Herniile peretelui abdominal reprezinta cele mai frecvente afectiuni care necesita interventii chirurgicale.

Herniile abdominale reprezinta exteriorizarea partiala sau totala a unuia sau mai multor viscere, din
cavitatea peritoneala, la nivelul unor zone slabe ale peretelui abdominal.

Exista si alte afectiuni asemanatoare clinic cu herniile abdominale, dar care trebuie diferentiate inca de la
inceput. Acestea sunt:
- eventratii, evisceratii, exteriorizarea viscerelor apare la nivelul unor zone slabe parietale aparute in urma
unei interventii chirurgicale sau plagi traumatice;
- herniile interne, unde viscerele nu se exteriorizeaza, ele patrund în spatii anatomice rezultate din
modalitatea de dispunere a organelor: fosete peritoneale, hiatusuri, inele;
- hernii diafragmatice, in care organele din abdomen patrund in torace;
- hernii peritoneale, acestea fiind extrem de rare.

Herniile abdominale pot fi congenitale sau dobandite. Herniile congenitale apar datorita dezvoltarii
incomplete a peretelui abdominal fie datorita prezentei canalului peritoneo-vaginal neobliterat prin care se
exteriorizeaza viscerele abdominale. Herniile dobandite sunt rezultatul interactiunii a doua forte; pe de o
parte rezistenta peretelui abdominal determinata de calitatea structurilor sale si presiunea exercitata
dinspre interior asupra acestuia. Peretele abdominal prezinta asa numitele puncte slabe (regiuni herniare)
la care se pot adauga si alti factori cum ar fi discolagenoze, ascita, obezitate favorizand aparitia herniilor.

Zonele herniare abdominale sunt: regiunile inghinale, ombilicul, linia alba, diafragmul, linia semilunara a lui
Spieghel. Eforturile mici si repetate sau eforturile mari si brusc efectuate sunt alti factori care predispun la
aparitia herniilor datorita presiunii exercitate dinspre interior asupra peretelui abdominal.

Etiopatogenie
Herniile abdominale congenitale sunt aparente de la nastere sau pot fi observate ulterior si sunt produse
fie de incompleta dezvoltare a peretelui abdominal, fie de existenta canalului peritoneo-vaginal, neobliterat,
prin care se exteriorizeaza viscerele.
Hernia abdominala dobandita este rezultanta interactiunii a doua categorii de forte: rezistenta peretelui
abdominal determinata de modul de alcatuire ca si de calitatea structurilor sale si presiunea exercitata
dinspre interior asupra acestuia reprezentata de gradientul presional al viscerelor abdominale.
Rezistenta peretelui abdominal este influentata de anumiti factori locali cum ar fi regiunile herniare si de
factori generali cum sunt bolile consumptive care afecteaza troficitatea peretelui abdominal, ascita de
diferite origini, hipotiroidia, obezitatea si discolagenozele in care tesutul conjunctiv este de calitate
inferioara. Sexul este de asemenea important si prin particularitatile anatomice specifice la femei (bazinul
cu diametru transversal marit) explica frecventa crescuta a herniilor femurale la acestea.
Elementul presional este reprezentat fie de eforturi mici, dar repetate cum este cazul constipatilor sau
tusitorilor cronici, fie de eforturi mari brutal efectuate.

Tipuri de hernii abdominale

Hernia inghinala: reprezinta de departe procentul cel mai mare dintre tipurile de hernie (80-90%), acestea
apar in zona cea mai slaba din structura peretelui abdominal - regiunea inghinala. Aceasta regiune este
reprezentata de traiectul inghinal.

Hernia femurala ocupa locul doi ca frecventa si este de trei ori mai frecventa la femei decat la barbati,
datorita diametrului mai mare a diametrului transversal al pelvisului si al inelului femural mai mare. De
obicei aparitia herniilor femurale este precedata de obezitate, denutritie, varsta, sarcini repetate, etc.
Exteriorizarea herniilor se petrece la nivelul regiunii femurale.

1
Hernia ombilicala ocupa locul trei ca frecventa reprezentand 5-10% din totalul herniilor si apar
periombilical.

Hernia liniei albe este mai des intalnita la barbati si reprezinta aproximativ 2% din totalul herniilor. Linia
alba a abdomenului este un rafeu conjunctiv situat pe linia mediana a abdomenului rezultat din intersectia
muschilor lati abdominali care se intinde de la apendicele xifoid pana la simfiza pubiana.

Hernia epigastrica este determinata de protruzia grasimii properitoneale si a peritoneului printre fibrele
incrucisate a tecii dreptului abdominal la nivelul liniei albe intre apendicele xifoid si ombilic.

Hernia Spiegel este o hernie subombilicala aparuta la nivelul liniei semilunare Spiegel.

Hernia lombara este rara si apare prin triunghiul superior Grynfeltt si prin cel inferior Petit.

Hernia pelvina este de asemenea rara si apare in fosa obturatorie, in gaura sciatica mare sau mica si la
nivelul perineului. De obicei apare la varstnici, casectici si mai ales la persoanele de sex feminin.
Semne si simptome
Herniile peretelui abdominal au ca simptom frecvent durerea, aceasta putand lua diferite forme. De
asemenea durerea poate sa apara intr-o regiune specifica altei afectiuni si poate fi confundata cu o colica
biliara sau cu un ulcer peptic, acest caz fiind mai des intalnit in herniile liniei albe sau herniile ombilicale.
Trebuie avut in vedere faptul ca aceste afectiuni pot coexista cu o hernie si trebuie tratate diferit. Atat timp
cat hernia nu este complicata prin strangulare simptomele sunt putine, dar in momentul aparitiei
complicatiilor acestea se inmultesc si apare un sindrom de ocluzie intestinala inalta. Astfel
apar varsaturile care devin din ce in ce mai abundente, ansele intestinale se destind si apare meteorismul
abdominal, iar tranzitul pentru materii fecale si gaze se opreste inca din primele ore ale strangularii ansei
intestinale.

La examenul clinic se observa o formatiune tumorala la nivelul unei regiuni herniare si aceasta formatiune
este reductibila si expansioneaza la efort (exceptand cazurile cand hernia este strangulata).
Prin palpare se observa o formatiune cu un contur neregulat si consistenta diferita in functie de viscerele
continut in sacul herniar. Tot prin palpare blanda se poate reduce hernia si se stabileste marimea
defectului peretelui abdominal.

Diagnostic si complicatii
Herniile abdominale sunt usor de diagnosticat prin examenul fizic. Tipic atunci cand pacientul tuseste sau
face un efort sacul herniar trasmite un impuls palpabil. Herniile care nu se pot diagnostica prin examen
clinic vor fi diagnosticate cu ajutorul ecografiei, herniografiei, computer tomografului si rezonantei
magnetice.

Diagnostic diferential
Se poate face cu diferite afectiuni in functie de forma anatomo-clinica. Diagnosticul diferential al herniei
inghinale se face cu:
- hidrocelul care spre deosebire de aceasta se transilumineaza,
- fibroame,
- lipoame,
- adenopatii,
- varicocel.

2
Complicatii
Herniile peretelui abdominal cresc progresiv in evolutia lor si pot ajunge la dimensiuni gigante, iar
complicatiile ce pot apare au risc vital. Complicatia cea mai frecventa se refera la ireductibilitatea
herniei care imbraca doua forme: incarcerarea herniara cand vascularizatia segmentului afectat este
normala si strangularea herniara cand este afectata si vascularizatia si are consecinte nefaste asupra
organului respectiv. Leziunile viscerului herniar (intestin subtire, mai rar colon) sunt gradate evolutiv in
functie de vechimea herniei ca si de intensitatea strictiunii.
Peritonita herniara
Tumorile herniare
Tuberculoza herniara

Tratament
Tratamentul herniilor abdominale este exclusiv chirurgical. La persoanele varstnice cu patologie multipla,
care prezinta contraindicatii pentru interventia chirurgicala, se impune tratament
conservatorcu centuri, bandaje pentru a mentine sacul herniar in interiorul abdomenului.

Tratamentul chirurgical consta in izolarea sacului herniar, tratarea continutului acestuia si in primul rand
refacerea peretelui abdominal. Tratamentul herniei strangulate este de asemenea chirurgical si se face in
urgenta rezolvand atat defectul parietal cat si complicatia care este produsa prin strangulatie - ocluzia
intestinala.
In functie de formele anatomo-clinice existente se folosesc diferite tehnici chirurgicale.
Principiile urmarite în cursul interventiei sunt: tehnica aseptica, corecta, fara decolari inutile, delabrante;
cale de abord convenabila, ligatura si rezectia inalta a sacului, cu rezectia lipomului presacular; se va alege
tehnica operatorie adaptata subiectului, varstei, calitatii tesuturilor si varietatii de hernie.

Ingrijirile postoperatorii se refera la ridicarea scrotului, mobilizarea in pat din seara operatiei si prin salon
ziua urmatoare, reluarea alimentatiei normale daca interventia nu a interesat intestinul.

Complicatiile postoperatorii sunt generale si loco-regionale.Cele generala apar de obicei la varstnici sau
tarati si constau in complicatii urinare, tromboflebite, atelectazii pulmonare. Complicatiile loco-regionale
sunt mai frecvente si cuprind: hematom inghinal si echimoze, parestezii in jurul plagii, edem si hematom
scrotal, supuratia plagii.

Recidivele pot fi imediate sau tardive si apar la aproximativ 2-10%, chiar daca s-a folosit o tehnica precisa.
Rezultatele tratamentului chirurgical sunt bune, variind in functie de varsta bolnavului, calitatea tesuturilor,
sediul si varietatea herniei, iar prognosticul este favorabil.