Ministerul Educației Republicii Moldova

Universitatea Academiei de Științe a Moldovei

Facultatea: Științe Socioumanistice
Catedra: Limbi și literaturi
Specialitatea: Limba și literatura română, limba engleză

Portofoliu la

sintaxă

A elaborat: studenta grupei L21, Creșciuc Cristina

A evaluat: prof. univ., E. Constantinovici
Chișinău 2015

2
 Сuprins:
1. Analiza frazelor.........................................................................................................................3
2. Analiza conectorilor.................................................................................................................18
3. Punctuația.................................................................................................................................23
4. Vorbirea directă și vorbirea indirectă.......................................................................................24

3
 Ministerul Educației Republicii Moldova
Universitatea Academiei de Științe a Moldovei
Facultatea: Științe Socioumanistice
Catedra: Limbi și literaturi
Specialitatea: Limba și literatura română, limba engleză

Analiza
frazelor
A elaborat: studenta grupei L21, Creșciuc Cristina
A evaluat: prof. univ., E. Constantinovici

Chișinău 2015

4
 Lista abrevierilor
P1, P2, P3, etc- propoziția 1, propoziția 2, propoziția 3, etc.
C. Dir.- completivă directă
P. Sub.- subiectivă
C. Timp- circumstanțială de timp
Atr.- atributivă
Conc.- concesivă
Coor.-coordonată
Mod.- Modală
P. Pred.- predicativă
C. Ind.- completivă indirectă
C. loc- circumstanțială de loc
C. mod- circumstanțială de mod
Instr.- intrumentală

5
 1. Aș fi vrut 1\ sa-i pun din nou în vedere 2\ că nu trebuie 3\ să intre 4\ și să ramînă la
mine 5\ cînd nu sunt acasă, 6\ dar mi s-a părut 7\ că mînia mea i-ar sfărma nervii 8\, că l-ar
deprima ca o insultă nemeritată.9\ (Cămil Petrescu)
P1- P. P.
P2- C. Dir.
P3- P. Sub.
P4- P. Sub.
P5- P. Sub.
P6- C. Timp
P7- P. P.
P8- P. Sub.
P9- P. Sub.

dar
P1- P. P. P7- P.P.

să că

că
P2- C. P8- P. P9- P.
Dir. Sub. Sub.

că

P3- P.
Sub.
să
și
P4- P. P5- P.
Sub. Sub.

cînd

P6- C.
Timp

2. Așa pătimesc 1\ cei ce nu socotesc mai întîi lucrul 2\ ce vor 3\ să-l facă, ori cuvîntul ce
vor 5\ să-l graiască, 6\ ci se apucă de niște lucruri mari 7\ și mai pe urmă cad în nevoie și în
necazuri.8\

1P- P. P., 2P- P. Sub., 3P- P.Atr., 4P- C. Dir., 5P- P. Atr., 6P- C., Dir., 7P- Conc., 8P- Coor.

6
 1P- P. P.

cei

2P- P.
Sub

ce ci
ori

3P- P. 5P- P. 7P- Conc.

Atr. Atr.

să și

4P- C. 6P- C. 8P- Coor.

Dir. Dir.

3. În structura unei mari creații se află nenumărate sensuri 1\ cărora timpul şi

împrejurările le dau un accent deosebit 2\ şi dacă la un moment dat un plan al operei se impunea
ca intreres înaintea celorlalte 3\ aceasta nu înseamnă neapărat 4\ că ele se exclud 5\ ci, mai
curînd, se reunesc în unitatea operei.6\
1P- P. P., 2P- P. Atr., 3P- P. P, 4P- Consec., 5P-C. Dir., 6P- Consec.

1P- P. P. și 3P- P. P

cărora

2P- P. Atr. 4P- Consec.

că

5P-C. Dir.

ci

6P- Consec.

7
 4. Pesemne 1\ că de atîţia ani -2 \ de cînd trăia bine, 3\ Aristide ajunsese +2\ să creadă 4 \
că şi alţii o duceau tot aşa 5\ şi că nu le pria două mese una după alta, 6\ cum nu i-ar fi priit lui.7\
1P-P. P.
2P-P. Sub.
3P- C. Timp
4P- P. Pred.
5P- C. Dir.
6P- C. Dir.
7P- Mod.

1P- P. P.
că

2P-P.
Sub.
de cînd să

3P- C. T. 4P- P.
Pred.

că

5P- C. și 6P- C.
Dir. Dir.

cum

7P- Mod.

8
 5. De aceea nici nu-i de mirare 1\ că una din cele mai ispititoare ipoteze -2\ pe care i-o
oferă Caragiale cititorului său de astăzi 3\ este +2\ să-l considere printre precursorii literaturii
absurdului.\4

1P- P. P.
2P-P. Sub.
3P- Atr.
4P- P. Pred.

1P- P. P.

că

2P-P.
Sub.
pe care să

3P- Atr. 4P- P. Pr.

9
 6. Creierii mei -1\ părea 2\ că-i stoarce o gheară de lemn, +1\ pieptul meu părea apăsat ca
de-o piatră, 3\ părea 4\ că e cineva pe mine 5\ care-mi stinge suflarea, 6\ care m-apucă cu brațe
lungi și teribile 7\ și m-aruncă într-un abis întunecos 8\ unde cădeam mereu, mereu.9\
1P-P. Sub.
2P-P. P.
3P- P. P.
4P- P. P.
5P- P. Sub.
6P- Atr.
7P- Atr.
8P- Atr.
9P- Atr.

2P-P. P. 3P- P. P. 4P- P. P.

că

5P- P. Sub.
1P-P.
Sub. care

6P- Atr. și
care 8P- Atr.

7P- Atr.
unde

9P- Atr.

10
 7. Piatra, luată din timpurile foarte vechi, din degetul unui împărat, -1\ care supusese
voinței sale toate pamînturile și toate apele 2\ și (fusese) biruit numai în ziua 3\ cînd i se putuse
ghici taina 4\ și cînd a putut 5\ să-i fie smulsă piatra din podoabele lui, 6\ avea puterea +1\ să
vindece, 7\ să învieze morții, 8\ să întinerească bătrînețea 9\ și să prefacă toate gîndurile în
bucurii și fapte. 10\ (Arghezi)
1P-P. P.
2P-P. Atr.
3P- P. Atr.
4P- P. Atr.
5P- P. Atr.
6P- P. Sub.
7P- P. Atr.
8P- P. Atr.
9P- P. Atr.
10P- P. Atr.

1P-P. P.

care

să

și să să și 10P- P.
2P-P. Atr. 3P- P. 7P- P. Atr. 8P- P. 9P- P.
Atr. Atr. Atr. Atr.

cînd

4P- P. și 5P- P.
Atr. Atr.

să

6P- P.
Sub.

11
 8. De aceea Sămădăul nu e numai om cu stare, 1\ ci mai ales (este) om aspru și
neînfricat, 2\ care umblă mereu călare de la turmă la turmă, 3\ care știe toate înfundăturile, 4\
care cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi, 5\ și care știe 6\ să afle urechea
grăsunului pripășit chiar și din oala cu varză.8\
1P- P. P.
2P- P. P.
3P- P. Atr.
4P- P. Atr.
5P- P. Atr.
6P- P. Atr.
7P- C. Dir.

ci

1P- P. P 2P- P. P.

care

care și
care
3P- P. 4P- P. 5P- P. 6P- P.
Atr. Atr. Atr. Atr.

să

7P-
C.
Dir.

12
 9. Și pe acei -1\ care cred 2\ că poetul e cu mintea în stele 3\ și nu bagă de seamă 4\ cît e
de păcalit în această socoteală crudă a vieții, 5\ pe acei care își închipuiesc 6\ că poetul nu suferă
de umilințele și raănile 7\ pe care i le face societatea 8\ în care traiește, 9\ îi voi ruga +1\ să
mediteze asupra acestor cîteva rînduri dintr-o scrisoare 10\ pe care Eminescu o adresa, în 1882,
unui prieten al său din Iași.11\
1P- P. P.
2P- C. Ind.
3P- C. Dir.
4P- C. Dir.
5P- C. Dir.
6P- P. Atr.
7P- C. Dir.
8P- Atr.
9P- Atr.
10P- C. Dir.
11P- Atr.
1P- P. P.

care
să

pe acei

2P- C. 6P- P. 10P- C.

Ind. Atr. Dir.

că că Pe care

3P- C. 7P- C. 11P- Atr.

Dir. Dir.

și pe care

8P- Atr.
4P- C.
Dir.
în care
cît

5P- C. 9P- Atr.

Dir.

13
 10. Acolo -1\ unde nu e lege 2\ nu e nici slobozenie +1\ și acolo -3\ unde legea e numai
pentru unii 4\ și ceilalti sunt scutiți de sub ascultarea ei, 5\ slobozenia a pierit.+3\
1P- P. P.
2P- P. C. loc
3P- P. P.
4P- C. loc
5P- C. loc

1P- P. P. și 3P- P. P.

unde
unde

2P- P. C. 4P- C. loc și 5P- C. loc

loc

11. Pînă să adune feciorii de împărat 1\ trecu vreme la mijloc, 2\ că unii porneau din
revărsatul zorilor, 3\ alții tocmai din scăldătoarea soarelui, 4\ și alții (porneau) 5\ tocmai de unde
noaptea se ridică ca un războinic negru, 6\ și alții (porneau) 7\ tocmai de pe unde pămîntul e
drop și piftie.8\

1P- C. Timp
2P- P. P.
3P- Cauzală
4P- Cauzală
5P- Cauzală
6P- C. loc
7P- Cauzală
8P- C. Loc

14
 2P- P. P.

că

1P- C. 3P- 4P- și 5P- și 7P-

Timp Cauzală Cauzală Cauzală Cauzală

6P- C. loc 8P- C. Loc

12. Povestea mi-a rămas adînc săpată în siflet, 1\ și mai tîrziu -2\ am citit-o într-o odăiță
scundă din Iași 3\ pe cînd făceam liceul, 4\ am stat mult +2\ și m-am gîndit la seara 5\ cînd o
citea învățătorul, 6\ m-am gîndit ca la o poveste a copilăriei mele.7\

1P- P. P., 2P- P. P., 3P- C. Timp, 4P- C. Timp, 5P- P. P., 6P- Atr., 7P- P. P.

1P- P. P. și 2P- P. P. și 5P- P. 7P- P. P.

cînd

3P- C. Timp 6P- Atr.

pe cînd

4P- C. Timp

15
 13. Și mai stă din băut, 1\ și iar începe a mornăi, 2\ și iar mai bea cîte un răstimp, 3\ și iar
mornăiește, 4\ pînă ce, de la o vreme, încep a-i slăbi puterile 5\ și cuprins de amețeală, pe loc
cade jos 6\ și adoarme mort, 7\ de puteai 8\ să tai lemne pe dînsul. 9\
1P- P. P.
2P- P. P.
3P- P. P.
4P- P. P.
5P- C. timp
6P- C. timp
7P- C. timp
8P- Conces.
9P- C. Dir.

1P- P. P. și 2P- P. P. și 3P- P. P. și 4P- P. P.

Pînă ce

5P- C. timp și 6P- C. și 7P- C. timp

timp

8P-
Conces.

de puteai

9P- C. Dir.

16
 14. Domnule, -1\ îmi zise el, 2\ după ce cercetă cu de-amănuntul pe bolnavă, 3\ ca și
cum i-ar fi făcut o adevărată disecție cu ochii, 4\ iată un caz de boală +1\ care mă face din nou 5\
să cred 6\ că medicina, -7\ cu cît se apropie mai mult de o știință pozitivă, 8\ cu atît vrea mai
mult 7\ să pipăie, 9\ să vadă, 10\ să guste 11\ și să audă organismul omului, 12\ cu cît vrea 13\ să
se închidă în anatomie și fiziologie, 14\ cu atât cîștigă 15\ și pierde deopotrivă mai mult.16\
1P- P. P.
2P- P. P. 1P- P. P. 2P- P. P.
3P- C. timp
4P- C. mod
ca și cum după ce
5P- Atr.
6P- C. Dir. 4P- C. mod 3P- C. timp
7P- C. Dir.
8P- C. mod
care
9P- C. Dir.
5P- Atr.
10P- C. Dir.
11P- C. Dir.
12P- C. Dir. că

13P- C. mod 6P- C. Dir.

14P- C. Dir.
15P- C. Dir.
că
16P- C. Dir.

7P- C. Dir.

cu cît

să să să să să
8P- C. 9P- C. 10P- C. 11P- C. 12P- C. 14P- C.
mod Dir. Dir. Dir. Dir.
Dir.
cu cît

13P- C. mod

cu atît
și
15P- C. Dir. 16P- C. Dir.

17
 15. Ar fi putut face pentru noi -1\ cu cît știa 2\ și cu cît era în stare 3\ să mai aflte 4\ mult
mai mult +1\ dacă am fi făcut parte din alt cerc decît al curiozității sale bibliografice, 5\ dar
autorul studiilor asupra relațiilor dintre Franța și Italia din secolul XVI 6\ nu avea destulă vreme
pentru aceasta 6\ și astfel a trebuit 7\ să ne mulțumim cu note asupra literaturii românești sau
asupra tiparului nostru. 8\ (N. Iorga)
1P- P.
2P- Instr.
3P- Instr.
4P- C. Ind.
5P- Cond.
6P- P. P.
7P- P. P.
8P- P. Sub.

1P- P. 6P- P. P. și 7P- P. P.

cu
cît să

și dacă
2P- P. Instr. 3P- Instr. 5P- Cond. 8P- P. Sub.

să

4P- C. Ind.

18
 Ministerul Educației Republicii Moldova
Universitatea Academiei de Științe a Moldovei
Facultatea: Științe Socioumanistice
Catedra: Limbi și literaturi
Specialitatea: Limba și literatura română, limba engleză

Analiza
conectorilor
A elaborat: studenta grupei L21, Creșciuc Cristina
A evaluat: prof. univ., E. Constantinovici

19
 Chișinău 2015
Cine:
Subiectivă: A venit cine dorea.
Predicativă: Întrebarea este cine dorește să meargă.
Atribtivă: S-a pus problema cine pleacă.
Completivă directă: Ea a invitat pe cine dorea.
Completivă indirectă: Ea se gîndea la cine o va crede.
(Wikipedia)
Care:
Subiectivă: Care elev e deștept are note mari.
Atributivă: În dreapta mănăstirii se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsuțe albe
presărate prin dungile văilor, în stânga un drum trecea ca o cordea prin o nemărginire de lanuri
verzi care se pierdeau în depărtarea orizontului...(Cezara, M. Eminescu)
Completivă directă: Noi la Good Morning am aflat care sunt dezavantajele muncii la negru.
(impactfm)
Ce:
Subiectivă: Ceea ce dorește este să intre la liceu. (Scribd)
Predicativă: Era ceea ce se putea numi o capcană. (Wikipedia)
Atributivă: Pisicuta.., s-ar fi prabusit la vale de pe vreuna din nenumarate muchii de stanca ce
stateau ascunse cu viclenie. (C. Hogas)
Completivă directă: Iata ce trebuie sa faceti. (kanald.ro)
Unde:
Circumstanțială de loc: El este un evreu învățat, pribegit din Spania în Polonia, unde însă,
neputând fi învățător public, pentru că rămăsese în legea lui, fusese chemat de Domnul Moldovei
ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. (Sărmanul Dionis, Mihai
Eminescu)
Atributivă: Imi iubesc țara și îmi iubesc locul unde m-am nascut. (http://brainly.ro/)
Completivă indirectă: Eu nu-mi dau seama unde am greșit. (scribd)
Cînd:
Circumstanțială de timp: El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe care le are un
dulău cînd și-ntinde toți mușchii în soare, leneș, somnoros, fără dorințe. (Cezara, de M.
Eminescu)
Subiectivă: Nu se știe de cînd a început să aibă probleme. (ortograme.ro)

20
Completivă directă: Şi le-a zis ca: Cînd vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
(Sfînta Evanghelie după Luca)

Cum:

Circumstanțială de mod: Când gândea cum i-ar lua capul ei de aur în mâini și i-ar topi ochii cu
sărutările lui, când gândea că mijlocul ei cel dulce s-ar putea odihni cuprins de brațul lui, că ar
putea să-i prindă mâinuța ei albă, să se uite la transparentele-i degete ore întregi, îi venea să
nebunească. (Sărmanul Dionis, de Eminescu)
Completivă directă: Se face, cum dorești.
Atributivă: Se spune că felul cum acționez, nu corespunde cu indeile pe care le ai tu despre
mine. (http://www.slideshare.net/)
Încotro:
Circumstranțială de loc: Atunci prindea cu uşurinţă peşte mult şi apele i se supuneau
ascultătoare, purtându-l lesnicioase încotro dorea. (Lostrița, de Vasile Voiculescu)
Subiectivă: Nu se ştie încotro pleacă.
Completivă directă: Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că, de nu,acolo
îți putrezesc ciolanele! (Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă)
De:
Concesivă: De i-aș explica tot nu ar înțelege.
Circumstanțială de scop:Eu am pus brațele de a le despărți.
Compledivă directă: Eu nu am înțeles de a plecat la piață sau la școală.

Că:
Subiectivă: Pare că am văzut figura aceasta; (Buchetiera de la Florența, Vasile Alecsandri)
Atributivă: Ei știu că decizia că toţi să o ajutăm pe mama este a noastră. (http://lemill.net/)
Completivă directă: Că tu ai sosit, acum am aflat. (Wikipedia)
Completivă indirectă: El se gîndește că a greșit.
Dacă:
Circumstanțială condițională: Tu crezi că sunt o nerușinată, o rea, o femeie de defăimat: dar
cugetă un lucru, că aș fi un miel, că n-aș vorbi un cuvânt, că aș tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi
și tu pe mine. (Cezara, de Mihai Eminescu)
Subiectivă: Dacă i-ai scris bunicii, înseamnă că n-ai uitat-o. (scribd)
Atributivă: Gândul dacă să renunţe sau nu o chinuia de mult timp.

21
Predicativă: Ceea ce noi am întrebat este dacă vine.
Completivă indirectă: Eu mă gândesc dacă ai înţeles.
Temporală: Dacă a văzut aşa, ea a tăcut
Opozițională: Dacă ea ieri părea să accepte, azi era foarte circumspectă.
Completivă directă: Ea întreabă dacă e bine.
Ca și cînd:
Circumstanțială de mod: O! zise ea încet, ca și cînd s-ar fi temut de ceea ce zicea, și apucându-i
o mână o duse la buzele ei — poți suferi amorul meu? (Cezara, Eminescu)

Predicativă: Tu trebuie să fii ca și cînd ai pornit cu a doua șansă. (Wikipedia)

Să:

Subiectivă: E incontestabil să nu poți absolvi examenul fără limba română.

Predicativa: Eu cred că ideea este să nu mai faci asta vreodată.

Completivă directă: A dori să fii altfel decît el este o schimbare. (rasfoiesc.com)

Căci:

Subordonată de cauză: Tu ești? Chiar tu? întrebă ea cu glasul înecat căci toată cugetarea ei se-
mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritoare de viață. (Cezara, Eminescu)

Subuectivă: Se știe căci aceasta este necesar. (Wikipedia)

Cîtă vreme:
Circumstanțială de timp: Cîtă vreme nu-l supără nimeni, câtă vreme nu se ridică nici o pretenție
asupră-i, el n-are nevoie să ia nici o măsură legală. (În vreme de război, Ion Luca Caragiale)
Subiectivă: Se știe cîtă vreme a ploat.
După:
Circumstanțială de tipm: După vro câteva minute petrecute în cea mai dulce extazie, mă
apropiai de mormintele lui Brunellesco și al lui Giotto, arhitecții acelei biserici; vizitai cu de-
amănuntul toate frumusețile acelor două monumente de glorie și, lăsându-le în urmă, mă
îndreptai către o capelă lăturală spre a examina icoana sfintei Ceciliei, ce zărisem de departe
luminată de razele unei candele de argint. (Buchetiera de la Florența, Alecsandri)
Circumstanțială de mod: El a plecat după cum s-a hotărît.

22
 Bibliografie:
1. http://www.pinka.info/
2. http://ru.scribd.com/
3. http://ro.wikipedia.org/
4. http://www.kanald.ro/
5. http://ru.scribd.com/
6. http://ro.wikisource.org/wiki/S%C4%83rmanul_Dionis
7. http://www.radioimpactfm.ro/index.php/podcasts/66-evenimente/3626-la-good-morning-
am-aflat-care-sunt-dezavantajele-muncii-la-negru
8. http://brainly.ro/
9. http://www.diploma.ro/
10. http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=11
11. http://www.slideshare.net/
12. http://www.rasfoiesc.com/
13. http://tzutzel.blogspot.com/
14. http://ro.wikisource.org/wiki/Suvenire_din_Italia._Buchetiera_de_la_Floren%C8%9Ba
15. http://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_porcului
16. http://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_lui_Harap-Alb
17. http://www.poezie.ro/index.php/prose/1783947/
18. http://lemill.net/
19. https://prezi.com
20. http://ru.scribd.com/
21. http://ortograme.ro/
22. http://www.rasfoiesc.com/
23. http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8En_vreme_de_r%C4%83zboi

23
 Ministerul Educației Republicii Moldova
Universitatea Academiei de Științe a Moldovei
Facultatea: Științe Socioumanistice
Catedra: Limbi și literaturi
Specialitatea: Limba și literatura română, limba engleză

Punctuație
A elaborat: studenta grupei L21, Creșciuc Cristina
A evaluat: prof. univ., E. Constantinovici

Chișinău 2015
24
 Cuprins:
1. Definiții......................................................................................................................................25
2. Clasificara semnelor de punctuație.. .........................................................................................25
3. Punctul. .............................................................. ......................................................................26
3.1. Utilizarea punctului.. ..............................................................................................................26
4. Două puncte.. ............................................................................................................................27
4.1. Untilizarea.. ............................................................................................................................27
5. Vurgula.. ...................................................................................................................................27
5.1. Exemple de reguli de folosire.. ..............................................................................................28
6. Punctul și virgula. .....................................................................................................................28
7. Punctul de suspensie. ................................................................................................................20
7.1. Exemple de utilizare a puntelor de suspensie.........................................................................29
8. Ghilimelele.... ............................................................................................................................29
8.1. Exemple de reguli de utilizare a ghilimelelor. .......................................................................30
9. Linia de pauză și linia de dialog..... .............................................. ...........................................30
9.1. Linia de pauză.. ......................................................................................................................30
9.2. Linia de dialog.... ...................................................................................................................30
10. Cratima... .................................................................................................................................31
10.1. Utilizarea... ...........................................................................................................................31
11. Semnul întrebării... ..................................................................................................................31
11.1. Utilizarea semnului întrebării... ...........................................................................................31
12. Semnul exclamării... ...............................................................................................................31
12.1. Utilizarea semnului exclamării... .........................................................................................31
13. Parantezele.. ............................................................................................................................32
13.1. Utilizarea parantezelor... ......................................................................................................32
14. Aforismul.. ..............................................................................................................................32
15. Bibliografie..............................................................................................................................33

25
 1. Definiții:
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române este menționat că punctuația reprezintă un
sistem de semne grafice convenționale (punct, semnul întrebării, semnul mirării, virgulă, punct și
virgulă, două puncte, ghilimele, linie de dialog și de pauză, paranteze, puncte de suspensie) care
au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc.
Punctuația mai este definită drept fiind o ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a
acestor semne.
Punctuaţia stabileşte raporturile logice între cuvinte, grupuri sintactice şi propoziţii în
scopul clarificării sensului comunicării.

Enciclopedia liberă Wikipedia definește punctuația drept un sistem de semne grafice

convenționale (semnele de punctuație) care au rolul de organizare sintagmatică a enunțurilor
(adică de a despărți unitățile sintactice după raporturile stabilite între părți de propoziție,
propoziții și fraze șamd) și de a atrage atenția asupra prozodiei și a intonației corespunzătoare
diverselor tipuri de propoziții. Punctuația poate constitui un indiciu de lectură a textelor scrise.
Semnele de punctuație corespund intonației și pauzei din vorbire; totuși între ele neexistând o
corespondență perfectă. Prozodia enunțurilor este redată numai parțial prin punctuație, care nu
reflectă și intensitatea rostirii, lungirea sunetelor, ritmul, debitul vorbirii etc.

Din motiv că nu există mereu o demarcație clară între semnele ortografice și cele de
punctuație, se impune tratarea și discutarea acestora în paralel.

2. Clasificara semnelor de punctuație:

Semnele de punctuație sunt:
Punctul;
Două puncte;
Virgula;
Punctul și virgula;
Trei sau mai multe puncte (punctele de suspensie);
Ghilimelele;
Linia de pauză și de dialog;
Cratima;
Semnul întrebării;
Semnul exclamării;
Parantezele: cele rotunde, cele ungiulare și cele drepte;

26
 Aforismul;

3. Punctul:
Cuvîntul Punct vine de la cuvîntul latinesc Punctum care însemna înțepătură. Acest
cuvînt poate avea mai multe conotații, acestea fiind legate de semnificația sa originară - în
general ceva foarte mic, fără dimensiune și care poate limita sau limitează.
3.1. Utilizarea punctului.
Dicționarul limbii române definește punctul drept un semn grafic mic și rotund,
asemănător cu o înțepătură de ac, folosit ca semn de punctuație, pentru a indica pauze între
propoziții sau fraze independente sau pentru prescurtarea unui cuvânt. El este un semn grafic
care este folosit în textele scrise ca semn de punctuație pentru a marca sfârșitul unei propoziții
sau fraze enunțiative. Corespunde unei pauze lungi în vorbire.
Puntul este folosit și drept semn ortografic: de exemplu: după majoritatea abrevierilor și
ca separator pentru datele calendaristice.

Punctul poate fi folosit și la sfârșitul unei fraze care conține o propoziție interogativă
directă sau o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate (deoarece tonul
exclamativ al frazei se pierde până la sfârșitul frazei). Punctul se pune și după o frază sau
propoziție independentă, un grup de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu o propoziție
independentă și după care vorbirea nu mai continuă. Punct poate fi și parte a unei expresii
idiomatice; spre exemplu poate fi un cuvânt-cheie într-un grup de cuvinte ca de exemplu "punct
de vedere", "punct de convergență" (sau de fugă) sau "punct de referință".

Atît semnificația punctului cît și rolul său în poezie a fost expus de către Nichita Stănescu în
poezia Fel de sfîrșit:

Adevarata mâna n-o întind.

Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.

27
 Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

În concluzie,punctul are în poezia dată, la fel ca în alte texte literare, rolul de a marca
pauzele și de a evidenția separarea gîrdurilor. Rolul său este foarte simbolic, mai ales din motiv
că poezia redă ideea de sfîrșit, de limitare și de mărginire a cunoașterii și existenței.

Punctul are o mare importanță și pentru vorbirea orală. În vorbirea orală punctul este
exprimat prin o pază ce semnifică sfîrșirea unui gînd sau a unei idei și este foarte semnificativ
pentru transmiterea mesajului de la emițător către destinătar.

4. Două puncte:

Două puncte reprezintă, din punctul de vedere al Dicționarului Explicativ al Limbii

Române, un semn de punctuație constând din două puncte (:) așezate unul deasupra altuia.

4.1. Utilizarea:

Acest semn de punctuație este folosit pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o
enumerare, o explicare sau o concluzie.

Două puncte este semnul de punctuație care anunță vorbirea directă sau o enumerare, o
explicație, o concluzie și marchează totodată o pauză, în general mai scurtă decât cea indicată
prin punct. Ele se pun atât la sfârșitul unei fraze cât și în interiorul ei.

Drept exemplu de utilizare a acestui semn de punctuație poate servi prezența lor în
operele lui Mihai Eminescu, de exemplu:

Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:

A codrului tenebră, poetic labirint;

(Din străinătate, De Mihai Eminescu)

5. Virgula

Virgula reprezintă un semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în

cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției.

28
 Virgula se folosește în scrierea multor limbi: toate limbile scrise cu alfabetul latin și o
parte din celelalte: pentru a structura fraza și propoziția și a evita posibilele ambiguități. Astfel,
virgula joacă un rol similar cu pauzele, variațiile de ritm și intonația în limba vorbită. Utilizarea
virgulei diferă de la o limbă la alta, lucrările normative ale fiecăreia impunând reguli mai mult
sau mai puțin precise în care virgula este obligatorie, opțională sau nepermisă.

5.1. Exemple de reguli de folosire:

Se despart prin virgulă propozițiile coordonate juxtapuse. “Nourii curg, raze-a lor șiruri
despică”. Se despart prin virgulă propozițiile coordonate adversative şi conclusive. “Copacii nu
erau groși, dar erau deși”.

Propoziția completivă indirectă aşezată înainte de regentă se desparte prin virgulă. “De ce
ţi-e frică, nu scapi”

Propoziția subiectivă situată înaintea regentei se desparte dacă este reluată în regentă
printr-un pronume demonstrativ. “Cine nu respectă pe alții, acela nu merită să fie respectat”

Substantivul la vocativ care exprimă o adresare obișnuită se desparte prin virgulă de

cuvântul sau cuvintele încrucișate. “Încerc prin aceasta, domnule director,…”

Adjectivele aceluiaşi substantiv se despart prin virgulă când sunt aşezate alături sau când
sunt legate prin cuvintele nici, dar, însă.

Punerea liniuţelor şi a ghilimelelor în cadrul aceluiaşi text reprezintă o formulă acceptată

de scriere: “Scrierea corectă – “să-i”, iar nu “săi” – arată pregătirea individului…”

Se pune virgulă înainte de: dar, iar, însă, ci, precum şi, deci, prin urmare, așadar, în
concluzie. "Eu voiam să te aplaud, dar ceilalţi erau nemulţumiţi"

Etc.

6. Punctul șii virgula

Punctul și virgula este un semn de punctuație al cărui aspect grafic constă dintr-
un punct așezat deasupra unei virgule. Punctul și virgula se folosește pentru a separa într-o frază
propozițiile sau grupurile de propoziții care sunt independente sintactic, dar care semantic sunt
suficient de apropiate pentru a forma un întreg. Astfel punctul și virgula are o utilizare

29
intermediară în raport cu virgula dintre două propoziții și cu punctul care marchează sfîrșitul unei
fraze.

Cuvîntul care urmează după punct și virgulă se scrie cu inițială minusculă, în afară de cazurile
cînd majuscula este cerută de alte reguli.

Exemple de utilizare:

Bate vântul frunza-n dungă -

Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.

(Ce te legeni, Eminescu)

7. Puncte de suspensie:

Puncte de suspensie sau puncte-puncte reprezintă un semn de punctuație care constă din
trei sau mai multe puncte așezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul
gândirii, al acțiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus.

Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propoziții sau
al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a șirului vorbirii.

Comunicarea care este așezată înaintea punctelor de suspensie are o intonație descendentă atunci
când pauza este neintenționată și o intonație ascendentă atunci când pauza este intenționată.

7.1. Exemple de utilizare a punctelor de suspensie:

Ele indică o întrerupere a exprimării: Într-o zi [...] zăresc un străin cu scurtuc de Nankin și cu
picioarele goale. (Vasile Alecsandri, Porojan);

Ele apar între propoziții coordonate: Se mișcă fata [...] clipește din ochi [...] (Ion Luca
Caragiale, Poveste);

Ele apar după propoziții interogative ori exclamative: Am înțeles… Nu ți-am spus eu! [...]
ghicisem (Ion Luca Caragiale, Dascăl prost), etc.

8. Ghilimele:

Ghilimelele (sau semnele citării) sunt semne grafice pereche, folosite de regulă pentru a
marca un fragment reprodus întocmai după cum a fost spus sau scris de cineva. Ele se plasează la

30
începutul și la sfîrșitul pasajului citat, indiferent de lungimea acestuia, deși unele stiluri de
redactare pot prevedea și alte reguli. Ghilimelele se pot folosi și în alte scopuri, de exemplu
pentru a marca o denumire, un titlu, o ironie etc.

Forma grafică a semnelor citării și regulile care le stabilesc uzul diferă de la o limbă la alta.

Ghilimelele sunt definite drept un semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau
de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere
ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora
vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării.

8.1. Exemple de reguli de utilizare a ghilimelelor:

1. Scopul principal al ghilimelelor în limba română este de a marca un citat. De exemplu:

Nevasta zice, pardon: „Dezbracă-te, Ghiță, și te culcă.” (O scrisoare pierdută, Caragiale)

2. Un alt scop al ghilimelelor este acela de a marca folosirea ironică a unui cuvînt sau a unei
expresii sau în general de a sublinia ideea că acestea se folosesc cu un alt sens decît cel obișnuit
sau într-o manieră neconvențională: Deținuții au primit „masa de seară”, adică o zeamă lungă
și cîte un colț de pîine uscată.

3. Ghilimelele se folosesc pentru a menționa cuvinte: „Pisica” este un substantiv.

Etc.

9. Linia de pauză și linia de dialog:

9.1. Linia de pauză

Linia de pauză (—) este un semn ortografic utilizat pentru:

-a scrie unele cuvinte compuse complexe care cuprind cel puțin un cuvânt compus scris cu
cratimă: nord—nord-vest. În această situație linia de pauză nu este precedată sau urmată
de blanc (spațiu).

-pentru a marca pauza scurtă dintre diferite părți ale propoziției, dintre propoziții sau fraze.

-realizarea unor expresii și construcții fără predicat (de exemplu: În fața mea — marea
zbuciumată!);

9.2. Linia de dialog

Linia de dialog (—) este un semn de punctuație care indică începutul vorbirii directe a fiecărei
persoane care ia parte la o convorbire, replica fiecărei persoane într-un dialog. De regulă, linia de

31
dialog se plasează la capăt de rând, precedată de spațiul pentru marcarea aliniatului și urmată
de blanc.

10. Cratima:

Cratima reprezintă un semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte
care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.

10.1: Utilizarea:

Cratima este utilizată pentru:

-a rosti două părți de vorbire diferite într-o singură silabă

-evitarea hiatului

-marcarea absenței vocalei inițiale/finale

-la nivel prozodic, conservă ritmul și măsura versurilor

11. Semnul întrebării:

Semnul întrebării reprezintă un semn de punctuație care se pune la sfârșitul unui enunț
interogativ.

11.1. Utilizarea semnului întrebării

Semnul întrebării este numit și semn de întrebare, și este folosit în scriere pentru a marca
intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se notează cu „?” și se așază după cuvinte,
grupuri de cuvinte, propoziții și fraze care au un caracter interogativ sau care reprezintă întrebări
directe, precum și după titlurile care au caracter interogativ, ca de exemplu în titlul poeziei „Ce e
amorul?”, de Mihai Eminescu.

12. Semnul exclamării:

Semnul exclamării reprezintă un semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după

un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă.

12.1. Utilizarea semnului exclamării:

Semnul exclamarii in puncuatia limbii romane se gaseste si semnul exclamării care

marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative.

Semnul exclamării se pune de asemenea după interjecțiile și vocativele care exprimă stări
afective și sunt considerate cuvinte (sau părți de frază) independente.

32
 Semnul exclamării mai apare după o propoziție exclamativă, care poate fi completă sau
eliptică de predicat, de exemplu: Ce ochi frumoși avea Margareta în sara aceea [!] (Vlăhuță);

Semnul exclamării se foloseste in punctuatia limbii române după o frază care se termină
cu o propoziție cu caracter exclamativ sau imperative;

Semnul exclamării se pune după propozițiile exclamative incidente. Aceste propoziții în

limba româna sunt închise între paranteze sau pause;

Se pune semnul exclamării după interjecții, etc.

13. Parantezele:

O paranteză este un semn de punctuație, de obicei folosit în perechi potrivite în cadrul

textului, pentru a separa, evidenția sau explica un anumit text. Parantezele rotunde ( ) sau drepte
[ ] în limba româna arată un adaos în interiorul unei propoziții sau al unei fraze.

13.1. Utilizarea parantezelor:

Conform enciclopediei libere Wikipedia, parantezele rotunde în limba româna cuprind o

explicație, o precizare sau un amănunt, care îmbogățesc înțelesul propoziției sau la frazei de care
sunt legate. În acest sens, parantezele au aceeasi funcțiune ca linia de pauză sau virgulă, când
acestea cuprind comunicării care explică sau întregesc propoziția sau fraza în interiorul căreia se
află: „Ca apărători ai originalității limbii și literaturii, tot la popor [(] la limba, spiritul și viața
lui [)] și la istorie [(] la viața tecută și la limba cronicarilor [)] trebuiau să se adreseze”.
Parantezele închid fie un cuvânt sau grup de cuvinte în limba româna, fie o propoziție sau o
frază. Conform encicliclopediei libere Wikipedia, parantezele drepte se folosesc cu scopul de a
închide un adaos făcut de noi într-un text citat. Ele ajută la separarea spuselor noastre de ale
altuia, sau de câte ori este nevoie să intervenim cu o lămurire. Parantezele drepte sunt de
asemenea folosite pentru a marca datele bibliografice culese de catalogator din alte părți ale
publicației decât pagina de titlu ori stabilite de catalogator cu ajutorul unor izvoare de informare
exterioare publicației.

14. Aforismul:

Apostroful (') este un semnul grafic ce marchează căderea accidentală a unor sunete de la
începutul, de la mijlocul sau de la sfârșitul unui cuvânt, 'neața!, sal'tare!, deodat'apare, 'trăiți!, și
altele.

33
 15. Bibliografie:

1. http://www.limba-romana.net/lectie/Punctul--punctuatia-/75/

2. Wikipedia

3. http://dexonline.ro/

4. Mihai Eminescu, Ce te legeni

5. Mihai Eminescu, Din străinătate

6. Ion Vătămanu, Punct

7. http://www.scientia.ro/homo-humanus/44-dificultati-ale-limbii-romane/152-reguli-
folosire-virgula.html

8. http://www.ortografia.ro/punctuatia-din-limba-romana/semnul-exclamarii/

34
 Ministerul Educației Republicii Moldova
Universitatea Academiei de Științe a Moldovei
Facultatea: Științe Socioumanistice
Catedra: Limbi și literaturi
Specialitatea: Limba și literatura română, limba engleză

Vorbirea directă și vorbirea

indirectă

A elaborat: studenta grupei L21, Creșciuc Cristina

A evaluat: prof. univ., E. Constantinovici

35
 Chișinău 2015

Vorbirea indirectă poate fi definită drept o schimbare a vorbirii directe, care reprezintă
textul dialogiat, de exemplu:

— Ce frumos Adonis în "Venus și Adonis", zise pictorul surâzând, d-ta Venus, el Adonis.

— Eei! asta-i prea tare. Francesco i-apucă mâna într-a sa și apropie gura de fruntea ei
frumoasă.

— Ești copilă, zise el încet, și de ce nu? Tu vrei să iubești... toată fibra inimii tale tremură la
această vorbă... (Cezara,de Mihai Eminescu)

Vorbirea indirectă reprezintă textul narativ, de exemplu: Pictorul a zis surîzînd că Adonis
e frumos în ,,Venus și Adonis" și a menționat că domneaei este Venus, iar el este Adonis.
Francesco i-apucă mîna într-a sa și aproprie gura de fruntea ei frumoasă zicînd că asta e prea
de tot. El zise încet că ea este o copilă și întrebă de ce nu. Apoi, o întrebă dacă vrea să iubească,
spunînd că toată fibra inimii ei tremurp la această vorbă...
Vorbirea directă presupune transpunerea în tocmai a cuvintelor celui care vorbește
Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă ține de multe alte reguli, de
exemplu:
eliminarea liniei de dialog;
 transformarea persoanei I şi a-II-a a verbelor şi a pronumelor în persoana a III-a;
 semnalarea replicilor prin verbe care exprimă acţiunea de “a spune”;
 plasarea, după aceste verbe, a unor cuvinte precum: că, să , ca să, dacă, unde, când, care
etc. (elemente de subordonare in fraza);
 reproducerea cât mai exactă a cuvintelor vorbitorului, transpunand narativ marcile
afectivitatii;
 transformarea modului imperativ în conjunctiv;
 transformarea cazului V în Ac sau D;
 eliminarea exclamaţiilor, interogatiilor, interjectiilor
Vorbirea indirectă presupune reproducerea sub forma povestirii a celor exprimate de
cineva. În vorbirea indirectă nu există posibilitatea dialogului și a citării și se folosește doar
persoana a III-a. În vorbirea indirectă nu se acceptă propoziții care au la sfîrșit semnul întrebării.
Se acceptă doar propozițiile enunțiative.
În concluzie, prezentarea /repetarea cuvintelor unei persoane de către alta oral sau în scris
poartă numele de vorbire directa sau stil direct. Reluarea acestor cuvinte și prezentarea lor de

36
către cineva sub formă de propoziții subordonate poartă numele de vorbire indirectă sau stil
indirect.

Bibiliografie:
1. http://invatamromana.blogspot.com/2010/01/vorbire-directavorbire-indirecta.html
2. Cezara, Mihai Eminescu, http://ro.wikisource.org/wiki/Cezara
3. http://www.oportunitatiegale.ro/pdf_files/fise%20de%20lucru_romana_Dascalu
%20Alina_Sc%20Zizin.pdf

37