Curs 5 Parodontologie

Placa bacteriana

Ia nastere la o oara dupa periaj si realizeaza o acumulare maxima dupa aproximativ 30 de zile sub influenta factorilor
alimentari de igiena, incongruentei dento-alveolare, ocluziei deschise si malpozitiilor dentare.

Ia nastere sub forma unor centre de condensare predominant la nivelul spatiilor aproximale si in apropierea rebordului
gingival care se unesc si se extind cuprinzand o suprafata din ce in ce mai mare.

Formarea placii este favorizata de coborarea pH-ului oral spre zone acide, predominanta hidrocarbonatelor in alimentatie,
cresterea concentrației ionice (ioni bivalenti in saliva), creșterea cantitatii de mucina salivara, cresterea cantitatii si
concentratiei de fluid oral ce contine celule descuamate.

Compozitia placii bacteriana contine 80% apa si 20% rezidu uscat. Greutatea uscata contine 1/3 fractiune solubile in care
intra proteine , peptide, aminoacizi liberi, polizaharide, glicoproteine, si 2/3 fractiune insolubila alcătuită din proteine, lipide,
hidrocarbonate si substante minerale in proportii relativ egale,.

Fracțiunea hidrosolubila prezinta o presiune osmotica mai mare decat a plasmei sangvine sau salivei. Gradul inalt de
saturare in ionii de Ca si fosfat din fractiunea insolubila se explica prin interventia chelatorilor de placa.

Structura placii bacteriene este complexa in continua schimbare, formata din agregate bacteriene, celule fagocitare,
produse rezultate din metabolismul celular, proteine serice si salivare, celule epiteliale descuamate ==> constituie matricea
placii bacteriene avand o compozitie de aprximativ 80% care inglobeaza intre 200 si 400 de specii bacteriene reprezentand un
continut de 108 microorganisme alaturi de care se gasesc in procent mai mic protozoare, microplasme sau fungi.

Rolul placii bacteriene in producerea parodontopatiilor marginale cronice:

1. Intreruperea igienei orale are ca rezultat firmarea de placa bacteriana urmata de instalarea inflamatiei gingivale.

2. Reluarea igienizarii orale prin instituirea unor masuri adecvate este urmata de reducerea gradului de inflamatie.

3. Sub actiunea unor antibiotice sau antiseptice (clorhexidina) se reduce gradul de inflamatie gingivala si parodontala.

4. Reproducerea leziunilor parodontale in mod experimental la animalele de experienta prin acumulare de placa sau inoculare
de exudat purulent din pungile parodontale de la om.

5. La animalele Germm-free nu s-au produs leziuni parodontale chiar sub actiunea unor factori mecanici de agresiune decat
dupa contaminarea bacteriana