentelor interioare, prin motivarea proprie,
prin încercarea continuă de autodepăşire şi dezvoltare continuă.

Influenţa inteligenţei emoţionale asupra managementului


În managementul actual al organizaţiilor, se observă o nevoie tot mai mare de lideri
dezvoltaţi din punct de vedere al abilităţilor de comunicare, să aibă capacitatea de a expune
ideile într-o manieră logică, să aibă viziune asupra lucrurilor, să fie motivaţi astfel încât să îşi
poată motiva la rândul lor subordonaţii. În acest context, inteligenţa emoţională joacă un rol
decisiv, constituind tot mai mult factorul determinant în alegerea viitorilor lideri în
detrimentul metodelor clasice de selecţia a acestora.
Prin conştientizarea propriilor emoţii şi trăiri, liderul îşi dezvoltă abilitatea de a
recunoaşte aceste emoţii la cei cu care interacţionează din cadrul organizaţiei şi astfel se
creează o situaţie de comunicare între aceştia ce poate avea o finalitate productivă. De
asemenea, conştientizarea factorilor de stres şi a situaţiilor în care liderul poate reacţiona
impulsiv determină o mai bună gestionare a propriilor reacţii li înfrânara celor ce contravin
lucrului într-o organizaţie, concentrându-se pe productivitate.
O organizaţie puternică, ce poate rezolva orice sarcină, este foarte mult influenţată de
comunicarea dintre membri şi de relaţiile pe care aceştia le stabilesc. Astfel, managerul
trebuie să acorde o atenţie deosebită asupra modului în care membrii organizaţiei pe care o
conduce relaţionează şi nu doar asupra abilităţilor şi competenţelor profesionale ale acestora.
Succesul sau eşecul depind în foarte mare măsură de simpatiile şi antipatiile create la nivelul
organizaţiei.
Conştientizarea şi gestionarea propriilor emoţii permite leaderului să persevereze în
actul de decizie, permiţând acestuia să fie calculat, să nu acţioneze impulsiv. Astfel,
managerul poate lua decizii într-un timp redus, când de rapiditatea acestuia poate determina
succesul sau insuccesul unei sarcini.
Deasemenea, gestionarea emoţiilor joacă un rol decisiv şi în procesul de negocieri
apărut la nivelul organizaţiilor. Capacitatea managerilor de a îşi controla propriile emoţii în
relaţiile cu partenerii de negociere poate reprezenta un factor decisiv pentru succesul obţinerii
rezultatelor scontate.

Concluzii
Conceptul de inteligenţă emoţională nu mai este de mult timp un subiect tabu în atunci
când vine vorba de managementul unei organizaţii. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre
conştientizarea emoţiilor şi de gestionarea eficientă a acestora pentru o spori cât mai mult
eficacitatea unei organizaţii în rezolvarea rapidă a sarcinilor.
Numeroşi psihologi au abordat acest subiect începând cu anul 1980, dintre care
amintim pe Daniel Goleman, cel ce a popularizat la nivel mondial termenul de inteligenţă
emoţională, în încercarea de a dovedi importanța deosebită pe care o joacă emoţiile în
managementul organizaţiilor și modul în care acesta influenţează modul de luare a unei decizii.
Apariţia acestui concept de inteligenţă emoţională în leadership impune reconsiderarea
modului de formare a viitorilor lideri şi manageri ai organizaţiilor, precum şi a modului de
selecţie a acestora în aceste funcţii de conducere.
Inteligenţa emoţională poate face o mare diferenţă atât pentru eficacitatea liderului cât
şi pentru eficienţa organizaţiei. Cu toate acestea, inteligenţa emoţională în cadrul unei
organizaţii trebuie luată în serios şi să nu fie tratată ca pe o modă trecătoare în procesul de

4
management. Este important pentru asigurarea succesului ca managerii să se folosească de
practicile obţinute prin cercetare în acest domeniu şi să le aplice în procesul de conducere a
organizaţiilor.
În prezent, inteligenţa emoţională reprezintă un fenomen la nivel mondial datorită
dovedirii importanţei acesteia în managementul organizaţiilor. Se impune astfel o continuare a
studiilor şi cercetărilor în acest sens pentru descoperirea celor mai bune metode de gestionare
a emoţiilor, de măsurare a nivelului de inteligenţă emoţională şi de utilizare a acestui concept
în leadership.

Referinţe

[1] Manfred Ketz de Vries, Leadership. Arta şi măiestria de a conduce, (Bucureşti: Codecs),
p.1
[2] Howard Gardner, Frames of mind:the theory of multiple intelligences, (New York: Basic
Books, 1983)
[3] Peter Salovey şi John Mayer, Emotional Intelligence, (Yale University: Imagination,
Cognition and Personality, 1990), p. 5

Bibliografie

1. Ketz de Vries, Manfred, Leadership. Arta şi măiestria de a conduce, (Bucureşti:


Codecs)
2. Gardner, Howard, Frames of mind:the theory of multiple intelligences, (New York:
Basic Books, 1983)
3. Salovey, Peter, Mayer, John, Emotional Intelligence, (Yale University: Imagination,
Cognition and Personality, 1990)
4. McDermott, Lynda, Basics of Emotional Intelligence,(NY, USA:ASTD Press, 2008)
5. Goleman, Daniel, Emotional Intelligence, (NY, USA: Batam Books, 1995)
6. Goleman D., Boyatis R., McKee A., Inteligenţa emoţională în leadership,(Bucureşti:
Curtea Veche, 2005)