LAGĂRE DE ROSTOGOLIRE (RULMENŢI)

-continuare-
6. Proiectarea lagărelor cu rulmenţi
Nu se proiectează rulmentul ci lagărul. Se proiectează simultan lagărele de sprijin ale arborelui deoarece
acestea interacţionează, iar reacţiunile dintr-un reazem depind de valoarea şi orientarea forţelor din
celălalt reazem, precum şi de valoarea şi orientarea forţelor de pe arbore.
În proiectarea lagărelor cu rulmenţi există o succesiune de etape ce trebuiesc parcurse:
• alegerea schemei de lăgăruire; • fixarea radială şi axială a rulmenţilor;
• alegerea tipului de rulmenţi din fiecare lagăr; • felul ungerii rulmenţilor (ulei sau unsoare);
• alegerea seriei de dimensiuni (mărimea rulmenţilor); • alegerea tipului de etanşare a lagărului.
6.1. Alegerea schemei de lăgăruire
Există două variante de realizare a lagărelor cu rulmenţi:
• lăgăruire cu un lagăr conducător şi unul liber;
• lăgăruire cu conducere reciprocă.
a. Lăgăruirea cu un lagăr conducător şi celălalt liber se utilizează în cazul arborilor de lungime relativ
mare sau când există variaţii de temperatură în funcţionare, capabile să determine deformaţii termice
mari, care duc la modificarea jocurilor axiale sau de pretensionare a rulmentului în lagăr.
Δlt = l ⋅ α ⋅ Δt Δdt = d ⋅ α ⋅ Δt

Lagărul conducător este realizat constructiv din doi rulmenţi radial-axiali, montaţi faţă în faţă sau spate în
spate, pretensionaţi la montare astfel încât să fie eliminat jocul axial în ambele direcţii, lagărul fiind
capabil să preia reacţiunea radială dar şi forţele axiale de pe arbore.
Lagărul liber poate prelua numai reacţiunea radială, oferind posibilitatea unor mici deplasări axiale ale
capătului de arbore. Acesta este realizat constructiv din rulmenţi radiali cu bile care prezintă posibilitatea
deplasării axiale a inelului exterior în alezajul carcasei sau din rulmenţi radiali cu role cilindrice fără umeri
de ghidare.

Eliminarea jocului axial din lagărul conducător la inelul exterior se face prin strângerea capacului, iar la
inelul interior prin strângerea piuliţei pe arbore. Atunci când există rulmenţi axiali într-o schemă de
lăgăruire, trebuie urmărită şi posibilitatea de eliminare a jocului axial la montaj.

1
b. Lăgăruirea cu conducere reciprocă este o soluţie foarte utilizată deoarece foloseşte numai doi
rulmenţi în loc de trei, pretensionarea fiecărui rulment realizându-se independent. Acest tip de lăgăruire
se utilizează în cazul arborilor scurţi sau atunci când nu există variaţii importante de temperatură în
funcţionare.
Se folosesc doi rulmenţi radial-axiali montaţi în O sau în X; sau rulmenţi radiali cu bile, role cilindrice sau
role butoi, atunci când nu există sarcini axiale sau acestea sunt mici.

6.2. Alegerea tipului de rulment

Tipul de rulment se alege în funcţie de următoarele criterii: mărimea şi natura forţelor, deformaţiile
unghiulare din reazeme şi turaţia de funcţionare a arborelui.
Pentru forţe pur radiale în lagăr se utilizează rulmenţi radiali: cu bile, cu role cilindrice sau cu role butoi;
atunci când există şi forţe axiale, în funcţie de Fa/Fr se utilizează:
• Fa/Fr < 0,3 - rulmenţi radiali cu bile;
• Fa/Fr < 1 - rulmenţi radial-axiali cu bile sau cu role conice;
• Fa/Fr > 1 - rulmenţi radial-axiali cu role conice sau un lagăr combinat (2 rulmenţi).
Rulmenţii sunt sensibili la prezenţa deformaţiilor unghiulare ale arborelui, valoarea acestora fiind foarte
importantă în alegerea tipului de rulment. În comparaţie cu lagărele de alunecare care pot compensa
deformaţii unghiulare mai mici, valorile admisibile φa pentru diverse tipuri de rulmenţi sunt:
• lagăre de alunecare φa = 1·10-3 rad;
• rulmenţi radial-axiali cu role conice φa = 1,5·10-3 rad;
• rulmenţi radiali cu role cilindrice φa = 2·10-3 rad;
• rulmenţi radiali cu bile φa = 5·10-3 rad;
• rulmenţi oscilanţi cu bile φa = 20·10-3 rad;
• rulmenţi oscilanţi cu role butoi φa = 50·10-3 rad;
Tipul de rulment utilizat în lagăr trebuie să aibă deformaţia unghiulară admisibilă mai mare decât
deformaţia efectivă a arborelui în punctul de reazem.

2
 În cataloagele de rulmenţi, pe lângă dimensiuni (d, D, B),
sarcina statică de bază C0 şi sarcina dinamică de bază C, mai
sunt specificate şi turaţiile limită pentru ungerea cu ulei sau cu
unsoare. Depăşirea turaţiei limită conduce la creşterea pier-
derilor prin frecare în rulment, supraîncălzirea arborelui şi
rulmentului, deteriorarea lubrifiantului, apariţia uzurii adezive
şi în final la gripare.
Cinematica simplă a rulmenţilor se bazează pe existenţa unei
mişcări pure de rostogolire; totuşi, pe elipsele de contact
dintre corpul de rostogolire şi calea de rulare, rostogolirea
pură are loc în zone restrânse, iar în rest, rostogolirea fiind
însoţită de alunecare.
Turaţia de funcţionare efectivă a unui rulment, după firma
SKF, se poate calcula în funcţie de turaţia limită dată în
catalog ţinând cont de tipul de ungere şi de sarcina de
încărcare la care este supus rulmentul.
nef = nlim ⋅ fP ⋅ fν pentru ulei
fνunsoare
nef = nlim ⋅ fP ⋅ pentru unsoare
fνISOVG150
fP - coeficient ce consideră încărcarea
fν - coeficient ce consideră lubrifiantul folosit

6.3. Alegerea seriei de dimensiuni

Din primele două etape rezultă schema de lăgăruire şi tipul de rulmenţi utilizaţi în lagăre. Pentru a putea
stabili dimensiunea rulmenţilor trebuie cunoscute valoarea forţelor ce acţionează în lagăr, diametrul
fusului, durata de funcţionare şi turaţia arborelui.
La acelaşi diametru al alezajului, pentru fiecare tip de rulment există mai multe serii de dimensiuni, uneori
până la 12…24 mărimi diferite corespunzătoare lăţimii B şi diametrului exterior al rulmentului D.

Corespunzător diverselor serii D şi B, rulmenţii vor avea valorile diferite în ceea ce priveşte parametrii C0,
C, nlim, precum şi costul de fabricaţie.
Pentru rulmenţii care vor funcţiona la o turaţie n ≤ 10 rpm, condiţii cvasistatice, alegerea seriei de
dimensiuni a rulmentului se face folosind criteriul sarcinii statice de bază C0.
În funcţie de sarcinile ce acţionează în punctul de reazem pe arbore Fr şi Fa se calculează sarcina echi-
valentă P0 = X0·Fr + Y0·Fa, unde X0 şi Y0 sunt factori de corecţie daţi în catalog, se alege un coeficient de
siguranţă static s0 = 1…1,2 şi se apreciază valoarea necesară a sarcinii statice de bază: (C0)nec = s0·P0.
Se alege din catalog rulmentul cu diametrul d şi seria de dimensiune B şi D care are sarcina statică de
bază mai mare decât valoarea necesară: (C0)catalog ≥ (C0)nec.

3
Pentru rulmenţii care vor funcţiona la o turaţie n > 10 rpm, alegerea seriei de dimensiuni a rulmentului se
face folosind criteriul sarcinii dinamice de bază C.
Se calculează durabilitatea necesară rulmentului, în milioane de rotaţii, în funcţie de turaţia arborelui şi de
numărul de ore de funcţionare:
60 ⋅ n ⋅ h
L= [mil. rot.]
106
Se calculează forţa echivalentă:
P = fd ⋅ ft ⋅ (X ⋅Fr + Y ⋅Fa ) X, Y - factori daţi în cataloage pentru fiecare tip de rulment
fd - factor dinamic al sarcinii (1…2)
ft - factor de temperatură (ft = 1, t ≤ 120°C; ft < 1, t > 120°C)
Durabilitatea modificată L10m a rulmentului, în cazul firmei SKF, este:
p p = 3 pentru rulmenţii cu bile (contact punctual)
⎡C ⎤
L10m = a1 ⋅ aSKF ⋅ ⎢ ⎥ p = 3,33 pentru rulmenţii cu role (contact liniar)
⎣P ⎦ P - sarcina echivalentă pe rulment
Se calculează valoarea necesară a sarcinii dinamice de bază (C)nec:
1p
⎡ L ⎤
(C)nec = P ⋅ ⎢ ⎥
⋅
⎣ 1 aSKF ⎦
a
Se alege din catalog rulmentul cu diametrul d şi seria de dimensiune B şi D care are sarcina dinamică de
bază mai mare decât valoarea necesară: (C)catalog ≥ (C)nec.

6.4. Fixarea radială şi axială a rulmenţilor

Fixarea pe fusul arborelui şi în alezajul carcasei se realizează folosind ajustaje cu strângere uşoară sau
ajustaje intermediare. Forţele de frecare create, ca urmare a strângerii, sunt suficiente, de multe ori, nu
numai pentru împiedicarea rotirii inelelor faţă de arbore sau carcasă, dar şi pentru împiedicarea
deplasărilor axiale.
Poziţionarea câmpurilor de toleranţă utilizate în cazul rulmenţilor este următoarea:

4
În cazul rulmenţilor oscilanţi cu role butoi se utilizează bucşe de strângere şi extracţie. Bucşele au
suprafeţele exterioare tronconice, cele interioare fiind cilindrice, rulmenţii ce se montează pe bucşe
având alezajul tronconic cu aceeaşi conicitate ca şi a bucşei.

Avantajul utilizării bucşelor elastice este dat de faptul că precizia de prelucrare a suprafeţei arborilor
poate fi mai puţin pretenţioasă decât în cazul montării cu strângere a rulmentului direct pe arbore. La
montarea inelelor pe arbori sau în carcase, abaterile la dimensiune, de formă, de poziţionare reciprocă a
suprafeţelor cât şi de calitate (rugozitate) trebuie să fie corelate cu precizia de execuţie a rulmenţilor.
70% din deteriorările sau distrugerile premature ale rulmenţilor sunt datorate unor cauze subiective:
montări greşite şi exploatări necorespunzătoare.

6.5. Ungerea rulmenţilor

Lubrifiantul folosit în ungerea rulmenţilor are unul din următoarele roluri:
• separarea suprafeţelor solicitate la contact prin formarea unui strat complet fluid sau mixt;
• separarea cu un strat limită a corpurilor de rostogolire de colivie şi micşorarea uzurii;
• agent de răcire în zona contactului Hertzian şi evacuarea căldurii degajate;
• protejarea suprafeţelor active împotriva coroziunii;
• eliminarea impurităţilor din zona căilor de rulare şi dirijarea acestora către filtre sau baia de ulei.
În cazul unsorilor, acestea au şi rolul de a împiedica pătrunderea impurităţilor în rulment.
Pentru ungerea rulmenţilor se utilizează:
- lubrifianţi plastici - unsori consistente (amestec de săpun şi ulei mineral) când viteza periferică la nivelul
căilor de rulare este v ≤ 7 m/s; temperatura de picurare este foarte importantă şi este dată în
simbolizarea unsorii, iar folosirea unsorii se face până la temperaturi cu 20°C sub temperatura de
picurare.
- lubrifianţi lichizi - uleiuri minerale sau sintetice care trebuie să asigure un film de lubrifiant în regim fluid,
la care parametrul de ungere λ să fie mai mare de 2,5:
hEHD
λ= ≥ 2,5
1,1⋅ Ra21 + Ra22
Din punct de vedere al rulmenţilor, în funcţionare, lubrifiantul îmbătrâneşte, adică îşi modifică negativ
proprietăţile ca urmare a oxidării, a distrugerii legăturilor moleculare şi a degradării aditivilor. Procesul
este accelerat de temperatură, iar schimbarea uleiului se face o dată pe an dacă T < 50°C sau o dată la
3 luni dacă T ≥ 100°C.

5
6.6. Etanşarea rulmenţilor
Etanşarea lagărelor cu rulmenţi are un dublu rol :
• de a nu permite pătrunderea impurităţilor în interiorul rulmentului;
• de a împiedeca pierderea lubrifiantului în exterior sau pătrunderea unui exces de lubrifiant din interio-
rul maşinii.
Etanşările se pot face cu contact direct sau fără contact:
• inele de pâslă pentru viteze mici;
• cu inele din cauciuc, manşete de rotaţie tip semering, masa plastică sau inele metalice pentru viteze
mai mari.

Deoarece la etanşările cu contact apare şi o frecare între elementul de etanşare şi arbore, utilizarea lor
nu este recomandată la aparate de mare precizie, folosindu-se etanşări fără contact în acest caz.

În cazul rulmenţilor de dimensiuni mici şi medii, aceştia prezintă o etanşare aplicată direct din fabrică
(sunt capsulaţi), având în interiorul lor o cantitate suficientă de lubrifiant, astfel încât să fie asigurată o
ungere corespunzătoare în timpul funcţionării, pe toată durata de viaţă a rulmentului.