KINETOTERAPIA IN ASTMUL BRONSIC

Bolile respiratorii cronice sunt afectiuni ale plamanilor care se intind pe perioade mari
de timp, de cele mai multe ori pentru toata viata. Cele mai frecvente sunt considerate:
bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC), astmul bronsic, emfizem pulmonar,
bronsiectazia, alergii diverse respiratorii, boli profesionale pulmonare, hipertensiune pulmonara
primara sau secundara.

In astfel de afectiuni, respiratia intampina diferite grade de dificultate, acesta fiind motivul
pentru care pacientul “uita” sa respire. Respiratia cuprinde doua faze: patrunderea aerului in
plamani (inspiratia); eliminarea aerului din plamani (expiratia), care dureaza mai mult decat
inspiratia. Un om adult aflat in repaus executa 16 miscari respiratorii pe minut (ritmul respirator).

Acest ritm este mai mare la femeie; el creste in timpul activitatii musculare, al exercitiilor
fizice etc. Respiratiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plamanii urmeaza pasiv miscarile
cutiei toracice. In timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor
respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii intercostali trag coastele si le ridica.
Miscarea coastelor impinge sternul inainte, iar plamanii se umplu cu aer. In momentul expiratiei,
muschii se relaxeaza, iar plamanii si micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand
aerul.

Inspiratia este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si
iesirile de aer din sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde de frecventa si
profunzimea miscarilor respiratorii. Acestea pot creste prin antrenament, gimnastica etc. Aerul este
un amestec de gaze in urmatoarea proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte
alte gaze in cantitati foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului
expirat. Astfel in plamani, aerul pierde oxigen, se imbogateste in dioxid de carbon si vapori de apa.

Kinetoterapia foloseste exercitii respiratorii in scopul imbunatatirii respiratiei, a utilizarii

unui procent cat mai mare din capacitatea pulmonara, in vederea recuperarii functionale a
plamanilor. Bolnavul cu afectiuni cronice pulmonare va fi invatat sa-si readuca treptat frecventa
respiratorie la 14 - 18 respiratii /minut. Prin executarea repetata a unor exercitii de intarire a
musculaturii (ridicari si coborari, rotatii, abductii si aductii), se incearca tonifierea musculaturii
respiratorii (musculatura spatelui, toracelui, abdominala).

Mijloacele de reeducare a respiratiei sunt:

1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia aerului

(controlul tusei pentru eliminarea secretiilor in exces aplicand schimbarea pozitiei
trunchiului care va favoriza drenajul postural (scurgerea secretiilor prin trahee);
2. ventilatia dirijata (atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand ca si
consecinte purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor. Se urmareste astfel, intarirea
musculaturii inspiratorii, cresterea volumului toracic.

1
 Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active
respiratorii, miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei totacice. O data
intarita musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile respiratorii se vor executa mai
simplu, se va sesiza o ameliorare treptata a celor doua faze ale procesului de respiratie, a oxigenarii
organismului in totalitate. Lipsa activitatii fizice a pulmonarului antreneaza o serie de perturbari
functionale conexe, in special cardiocirculatorii, musculare si metabolice dar si psihice, ce vor
avea repercursiuni asupra respiratie impreuna cu afectarea fizica propriu-zisa.
Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru cateva
minute, accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe scarita si la
antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a respiratiei.
Scopul kinetoterapiei in afectiunile pulmonare cronice este de a mari capacitatea pulmonara
afectata de boala cronica. Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru incurajand pacientul
in a face constant miscare.

Afectiuni ale plamanilor

Exista multe afectiuni care nu le permit plamanilor sa functioneze normal. Dintre acestea fac parte:

 Astmul;
 Emfizemul;
 Bronsectazie;
 Bronsita cronica.

O persoana care sufera de una dintre aceste afectiuni, trebuie sa depuna mai mult efort
pentru a respira. De obicei, folosesc mai multi muschi pentru a respira, precum muschii gatului si a
umerilor. Daca plamanii sunt rigizi sau inflexibili, diafragma este nevoita sa lucreze mai mult, iar
acest lucru poate fi foarte obositor.

Exercitiile de respiratie

Iata cateva dintre beneficiile oferite de acestea:

 Intaresc diafragma;
 Permite unei cantitati mai mari de aer sa ajunga in plamani;
 Ajuta la eliminarea mucusului greu de expectorat;
 Ajuta plamanii sa-si pastreze flexibilitatea.

Exemple de exercitii de respiratie (inainte de a incepe un program de exercitii fizice, se va

discuta cu medicul):

1. Bolnavul este aseazat pe un scaun, isi relaxeaza umerii, inspira pe nas si expira pe gura.
Abdomenul se va misca in timp ce respira, semn ca foloseste diafragma.
2. Inspira in timp ce numera pana la 2 si expira pana numera pana la 3. Acest exercitiu il
ajuta sa elimini tot aerul.

2
 Exercitii fizice
Se recomanda evitarea activitatilor care te "lasa fara suflare" pentru ca acestea pot afecta si
mai mult functionarea plamanilor. Nu se incepe un program fara consultarea medicului.

Iata cateva exemple de activitati fizice care pot ajuta:

1. Mersul - se incepe cu cateva minute si se poate mari timpul treptat;

2. Stretching - ajuta la pastrarea flexibilitati muschilor;
3. Antrenamentul cu greutati - se foloseste gantere mici pentru maini;
4. Tai Chi - se bazeaza pe tehnici de respiratie si miscari usoare care relaxeaza corpul,
ofera energie, relaxeaza mintea si imbunatateste postura si echilibrul. Pacientul va inspira cand se
retrage si va expira cand avanseaza ataca sau loveste. Astfel se restabileste un ritm respirator
normal.
5. Hidroterapia - exercitii efectuate in apa.

Clinic :

Astmul bronsic se manifesta prin crize de dispnee, acestea survenind uneori fara o regula
clara ( de obicei in timpul noptii ) . In unele cazuri crizele survin in legatura cu o serie de factori
nespecifici : umezeala, ceata, praf, emotii si efort fizic. La alti subiecti crizele survin in aceleasi
conditii: in sezonul polenului, in aceeasi incapere si in contact cu animalele.

Dispneea este specifica pentru diagnosticul de astm, ea are o frecventa rara, iar respiratia
este prelungita, de exemplu in criza de astm bronsic este caracterizata „respiratia suieratoare”.

Tusea este uscata sau umeda cu o sputa mucoasa lipicioasa si aspect perlat (sputa
devine mucopurulenta in prezenta unei infectii). Munca de recuperare a asmaticului incepe prin
evitarea tuturor factorilor exteriori ce pot declansa , intretine sau influenta in mod negativ boala
si anume: factorii alergizanti, fumatul, atmosfera poluata, virozele, alimentatia si modul de viata.
Alimentatia trebuie sa fie bogata in vitamine , fara condimente si conservanti (alcoolul trebuie
exclus in totalitate ).

 regimul de viata trebuie sa fie ordonat si echilibrat, cu evitarea starilor de oboseala si a

schimbarilor bruste de temperatura, precum si asigurarea aerului curat, atat in locuinta
cat si la locul de munca ;
 in programele de tratament ce implica gimnastica medicala se vor folosi posturarile de
drenaj si tusea dirijata, pentru eliminarea secretiilor si dezobstructie;
 o importanta majora pentru astmatici este relaxarea organismului, metoda prin care se
reduce starea emotionala ce contribuie la diminuarea sau chiar la anularea
bronhospasmului, dispneei si tusei;
 durata unei sedinte de gimnastica variaza in functie de posibilitiatile pacientului de la 5 –
10 minute si de la 20 – 30 minute, important este ca exercitiile sa se repete de cateva ori
pe zi , in incaperi bine aerisite sau in spatii libere si nepoluate;
 bolnavul trebuie sa execute corect exercitiile, sa constientizeze fiecare faza a miscarii si
mai ales sa stie sa dirijeze aerul (inspirul se va realiza pe nas , iar expirul se va efectua
pe gura, lent si continuu) ;
3
  exercitiile de respiratie se executa lent, cu pauze intre o respiratie si cealalta si cu mici
pauze (apnee) intre respiratie si expiratie, in scopul de a ajunge la o frecventa respiratorie
normala, obtinand astfel si ameliorarea ventilatiei pulmonare (timpul de expirare a aerului
trebuie sa fie de doua ori mai mare decat timpul de inspirare);

Obiectivele urmarite de gimnastica respiratorie sunt :

1. Corectarea conditiilor de munca, a deprinderilor, a tuturor influentelor care reprezinta

cauze determinate sau agravante pentru evolutia bolii respiratorii.
2. Tonificarea musculaturii respiratorii in mod special a diafragmei.
3. Diminuarea frecventei respiratorii, concomitent cu cresterea amplitudinii respiratiei.
4. Cresterea sau scaderea ritmului respirator.
5. Marirea sau micsorarea pauzelor dintre inspir si expir.
6. Cresterea amplitudininlor miscarilor respiratorii.
7. Cresterea capacitatilor de efort si ameliorarea sindromului obstructiv (readaptarea la
efort se face prin antrenament progresiv si ergoterapeutic).

Efectuam drenajul postural al pacientului in special seara inainte de culcare va

usura somnul si odihna pacientului. Acesta va fi pozitiona in decubit dorsal / decubit ventral cu
capul mai coborat decat picioarele si efectuam percutie cu palmele facute caus in zona
segmentului pulmonar cu probleme. Percutia se executa timp de mai multe minute pana cand
pacientul simte nevoia sa tuseasca. Procedura nu trebuie sa fie dureroasa si pacientul poate
purta tricou sau imbracaminte usoara nu trebuie neaparat dezbracat. In conjuctie cu percutia
se utilizeaza si vibratia ce se aplica doar pe faza de expir pentru a deplasa secretiile catre caile
aeriene mai mari. Se aplica prin plasarea ambelor maini pe piele de-a lungul peretelui toracic.
Presiunea e aplicata in acelasi sens cu miscarile toracelui. Se poate termina cu o scuturare (o
vibratie mai riguroasa) in care degetele mari sunt stranse impreuna, palmele deschise cu
degetele rasfirate pe toracele pacientului.

Se va practica dimineata si seara pentru a usura respiratia pe timpul zilei si a elimina

secretiile din timpul noptii, iar seara pentru a usura respiratia pe timpul noptii. Drenajul trebuie
efectuat inaintea exercitiilor.

Mijloace, metode si exercitii de gimnastica respiratorie folosite :

Din pozitia decubit dorsal cu mainile pe abdomen si coatele pe saltea se vor executa :

1. expiratie impusa, urmata de inspiratie cu antepulsia abdomenului (ridicarea abdomenului)

pe masura ce aerul patrunde, expiratia prin pronuntarea literei S si coborarea
abdomenului ( de 8 – 10 ori ) . Amandoua mainile pe abdomen , cu coatele pe saltea se va
executa ; (fig. 1)

fig1
4
2. respiratia se va executa la nivelul toracelui, in momentul in care se executa expiratia
mainile se apropie usor in momentul inspiratiei se vor departa ( de 8 – 10 ori ) ; (fig.2)

fig2

3. subiectul in pozitia sezand cu trunchiul aplecat spre spate si spre stanga (pentru
segmentul opical drept sau stang); (fig.3)

fig3

4. subiectul este in decubit lateral stang, cu trunchiul in rotatie anterioara de 45 º inainte ,

sprijinit pe o perna pentru lobul superior dr.) si in decubit lateral drept (pentru lobul
superior stang); (fig.4)

fig4

5. subiectul in decubit dorsal, cu genunchii usor flectati, pentru segmentele anterioare, lobii
superiori stang si drept ; (fig.5)

5
 fig5

6. subiectul in decubit ventral , pentru segmentele superioare , lobii inferiori ; (fig. 6 )

fig6

7. din decubit dorsal, cu mainile la nivelul claviculei, executa inspir si expir, ridicand usor
cutia toracica, astfel incat sternul sa ajunga sub barbie (in expiratie toracele revine la
pozitia normala);
8. din decubit dorsal , cu genunchii indoiti se executa: (fig. 7)
o ducerea bratului stang spre soldul drept, concomitent cu ridicarea capului si a
umerilor – expiratie;
o ducerea bratului stang oblic sus, cu rasucirea capului spre stanga – inspiratie ( dupa
cateva repetari, la fel cu bratul drept ) .

fig7

9. ducerea ambilor genunchi la piept, cu ajutorul bratelor – expiratie , revenire – inspir;

10. din pozitia pe genunchi cu sprijin pe brate : (fig.8a)
o expiratie activa , tragand abdomenul in sus; (fig.8b)
o inspiratie concomitent cu coborarea abdomenului si ridicarea toracelui si a capului (
de 10 ori ); (fig. 8c)
11. pe genunchi, pe calcaie sezand :
o ducerea bratelor in sus – inspiratie
o aplecarea trunchiului inainte, cu ducerea bratelor inapoi sus
cu expiratie (de 10 ori)
6
 fig8

12. din pozitia sezand pe scaun executa :

o aplecarea trunchiului inainte, cu bratele incrucisate pe abdomen – expiratie
o ridicarea trunchiului, cu ducerea bratelor lateral – inspiratie
13. cu mainile sprijinite pe genunchi – expiratie si ducerea bratului stang oblic sus –
inspiratie;
14. cu mainile sprijinte pe genunchi – expiratie , cu aplecarea trunchiului inainte:
o ridicarea trunchiului – inspiratie
o expiratie sacadata, se elimina aerul in 3 – 4 reprize , in ritm rapid .

Exercitii libere de respiratie insotite de miscari pasive

Miscarea pasiva este secundara miscarii de respiratie avand ca scop amplificarea

expiratiei. Miscarile de respiratie pot fi efectuate cu: toracele, trunchiul, membrele superioare si
inferioare, astfel :

- pentru torace :

 din culcat inapoi, cu capul usor ridicat sau din sezand rezemat, foloseste ridicarea
toracelui cu mainile pe axile pentru inspir
 coborarea toracelui cu presiuni la baza acestuia pentru expir;

- pentru trunchi :

 flexarea trunchiului folosim pe momentul expir

 extensia trunchiului folosim pe momentul inspir
 rasucirea pasiva stanga/dreapta pe momentul inspir
 revenire in pozitia initiala pe momentul expir
 indoirea laterala a trunchiului pe momentul inspir
 revenire in pozitia initiala pe momentul expir

- pentru membrele superioare :

 ducerea membrelor superioare prin inainte sus , pasiv – inspir

 revenire in pozitia initiala – expir
 rotatie externa a mebmrelor superioare oblic jos – inspir
 revenire – expir

7
- pentru membrele inferioare :

 indoirea pasiva a membrelor inferioare se efectueaza – inspir

 intinderea pasiva a membrelor inferioare se efectueaza – expir
 departarea abd. – inspir
 apropierea add. – expir

Exercitii libere de respiratie cu miscari active :

Miscarile active insotesc, amplifica, faciliteaza miscarile libere de respiratie, ele sunt efectuate
la nivelul: cap, trunchi, membre inferioare si a membrelor superioare. Unele miscari amplifica
faza inspirului altele expirul.

- pentru cap si gat

 extensia capului si gatului faciliteaza – inspirul

 flexia capului si gatului faciliteaza – expirul
 rasucirea capului si gatului faciliteaza inspirul
 revenirea – expirul

– pentru trunchi

 flexia faciliteaza expirul ; revenirea – inspirul

 rasucirea stg/dr – inspir , de partea opusa rasucirii
 revenire – expir
 indoirea laterala stanga/dreapta – inspir de partea hemitoracelui opus indoirii
 revenire – expir

- pentru membrele inferioare

 indoirea membrelor inferioare – inspir

 intinderea membrelor inferioare – expir
 abductia – inspir
 adductia – expir

- pentru membrele superioare

 ducerile si fixarile membrelor superioare la ceafa , pe umeri , pe sold faciliteaza inspirul

 revenirile expirul
 se pot creea exercitii complexe pentru facilitarea inspiratiei/expiratiei .

8
Alte metode de a imbunatatii respiratia ar fi:

Yoga

Un studiu dat publicitatii in 2009 a aratat ca bolnavii de astm care practica yoga de cateva ori pe
saptamana nu numai ca au remarcat ameliorari notabile ale simptomelor, dar au simtit si o
imbuntatatire a calitatii vietii. Stresul si anxietatea sunt importanti factori de agravare a astmului
bronsic, iar o astfel de terapie pentru minte si corp nu poate fi decat benefica in combaterea celor
doua.

Masaj

Efectuarea de catre un specialist a unor manevre de masaj care sa includa zona gatului si a cutiei
toracice poate ameliora respiratia astmaticilor, ajutand la eliminarea tensiunii muschilor care ajuta
la respiratie. De asemenea, se pare ca masajul imbunatateste functionarea plamanilor.

Acupunctura

Acupunctura este o tehnica medicala chineza straveche, ce presupune plasarea unor ace foarte
fine in anumite puncte strategice ale corpului.

Potrivit cercetarilor, acupunctura poate ajuta astmaticii, prin stimularea creierului de a elibera
endorfine – hormoni care au un efect de calmare si de diminuare a intensitatii durerii.

Fitoterapie

Printre plantele care pot sa reduca frecventa atacurilor de astm se numara gingko biloba,
radacina se lemnn dulce, captalanul, urzica, acestea avand proprietati antiinflamatoare.

Dietoterapie

O dieta continand cu precadere alimente cu efect antiinflamator se poate dovedi de un real ajutor
in combaterea crizelor de astm. Un astfel de regim trebuie sa contina fructe si legume intens
colorate, cereale integrale si mai putine grasimi saturate (in special cele de origine animala),
grasimi trans (cele hidrogenate – cum ar fi margarina), carne rosie si lactate grase. De asemenea, si
uleiul de peste ajuta (recomandata fiind o cantitate cuprinsa intre 1.000 si 2.000 de miligrame
zilnic), precum si vitamina C, magneziu si antioxidanti.

Metoda Buteyko

Este o tehnica descoperita de catre Konstantin Pavlovici Buteyko, medic intr-un spital din
Moscova care in 1956 a facut pentru prima data legatura dintre hiperventilatie ( respiratii mai
frecvente pe minut) si cefalee( durere de cap), fapt care l-a facut ca in urma studiilor efectuate sa
puna bazele unei metode prin care se amelioreaza semnificativ simptomele unor bolnavi cu astm
bronsic dar si cu alte afectiuni respiratorii care au la baza bronhoconstrictia.

9
Teoria lui Buteyko porneste de la premisa ca respiratia astmaticilor este de obicei mai adanca si
mai accelerata decat in mod normal, deci se hiperventileaza si astfel se produce hipocapnie ( scade
nivelul de dioxid de carbon din sange).

Nivelul scazut de dioxid de carbon provoaca numeroase alte reactii cum ar fi:

- contractia musculaturii netede a organismului( bronhoconstrictia)

- se produce histamina in exces;
- tahicardie
- excitabilitatea SNC
- alcaloza respiratorie.

Aceasta teorie este confirmata si de studii care au demonstrat ca astmaticii, chiar si cand nu
prezentau simptomele corespunzatoare, respirau un volum de aer de 10-15 litri pe minut si nu 4-6
litri, cum ar fi normal.

Principalul mecanism fizopatologic pe care Buteyko il sustine si care sta la baza acestei metode
este ca hiperventilatia provoaca bronhoconstrictie ( criza de astm bronsic este caracterizata prin
constrictia bronhiilor) si nu invers, bronhoconstrictia fiind de fapt o metoda simpla, prin care
corpul incearca sa evite pierderea unei cantitati prea mari de dioxid de carbon( pierdere care are
loc in timpul hiperventilatiei). Pe baza acestui principiu a pus la punct o metoda prin care invata
astmaticii cum sa respire astfel incat sa nu mai hiperventileze.

A facut numeroase studii prin care a demonstrat ca bolnavii care au urmat aceasta tehnica au avut
numeroase beneficii cum ar fi:
• ajută la scăderea numărului şi a severitatii atacurilor de astm, precum şi la scaderea dozei de
medicatie inhalatorie bronhodilatatoare la pacienti cu AB.
• imbunatatire semnificativa a calitatii vietii
• Ca rezultat al acestei terapii, indicatorii de echilibru acido-bazic şi ventilaţie pulmonară s-au
imbunatatit.
• Metoda poate fi predata chiar si copiilor incepand de la 3 ani fie în spital sau în ambulator.
• Această metodă este suportata de către copii de orice varsta peste 3.
• Această metodă este cea mai eficientă în perioadele acute de astm bronşic la pacienţii foarte
bolnavi.

Concluzii si observatii :

Bolnavii cu afectiuni respiratorii a astmului bronsic si BPOC trebuie sa evite eforturile sustinute
ce solicita un consum mare de oxigen. Eforturile de durata se vor putea realiza numai daca
bolnavul poate sa-si coordoneze foarte bine respiratia cu miscarile ce trebuie sa le execute si la
intervale de timp sa faca pauze , pentru restabilirea ritmului respirator.

10