Sunteți pe pagina 1din 13

PSIHOLOGIA ADOLESCENTULUI

Am putea incepe discutia despre adolescenta prin definirea acesteia cu ajutorul celor
spuse de JJ Rousseau si anume ca aceasta ar reprezenta o a doua nastere. De ce, vom incerca
sa ne lamurim prin cele ce urmeaza in urma lecturilor din literatura de specialitate.

De foarte mare ajutor ne este psihanaliza lui Sigmund Freud, care, este fapt cunoscut,
sta la baza psihologiei si psihanalizei moderne.

Se poate spune ca modelarea unui individ este rezultatul procesarii de catre acesta a
unor multitudini de factori incepand de la nastere si pana la incetarea din viata. Totusi, mare
parte a modelarii se face simtita intr-un ritm alert in primii 30 de ani de viata, asadar vom
incerca o analiza a ceea ce se petrece de fapt in perioada in care experienta acumulata pana la
varsta de 14 ani (desi aceasta varsta nu constituie un reper bine definit) incepe sa modeleze
caracterul individului in cadrul unor conflicte care pun stapanire pe acesta si-l modeleaza pe
parcursul a mai multor ani pana la momentul in care se stabileste un echilibru intre
transformarile fizice si cele psihice, pana ce psihicul si fizicul se pun in concordanta si
lucreaza impreuna. Asta putem spune ca se intampla in jurul varstei de 24 – 25 ani.

In contextul celor prezentate mai sus am putea incadra perioada adolescentei intre varsta de
14 si 25 de ani, dar totusi trebuie sa spunem ca startul in adolescenta este dat totusi de
puternice modificari hormonale urmate de modificari sau maturizari fizice si de aceea varsta
de intrare in adolescenta este diferita si in functie de sex.

Adolescenta, este impartita in trei etape:

- preadolescenta (14-16 ani);

- adolescenta propriu-zisa (16/18 - 20 ani);

- adolescenta prelungita sau postadolescenta (18/20 - 25ani).

Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai

tulburi perioade din viata unui om. Este o perioada tensionata si confuza, in care modificarile
fizice (hormonale) sunt maxime, iar cele psihice extrem de tumultoase. Criza adolescentina a
fost considerata mult timp drept principala trasatura a acestei perioade de dezvoltare.
Acceptarea si adaptarea la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind problema
principala.

In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala, maturizarea


emotionala, stabilirea unei identitati personale, independenta si rebela fata de parinti si
profesori.

Planul psihic suporta la varsta adolescentei prefaceri profunde.

Este vorba de acele transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor
mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.

Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase,


complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai
calm sau mai navalnic, cu devansari spectaculoase, dar si cu intarzieri descurajante, la
sfarsitul acestui proces ne vom afla in fata prezentei unor structuri psihice bine inchegate si cu
un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntari dintre comportamentele
impreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale in care actioneaza
adolescentului si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete si posibilitatile
inca limitate de care dispune pentru traducerea lor in fapt, din ceea ce doreste societatea de la
el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce ii poate oferi
viata. Totodata, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe
care el le resimte, atat de nevoile aparute inca in pubertate, dar convertite acum sub alte
forme, cat si de noile nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului
mic, convertita in nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luand
forma creatiei cu valoare sociala, nu doar subiectiva. Nevoia de a fi afectuos se amplifica,
luand la inceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sa lase locul
unei 'reciprocitati' afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitatia instinctuala,
se instituie nevoia de a i se impartasi sentimentele. Nevoia de grupare se 'sparge',se destrama
pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relatiile
dintre sexe sunt foarte stranse, mai mult platonice, romantice, cu mare incarcatura de reverie
si fantezie; au loc furtuni afective, 'ruperi' spectaculoase si dramatice de prietenie.

Fenomenologia psihoanalitica a adolescentei

Din perspectiva psihoanalitica, fenomenologia adolescentei se centreaza in jurul


reorganizarii vietii interioare. Prima reorganizare priveste reprezentarea experientelor
corporale si sexuale: de timpuriu in pubertate, copilul simte initial ca aceste noi experiente
sunt externe siesi, dar cand toate merg bine, el/ea integreaza treptat corpul matur sexual ca pe
o sursa de mandrie si placere.

Concurent cu reorganizarea reprezentarii corpului in maturitatea lui sexuala si


dimensionala, exista reorganizari in legatura cu 'pornirile' (in special modularea agresivitatii si
fuziunea dintre agresivitate si tandrete), valorile (in special asumarea valorilor personale care
difera de cele ale parintilor), conceptele despre timp (in special dorinta adolescentului de a
avea o istorie personala si un viitor pe care el/ea poate sa-l prevada mai mult sau mai putin) si
sinele in relatiile cu ceilalti (in special posibilitatea de a impartasi experiente intime in afara
familiei si daruirea sau primirea de placeri sexua

Fiecare din aceste reorganizari apar pe fondul achizitionarii unor diverse preconditii in
timpul fazelor timpurii ale dezvoltarii, unei suficient de bune functionari fizice si cognitive
(care tin de intelect), suportului permanent din partea familiei si a altor adulti, in special
profesori, si a norocului de a gasi prieteni si a evita 'accidentele' ireparabile.

Desi majoritatea adolescentilor nu prezinta tulburari psihiatrice, aceasta faza


reprezinta o perioada cu o paleta larga de disturbari psihiatrice si comportamentale, incluzand
tulburarile afective, anorexia, suicidul si accidentele.

Nevoia de distractie a puberului se continua si in adolescenta, dar distractiile se


intelectualizeaza, sunt trecute prin filtrul personalitatii; alegerea distractiilor este electiva in
functie de propriile preferinte. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan.
Nevoia de independenta si autodeterminare a puberului se transforma in nevoia de
desavarsire, autodepasire, autoeducare a adolescentului care 'dispune' intr-o mai mare masura
de sine. Nevoia de imitatie a scolarului mic convertita in nevoia de a fi personal, a puberului,
suporta noi metamorfozari in adolescenta. La inceput , dorinta adolescentului de a fi unic se
amplifica mult luand forma nevoii de singularizare, de izolare, tanarul fiind preocupat si
absorbit aproape in exclusivitate de propria persoana, pentru ca spre sfarsitul adolescentei sa
ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activitati socialmente
recunoscuta si utila, valoroasa.

Nevoia de a fi o personalitate se manifesta adeseori prin tendinta expresa a


adolescentului spre originalitate, cele doua forme ale sale: creatia, producerea a ceva nou,
original, si excentricitatea.

Din dorinta de a iesi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul isi intrece
prietenii in comportamente sociale si deviante.

Un aspect deosebit de important care nu trebuie trecut cu vederea este acela ca


perioada pubertatii si a adolescentei este extrem de fragila din punct de vedere emotional si
poate lasa amprente puternice asupra formarii caracterului individului. Aceste amprente se vor
manifesta pe tot parcursul vietii si daca sunt de domeniul negativ vor da nastere la deviatii
comportamentale antisociale grave, care vor fi greu de tratat si modificat. De aceea este vital
ca parintii si scoala (profesorii) sa stie sa administreze corect manifestarile adolescentine sa
stie sa canalizeze tot conflictul adolescentin spre formarea unei persoane stabile din punct de
vedere emotional si social fara a prejudicia formarea personalitatii si identitatii viitoarei
persoane mature.

Deoarece in cadrul manifestarilor adolescentine, cele mai puternice sunt de ordin


emotional si mai ales sexual, cele mai des intalnite deviatii au ca drept baza inceperea vietii
sexuale. Trebuie sa tinem cont ca adolescentul cauta modele dupa care sa se ghideze, are
aspiratii si dorinte pe care nu stie sa le interpreteze, sa le ordone sau sa le canalizeze, care pot
deveni coplesitoare si bulversante si are nevoie de o “baliza” dupa care sa se ghideze.

De cele mai multe ori modelul, chiar daca din punct de vedere al recunoasterii este
negat puternic, este cel dat de parinte. Prima aspiratie a adolescentului este sa fie cel putin ca
mama sau tata, iar pe plan afectiv isi va cauta parteneri care sa se asemene cat mai mult cu
unul dintre parinti (in cazul fetelor tiparul urmarit este cel al tatalui, iar in cazul baietilor, cel
al mamei). Se intalneste foarte frecvent cazul in care primul impuls erotic este indreptat in
directia parintilor si se manifesta cu puternice accese de gelozie impotriva parintelui de
acelasi sex cu adolescentul/a. Definirea si analiza acestui tip de comportament a fost realizat
de catre S. Freud si poarta denumirea de Sindrom Oedip. Observarea la timp a manifestarilor
si administrarea corecta a situatiei de catre parinti si chiar cu ajutorul unui psiholog indreapta
adolescentul pe o cale normala. Esecul, in acest caz, duce la dezastru, mai ales daca unul
dintre parinti a ramas chiar el marcat in adolescenta si sunt frecvente situatiile in care se
ajunge la relatii sexuale intre parinte si adolescent, relatie acceptata de ambele parti. Aceasta
deviatie comportamentala va marca puternic viata viitorului adult si va produce deficiente
majore de adaptare sociala.

Prima problema pe care o intampina adolescentul este aceea a modificarilor corporale


care se succed intr-un ritm rapid, bulversandu-l, facandu-l sa se intrebe daca toate acestea sunt
normale. Aspectul fizic devine astfel o preocupare destul de importanta atat in viata fetelor cat
si a baietilor, deoarece de ea depinde in mare masura acceptarea sau respingerea intr-un
anumit grup. Micile 'defecte', ca de exemplu un nas mai mare sau niste urechi mai clapauge, o
inattime prea mare sau prea mica, sau cateva kg in plus, pot deveni un adevarat motiv de
depresie, anxietate, sau alte forme de tulburari comportamentale.

Transformarile fizice sunt percepute de adolescent ca o prima parola, dovada de acces


in lumea celor 'mari'. Astfel, transformarile psihice care le acompaniaza pe cele fizice, pleaca
de la dorinta de a nega cu ardoare, uneori cu revolta, identitatea sa de pana atunci, aceea de
'copil'. Adolescentul incepe sa-si ceara dreptul de adult, desi inca nu este pregatit nici
psihologic, nici social, nici profesional, nici economic sa o faca. Conflictele care apar nu sunt
numai intre acesta si parinti sau cadrele didactice, ci si in interiorul sau.

Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul isi elaboreaza instrumentarul psihic necesar


satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoastere si de creatie poate fi satisfacuta datorita faptului
ca in aceasta etapa inteligenta generala a copilului se apropie de incheiere. Se consolideaza
structurile gandirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de
anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic. Gustul excesiv pentru rationament, accesul
la notiunea de lege, reactivarea curiozitatii orientata spre explicarea rationala, cauzala a
fenomenelor si relatiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai ampla, filozofica a
realitatii, la aparitia atitudinilor critice fata de valori. Ca urmare, se dezvolta caracterul de
sistem al gandirii, dar si unele instrumente ale activitatii intelectuale (capacitatea de
argumentare si contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.).

In aceasta perioada se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea


verbala. Se adopta un mod propriu de semnatura, se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale
ce servesc in solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri intr-o conversatie, ca modalitati de
incheiere a convorbirilor etc.).

Constientizand valoarea de influentare a cuvantului, vorbirea devine mai nuantata,


plastica, se desfasoara in functie de particularitatile situatiilor (oficiale sau intime ).

Adolescentul isi doreste cu ardoare sa faca parte din grupurile pe care le frecventeaza,
sa fie admirat si apreciat, ba chiar sa devina un lider si orice aspect care i se pare ca-l face
diferit de ceilalti il pot marca teribil pe plan psihologic. Cele mai frecvente temeri legate de
aspectul fizic la acesta varsta sunt legate de organele genitale la baieti si de sani la fete.
Aceasta preocupare dominanta pentru aspectul fizic poate intra foarte usor in conflict cu
conceptiile si dorintele parintilor. Orice observatie pertinenta sau nu a parintilor va declansa
fara doar si poate revolta acestuia.

Iesirea din conformismul infantil, specific copilului mic, in ideea adolescentului este
independenta. Mai ales cea emotionala si mentala (a valorilor), din pacate de cea materiala
depinzand inca foarte tare, fapt care produce adeseori conflicte majore cu parintii si care poate
duce la deviatii comportamentale sociale grave.

Dobandirea independentei este cu atat mai revendicativa si mai dura cu cat limitele sunt mai
restrictive, cu cat parintii sunt considerati mai 'marginiti' si mai ales cu cat valorile impuse de
parinti sunt stricte si 'nenegociabile'. Comunicarea este la acesta varsta esenta modelarii. Criza
adolescentina poate consta deci, intr-o izbucnire de negatie sistematica a valorilor impuse si
neintelese sau inacceptate, a identitatii sale anterioare,de copil, pe care parintii se
incapataneaza sa o pastreze. In mintea adolescentului acest lucru, dreptul la statutul de matur,
se obtine sub orice forma, chiar prin incapatanare, rea vointa, imoralitate, fapte antisociale,
infractionalitate. Conformismul pare ca nu face parte din conceptele pe care le agreeaza la
aceasta varsta.

Criza de originalitate este alt aspect al acestei varste. Adolescentul considera omul
matur lipsit de de orizont, de imaginatie, conservator si marginit. Orice creatie, artistica,
tehnica, stiintifica, etc. este modul de delimitare fata de ceilalti, dovada a maturitatii si
capacitatilor sale, de independenta, nu in ultimul rand. Cerinta de originalitate este defapt
baza crearii indentitatii de sine.

Criza de originalitate din pacate insa, nu are doar o parte inclinata spre creatie. Exista
cealalta parte, care se manifesta acut prin nonconformism, prin agresivitate si decizii socante,
doar pentru a iesi in evidenta. De aici originalitatea uneori prea mare in vestimentatie si
coafuri, modul de ascultare a muzicii si genuri muzicale uneori de neinteles pentru cei maturi,
si temutul conformism de grup. In general, aceste aspecte daca nu sunt acutizate de catre
parinti printr-un comportament excesiv de restrictiv si impunator, sau din potriva unul excesiv
de 'laisse fair', trec odata cu maturizarea si conturarea identitatii de sine.

Adolescentul de azi va fi adultul de maine. Psihologii evidentiaza preocuparea


adolescentului in construirea noii identitati si arata ca multe dintre problemele experimentate
de adolescenti au la origine absenta unei identitati solide. Solutia psihologilor specialisti in
problemele adolescentei este de a crea metode sau 'spatii' pentru ca tanara persoana sa-si
descopere identitatea. Ei sugereaza o amanare a altor preocupari care sa-i creeze
adolescentului posibilitatea de a se angaja cu toata fiinta in dificila munca de a-si construi
imaginea de sine.

Psihologia de-a lungul timpului nu da insa raspunsuri complete la urmatoarele intrebari:


Cum se poate gasi adevarata indentitate? Cum pot fi ajutati adolescentii in construirea unei
imagini de sine reale? Cum isi pot stabili adevarata valoare? In sistemul de valori de-a lungul
timpului, identitatea este legata doar de noua infatisare fizica, de maturizarea psihologica si de
noul statut social.

Ce anume poate da valoare fiintei umane? Multi adolescenti tind sa-si dezvolte
imaginea de sine in baza unor aptitudini sau abilitati, prin comparatie cu ceilalti, sau cu o
imagine idealizata despre ceea ce ei ar trebui sa fie. Astfel, ei pot ajunge sa se considere lipsiti
de valoare, deoarece nu exceleaza in anumite domenii, sau nu pot fi capabili sa stabileasca
anumite relatii. Esecurile adolescentului in anumite domenii ale vietii conduc deseori la
sentimentul lipsei de valoare. De aici se pot naste conflicte interioare, care pot duce la
dezechilibre psihice si la un comportament deviant. Dovezile in acest sens sunt statisticile in
legatura cu delicventa juvenila si suicidul.
Adolescentii care intra in viata de adult fara a fi ajuns sa-si cunoasca adevarata
identitate si valoare personala, vor avea probleme cu ei insisi si vor intampina dificultati de
adaptare si integrare in societate. Este nevoie ca orice om, dar in special adolescentul care se
afla, prin specificul varstei, in cautarea propriei sale valori, sa cunoasca adevarul.

Pentru copiii care sunt vulnerabili din cauza dificultatilor preexistente, cum ar fi bolile
medicale cronice, dificultatile emotionale, intarzierile cognitive, sau povara unor conflicte
nevrotice timpurii putin rezolvate, intrarea in adolescenta, cu pornirea spre autonomie si noi
asteptari sociale, poate avertiza asupra unor schimbari in modelele anterior stabile de ingrijire
medicala sau de relatii parinte-copil.

Preocuparea pentru corp este o caracteristica proeminenta a adolescentei. Adolescentii


normali acorda o considerabila atentie pentru asigurarea atractivitatii fata de ceilalti. Totusi
corpul poate fi si pedepsit, mutilat si distrus de adolescentul care experimenteaza o tulburare,
o angoasa.

Balanta intre dragostea si ura adolescentului pentru corpul sau, intre autoingrijire si
autodistrugere, se poate schimba rapid, in mod repetat si precipitat. Adolescentul foloseste
corpul sau ca pe o scena pentru a interpreta mandria sau rusinea, veselia sau disperarea, un
mod de a fi frumos sau groaznic. Corpul poate fi vazut ca fiind al altuia, poate fi tratat cu
respect sau neglijat; ca fiind persecutor, poate fi ignorat sau atacat; ca fiind amant, poate fi
luat in grija sau expus in mod narcisistic.

Experienta si reprezentarea corporala

Din punct de vedere psihologic adolescentul poate experimenta schimbarile rapide din
corpul sau intr-un mod pasiv care poate reverbera cu experientele anterioare de umilire sau
dependenta. De asemeni, adolescentul poate simti ca el/ea este fortat(a) sa 'invete sa accepte'
ceea ce nu este sub controlul lui/ei.

Adolescentul poate incerca sa nege ceea ce se intampla cu corpul sau si sa tina la


interesele si formele sociale de latenta. Sau se poate simti comfortabil cu potentialurile in
crestere, sigur ca ceea ce i-a dat natura este in acord cu experientele anterioare pozitive. Sau,
mai frecvent, adolescentul poate reactiona la schimbarile din corp si din porniri cu un amestec
de anxietate si exaltare, de acceptare a ceea ce este inmagazinat pe langa hotararea de
transformare a pasivului in activ.

In incercarea de a avea un control activ asupra experientelor pasive ale pubertatii,


adolescentul poate incerca sa imbunatateasca natura - sa-si decoreze corpul cu coafuri si haine
speciale, machiaj si tatuaje; sa-si imbunatateasca silueta corporala prin scaderea greutatii,
dieta, sau cresterea in greutate prin marirea masei musculare; sau sa distorsioneze aparenta
corporala, sa transforme ceea ce copilul crede ca este pasiv ciudat (in ochii lui) in ceva ciudat
cu adevarat, prin haine la mana a doua, coafura nonconformista, cercei multipli, par lung, sau
orice altceva se defineste la un moment dat de catre grupul de varsta ca fiind 'cool'. Prin acest
design scenic, adolescentul reorganizeaza reprezentarea sa asupra corpului si semnificatiile
variatelor parti componente in relatiile cu ceilalti, inclusiv semenii de acelasi sex sau sex
opus, sau parintii. Cand nu este dusa prea departe, aceasta experimentare permite copilului sa-
si asume responsabilitatea asupra corpului sau , in noua sa forma, mirosuri, mod de provocare.

Pentru adolescentul vulnerabil, manipularea corpului ca pe un obiect poate deveni o


preocupare. Adolescentul poate crede ca viata este de nesuportat pentru ca nasul ei este prea
lung, penisul lui este prea mic, sau ea/el este prea mic(a) sau scund(a).

Reorganizarea reprezentarii corporale poate de asemeni deveni intersectata cu


reorganizarea relatiilor familiale sau cu alte schimbari ale sinelui, conducand, alaturi de alti
factori determinanti, la anorexie, bulimie, automutilare sau obezitate.

Cand corpul devine expresia conflictelor nevrotice si intrafamiliale, reorganizarea


sinelui se invarte in jurul reprezentarii corporale: cine detine corpul, cine este responsabil
pentru el, si cine se bucura de placeri sau suporta agresiunile.

DEZVOLTAREA COGNITIVA IN ADOLESCENTA SI POSTADOLESCENTA

Varstele omului se impun ca dimensiuni identitare primare ! Unul din criteriile cele
mai operationale de diferentiere a marilor varste ale omului, este acela al activitatii dominante
. Nu atat varsta cronologica, cat ceea ce poate face, la acea varsta, il deosebeste pe bebelus de
prescolar sau pe adolescent de adult.

Dezvoltarea scurta sau ontogeneza este reprezantata de totalitatea schimbarilor


sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale,care au loc pe parcursul vietii fiecarui om.
Dezvoltarea cognitiva, cea afectata,cea sociala, a personalitatii si dezvoltarea fizica,reprezinta
domeniile ontogenezei. Principalii factori ai ontogenezei sunt : ereditatea ; mediul si educatia .

Ereditatea este insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta,


mesajele de specificitate,sub forma codului genetic. Ereditatea este premisa biologica a
dezvoltarii. Ea poate fi : normala sau tarata. Prima poate fi valorificata sau nu de ceilalti
factori ( ex : o sensibilitate cromatica aparte, sesizata sau nu de anturaj, exersata de timpuriu
sau neglijata ) ; cea de-a doua varianta, poate fi compensata sau nu in diverse grade in functie
de gravitate ( ex. progresele pe care le pot obtine, in conditiile unei interventii educationale
speciale, copiii cu sindromul Down ).

Mediul este constituit din totalitatea elementelor cu care individul


interactioneaza,direct sau indirect in procesul devenirii sale. Mediul are o structura complexa,
ce include o multitudine de aspecte, de la elementele mediului natural – clima, relief etc, si
pana la cele ale mediului social imediat – familie, grup de prieteni etc. Mediul devine astfel, al
doilea mare factor al variabilitatii umane, pe langa cea oferita, din start de ereditate.

Educatia, se defineste ca fiind activitatea specializata, specific umana, care mijloceste


si sustine, in mod constient, dezvoltarea. Astfel, invatarea este element obligatoriu si
diferentiator in ontogeneza.
Cresterea capacitatii perceptive de reprezentare :

- scad pragurile senzoriale si creste operativitatea explorarii perceptiei a oricarui tip de stimul.
Pot estima mai bine lungimile, volumul, viteza, etc;

- adolescentii pot organiza si dirija propriile observatii;

- sunt posibilitati deosebite de reprezentare. Adolescentul este capabil sa realizeze cu usurinta


imagini foarte bogate in detalii ;

- pot cu usurinta sa reprezinte orice si sa verbalizeze imediat si nuantat.

Aspecte dominante care definesc locul adolescentului in procesul devenirii fiintei


umane :

- avans cognititv remarcabil ;

- depasirea identificarii cu parintii, iesirea de sub tutela familiei si scolii si integrarea in viata
sociala si culturala a comunitatii ;

- intensificarea cunostintei de sine, a cautarii identitatii de sine, a unicitatii si originalitatii ;

- parcurgerea unei faze decisive in cucerirea independentei si autonomiei;

- aparitia cunostintei apartenentei la generatie;

- construirea unor noi comportamente ale personalitatii si dezvoltarea lor intr-o structura
unitara care mediaza adaptarile eficiente la toate felurile de situatii.

Schimbarile cele mai importante :

- nivelul scolar, cel al liceului, aduce cateva schimbari in invatare :

- continuturile de invatare sunt amplificate cantitativ si calitativ ( ex. la unele discipline


studiate si in gimnaziu se parcurg noi teme, apar noi discipline );

- noi discipline ca logica, filozofia cer mari capacitati de abstractizare iar cele ca economia,
sociologice, psihologice, necesita efortul de intelegere a unor fenomene foarte complexe ;

- atitudinile adolescentilor sunt diferite, unii invata 4-5 ore/zi, altii mai putin ;

- se constituie un stil personal de activitate mentala ;

- dispun de capacitati fizice si psihice pentru a participa la munca in interes familial, iar altii
chiar incearca activitati productive sau comerciale care sa le aduca unele venituri ;

- participa la activitati culturale, sportive, din localitatea in care domiciliaza;

- nu mai este considerat copil de catre cei din familie si dobandeste independenta , i se
respecta dorintele si preferintele, este consultat in diferite probleme ;
- in cadrul scolii, profesorul le respecta punctele de vedere, sugestiile. Pot avea relatii de
cooperare cu profesorii in elaborare de lucrari la disciplinele preferate ;

- la 14 ani obtine buletinul, iar la 18 dreptul de vot.

ASPECTE ALE DEZVOLTARII BIOLOGICE

- la sfarsitul stadiului se ajunge la o inaltime medie intre 170-177 cm la baieti si 162-168cm la


fete. In mediul urban, cresterea in inaltime este mai accentuata ;

- cresterea in greutate este in jur de 60-65 kg la baieti iar la fete este puternic influentata de
modelele culturale ;

- procesele de osificare se continua si se desavarsesc intre 20-25 de ani ;

- se atinge o frumusete fizica specifica acestui interval al vietii ;

- se echilibreaza sistemul neuroendocrin, se inregistreaza un prim nivel al maturizarii sexuale


;

- sistemul nervos se perfectioneaza functional.

PARTICULARITATILE GANDIRII ADOLESCENTULUI SI POSTADOLESCENTULUI

- operatiile de gandire sunt eliberate de continuturile informationale carora li se aplica, ele


devin formale;

- operatiile se pot aplica rezultatului operatiilor anterioare;

- se formeaza si se consolideaza scheme de gandire;

- rationamentul ipotetico deductiv se realizeaza cu usurinta;

- gandirea adolescentului poate prelucra un mare volum de informatii si opereaza cu sisteme


variate de simboluri, pot rezolva diferite probleme;

- la 17-18 ani, se atinge varful dezvoltarii inteligentei din acest stadiu;

- in ansamblu, gandirea dolescentului este logica si profunda, organizata si sistematica,


riguroasa si reflexiva, deschisa la nou.

CARACTERISTICILE MEMORIEI ADOLESCENTULUI SI POSTADOLESCENTULUI

-cresterea volumului memoriei-atinge nivelul cel mai ridicat;

-dominarea memoriei logice;

-amplificarea capacitatilor de a memora laturile abstracte si generale ale cunostintelor;


- cresterea caracterului activ al memoriei exprimat in identificarea cu usurinta a ideilor
centrale, eliminarea detaliilor;

- existenta unui fond de cunostinte acumulat in timp, usureaza memorarea si patrunderea


altora noi;

- dezvoltarea metamemoriei care-i permite adolescentului sa sustina activ atat intiparirea cat si
pastrarea cnostintelor. El apeleaza la repetitii organizate si sistematice.

MANIFESTAREA IMAGINATIEI IN ADOLESCENTA SI POSTADOLESCENTA

- imaginatia creatoare implicata in invatarea prin descoperirea la diferite discipline scolare,


este favorizata de legaturile stranse cu gandirea ;

- imaginatia creatoare implicata activitatilor artistice se afla in stransa legatura cu specificul


afectivitatii

- visul de perspectiva, ca forma de imaginatie activa si creatoare este implicat in cristalizarea


idealului de viata.

LIMBAJ

-cresterea vocabularului,isi insusesc si limbajul calculatoarelor;

-apare cunoasterea unei alte limbi

EVOLUTIA ACTIVITATII, MOTIVATIEI SI VOINTEI ADOLESCENTULUI SI


POSTADOLESCENTULUI

Pe plan afectiv se produc mari schimbari . Particularitati :

a) Rezonanta afectiva ampla a tuturor felurilor de evenimente traite :

- mediul scolar genereaza bucuria succesului in urma examenelor (sau invers) ;

- emotii mai nuantate generate si de relatiile cu colegii: de prietenie, admiratie, incredere,


dispret, ura etc;

- sentimentele de stima fata de profesori, pretuire, respect ;

- situatiile familiale sunt generatoare de ample si profunde emotii (deces,divort etc).

b) Se amplifica si se consolideaza sentimente cristalizate in stadiile anterioare si totodata se


formeaza altele noi. Se traieste sentimentul primei iubiri.

c) Este un grad inalt de constientizare a experientei afectate. Adolescentul poate manipula voit
expresivitatea sa emotionala.
MOTIVATIA

- se manifesta activ trebuintele de autorealizare si autoafirmare (la scoala si nu numai);

- incepe o noua faza a cristalizarii interesului pentru viitoarea profesie;

- apare un mare interes pentru lectura;

- apare cunoasterea de sine si a celor din jur;

- se dezvolta noi forme de motivatie asa cum ar fi : conceptia de viata, idealul de viata,
aspiratii puternice de a se apropia de stadiul adultului.

VOINTA

- este implicata in optiunea pentru viitoarea profesie si a desfasurarii pregatirii in aceasta


perspectiva;

- este manifestata frecvent in realizarea in fapt a autonomiei si independentei.

Adolescentul este inclinat sa respinga tutela familiei si sa-si construiasca singur destinul .

PERSONALITATEA ADOLESCENTULUI SI POSTADOLESCENTULUI

Personalitatea adolescentului nu este inca nici omogena, nici precizata in mod


definitiv. Ii lipseste experienta. Criza de originalitate a adolescentului poate incepe in
pubertate si poate dura pana in postadolescenta. Este diferita de la o perosana la alta ca
intensitate, durata si consta, pe de o parte in despartirea de atitudinile si comportamentele
propriei copilarii (latura negativa a crizei) ;

dezvoltarea fortei Eu-lui, a constiintei de sine, a disponibilitatilor creatoare pe de alta parte


(latura pozitiva a crizei). Adolescentul isi formeaza un mod propriu de a intelege viata, isi
cristalizeaza o conceptie care-l calauzeste in alegerile pe care le va face.

O componenta orientativa a personalitatii este constiinta apartenentei la generatie.


Adolescentul nu doar se integreaza in grupuri, ci traieste apartenenta la comunitatea celor
care-i seamana,constata ce pot si ce fac acestia , ce pot ei. Consiinta apartenentei la generatie
poate genera manifestari protestatare afective (ex. revolte).

Se continua formarea idealului in viata care este acum constant si stabil, mai complex
elaborat, mai legat de ceea ce ofera societatea ( spre deosebire de preadolescenta).

Intre componentele orientative are loc si imaginea de sine care rezulta dintr-o orientare
constanta si o trebuinta marcanta de autocunoastere.

Adolescentul isi doreste sa-si descopere unicitatea si originalitatea propriei fiinte.

Astfel, tinerii adolescenti iti pot :


- gasi identitatea de sine, care le permite sa se integreze si adapteze bine la toate felurile de
imprejurari ;

- gasirea unei prea timpurii identitati care permite adaptarea in prezent, dar inchide
posibilitatea de realizare ale acelei persoane ;

- ramanerea multa vreme intr-o identitate confuza care genereaza fel de fel de schimbari
surprinzatoare;

- ajungerea la o identitate negativa prin identificarea cu grupuri si persoane deviante.

Eu-l fizic ramane in continuare in centrul autocunoasterii, favorizat de armonia


dezvoltarii biologice. Este valorizat in contextul relatiilor dintre sexe si de aceea, adolescentii
manifesta atitudini active de imbunatatire , fiind atenti la moda, silueta etc.

Pot aparea cu usurinta si complexe de inferioritate care sa-i faca sa fie retrasi, timizi,
tacuti, pasivi etc.

Eu-l spiritual – sunt deosebit de interesati de unele calitati cum ar fi nivelul propriu de
inteligenta si cultura sau alte caracteristici de personalitate care devin mai importante. Ii
nelinistesc lipsurile si defectele si isi intensifica efortul de a le inlatura.

Eu-l social este mai degraba consolidat in cursul acestui stadiu, deoarece exista deja un
grup sau grupuri stabile in care adolescentul se integreaza si si-a cucerit un loc si un prestigiu.

Ramane totusi sensibil la eventuala indiferenta a grupului de prieteni si a familiei si


poate trai mari dezamagiri sau se indarjeste sa le-arate ce poate .

James Marcia a elaborat teoria starilor identitare. El a plecat de la dilema majora a


adolescentei – identitate sau confuzie – din teoria lui E. Erikson. Varianta sa pune accent pe
doua activitati si anume : autochestionarea ( cine sunt ?) si angajarea ( ce fac ?).

Autochestionarea se poate instala progresiv sau brusc dar poate sa si lipseasca . Ea


directioneaza si sustine viitoarele asumari de roluri sau valori. Angajarea este dimensiunea
efectiva, practica, de validare interioara (ex. devin student, sofer etc si constat ca mi se
potriveste sau nu ).

Exista patru stari identitare :

- identitate realizata (persoana traverseaza etapa autochestionarii, concomitent cu angajarea sa


ferma, intr-o serie de roluri );

- identitate in moratoriu (autochestionarea exista, angajarea nu );

- identitatea acceptata (adolescentul nu a parcurs, cel putin vizibil, etapa autochestionarii si


este deja angajat pe o anumita linie, el a adoptat pur si simplu optiunile mediului sau familial-
“dai la contabilitate” );
- identitate difuza ( nu sunt prezente nici autochestionarul nici angajarea). Ea poate fi o stare
precoce, fie o stare post esec. Ea apare in urma unor angajari discordante cu dorintele sau
posibilitatile individuale ( sunt student la informatica dar doream la psihologie, iubesc pe
cineva care nu ma iubeste etc ). Ea poate fi la fel de valoroasa si in caracterizarea dinamicii
adolescentei, ca etapa a optiunii si schimbarii.

Adolescenta este astfel, varsta optiunilor majore !

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.didactic.ro/materiale-didactice/studiu-de-caz-psihologia-adolescentior-
tinerilor-si-adultilor
2. http://www.qreferat.com/referate/psihologie/PSIHOLOGIA-
ADOLESCENTULUI119.php
3. http://psihoterapeutul-tau.ro/8-reguli-psihologia-adolescentului/
4. https://www.didactic.ro/materiale-didactice/72508_referat-perioada-adolescentei