Interesele N.R.

C
Către,
Judecatoria Sibiu,
Domnule Presedinte,

Subsemnatul N.R.C. , domiciliat…. , în calitate de RECLAMANT, in

contradictoriu cu:

FOC, NA, ȘI NRL, in calitate de PÂRÂȚI, formulam prezenta:

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

prin care solicitam ca in urma citarii partilor și administrarii probatoriului

necesar, sa dispuneti:

1. Constatarea masei succesorale a defunctului N.O, decedat la data de 26:10:2001,

care este compusă din cota ½ din imobilul apartament situat în Sibiu, str A.S, și
cota de ½ din apartament situat în Sibiu pe strada A.A.

2. Să constatați faptul că moștenitorii legali ai defunctului N.O, decedat la data de

26:10:2001, sunt: reclamantul în calitate de fiu N.R.C cu o cotă de 3/8 din masa
succesorală, pârâtul N.R.L în calitate de fiu cu o cotă de 3/8 din masa succesorală
și pârâta N.A în calitate de soție supravețuitoare cu o cotă de 2/8 din masa
succesorală.

3. Să constatați faptul că pârâta F.O.C în calitate de fiica a defunctului este străina

de succesiune prin neacceptare.

4. Să dispuneți sistarea stării de indiviziune asupra apartamentelor menționate mai

sus prin atribuirea acestora în lotul pârâților N.R.L și N.A

5. Obligarea pârâților N.R.L și N.A la plata unei sulte către subsemnatul ce

reprezintă contravaloarea cotei de 3/8 din masa succesorală.

pentru urmatoarele motive:

În fapt, la data de 26:10:2001 tatăl subsemnatului, N.O, a decedat. În cursul

vieții, acesta a fost căsătorit de două ori și a avut 3 copii. Din prima căsătorie au
rezultat doi copii, respectiv subsemnatul și pârâta F.O.C . După divorțul de mama
noastră, subsemnatul împreună cu sora mea, pârâta F.O.C, am plecat definitiv din
țară, în anul 1992, stabilindu-ne în Venezuela.
Ulterior, defunctul s-a recăsătorit cu pârâta N.A, din aceasta casatorie
rezultând cel de-al treilea copil, respectiv pârâtul N.R.L.

1. Cea de-a doua casatorie a durat până in momentul decesului tatalui

subsemnatului. În timpul casatoriei au fost dobândite ca bun comun doua imobile,
apartamente unul situat în mun. Sibiu, strada A.S, iar altul situat strada A.A.

Întrucât, potrivit legii, decesul unuia dintre soți conduce la încetarea

comunității de bunuri trebuie lichidata aceasta comunitate. Lichidarea se face dupa
regulile stabilite in art. 357C.Civ., intre sotul supravietuitor și ceilalti mostenitori
ai sotului defunct cu care acesta vine in concurs.

Prima operațiune necesară a se efectua este stabilirea cotei parti a

defunctului din dreptul de proprietate devalmașa asupra celor 2 apartamente, cota
parte determinata pe baza atat a contributiilor la dobandirea acestora, cat si la
indeplinirea obligatiilor comune. În acest sens, prin art. 357 alin. 2, legiuitorul a
instuit o prezumtie legala relativa de contribuție egala.
Aplicand aceasta prezumție legala rezulta faptul ca defunctului, in calitate de
codevalmas, I se cuvine ½ atat din apartamentul situat in strada A.S, cat si ½ din
apartamentul situat în strada A.A., cealalta jumatate din fiecare apartament
revenindu-I paratei N.A. Este necesar a sublinia faptul că dreptul de proprietate
asupra cotei de ½ din fiecare dintre cele doua apartamente ii revin sotiei
defunctului in calitatea de codevalmas, adica titular al comunitatii (potrivit art. 357
alin 2), iar nu pe baza regulilor care guverneaza materia dreptului succesoral.

Așadar, masa succesorala a defunctului care urmeza a fi impartita intre

mostenitorii legali se compune din cota de ½ din imobilul apartament situat in
strada A.S, respespectiv cota parte ½ din imobilul apartament situat in strada A.A

2. Cu privire la cel de-al doilea petit, solicitam ca devoluțiunea succesorala

sa se faca potrivit dispozitiilor legale in baza principiilor generale ale
devolutiunii legale (1. chemarea rudelor la mostenire in ordinea claselor de
mostenitori; 2. principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din
aceeasi clasa, 3.principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si acelasi grad
chemate la mostenire) in sesul stabilirii unei cote de 2/8 patarei NA, 3/8 paratului
NRC și o cota de 3/8 subsemnatului și constatarea renuntarii la mostenire a paratei
FOC.

Regula generala de impartire a mostenirii legale este aratata in art. 963 C.

Civ, care prevede ca `Mostenirea se cuvine, in ordinenea si dupa regulile stabilite
in prezentul capitol sotului supravietuitor, si rudelor defunctului, si anume
descendentilor, ascendentilor si colateralilor dupa caz`

In vederea stabilirii vocatiei succesorale a paratei N.A intelegem sa dam

aplicabilitate prevederilor art. 970 C. civ., si urm. conform carora `Sotul
supravietuitor il mosteneste pe sotul decedat daca, la data deschiderii mostenirii
nu exista o hotarare de divort definitiva` și „ca este chemat la succesiune in
concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori.” Intrucat casatoria celor doi a
incetat prin moartea defunctului-tatal subsemnatului, iar nu ca urmare a desfacerii
acesteia printr-o hotarare de divort consideram ca parata N.A. are calitate de
mostenitor legal.
Pentru stabilirea cotei parti din masa succesorala care I s-ar cuveni
acesteia, consideram ca sunt incidente dispozitiile art. 972 alin. 1 lit. a) care arata
ca daca sotul supravietuitor vine in concurs cu descendentii (clasa 1) va culege un
sfert din mostenire`. Rezulta asadar ca paratei N.A, venind in concurs cu clasa
intai, i se cuvin 2/8 din intreaga masa succesorala.

Cu privire la vocatia succesorala a subsemnatului, precum si a paratilor

N.R.C. si FOC, aratam ca sunt incidente dispozitiile art. 975 C. Civ. care arata ca
„descendetii sunt copiii defunctului si urmasii lor in linie drepta la nesfarsit”, fara
a mai face disctinctie intre ei dupa cum provin din casatorii diferite sau din aceeasi
casatorie.
Pentru a stabili cota parte din masa succesorala a defunctului cuvenita
fiecaruia dintre noi „in concurs cu sotul supravietuitor, descendentii defunctului,
indiferent de numarul acestora, culeg impreuna trei sferturi din mostenire”. Ca
atare, noua- celor 3 copii ai defunctului- ni se cuvin 6/8 din mostenirea lasata.
Cu privire la modalitate de impartire a celor trei sferturi cuvenite art. 975
alin. 4 arata ca „mostenirea sau partea care li se cuvine descendentilor se imparte
intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire in nume propriu” Facand un
calcul matematic obtinem cate o cota de 2/8 din masa succesorala atribuita
fiecaruia dintre noi.

Pentru ca drepul nascut in patrimoniul nostru in calitate de succesibili la data

de 26.10.2001, sa poata fi consolidat sau dimpotriva desfiintat (intrucat
transmisiunea care opereaza de plin drept in favoarea tututror celor care au vocatie
la mostenire, nu e este nici obligatorie si nici definitive), legiutorul a instituit prin
art. 1103 C. Civ. un termen de decadere de 1 an, in care am avut dreptul dar si
obligatia de a ne exercita dreptul de optiune succesorala. În baza principiului
libertatii de optiune, consacrat de art. 1106 C. Civ, optiunea fiecaruia dintre noi
putea fi fie in sensul acceptarii mostenirii, fie din contra in sensul renuntarii la ea.
Data pana la care trebuia exercitat drepul de optiune succesorala a fost
26.10.2002.

Solicitam instantei constatarea faptului ca parata FOC este straina de

mostenire prin neacceptare. Dupa momentul mortii tatalui nostru, parata FOC a
avut o atitudine de dezinteres total fata de partea din mostenire care I s-ar fi
cuvenit, atat in interiorul termenului de optiune succesorala cat si dupa expirarea
acestuia.
Aceasta inactiune perpetua pana in momentul depunerii intampinarii in
prezenta cauza, consideram ca face pe deplin aplicabile prevederile art. 1112 C.
Civ. care arata ca ”Este prezumat pana la proba contrara, ca a renuntat la
mostenire succesibilul care, desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de
succesibiul, nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala, prin acceptarea
mostenirii sau renuntarea expresa la mostenire, in termenul de un an prevazut de
art. 1103”
Astfel, starii de fapt expuse I se aplica prezumtia relativa de renuntare la
mostenire care vine sa sactioneze inactivitatea paratei, instituita de legiuitor prin
dispozitiile legale mai sus amintite. Aceasta prezumtie legala devine aplicabila
numai din momentul implinirii termenului de 1 an de optiune succesorala.
Fiind o prezumtie relativa, aceasta poate fi combatuta ulterior prin orice
mijloc de proba, insă parata prin intampinarea depusa vine sa confirme ca nu a
acceptat mostenirea in termenul legal, fiind astfel straina de mostenire. (Astfel, in
ceea ce priveste dreptul sau de optiune nu opereaza renuntarea expresa la
mostenire din art. 1120 C.Civ., ci prezumtia instituita de art. 1120 Ci civ.)

În ceea ce priveste cota de 2/8 care I s-ar fi cuvenit patatei FOC,

dispozitiile art. 1121 C. Civ. arata ca „succesibilul care renunta este considerat ca
nu a fost niciodata mostenitor; partea renuntatorului profita mostenitorilor ….a
caror parte ar fi diminuat-o daca ar fi acceptat mostenirea” Așadar, cele 2/8 vor
fi distribuite catre subsemnatul și paratul NRL, deoarece prin coroborare cu
dispozitiile art. 975 C. Civ., facand parte din aceeasi clasa de mostenitori, cu noi
trebuia impartita. Pe cale de consecinta, subsemnatului ii va reveni o cota de 3/8
din masa succesorala, iar paratului NRL tot o cota de 3/8.
 Cu privire la cele solicitate de parati prin cererea reconventionala, aratam ca
pronunatarea unei hotarari in sensul de a recunoaste calitatea de mostenitori legali
doar reclamantilor reconventionali ar fi netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele
motive:
Incepand cu anul 1992 m-am stabilit in Venezuela. Ulterior defuctul s-a
recasatorit cu parata N.A, intemeindu-si o noua familie. Cu toate acestea,
subsemnatul am pastrat legatura cu noua familie, implicit cu paratii. Dovada a
relatiilor apropiate dintre noi sta si faptul participarii acestora alaturi de defunct la
emisiunea Sursprize- surprize, intrucat nu-mi mai vazusem tatal de o perioada de
aproximativ 10 ani. De asemenea, aceste relatii au fost mentinute si dupa moartea
tatalui meu.
Cu privire la afirmatiile paratilor NA și NRC ca subsemnatul nu am acceptat
mostenirea nici expres, nici tacit, aratam ca subsemnatul datorita distantei mari nu
aveam cum sa fac acte de acceptare expresa, insă am intreprins mai multe acte care
au valoare de acceptare tacita inauntrul termenului de optiune succesorala.
Astfel, dupa moartea defuntului, in interiorul termenului de optiune am
solicitat bunicilor paterni sa-mi trimita prin posta bunuri care a i-au apartinut
tatalui meu. Bunurile pe care le-am solicitat bunicilor mei sunt urmatoarele: un
tablou, un stilet militar, dar si obiecte manufacturate de catre acesta.
Potrivit art. 1141 alin. 2 C. Civ. In categoria amintirilor de familie sunt
incluse bunuri precum corespondenţa purtată de membrii familiei, arhivele
familiale, decoraţiile, armele de colecţie, portretele de familie, documentele,
precum şi orice alte bunuri cu semnificaţie morală deosebită pentru respectiva
familie.
Rezulta astfel, faptul ca printre bunurile cerute de la bunicii mei exista si
amintiri de familie; tabloul si stiletul militar.
Analizand disozitiile art. 1108 C. Civ care stabilesc ca acceptarea poate fi
tacita sau expresa, iar cea tacita atunci cand „succesibilul face un act sau un fapt
pe care nu ar putea sa il faca decat in calitate de mostenitor” prin raportare la
regimul juridic al amitirilor de familie, care stabileste in art. 1142 C. Civ, printre
altele, faptul ca „mostenitorii pot iesi din indiviziune cu privire la bunurile care
constituie amintiri de familie numai prin partaj voluntar” este clar faptul ca
subsemnatul, nu puteam primi aceste bunuri decat in calitate de mostenitor,
rezultand astfel un prin act de acceptare tacita a mostenirii.
In ceea ce priveste obiectele manufacturate de catre defunct pe care le-am
primit prin posta in Venezuela, aratam faptul ca acestea pot fi incluse in categoria
bunurilor proprii ale defunctului, excluzand ideea de amintire de familire prin
natura si utilitatea lor. Potrivit art. 340 lit e) C. Civ. in categoria bunurilor proprii a
sotilor „drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale
si asuma semnelor distincte pe care le-a inregistrat” Intrucat sunt bunuri proprii
ale defunctului acestea intra in masa succesorala ce urmeaza a fi impartita. Pe cale
de ceonsecinta, faptul solicitarii de catre subsemnatul si a intrarii in posesie
asupra unui bun din masa partajabila conduce fara echivoc la acceptarea
tacita a mostenirii.

Mai mult decat atat, potrivt art. 1110 alin. 2 C. Civ arata ca „pot avea
valoare de acceptare tacita a mostenirii actele de dispozitie, administrare
definitiva sau folosinta a unor bunuri din mostenire.” Dupa cum s-a aratat in
doctrina, folosinta confera posibilitatea de a folosi bunul direct si nemijlocit in
materialitatea lui. Intrarea in posesia efectiva a acestor bunuri presupune implicit si
un act de folosinta a acestora, fapt ce poate conduce din nou la o acceptare tacita a
masei succesorale cuvenite.
Intr-o decizie de speta (Trib suprem, dec 808/1959) a retinut ca „constituie
acte de acceptare tacita actele de folosinta a averii succesorale, de luare in
stapanire a unor bunuri succesorale in calitate de succesor”
Pe de alta parte, mi-am exprimat telefonic intentia de a participa la
succesiunea tatalui meu atat fata de bunicilor mei, cat si fata de paratii NA și NRL.
Astfel, din faptul exprimarii vointei mele fata de 4 persoane diferite, dar care aveau
legatura cu mostenirea rezulta in mod neechivoc dorinta subsemnatului de a
accepta mostenirea.
In Decizia civila nr. 41/R/25.01.2007 Curtea de Apel Bucuresti a retinut
faptul ca „acceptarea voluntara expresa poate rezulta si dintr-o simpla scrisoare
unui alt mostenitor, important fiind ca din continutul acesteia sa rezulte
neindoielnic vointa succesibilului de a accepta succesiunea” In prezenta speta nu
este vorba de o corespondenta scrisa, ci de una telefonica iar pe cale de consecinta,
nu poate fi vorba de o acceptare expresa, ci doar de una tacita. Din caractereul
repetat al acesteia, dar din faptul exprimarii verbale a dorintei de a participa de
succesiunea defunctului fata de parati, care au calitatea d succesori, rezulta in
mod neechivoc. intentia subsemnatului de avea calitatea de mostenitor.
De asemenea, acceptarea mostenirii este un act unilateral, iar acesta
produce efecte din momentul in care ajunge la destinatar, indiferent de modalitatea
prin care a fost transmisa.

In Decizia nr.c2065/2006 pronuntata de C:A. Timisoara instanta a retinut

faptul ca nu este eficienta afirmarea intentiei de a accepta succesiunea, fara ca
eredele sa si savarseasca anumite acte, carora legea sa șe confere valoarea unei
acceptari tacite... Iar simpla atentie de a accepta relatata unor terti nu poate avea
aceasta semnificatie. Prin interpretare, in speta supusa dezbaterii subsemnatul nu
numai ca mi-am exprimat verbal intentia de a participa la succesiune fata de parati
si fata de bunici, dar am si solicitat unele bunuri ale defunctului in posesia carora
am si intrat.
Intr-o alta decizie de speta, s0a considerat ca patrimoniul administrat atesta
preluarea de catre reclamant a nor bunuri din atrimoniul defunctei (o butelie de
aragaz si un butoi), iar din discutiile ce s0au purtat intre parti cu ocazia luarii lor
rezulta ca actul insusirii a fost facut cu intentia de acceptare a mostenirii. Acelasi
lucru s-a intamplat si in speta supusa dezbaterii.
Daca aceste acte au sau nu valoare de acceptare tacita instanta de fond este
suverana sa aprecieze daca aceste au sau nu valoare de acceptare tacita. Decizia
nr. 233/1916 Cas 1.

Desi privite in mod individual fiecare dintre aceste acte nu pot conduce
potrivit majoritatii doctrinei la o acceptare tacita, dar toate aceste acte, privite in
ansamblul lor, raportate si la faptul distantei foarte mare (aprox. 9 000 KM) de
casa, pot avea valoarea unei acceptari implicite a mostenirii.
Aratam, de asemenea, faptul ca in interpretarea art. 1110 alin. 2 C. Civ.,
doctrinarul Dan Chirica arata ca „pot avea acte de acceptare tacita de la caz la caz,
deci nu in toate situatiile, ci numai atunci cand prezumtia relativa care rezulta din
indeplinirea lor in sesnsul accpetari mostenirii nu este rasturnata prin proba
contrara” Aceeasi pozitie o are si un alt doctrinar Ioan Popa- Mosteniri si
liberalitati, care arata in lucrarea sa ca „neexercitarea dreptului de optune in
termenul prevazut de lege nu se confunda cu renuntarea la mostenire, ci da
nastere la prezumtia de renuntare. Din moment ce paratii nu au venit cu
argumente, dar mai ales cu dovezi in senul rasturnarii acestei prezumtii relative,
subsemnatul prin actele facute am acceptat in mod tacit partea de succesiune care
mi se cuvenea.
Mai mult decat atat, un alt doctrinar, Alexandru Bacaci arata in lucrarea sa
faptul ca desi acestea pot fi privite ca bunuri singulare, acceptarea tacita a
mostenirii pe care actele o exprima priveste intreaga mostenire. De asemena
datorita principiului indivizibilitatii optiunii succesorale desi au fost acceptate doar
bunuri singulare, aceste acte valoreaza acceptarea intregii mosteniri.

De asemenea, aratam faptul ca in materia vanzarii mostenirii, se prevede in

art. 1752 alin. 2 C. Civ. ca „ Dacă amintirile de familie au valoare patrimonială
însemnată, vânzătorul care nu şi le-a rezervat expres datorează cumpărătorului
preţul lor la data vânzării.” Acesta este un alt exemplu de dipozitie legala pe care
daca l-am aplica la starea de fapt in ipoteza in care am aratat ca valoarea bunurilor
primite in Venezuela este destul de ridicata, face ca acestea sa fie excluse din
notiunea de amintiri de familie a caror primire nu are valoare de acceptare tacita.
 Mai mult decat atat, in doctrina se arata faptul ca preluarea din succesiune a
uno bunuri care prin natura, valoarea si numarul lor, exclude ideea unor amintiri de
familie, este de natura sa justifice concluzia ca a fost facuta si in vederea
acceptarii mostenirii.
De asemenea, intr-o alta decizie DEC. NR. 2193/1990, în Dreptul nr 7-8, pg
. 125 ] s-a aratat ca actele de administrație care nu au caracter urgent și care
angajează viitorul, actele de folosință a bunurilor succesorale și în special actele
de dispoziție implică acceptarea pentru că succesibilul s-a comportat ca un
proprietar și nu a putut săvărși actele fără a fi voit să accepte moștenirea ,, Or
natura caracterului urgent nu rezulta din nici un eventual pericol care sa afecteze
bunurile in materialitatea lor. De asemenea, nici faptul au fost trimise la o distanta
asa mare prin posta, nu s-a datorat unei urgente, ci dimpotriva, datorita intentiei
subsemnatului de a le insusi in calitate de mostenitor.
Intr-o alta decizie de speta s-a stabilit ca Acceptarea unei succesiuni poate
rezulta si tacit din numite fapte necontestate care petrecute inauntrul termenuli de
optiune succesroala fac sa se presupuna vointa de a accepta . ,, [ T.reg Succeava,
dec. civ nr. 1141/1955)
Luarea in folosinta a unor bunuri succesorale poate fi interpretata, prin ea
insasi, ca o dovada de acceptare a succesiunii [ TS, S. CIV ; DEC NR. 643/1999 ]

3. Cu privire la modalitatea de iesire din indiviziune solicitam ca aceasta

sa se realizeze prin atribuirea celor doua apartamente in lotul paratilor N.A și
N.R.C. cu obligarea acestora la plata catre subsemnatul a unei sulte ce
reprezinta contravaloarea cotei de 3/8 din masa succesorala, pentru
urmatoarele considerente:

Potrivit art. 1143 C. Cv. „ Nimeni nu poate fi obligat a ramane in

indiviziune. Mostenitorul poate iesi oricand din indiviziune, chiar si atunci cand
exisa comventii sau clauze testametare care prevad altfel”. Așadar, in baza acestei
prevederi legale solicitam instantei iesirea din indiviziune.

Invederam instantei, faptul ca solicitarea de a atribuire a celor doua

apartamente paratilor cu consecinta obligarii acestora la plata unei sulte ce
reprezinta contravaloarea celor 3/8 din masa succesorala cuvenite subsemntatului
vine ca urmare a faptelor realizate de catre parati.

Astfel, la data de 08.05.2003 paratii N.A. si NRL au mers la notarul public

in vederea dezbaterii succesiunii dupa defunctul NO. Desi aparent acesta este un
lucru normal, totusi acestia au mers acolo cu intentia de ne exclude de la mostenire
atat pe subsemnatul cat si pe parata FOC.
 In fata notarului, in ciuda faptului ca am pastrat legatura cu acestia atat pe
parcursul vietii defunctului(ne-am intalnit inclusiv la emisiunea surprize-surprize)
cat dupa moartea acestuia, paratii au declat nu numai ca defuntul NO nu a mai fost
casatorit, dar mai mult decat atat si faptul ca nu mai are alti copii in afara de
paratul NRL.
Toate aceste fapte au fost constate de catre instanta penala in urma plangerii
penale depuse de catre subsemnatul. Mai mult decat atat, in urma obtinerii
certificatului de mostenitor, paratii au vandut cele doua imobile catre un tert de
buna credinta.

Conform art. C. Civ. 684 alin 2 „partajul facut fara partciparea tuturor
coproprietarilor este lovit de nulitate absoluta”, iar in prin sentinta penala
certificatul de mostenitor a fost anulat (lovit de nulitate relativa).
Ca atare, pe langa faptul ca partajul a facut cu nerespectarea dispozitiilor
legale, paratii s-au si folosit de forta juridica a certificatului de mostenitor pentru a
indice in eroare tertii care au cumparat imobilelor.

Nuliatea certificatului de mostenitor, nu afecteaza cu nimic actele de

vanzare incheiate cu tertii de buna credinta, pentru ca odata eliberat, acesta
constituie doar un mijloc de dovada a: calitatii de mostenitor, cota-parte ce revine
fiecarui comestenitor, si componenta masei succesorale (art. 114 alin. 3 legea nr.
36/1995 coroborat cu art. 1133 C. Civ.). Intrucat notarul public nu poate
intotdeauna sa verifice veridiciatea probelor administrate acesta poate fi contestat
de cei interesati. Totusi, forta probanta face dovada deplina pana la declararea sa
ca fals, fapt ce a facut ca tertul sa fie de buna credinta.
De asemenea, nici faptul eliberarii acestuia la o distanta de aproximativ
2 ani de la data mortii lui de cuius nu prezinta vreo relevanta juridica, intrucat
potrivit dispozitiilor legale cuprinse in legea 36/1995- lg notarilor publici si a
activitatii notariale, certificatul de mostenitor se eliberea ca regula dupa expirarea
termenului de prescriptie a dreptului de optiune
Astfel, odata acceptata succesiunea in termenul prevazut de lege, certificatul
de mostenitor, care este un act constatator (probator) poate fi eliberat oricand,
titlul translativ de proprietate mortis causa constituindu-l mostenirea legala, cu
efecte de la data deschiderii mostenirii, iar nu intrumentul probator (adica
certificatul de mostenitor)..

Nulitatea absoluta a partajului. Partajul este o modalitatea prin care s-a

iesit din indiviziune, insa datorita faptului ca a fost realizata fara participarea
tuturor mostenitorilor, acesta este lovit de nulitate absoluta. Efectele acestei
nulitati exprese fac ca partajul sa fie desfiintat cu efect retroactiv, ex tunc,
renăscând astfel starea de indiviziune a mostenitorilor. Pe cale de consecinta,
trebuie efectuat un nou partaj, care sa respeste toate regulile pentru a putea fi
realizat valabil.
Cu privire la modalitatea sa de efectuare solicitam ca acesta sa se
realizeze cu aplicarea dispozitiilor art, 676 alin 2 lit. a) C. Civ. care arata partajul
se poate realiza prin „atribuirea intregului bun, in schimbul unei sulte, in
favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora”
Din moment ce dorinta initiala a paratilor (dovedita ulterior prin
fapte) cu privire la situatia juridica a imobilelor a fost aceea de dobandi dreptul de
proprietate asupra lor, pentru ca ulterior sa poata fi valorificate pe calea vanzarii
consideram ca se impune atribuirea acestora in lotul paratilor.
Actele de vanzare realizate fara acordul subsemnatului1 (care era
necesar potrivit art. 641 C. Civ.) raman totusi valabile dupa cum doctrina si
practica judiciara s-au orientat spre a mentine in totalitate actul in baza principiului
error communis facit ius2. Astfel, aceasta constituie o exceptie de la principiul
resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Mai mult decat atat, analizand dispozitiile legale in materia cartii
funciare care ar putea fi incidente in prezenta speta (art. 900 si urm. C. Civ.), nu
exista nici o situatie care sa-i permita subsemnatului readucerea bunurilor la masa
succesorala, intrucat tertul a fost de buna credinta.
Ca atare, pentru ca tot ce subsemnatul ar putea obtine este tot o
suma de bani care sa reprezinte contravaloare cotei de 3/8 ce mi se cuvine,
aceasta modalitate de realizare a partajului se impune a fi adoptata.

1
SE APLICA REGULILE DE LA VANZAREA BUNURILOR AFLATE IN COPROPRIETATE, IAR NU CELE DIN MATERIA
VANZARII BUNULUI ALTUIA. – FR. DEAK – CONTRACTE SPECIALE.
2
Conditii : - actul sa fie cu titlu particular,
2. actul sa fie cu titlu oneros,
3. tartul sa fi fost de buna credinta
4. sa fi existat o eroare obsteasca- valoare juridica pana la declarearea in fals.