Calcul:metabolism bazal;greutatea ideala;indice de masa corporala;numarul de calorii arse
Tulburari in metabolismul lipidelor
Lipidele constituie un grup de substanțe organice, care îndeplinesc roluri
multiple în cadrul organismului animal: rol plastic, întrând în constituția membranelor celulare; rol energetic, prin utilizarea energogenică a acizilor grași; rol de protecție mecanică a unor organe (rinichii); rol de protecție termică a organismului (maniamentele subcutanate – depozite de grasime); rol de sursă de apă metabolică, utilizabilă în condiții de deshidratare și inaniție hidrică; rol de materii prime utilizate în scopul biosintezei unor substanțe liposolubile biologic active (hormoni steroizi). Organismul își procură acizii grași, glicerolul și colesterolul, indispensabili biosintezei lipidelor proprii din două surse: hrana, care furnizează: trigliceride, digerate succesiv sub influența lipazei gastrice și a celei pancreatice, în glicerol și acizi grași; fosfolipide, digerate sub influența fosfolipazelor pancreatică și intestinală în glicerol, acizi grași, colină și radicali fosfat;-colesterol esterificat, digerate sub influența colesterolesterazei pancreatice în cholesterol și acizi grași. biosinteaza, la nivel hepatic a trigliceridelor, folosind ca materie primă glucide și proteine. Digestia, absorbția și metabolismul lipidelor se derulează prin implicarea următorilor factori: enzimatici, precum: lipazele gastrică și pancreatică, fosfolipazele pancreatică și intestinală și colesterolesteraza pancreatică, implicate în procesele de digestie a lipidelor din rație; secreția biliară, răspunzătoare (prin sărurile biliare) de emulsionarea lipidelor din rația alimentară și facilitarea digestiei si absorbtiei acestora; hormonali, implicați în reglarea nivelului metabolismului proteinelor, precum: insulina, care amplifică anabolismul lipidelor; catecolaminele, STH, hormonii tiroidirni iodați (tiroxina), hormonii sexuali, glucagonul si hormonii glucocorticoizi, care amplifică catabolismul ; prezența în rație a factorilor lipotropi (colina, inozitolul, acidul folic, vitaminele B6 și B12, metionina, proteinele ), care se opundepunerii lipidelor în diverse țesuturi (ficat); prezența în rație a factorilor antilipotropi (biotina, vitaminele B1, B2, PP și cistina), care se opun depunerii lipidelor în diverse țesuturi (ficat); nervoși, reprezentați de hipotalamus, care se implică în calitate sa de centru de reglare a ingestiei de hrană; în calitatea sa de releu neuroendocrin, în sinteza unor hormoni implicați direct (STH ) sau indirect (TSH , ACTH , FSH ), înmetabolismul lipidelor;- genetici, care pot predispune organismul, la dezechilibre metabolice, manifestate fie prin prevalența anabolismului (tendința de îngrășare), fie prin cea a catabolismului lipidic (tendința de menținere la un nivel scăzut a depozitelor lipidice corporale). În consecință, orice disfuncie în derularea acțiunilor specifice factorilor enumerați mai sus, are darul de a induce tulburări ale metabolismului lipidelor. Tulburările metabolismului lipidelor, intră în categoria lipidozelor se manifestă la nivelul: metabolismului lipidelor neutre; metabolismului lipidelor complexe. Tulburările metabolismului lipidelor neutre se grupează în două categorii: tulburări prin aport redus de lipide; tulburări prin aport crescut de lipide.
Tulburari in metabolismul proteinelor
Proteinele îndeplinesc în organismele vii mai multe functii biochimice
absolut indispensabile tuturor proceselor metabolice si fiziologice. Rolul plastic este jucat de proteinele structurale ce reprezinta constituenti principali ai membranei celulare, citoplasmei, organitelor subcelulare, umorilor si fluidelor tuturor organismelor vii. Rolul energetic este asigurat prin faptul ca în urma degradarii lor catabolice se elibereaza o mare cantitate de energie ce se înmagazineaza în legaturile macroergice ale moleculelor de ATP, energie ce va fi utilizata în diferite procese vitale (efort fizic si intelectual, procese de biosinteza etc.). Rolul reglator este îndeplinit de o serie de hormoni cu structura polipeptidica (hormonii reglatori ai hipotalamusului, ai hipofizei, hormonii pancreasului, hormonii paratiroidieni, ai timusului si cei gastro-intestinali). Rolul de aparare este îndeplinit de proteinele specifice din clasa imunoglobulinelor (anticorpi) care prezinta proprietati speciale de a interactiona cu proteinele straine (antigene) în procesul complex de aparare a organismului fata de agentii patogeni din mediul extern. Rolul de transport al proteinelor se refera atât la transportul activ prin membranele biologice care se efectueaza cu consum energetic, contra gradientului de concentratie al metabolitului transportat, cât si la transportul specific al unor metaboliti sau elemente absolut necesare vietii. În acest din urma caz, un exemplu concludent îl reprezinta hemoglobina al carui rol biologic consta în transportul oxigenului de la plamâni la nivelul tuturor organelor si tesuturilor si a dioxidului de carbon pe calea inversa. Rol în contractia musculara. Procesul contractiei musculare, care sta la baza efortului fizic, este un proces fiziologic si biochimic complex realizat prin consum energetic (când se utilizeaza energia înmagazinata în legaturile macroergice ale moleculelor de ATP) de catre o serie de proteine specifice - actina si miozina - ce formeaza un complex proteic cuaternar cunoscut sub numele de complexul acto- miozinic. Rolul catalitic este îndeplinit de catre enzime care sunt, fara exceptie, substante proteice. În afara functiilor enumerate mai sus, proteinele reprezinta instrumentul molecular al expresiei informatiei genetice continute în acidul deoxiribonucleic din cromozomi. De aceea, proteinele sunt componente structurale si functionale intim legate de procesele vietii, procese ce nu pot si concepute în lipsa substantelor proteice.
Căi comune de metabolizare a alimentelor
În etapa digestivă, sub acţiunea unor fermenţi specifici, are loc
fragmentarea hidrolitică a macromoleculelor organice din alimente şi transformarea lor în molecule simple, fără specificitate, absorbabile ( glucoză, acizi grasi , glicerină, aminoacizi ).
În etapa celulară, principiile alimentare suferă numeroase transformări.
Totalitatea transformărilor biochimice care au loca la nivel celular reprezintă metabolismul intermediar. Metabolismul intermediar reprezintă schimbul de substanţe şi energie dintre celulă şi mediul intern. Reacţiile metabolice din celule sunt de două feluri:
reacţii anabolice, de sinteză a unor constituienţi celulari sau de
rezervă, şi reacţii catabolice, de scindare a substanţelor până la produşi finali neutilizabili (apă, dioxid de carbon, substanţe azotate simple).Prin reacţii anabolice are loc reînnoirea permanentă a structurilor celulare uzate, sunt sintetizate o serie de substanţe active ( enzime, hormoni ), este asigurată creşterea şi înmulţirea celulelor, precum şi încărcarea lor cu material nutritiv de rezervă.
Reacţiile catabolice generează energie. Ele se desfăşoară în două faze
succesive.
Într-o primă fază are loc metabolizarea incompletă, pe căi specifice, a
substanţelor nutritive, până la stadiul de acetil coenzimă A şi acid oxaloacetic, produşi intermediari comuni glucidelor, lipidelor şi proteinelor. În această fază se eliberează o cantitate redusă de energie. În faza a doua are loc metabolizarea completă a produşilor intermediari. Această fază este comună tuturor substanţelor nutritive. Ea constă în reacţii de oxido-reducere prin care se eliberează peste 90% din energia chimică a moleculelor. O parte din aceste reacţii se desfăşoară ciclic, în cadrul ciclului citric sau ciclul lui Krebbs, iar o altă parte are loc la nivelul lanţului sau catenei respiratorii celulare. Toate aceste reacţii constă, în esenţă, din „arderea ”alimentelor în prezenţa oxigenului. Oxidarea lor poate avea loc şi în bomba calorimetrică, obţinându-se aceiaşi produşi finali şi aceeaşi cantitate de energie.În organism, energia se eliberează treptat, în etape succesive, şi nu se transformă toată în căldură, ci o parte se depozitează. Ciclul Krebbs şi catena respiratorie au sediul în mitocondrii, unde se desfăşoară respiraţia celulară. Reacţiile anabolice necesită energie, iar cele catabolice eliberează energie. Din această cauză ele se desfăşoară cuplat.Energia chimică nu poate fi utilizată direct: mai întâi, ea este înmagazinată sub formă de compuşi macroergici, al căror reprezentant principal este acidul adenozintrifosforic ( ATP ). Depozitarea energiei sub formă de legături fosfatmacroergice reprezintă 40% din energia chimică eliberată în procesele de oxidare metabolică. Restul se pierde sub formă de căldură. Totalitatea schimburilor energetice organism – mediu reprezintă metabolismul energetic.
mentinerii unor activitati fiziologice de baza: respiratia, activitatea inimii, functia rinichiului, activitatea cerebrala, echilibrul termic, echilibrul osmotic (al presiunii). 19% din aceasta energie este folosite pentru necesitatile metabolice ale sistemului nervos, 29% este utilizata de ficat, 10% de catre inima, 7% de catre rinichi, 18% de catre muculatura. Rata metabolismului bazal la adultul normal este in medie de 70 kcal/ora (aproximativ 65-70 % din cheltuiala energetica totala). Pentru barbati valoarea calculata a metabolismului bazal este de 1 kcal/ora/kgcorp, iar la femei este de 0,9 kcal/ora/kgcorp. Factorii ce influenteaza metabolismul bazal sunt: varsta, sexul, starea fizica, inaltimea, greutatea, factorii de mediu, tipul morfo-functional, diverse stari fiziologice sau patologice.
Formula de calcul a metabolismului bazal
Formula Harris-Benedict - este bazata pe varsta (V), greutate (G), inaltime (I) pentru femei (kcal): 655 + (9,56 x G) + (1,85 x I) - (4,68 x V) pentru barbati (kcal): 655 + (13,75 x G) + (5 x I) - (6,78 x V) Formula Mifflin-St.Jeor - pentru adulti cu varsta cuprinsa intre 19-78 ani pentru femei: (10 x G) + (6,25 x I) - (5 x V) - 161 pentru barbati: (10 x G) + (6,25 x I) - (5 x V) + 5 Principalele surse de energie pentru organismul uman sunt reprezentate de carbohidrati (glucide) si lipide. Proteinele sunt mai putin utilizate drept sursa de energie. Necesarul energetic variaza cu varsta, sexul, greutatea, inaltimea, activitatea fizica desfasurata, conditiile de clima si starea de sanatate.
Greutatea ideala
Formula lui Broca G = T – 100
Principalul avantaj al formulei lui Broca este simplitatea acesteia. Dar din pacate aceasta formula nu se mai foloseste foarte des in zilele noastre deoarece da un rezultat gresit pentru persoanele inalte, distorsionand foarte tare greutatea ideala pentru aceste persoane. Formula lui Pende G = T / 2,4 Formula se aplica pentru ambele sexe, dar dezavantajul acestea este faptul ca supraestimeaza greutatea ideala in comparatie cu alte formule. Calcularea greutatii ideale in functie de inaltime si sex Formula lui Lorentz – Barbati: G = T – 100 – (T – 150) / 4 – Femei: G = T – 100 – (T – 150) / 2 Formula lui Lorentz a fost cea mai utilizata pentru a calcula asa numita greutatea ideala. Aceasta formula are avantajul de a indica o greutate ideala cat mai corecta pentru majoritatea persoanelor mai mari de 18 ani si cu o inaltime cuprinsa intre 1,4m si 2,2m. Formula lui Lorentz ia in calcul inaltimea si sexul individului. Principalul defect este ca nu tine cont de diferentele de constitutie si mai ales varsta individului. Calcularea greutatii ideale in functie de inaltime si varsta G = [(T – 100) + (V / 10)] X 0,9 Acesta formula generala se poate aplicata si la copii. Calcularea greutatii ideale in functie de inaltime, sex si varsta Formula lui Lorentz modificata – Barbati: G = [T – 100 – ((T – 150) / 4)] + ((V – 20) / 4) – Femei: G = [T – 100 – ((T – 150) / 2,5)] + ((V – 20) / 6) Calcularea greutatii ideale in functie de inaltime, varsta si constitutie Formula lui Cref – constitutie normala: G = (T – 100 + V / 10) X 0,9 – constitutie zmelta: G = (T – 100 + V / 10) X 0,9 X 0,9 – constitutie robusta: G = (T – 100 + V / 10) X 0,9 X 0,9 X 1,1 Formula lui Cref corecteaza formula lui Lorentz, fiind cea mai eficienta formula, aceasta ia in calcul constitutia si varsta fiecarui individ.
Indicele de masă corporală
Indicele de masa corporala: (IMC) (în engleză Body mass index, sau BMI) este un indicator statistic a masei unei persoane raportată la înălțimea persoanei respective. Prin urmare, este utilă numai pentru măsurarea unei populații și nu este folosită pentru a pune diagnosticul asupra unei singure persoane. A fost inventată între anii 1830 și 1850 ce către belgianul Adolphe Quetelet în timpul dezvoltării "fizicii sociale". O metodă foarte bună pentru verificarea stării de sănătate este evaluarea periodică a indicelul de masă corporală (IMC). IMC este o măsură care poate indica dacă o persoană are o greutate sanatoasă pentru înălțimea sa. Practic nu contează neapărat forma corpului deoarece greutatea optimă este calculată pentru o înălțime în mod particular. Deși e folositor pentru majoritatea oamenilor, IMC nu funcționează pentru toată lumea. NU se potrivește copiilor sau oamenilor în vârstă. De asemenea nu e relevant dacă aveți mulți mușchi din cauza că faceți mult sport. Mușchii cântăresc mai mult în comparație cu depozitele de grăsime, deci IMC va fi mai mare în cazul unui corp atletic. De exemplu jucătorii de rugby au un IMC care indică stare de obezitate, chiar dacă nu au grăsime corporala în exces. IMC sub 18,5 - Risc pentru sănătate: ridicat Aceasta valoare indică riscuri pentru sănătatea ta, este mult prea mică pentru o sănătate optimă. IMC 18,5-24,9 - Risc pentru sănătate: minim/scăzut IMC 25-29,9 - Risc pentru sănătate: scăzut/moderat IMC 30-34,9 - Risc pentru sănătate: moderat/ridicat IMC peste 35 - Risc pentru sănătate: ridicat Formula: Greutatea actuala(kg)/[inălțimea(m)]2 Indicele de masă corporală este definit ca raportul dintre masa corporală, exprimată în kilograme, împărțită la pătratul înălțimii, exprimată în metri. Formula are ca rezultat un cantitate exprimată în kg/m2.
IMC se poate determina folosindu-se graficul BMI, care are pe orizontală
greutatea (axa orizontală) și înălțimea (pe axa verticală), folosindu-se liniile de contur pentru diferite categorii de valori pentru valoarea indexului IMC.
Numarul de calorii arse
Numarul de calorii arse, reprezintă cantitatea minimă de energie
consumată (kcal/kJ) de corpul uman pentru a ne ţine în viaţă, când se află în stare de repaos complet, cu o activitate psihică normală, într-un mediu cu temperatură neutră şi cu inactivitate a sistemului digestiv. Energia (caloriile) sunt arse şi folosite de corpul uman pentru a respira, a pompa sângele, a menţine temperatura corpului, a funcţiona organele interne cum ar fi ficatul, creierul, inima, etc. Corpul uman consumă în jur de 60%..70% din energia noastră, fie îngerată prin alimente sau din rezervele corpului. Metabolismul bazal este factorul principal pentru a determina numărul de calorii necesare pentru a te menţine la o anumită greutate sau pentru a slăbi un anumit număr de kilograme. Acest metabolism bazal depinde de mai multi factori la rândul lui, printre care: Sexul - bărbaţii au o masă musculară mai mare şi ard mai multe calorii decât femeile Vârsta - cu vârsta metabolismul bazal scade cu 2% pe deceniu după vârsta de 20 ani Greutatea - metabolismul bazal creşte odată cu greutatea Dieta - foamea poate scădea metabolismul bazal şi arde mai puţine calorii Temperatura externă - expunerea la frig, creşte metabolismul bazal Glande - thyroxin este un factor important în creşterea metabolismului bazal. Cu cât mai mult thyroxin e produs, cu atât mai mult creşte metabolismul. Adrenalina de asemenea creşte metabolismul bazal. Grăsimea corporală - persoanele cu un raport de grăsime mai mică, au un metabolism bazal mai mare. Exerciţii - exerciţiile fizice nu doar influenţează greutatea corpului şi arderea de calorii, dar au şi influenţă asupra metabolismului bazal.
Documente similare cu Tulburari Ale Metabolismului Proteic Si Lipidic
