Sunteți pe pagina 1din 8

Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale

Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii


contravenţionale

0
Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale

Noţiunea de sancţiune contravenţională.


Sancţiunile reprezintă consecinţele de ordin represiv pe care trebuie să le suporte
persoana care a încălcat regulile juridice.
Sancţiunile contravenţionale sunt o categorie a sancţiunilor juridice care se aplică în
cazul săvârşirii abaterilor contravenţionale.
Sancţiunile administrative principale şi tipice sunt avertismentul, amenda, iar atipice
activitatea desfăşurată în folosul comunităţii, iar ca sancţiuni complementare tipice distingem
confiscarea, anularea sau suspendarea avizului, acordului, autorizaţiei, iar atipice închiderea
unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii agentului economic, retragerea
temporară sau definitivă a licenţei sau avizului pentru operaţiuni sau activităţi de comerţ
exterior, desfiinţarea construcţiilor şi aducerea terenului în starea iniţială.1

Noţiunea de prescripţie.
Termenul de "prescripţie" provine din latinescul "praescriptio" şi din termenul în
limba franceză "prescription" şi este definit în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
(DEX) ca fiind o "dispoziţie legală în virtutea căreia, după un timp şi în anumite condiţii, se
câştigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătoreşti neexecutate".

În funcţie de felul în care se manifestă sau de efectele prin care se produce prescripţia
este fie extinctivă fie achizitivă (uzucapiune). Putem defini prescripţia extinctivă din dreptul
civil ca fiind stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie. Pe de altă
parte, prescripţia achizitivă sau uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului la
proprietate şi a altor drepturi reale, uzufruct, abitaţie servitute, superficie, prin exercitarea
posesiunii asupra unui bun imobil o perioadă prevăzută de lege.

În paragrafele următoare va fi analizată prescripţia, cauză de înlăturare a răspunderii


administrative, cu cele două forme ale sale: cea a aplicării sancţiunii şi cea a executării
acesteia.

1
Ioan Santai, "Drept Administrativ şi Ştiinţa Administraţiei", vol.2, Ed. RISOPRINT, Cluj Napoca, 2004, pag.
402;

1
Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale

Prescripţia, cauză de înlăturare a răspunderii administrative

Prescripţia este o cauză care înlătură răspunderea pentru fapta săvârşită .


Ordonanţa 2/201 privind regimul juridic al contravenţiilor stipulează două categorii de
prescripţii şi anume: prescripţia aplicării sancţiunii (art.13) şi prescripţia executării acesteia
(art. 14).2
Este necesar ca înainte de a examina regulile referitoare la prescripţia aplicării
sancţiunii contravenţionale şi la prescripţia executării acesteia să vedem ce se întâmplă în
cazul succesiunii unor acte normative ce sancţionează diferit abaterile contravenţionale.
Conform principiului legii mai favorabile(aplicabil şi îm cazul contravenţiilor) 3: în
situaţia în care, printr-un act normativ nou, fapta nu mai este considerată contravenţie, fapta
respectivă nu va mai fi sancţionată, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în
vigoare a noului act normativ, iar sancţiunea contravenţională, aplicată sub imperiul vechiului
act, dar neexecutată până la data intrării în vigoare a noului act, nu se mai execută.
Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară, se va aplica această
sancţiune. Amenda aplicată potrivit vechiului act normativ, dacă n-a fost executată, se va
executa numai până la limita maximului prevăzut în noul act normativ. Totuşi, dacă noul act
normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată în
conformitate cu prevederile actului normativ în vigoare la data săvârşirii ei 4 (art. 12 din OG
2/20015).

I. Prescripţia aplicării sancţiunii6


1. Termenele de prescripţie
Aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie, conform art. 13 al.1 din OG 2/2001, în
termen de 3 luni de la săvârşirea faptei ilicite. Conform alin. 4 al aceluiaşi articol prin
reglementări speciale s-au prevăzut şi alte termene de prescripţie a aplicării sancţiunilor

2
Ion Rusu, "Drept Administrativ", Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pag. 309;
3
A se vedea Vasile Pătulea, Aplicabilitarea principiului legii mai favorabile şi în domeniul contravenţiilor ,
Revista "Dreptul" nr.3/1999 p.139; Ana Suciu Este aplicabil principiul retroactivităţii legii mai favorabile în
materie contravenţională, Revista "Dreptul" nr.2/2001 p.137;
4
Al. Negoiţă, "Drept Administrativ şi Ştiinţa Administraţiei", Ed. ATLAS LEX, Bucureşti, 1993, pag. 160-161;
5
NOTA:
Conform Deciziei nr. 228/2007, in vigoare de la 27 aprilie 2007, dispozitiile art. 12 alin. (1) sunt
neconstitutionale in masura in care prin sintagma “nu se mai sanctioneaza” prevazuta in text se intelege doar
aplicarea sanctiunii contraventionale, nu si executarea acesteia. (2) Daca sanctiunea prevazuta in noul act
normativ este mai usoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava,
contraventia savarsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ in vigoare la data
savarsirii acesteia.
6
Mona Maria Pivniceru, Petru Susanu, Dan Tudurache, "Contravenţia", Institutul European, Iaşi, 1997, pag. 31;

2
Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale

contravenţionale. Astfel, Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori în
art. 113 prevede: " Contravenţiile stabilite prin legea de faţă se prescriu într-un termen de 3
ani, care încep să curgă de la data săvârşirii faptei"; O.G. 26/1993 privind tariful vamal de
import al României în art. 31 al.1 prevede: "Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta
ordonanţă se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârşirii faptei"; O.G. 19/1992 privind
activitatea de standardizare în România în art. 30 prevede: " Aplicarea sancţiunilor pentru
convenţia prevăzută la art. 27 se prescrie în termen de 1 an de la data săvârşirii faptei. În cazul
construcţiilor, utilajelor şi instalaţiilor tehnologice termenul de prescriere este de 2 ani."
Potrivit art. 29 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele
măsuri pentru realizarea locuinţelor, dreptul de a constata contravenţia se prescrie în termen
de 2 ani de la data săvârşirii faptei. Tot un termen de 2 ani de la data săvârşirii contravenţiei
este prevăzut şi de art. 251 din Regulamentul vamal.
Stabilirea momentului începerii cursului prescripţiei nu pune probleme în cazul
contravenţiilor care se săvârşesc printr-un singur act de executare. În cazul în care
contravenţia constă în încălcarea unei obligaţii cu termen, prescripţia începe să curgă de la
expirarea termenului de în care trebuia îndeplinită obligaţia respectivă. Dacă latura obiectivă a
contravenţiei se caracterizează printr-o acţiune sau inacţiune continuă, sancţiunea poate fi
aplicată din momentul în care a început activitatea contravenţională, iar termenul de
prescripţie începe să curgă din momentul în care încetează acţiunea sau inacţiunea continuă ce
formează latura obiectivă a contravenţiei.
În ce priveşte constatarea contravenţiilor la regimul autorizării construcţiilor, termenul de
prescripţie începe să curgă de la momentul în care a fost efectuat ultimul act de construire,
indiferent dacă este sau nu finalizată construcţia.

2. Suspendarea prescripţiei aplicării sancţiunii


În conformitate cu prevederile alin.3 al art. 13 din OG 2/2001, când fapta a fost urmărită
ca infracţiune şi, ulterior, s-a stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării
sancţiunii nu curge pe tot timpul cât pricina s-a aflat în faţa organelor de urmărire penală sau a
instanţelor de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut în al. 1.
Prescripţia operează totuşi, dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data
săvârşirii faptei.

3
Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale

II. Prescripţia executării sancţiunii7

1. Termenele de prescripţie
În cazul în care intervine prescripţia executării sancţiunii, deşi aceasta a fost aplicată, nu
mai poate poate fi executată. În OG 2/2001 sunt reglementate două termene de prescripţie
specifice unor situaţii diferite:
a) Executarea sancţiunii se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei
precum şi, când este cazul, înştiinţarea de plată a amenzii nu au fost comunicate celui
sancţionat în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.
b) Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de 1 an de la
data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, dacă contravenientul nu a optat pentru
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Aceste două termene de prescripţie a executării sancţiunii contravenţionale sancţionează,
pe de o parte, lipsa de diligenţă a organelor constatatoare ale contravenţiei cărora le revine în
exclusivitate sarcina comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei
contravenientului (în cazul termenului de o lună), iar pe de altă parte, neexecutarea sancţiunii
contravenţionale de către organul financiar (în cazul termenului de 1 an). În literatura juridică
s-a exprimat opinia potrivit căreia prin intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.11/1996
privind executarea creanţelor bugetare, prevederile articolului 14 al Legii nr.22-1968 au fost
abrogate, considerându-se că termenul de prescripţie a executării silite a amenzilor de un an
de la data aplicării sancţiunii, chiar dacă contravenientul a exercitat calea de atac, a fost
înlocuit cu termenul de 3 ani de la naşterea dreptului de a cere executarea silită (art. 98 din
O.G. nr. 11/1996). Argumentul care se aduce în susţinerea acestui punct de vedere este acela
că amenzile se includ în categoria creanţelor bugetare, iar în noul act normativ nu se prevede
un alt termen de executare a sancţiunilor constând în amenzi contravenţionale, de unde se
trage concluzia că, prevederile art.14 din Legea 32/1968 trebuie considerate abrogate în mod
implicit.
Cu toate acestea, trebuie menţionat şi remarcat faptul că întrucât dispoziţiile art.14 din
Legea 32/1968 constituie o normă specială ce nu putea fi abrogată sau modificată decât
expres de o normă generală.
Potrivit art.4 al. final din Legea nr.12/1990 şi art.15 al.final din Legea nr.61/1991,
executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus această sancţiune. Totuşi,
7
Mona Maria Pivniceru, Petru Susanu, Dan Tudurache, op.cit., pag.32;

4
Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale

trebuie menţionat faptul că sancţiunea închisorii contravenţionale a fost abrogată ( prin


Ordonanţa de Urgenţă nr. 108/2003) în virtutea prevederilor constituţionale revizuite
(art.23/13) care prevăd că sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

2. Suspendarea cursului prescripţiei executării


Potrivit prevederilor art.14 din Legea nr.32/1968, prescripţia executării sancţiunii nu curge
pe tot timpul cât, la cererea contravenientului, executarea a fost amânată sau eşalonată.
Pe lângă aceste două cazuri de suspendare a prescripţiei executării sancţiunii, considerăm
că dispoziţiile art.13 lit.a) din Dec. nr. 167/1958, care vizează suspendarea prescripţiei cât
timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de
întrerupere, pot fi aplicate şi în materie contravenţionale, legea-cadru neconţinând vreo
prevedere contrară celei reglementate de dispoziţiile articolului sus-citat.8

3. Prescripţia executării despăgubirilor şi a măsurii confiscării9


În conformitate cu prevederilor art.15 din Legea nr.32/1968, termenele de prescripţie
prevăzute în art. 13 şi 14 ale acestei legi nu erau aplicabile în materia dreptului de a cere
stabilirea şi executarea despăgubirilor, precum şi în ce priveşte executarea măsurii confiscării.
Referitor la dreptul la acţiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat de săvârşirea
contravenţiei sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun(Dec. 167/1958).
Dreptul de a cere executarea confiscării se prescrie, de asemenea, în termen de 3 ani de la
rămânerea definitivă a sancţiunii.

8
În literatura de specialitate s-a exprimat opinia că termenul de 1 an de prescripţie reglementat prin art.14 din
Legea nr.32/1968 este susceptibil şi de întrerupere, întreruperea vizând strict aplicarea dispoziţiilor art.16 lit.c)
din Dec.167/1958;
9
Mona Maria Pivniceru, Petru Susanu, Dan Tudurache, op.cit., pag. 34;

5
Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale

Concluzii.

Sancţiunile contravenţionale sunt prevăzute în Legea nr.32/1968 şi acestea sunt:


avertismentul, amenda şi confiscarea.
Există situaţii determinate de cauze obiective ori subiective care duc la înlăturarea
caracterului contravenţional al faptei. Prescripţia este o cauză care înlătură răspunderea pentru
fapta săvârşită.
Aşa cum am enunţat în paragrafele anterioare Legea nr.32/1968 stipulează două categorii
de prescripţii: prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale şi prescripţia executării
acesteia.
Termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale este de 3 luni de la
data săvârşirii faptei. Pe de altă parte, prescripţia executării sancţiunii contravenţionale este
reglementată în art. 14 din Legea nr.32 pentru amendă în termen de o lună de la data aplicării
sau de 1 an dacă s-a exercitat calea de atac.

6
Prescripţia aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale

BIBLIOGRAFIE

1. Al. Negoiţă, "Drept Administrativ şi Ştiinţa Administraţiei", Ed. ATLAS LEX,


Bucureşti, 1993
2. Ion Rusu, "Drept Administrativ", Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001
3. Mona Maria Pivniceru, Petru Susanu, Dan Tudurache, "Contravenţia", Institutul
European, Iaşi, 1997
4. Ioan Santai, "Drept Administrativ şi Ştiinţa Administraţiei", vol.2, Ed.
RISOPRINT, Cluj Napoca, 2004
5. Revista "Dreptul" nr.3/1999 şi nr.2/2001