Sunteți pe pagina 1din 3

Termenul de “estetica” deriva din cuvantul grecesc “aisthetikos”, care se refera la

frumusete si frumos. Frumusetii se pot atribui doua dimensiuni: obiectiva (ca suma a unor
caracteristici fizice indentificabile de catre mai multi observatori) si subiectiva (apreciata prin
prisma unui anumit observator).

In cele ce urmeaza, voi detalia tema frumusetii subiective si a impactelor psihologice


asupra individului. Frumusetea subiectiva este determinata de valori, fiind dependenta de gustul
persoanei care o apreciaza. Sanatatea orala este esentiala pentru increderea de sine. Studiile arata
ca zambetul este al doilea lucru, precedat de ochi, pe care oamenii il iau in considerare cand
apreciaza frumusetea unui om. De asemenea, se constanta o dependenta intre cat de des zambim
si cat de increzatori suntem in fortele proprii.

Fiecare isi constientizeaza defectele si isi evalueaza frumusetea. Inca din copilarie, dupa
ce suntem aratati cu degetul de ceilalti din jurul nostru pentru niste carii, o dentitie neuniforma,
planuri de ocluzie defectoase sau ciobituri in dinti, incepem sa fim mai receptivi la propria
dentitie. Copiii se uita in oglinda, se analizeaza si se pot intreaba “De ce tocmai eu?”, iar primul
lor impuls este sa incerce sa isi ascunda problemele. Nu mai zambesc atat de mult si pot deveni
mai retrasi. Avand in vedere faptul ca principalul instrument al vorbirii este cavitatea orala,
copiii pot dezvolta in acelasi timp o fire mai tacuta, pentru a isi masca defectele.

Se constanta, atat in viata de zi cu zi, cat si in studiile facute de cercetatori, ca problemele


din copilarie ne afecteaza pe termen lung si ca intr-adevar oamenii cu stima de sine scazuta,
zambesc mai putin. Aceste lucrui sunt alimentate cu siguranta de mass media, de industria
cinematografica si de reclamele pe care le vedem in jur deoarece persoanele care zambesc au de
cele mai multe ori niste dinti albi, drepti, aproape perfecti. Este greu pentru individ sa se accepte
atat de diferit fata de acea categorie de oameni, pe care ajunge sa o perceapa ca pe o falsa
“majoritate” si sa se considere pe el un caz izolat. Atat ca si adolescent, cat si in perioada
tineretii, el se poate intreba “De ce eu?”, fara sa inteleaga ca problemele sale sunt impartasite de
mai multe persoane si ca pentru orice exista solutii. In acest caz, documentarea corespunzatoare
este primul pas spre a depasi brarierele unei increderi necorespunzatoare in propriile forte.

In ciuda faptului ca in viata de tanar, poate incerca sa gaseasca solutii pentru problemele
cu care s-a confruntat in copilarie si/sau adolescenta, se constata ca increderea de sine este greu
de schimbat, odata formata. Cel mai probabil, chiar si dupa rezolvarea defectelor de catre
doctorul stomatolog, pacientul nu isi va putea schimba brusc felul de a fi derivate din defectele
pe care le-a avut odata. Nu va putea deveni deodata deschis, prietenos, sociabil si zambaret.
Lucrurile acestea se construiesc in timp si ajung sa faca parte din personalitatea unui om. Daca
din perioada copilariei si a adolecentei ele lipsesc, se prea poate ca respectivul individ sa isi
altereze cu totul personalitatea.

Asadar, am constatat ca problemele orale pot aparea din timpul copilariei, dar si ulterior,
determinand interiorizarea, izolarea sociala, conflicte interioare, dar si alterarea personalitatii. O
problema cu mult mai grava, semnalata de oamenii de stiinta, este corelarea dintre defectele
dentare si depresia. Acestea sunt considerate interpendente, deoarece lipsa increderii de sine duce
la fenomenele descrise anterior, iar acestea pot degenera usor spre afectiuni neurologice si
psihologice, precum depresia. De asemenea, este valabil si cazul reciproc, in care individul
sufera deja de depresie, asa ca devine mai deglijent la sanatatea orala, nu se spala pe dinti, nu
viziteaza medicul si nicio alta masura suplimentara de protectie precum ata dentara sau apa de
gura. Problemele sale se vor agrava implicit, deci este predispus spre complicatii atat ale starii
psihice, cat si ale cavitatii orale.

Un studiu din 2006 realizat de J. Community Health Nurs, a dorit sa arate frecventa lipsei
increderii de sine in grupurile vulnerabile de persoane. Pe un esantion de 86 de persoane,
participantii au fost interogati cu privire la practicile stomatologice. Rezultatele au fost
urmatoarele: 53% au dat dovata de incredere de sine scazuta, 67% au probleme moderate cu
dintii, iar 33% au probleme dentare majore . Astfel ca, afectiunile stomatologice au fost puse la
egalitate cu cancerul, diabetul, presiunea crescuta arteriala si astmul in clasamentul problemelor
de snatatate care afecteaza increderea de sine a individului.

Bibliografie:

https://www.briantracy.com/blog/general/how-a-smile-can-affect-self-esteem-building-healthy-
relationships-with-a-positive-attitude/

https://www.orthostylemtl.com/site/orthostylemontreal-blog-montreal-
orthodontists/2017/10/24/how-straight-teen-affect-your-self-confidence

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17064234
PT PDF :

Sanatatea orala este esentiala pentru increderea de sine. Studiile arata ca zambetul este al
doilea lucru, precedat de ochi, pe care oamenii il iau in considerare cand apreciaza frumusetea
unui om. De asemenea, se constanta o dependenta intre cat de des zambim si cat de increzatori
suntem in fortele proprii.

Primul impuls al copiilor in momentul in care sunt aratati cu degentul pentru diferite
probleme este sa incerce sa isi ascunda acele problemele. Nu mai zambesc atat de mult si pot
deveni mai retrasi. Avand in vedere faptul ca principalul instrument al vorbirii este cavitatea
orala, copiii pot dezvolta in acelasi timp o fire mai tacuta, pentru a isi masca defectele.

Nu va putea deveni deodata deschis, prietenos, sociabil si zambaret. Lucrurile acestea se


construiesc in timp si ajung sa faca parte din personalitatea unui om. Daca din perioada copilariei
si a adolecentei ele lipsesc, se prea poate ca respectivul individ sa isi altereze cu totul
personalitatea.

O problema cu mult mai grava, semnalata de oamenii de stiinta, este corelarea dintre
defectele dentare si depresia. Acestea sunt considerate interpendente, deoarece lipsa increderii de
sine duce la fenomenele descrise anterior, iar acestea pot degenera usor spre afectiuni
neurologice si psihologice, precum depresia.