Sunteți pe pagina 1din 13

Structura procesului de productie

A. Procesele directe
Din procesele directe de productie, fac parte procesele de baza si procesele de asigurare a calitatii productiei.
1. Procesele de baza
Procesele de baza au ca scop efectuarea produselor care fac parte din obiectul de activitateal organizatiei si detin
ponderea cea mai mare in structura procesului de productie globala. Procesele de baza pot fi:
 Procese de baza pregatitoare;
 Procese de baza prelucratoare;
 Procese de baza de montaj;
 Procese de baza de finisare.

2. Procese de asigurare a calitatii productiei


Procese de asigurare a calitatii productiei au ca scop executarea unor lucrari pentru verificarea din punct de vedere
calitativ, cantitativ si functional a productiei executate.

B. Procesele indirecte
Din cadrul proceselor indicrecte fac parte:
1. Procesele auxiliare
2. Procesele de servire a productiei
3. Procesele de inovare

1. Procesele auxiliare
Procesele auxiliare au drept scop executia unor unuri materiale sau a unor lucrari care nu se incadreaza in obiectul de
activitate al firmei, dar asigura desfasurarea normal a proceselor de baza. Cateva exemple de procese auxiliare, sunt:
 Intretinerea si reparatia utilajelor;
 Executarea modelelor necesare fabricarii produselor;
 Obtinerea diferitelor forme de energie.

2. Procesele de servire a productiei


Aceste procese au drept scop prestarea unor servicii care nu se incadreaza in obiectul de activitate al firmei dar
conditioneaza desfasurarea normala a proceselor de baza si a celor auxiliare. Procesele de servire a productiei pot fi:
 Transportul intern (al materiilor prime si produselor intre verigile de productiei din cadrul firmei sau intre locurile de
munca din cadrul aceleiasi verigi de productie)
 Transferul energiei in cadrul locurilor de munca;
 Depozitare a productiei sau materiilor prime la locurile de munca.

3. Procesele de invoare a productiei


Procesele de inovare asigura:
 Modernizarea proceselor si operatiilor tehnologice;
 Pregatirea tehnologica si constructive a noilor produse lansate in fabrica;
 Modernizarea tehnologica.

C. Procesele complementare
Din cadrul proceselor complementare fac parte:
1. Procesele anexe
2. Procesele de service

1. Procesele anexe
Procesele anexe au drept scop executarea unor lucrari in vederea pregatirii productiei reziduale rezultate din procesele
de baza (rebuturi, resturi tehnologice, deseuri) pentru a le valorifica prin vanzare.

2. Procesele de service
Aceste procese au ca scop prestarea unor servicii post-vanzare pe perioada de garantie la beneficii.

Tipuri de productie

Managementul functiunii de productie este influentat in mare masura de tipurile de productie existente la nivelul
organizarii sau al unei verigi de productie din cadrul organizatiei.
Tipul de productie poate fi definit ca fiind o stare functionala a unei verigi de productie determinate de totalitatea
factorilor tehnici si organizatorici ce caracterizeaza:
- Nomenclatorul produselor executate de organizatie;
- Volumul productiei pe fiecare pozitie din nomenclator;
- Stabilitatea in timp al nomenclatorului, volumului si structurii productiei;
- Modul de deplasare al produselor intre locurile de munca;
- Gradul de specializare a locurilor de munca, utilajelor si muncitgorilor care deserves aceste utilaje.

In practica, la nivelul organizatiei exista 3 tipuri de productie:


1. Productia in masa;
2. Productia in serie;
3. Productia individuala.

1. Productia in masa
Conditia existentei acestui tip de productie este ca la fiecare loc de munca din structura verigii de produtiei analizata sa
se execute o operatie tehnologican la un singur tip de produs. O alta conditie este respectarea urmatoarei relatii matematice:
𝑸 × 𝒏𝒕 ≥ 𝑻𝒅 , unde:
Q = cantitatea de produse executate a locul de munca respective din tipul respective de produs in perioada analizata;
nt = norma de timp (timpul normat unitar) necesar executiei unei unitati din produsul respectiv la locul de munca in perioada
analizata;
Td = timpul disponibil de functionare al locului de munca respective in perioada analizata;

Relatia ne demonstreaza ca timpul necesar prelucrarii cantitatii Q de produse (din timpul respective de produs) asigura
ocuparea complete a fondului de timp disponibil a locului de munca respective pe perioada analizata. Prin urmare, la fiecare
loc de munca se executa un singur tip de produs.
a) 𝑸 × 𝒏𝒕 = 𝑻𝒅 ;
Pentru pelucrarea productiei Q este necesar un singur loc de munca de tipul respetiv;
b) 𝑸 × 𝒏𝒕 > 𝑻𝒅 ⟹ 𝑸 × 𝒏𝒕 = 𝑵𝒍𝒎 × 𝑻𝒅 , unde:
Nlm = nr. locuri de munca.
Pentru prelucrarea productiei Q sunt necesare Nlm de tipul respective.

Productia in masa este caracterizata prin:


- Nomenclatura productiei executate este exesiv de redusa; ea cuprinde un singur tip de produs sau cel mult 2 cu o
pondere majoritara a unuia dintre ele;
- Volumul productiei pe fiecare pozitie din nomeclator este foarte mare (se realizarea cantitatiti in masa din productia
respectiva);
- Gradul de stabilitate in timp a nomenclatorului, volumului si structura produselor este foarte mare. Modificarea
acestora de la 1 an la altul sau intre diferite perioade partiale din timpul aceluiasi an sunt inexistente;
- Locurile de munca, utilajele si muncitorii care deservesc aceste utilaje au un grad ridicicat de specializare pe produs;
- Deplasarea produselor intre locurile de munca se realizeaza bucata cu bucata folosind mijloace de transport cu
deplasare continua (benzi rulante).
Tipul productiei in serie

Conditia existentei acestui tip de productie este ca la fiecare loc de munca din structura verigii analizatesa se realizeze
operatii tehnologice la mai multe tipuri de produse. Putem spune ca la fiecare loc de munca trebuie sa se respecte urmatoarea
relatie matematica:
𝑸 × 𝒏𝒕 < 𝑻𝒅
Conform relatiei, timpul necesar executarii cantitatii Q de produse pentru nu anumit tip de produs este insufficient
pentru ocuparea complete a fondului de timp disponibil de functionare a locului de munca respectiv pe perioada analizata. Prin
urmare, se executa mai multe operatii la mai multe tipuri de produse.

Productia in serie este caracterizata prin:


- Nomenclatura productiei executate este mai mare decat la productia in masa. In functie de tipurile de produse
executate, productia in serie se imparte in:
o Serie mare: 2-6 tipuri de produse;
o Serie mijlocie: 7-10 tipuri de produse;
o Serie mica: 11-20 tipuri de produse.
Nomenclatura produselor executate creste semnificativ de la seria mare, la seria mica.
- Volumul productiei pe fiecare pozitie dn nomeclator scade comaprativ cu productia in masa , astfel incat volumul
productiei la productia in serie mare este mai mare decat la seria mijlocie si mica.
- Gradul de stabilitate in timp al nomenclatorului, volumului si structura productivitatii este relative scazut. Modificarile
care apar de la un an la altul sau intre diferitele perioade partiale din timpul aceluiasi an se amplifica semnificativ de la
seria mare spre seria mica.
- Locurile de munca, utilajele din dotarea lor si lucratorii care deserves aceste utilaje au un grad redus de specializare pe
produs, in cazul seriilor mari si un grad universal in cazul seriilor mici.
- Deplasarea produselor intre locurile de munca se face pe loturi de productie sau pe loturi de transport de dimenisuni
variabile, in conditiile folosirii unor mijloace de transport cu deplasare discontinua.

Tipul de productie individuala

Conditia existentei acestui tip de productie este ca la fiecare loc de munca din structura verigii de productie analizata
sa se execute operatii tehnologice la o gama foarte variata de feluri de produse. Putem spune ca la fiecare loc de munca
trebuie sa se respecte urmatoarea relatie matematica:
𝑸 × 𝒏𝒕 ≪ 𝑻𝒅
Conform relatiei, fondul de timp necesar producerii cantitatii Q unui singur tip de produs nu acopera timpul
disponibil.Pentru incarcarea completa a timpului disponibil de functionare a locului de munca respective este necesar sa se
execute o gama variata de produse la locul de munca respectiv.
Productia individuala este caracterizata de urmatoarele trasaturi:
- Nomenclatura productiei executate este foarte variata, putand ajunge pana la 100 de pozitii diferite in nomenclator.
- Volumul productiei pe fiecare pozitie din nomenclator este excesiv de reuds. Se poate executa cate un exemplar din
fiecare tip de produs.
- Gradul de stabilitate in timp al nomenclatorului, volumului si structurii productiei este foarte scazut. Apar modificari
importante chiar de la o zi la alta. Executarea anumitor produse se repeta la interval de timp neregulate say by se nau
repeta niciodata, in cazul produselor la comada.
- Locurile de munca si utilajele din doatarea lor au caracter universal, iar lucratorii care deserves aceste utilaje au o
calificare ridicata, sunt polivalenti pentru a efectua operatii tehnologice la o gama foarte variata de produse.
- Deplasarea produselor intre locurile de munca se realizeaza pe loturi de dimensiuni mici.

In practica, la nivelul organizatiei, tipurile de productie sunt grupate in 2 mari categorii:


- Productia in masa si productia in serie mare;
- Productie in serie mijlocie, mica si productia individuala: in cazul acestor setii de productie, caracterul universal al
echipamentelor tehnologice si al reurselor umane folosite permite adaptarea rapida si cu costuri mici a productiei la
modificarile frecvente care pot aparea, rezultand flexibilitate ridicata. Datorita acestorn characteristic, aceste tipuri de
productie sunt cele mai des folosite in cadrul organizatiilor.

Configuratia fluxurilor tehnologice specific productiei

Fluxul tehnologic reprezinta deplasarea materiei prime intre verigile de productie ale unei organizatii sau intre locurile
de munca din cadrul aceleiasi verigi de productie de la prima si pana la ultima operatie tehnologica din procesul tehnologic al
produsului respectiv.
Exista 2 categorii de fluxuri tehnolgice:
- Fluxuri tehnologice generale atunci cand deplasarea materiilor prime se realizeaza intre verigile de productie la nivelul
organizatiei;
- Fluxuri tehnologice partiale atunci cand deplasarea materiilor prime se realizeaza la nivelul aceleasi verigi de productie
intre locurile de munca.

Configurarea fluxurilor tehnologice indica urmatoarele tipuri:


1. Fluxuri tehnologice monoliniare: intra o singura materie prima (m) prelucrata prin operatii succesive de-a lungul unei
singure linii de productie de unde rezulta un singur tip de produs (p).
2. Fluxuri tehnologice convergente: intra mai multa materii prime (m1, m2, m3) prelucrate pe linii de productie diferite
de unde rezulta componentele produselor (C1, C2, C3) care converg pe o liniefinala de amestec/montaj, rezultand un
singur produs (p).

3. Fluxurile divergente: intra o singura materie prima (m) prelucrata pe o linie de productie intermediara prin operatii
tehnologice successive de unde rezulta un semifabricat distribuit apoi pe linii de productie diferite de pe fiecare linie
obtinandu-se un tip de produs (p1, p2, p3).

4. Fluxul convergent – divergent: intra mai multe materii prime (m1, m2, m3) prelucrate pe linii de productie diferite de
unde rezulta componentele produsului (C1, C2, C3) care converg pe o linie de productie intermediara de
amestec/montaj obtinandu-se un produs intermediar care este distribuit apoi pe linii de productie diferite, de pe
fiecare linie de productie rezultand cate un tip de produs (p1, p2, p3).

Alegerea variantei tehnologice optime

In cazul in care un produs pote fi realizat in mai multe variante de procese tehnologice se pune problema alegerii
variantei optime din punct de vedere economic. In acest scop se foloseste indicatorul COSTUL TEHNOLOGIC UNITAR.
Costul tehnologic reprezinta suma cheltuielilor care depind de o anumita varianta tehnologica. Aceste cheltuieli se
impart in:
- Cheltuieli variabile: sunt acele cheltuieli care isi modifica volumul direct proportional cu marimea cantitatii de produse
fabricate.
- Cheltuilei conventional constante: sunt acele cheltuieli care nu isi modifica volumul cu schimbarea cantitatii de
productie.
Relatia matematica care exprima costul tehnologic unitar este:
𝑪𝒄𝒕
𝑪𝒕𝒖 = 𝑽 + , in care:
𝑵
- Ctu = cost tehnologic unitar;
- V = cheltuieli variabile in unitati valorice/bucata;
- Cct = cheltuieli conventional constante;
- N = marimea lotului de fabricatie.

Exista o cantitate de productie numita CANTITATE CRITICA pentru care costurile tehnologice unitare a 2 variante
tehnologice sunt egale:
𝑪𝒄𝟏 𝑪𝒄𝟐 𝑪𝒄𝟏 −𝑪𝒄𝟐 𝑪𝒄𝟐 −𝑪𝒄𝟏
𝑪𝒕𝒖𝟏 = 𝑪𝒕𝒖𝟐 ⇒ 𝑽𝟏 + = 𝑽𝟐 + ⟹ 𝑽𝟏 − 𝑽 𝟐 = ⟹ 𝑵𝒄𝒓𝒊𝒕 =
𝑵𝒄𝒓𝒊𝒕 𝑵𝒄𝒓𝒊𝒕 𝑵𝒄𝒓𝒊𝒕 𝑽𝟏 −𝑽𝟐

Organizarea productiei in flux

Aceasta forma de organizare a productiei o intalnim in cazul productiei in masa si in serie mare si prezinta urmatoarele
trasaturi caracteristici:
1. Divizarea procesului tehnologic pe operatii si precizarea ordinii successive executarii operatiilor;
2. Repartiarea executarii unei operatii, respective grup de operatii pe un anumit loc de munca;
3. Amplasarea locurilor de muncain ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice sub forma liniilor de
productie in flux;
4. Trecerea productiei intre locurile de munca se face in mod continuu/discontinuu cu ritm liber/reglementat in functie de
gradul de sincronizare in timp a executarii operatiilor tehnologice;
5. Executarea concomitenta a operatiilor pe toate locurile de munca in cadrul liniei de productie in flux;
6. Deplasarea produselor intre locurile de munca se face folosind mijloace de transport adecvat;
7. Executarea in cadrul acestor forme de organizare a productiei in flux sau a catorva tipuri de productie cu un grad mare
de asemanare din punct de vedere constructive si tehnologic.

Fundamentarea parametrilor de functionare ai liniei de productie in flux

Liniile de productie in flux au rezultate economice favorabile daca functioneaza pe baza unor parametrii foarte bine
fundamentati. Acesti parametrii sunt:
1. Tactul de productie reprezinta intervalul de timp la care un produs iese sub forma finita de pe linia de productie in
flux.
Relatia matematica ce caracterizeaza tactul de productie este:
𝐓𝐝 × 𝟔𝟎
a) 𝑻 = , unde:
𝐐
Td = fondul de timp disponibl de functionarea liniei in flux in perioada considerate;
Q = cantitatea de productie ce urmeaza a fi prelucrata pe linia de productie in flux in perioada analizata;

Aceasta relatie este valabila in cazul liniilor de productie in flux monovaloric care prelucreaza un singur tip de produs.
In cazul in care apar intreruperi reglementate in cadrul unui schimb de lucru, marimea timpului disponibil de functionare a
liniei trebuie diminiuata cu aceste intreprinderi:

𝐓𝐝 × 𝟔𝟎−𝐈 𝐓𝐝 × 𝟔𝟎×𝐤
𝐓= = , unde:
𝐐 𝐐
I = marimea intreruperilor reglementate in cadrul unui schimb: pauza de masa, schimb de tura, reglare utilaje etc.
K= coefficient de utilizare a timpului disponibil.

b) In cazul liniilor de productie in flux pe care se prelucreaza sau care executa mai multe tipuri de productie
asemanatoare din punct de vedere tehnologic si constructive (linii polivalente) relatia se modifica.
 Daca pe liniile de productie se executa 3 tipuri de produse A, B, C, pentru care normele de timp sunt diferite se va
allege din cele 2 produse un produs reprezentativ. Alegem ca produs reprezentativ pe acela care se fabrica in
cantitatea cea mai mare sau are norma de timp cea mai mare.

QA , QB, QC = cantitatea de produs din tipul A, B, C, executata de linia in flux;


ntA, ntB, ntC = norme unitare de timp pentru produsele A, B, C, executate pe linia in flux.
ntA ≠ ntB ≠ ntC
A = produsul reprezentativ
𝑸 > 𝑸𝑩 𝒏𝒕𝑨 > 𝒏𝒕𝑩
{ 𝑨 ,{
𝑸𝑨 > 𝑸𝑪 𝒏𝒕𝑨 > 𝒏𝒕𝑪

𝐓𝐝 × 𝟔𝟎×𝐤
⇒𝐓= , unde:
𝑸𝑨 +𝑸𝑩 ×𝒃+𝑸𝑪 ×𝒄

𝒏𝒕
b = raportul dintre 𝒏𝒕𝑩;
𝑨
𝒏𝒕
c = raportul dintre 𝒏𝒕𝑪 .
𝑨

 Daca produsele A, B, C, au normele de timp unitare egale, relatia devine:


ntA = ntB = ntC

𝐓𝐝 × 𝟔𝟎×𝐤
⇒𝐓=
𝑸𝑨 +𝑸𝑩 +𝑸𝑪

Fundamentarea parametrilor de functionare ai liniei de productie in flux – II


1. Ffff
2. Ritmul de lucru al liniei reprezinta marimea inversa tactului de productie si este definita ca fiind cantitatea Q de
productie care iese de pe linia de productie in flux in unitatea de timp.
Relatia matematica ce caracterizeaza ritmul de lucru al liniei este:
𝟏
𝑹= (nr de produse in unitatea de timp). Exista 2 situatii:
𝑻
a) Linii de productie in flux cu ritm reglementat ce se caracterzeaza prin faptul ca livreaza o cantitate Q de produse bine
stabilite egale cu ritmul de lucru al liniei la intervale de timp egale unitatea
b) Linii in flux cu ritm liber la intervale de timp variabile de produse la intervale de timp nedeterminate.

3. Numarul locurilor de munca de la fiecare operatie impartind nr. total de lucratori la locurile de munca de pe linia in
flux.
𝒕𝒊
𝑵𝑳𝑴𝒊 =
𝑻
∑ 𝒕𝒊 ∆𝒕
𝑵𝑳𝑴𝒕 = = , unde:
𝑻 𝑻
ti = durata unei operatii;
T = tactul de productie al unei linii;
t = durata totala a operatiei executate pe linia in flux.
Exista 2 situatii:
 Atunci cand duratele operatiilor de executat pe linia in flux sunt egale sau in raport multiplu cu T, relatia de
fundamentare a NLMi ofera ca rezultat un nr intreg. Linia in flux va functiona continuu sincronizat; potrivit acesteia,
produsele trec spre prelucrare la diferite locuri de munca in mod continuu la intervale de timp precise fara a exista
timpi de asteptare. Intrarea produselor pe linie si iesirea dupa ce au fost prelucrate se realizeaza la interval de timp
egale cu marimea T.
Exemplu: Se considera o linie de productie in flux cu functionare continua pe care se executa 6 operatii, cu
urmatoarele durate:
 t1 = 12 min;
 t2 = 18 min;
 t3 = 6 min;
 t4 = 6 min;
 t5 = 18 min;
 t6 = 12 min;
 T = 6 min

Sa se calculeze NLMi de la fiecare operatie in parte si sa se reprezinte grafic prelucrarea in linia in flux a 3 produse.
t1 12
NLM1 = = =2
T 6
t2 18
NLM2 = = =3
T 6
t3 6
NLM3 = =6=1
T
t4 6
NLM4 = =6=1
T
t5 18
NLM5 = = =3
T 6
t6 12
NLM6 = = =2
T 6

𝑁𝐿𝑀𝑡 = 𝑁𝐿𝑀1 + 𝑁𝐿𝑀2 + ⋯ + 𝑁𝐿𝑀6 = 2 + 3 + ⋯ + 2 = 12

Capacitatea de prouctie. Concept si factori de influenta

La nivelul organizatiei exista preocuparea permanenta de a se obtine informatii cu privire la cota de piata de vanzari
pentru produsele organizatiei, deci exista si preocuparea aflarii posibilitatii de realizare a acestei productii. Din acest motiv
apare conceptul de CAPACITATE DE PRODUCTIE.
Capcacitatea de productie reprezinta productia maxima care poate fi obtinuta pe o anumita perioada de timp intr-o
veriga de productiein conditiile folosirii extensive si intensive a mijloacelor de productie si a celui mai efficient regim de lucru.
Potrivit celui mai efeicient regim de lucru, la calcului capacitatii de productie nu se iau in considerare anumite situatii
nefavorabile generate de:
- Folosirea unor executanti cu grad de calificare necorespunzatoare;
- Folosirea materiilor prime de calitate inferioara;
- Neasigurarea complete si la timp cu materii prime si pise de schimb necesare nepararii unui utilaj;
- Lipsa de energie si executarea unor reparatii accidentale
Deoarece capacitatea de productie reflecta cele mai mari posibilitati de productie, va fi intotdeauna mai mare sau
egala cu productia posibila, prevazuta sau realizata.

Factori de influenta

1. Caracteristica dimensionala reprezinta dimensiunea verigii de productie sub aspectul posibilitatii sale productive. Exista
3 situatii:
a. Atunci cand in componenta verigii de productie exista mai multe utilaje de acelasi tip, caracteristica
dimensionala este data de nr. total de utilaje.
b. Atunci cand in componenta verigii de productie intra mai multe utilaje cu aceeasu destinatie tehnica si sunt
caracterizate printr-o marime fizica specifica (suprafata, volum), caracteristica dimensionala este data de
marimea fizica specifica totala a utilajelor existente. In aceste 2 situatii la calculul capacitatii de productie se ia
in considerare doar utilajul care participa efectiv la procesul tehnologic din veriga.
c. Atunci cand in component verigii de productie se executa operatii cu preponderenta manual, caracteristica
dimensionala este data de marimea suprafetei de productie care participa la procesul tehnologic.

2. Norma de utilizare intensiva reprezinta cantitatea maxima de produse obtinute in unitatea de timp pe unitate
caracteristica a verigii de productie (pe un utilaj, pe mp, pe unitate de marime fizica specificata)
Nui = randamentul instalatiei. Se calculeaza in 2 situatii:
- La intrarea in functiune a utilajului: se calculeaza pe baza parametrilor tehnico – productivi existenti in documentatia
tehnica elaborate; se inscrie in fisa tehnica a utilajului.
- Pe masura functionarii utilajului parametrii vor avea valori din ce in ce mai scazute, deci norma de utilizare intensiva va
trebui revizuita astfel:
o Se alege anul precedent ca an de baza in fundamentarea calculului Nui;
o Din anul considerat de baza se allege luna in care a fost obtinuta cea mai mare productie;
o Din luna respectiva se aleg 10 zile consecutive in care s-au obtinut rezultate de varf;
o Se face media artimetica a valorilor; se compara valoarea obtinuta cu valoarea altor instalatii asemanataore
performante si se determina NUi .

3. Norma de utlizare extensiva reprezinta fondul de timp maxim disponibil de functionare a verigii de productie. Spre
deosebire de fondul de timp disponibil, timpul maxim disponibil, reflecta cele mai mari posibilitati de functionare
zilnica a utiliajului (3 schimburi a 8 h).
𝑻𝒎𝒅 = ( 𝑻𝒏 − ̅̅̅
𝑻𝒓 ) × 𝒏𝒔 × 𝒅𝒔 − ̅̅̅̅
𝑻𝒐𝒕 , unde:
Tn = timp nominal (zile)
T̅r = timpul mediu pentru reparatii
̅̅̅̅
Tot = timpul mediu pentru opriri tehnologice
T̅r si ̅̅̅̅
Tot apar pentru ca in component verigi de productie apar utilaje cu durate diferite pentru astfel de opriri.
̅̅̅𝐫 = ∑ 𝑻𝒓𝒋 ×𝑵𝑼𝒋 , 𝐓
𝐓 ̅̅̅̅
𝐨𝐭 =
∑ 𝑻𝒐𝒑𝒋 ×𝑵𝑼𝒋
, unde:
∑ 𝑵𝑼𝒋 ∑ 𝑵𝑼𝒋
NUj = nr. de utilaje omogene din punct de vedere al timpului pentru reparatii;
Trj = timpul de reparatii pentru fieare utilaj din grupa j;
Topj = timpul opririlor tehnologici pentru fiecare utilaj din grupa j.

Fundamentarea capacitatii de productie in cadrul verigilor simple la nivel de loc de munca

Verigile simple sunt verigile de productie constituite din utilaje de lucru luate individual sau grupate dupa principiul
tehnologic; atelierele si sectiile de productie pentru care caracteristica dimensionala este reprezentata de suprafete de
productie (se desfasoara operatii manuale) sau sunt formate dintr-o singura grupa de utilaje.
Marimea capacitatii de productie difera in functie de tipul locului de munca pentru care se calculeaza:
a) In cazul locurilor de munca pentru care specializarea este pe produs (se executa o lucrare tehnologica la un singur fel
de produs) se diferentiaza:
a. Locuri de munca pentru care procesul tehnologic se desfasora pe sarje;
𝑻𝒎𝒅
𝑪𝑷 = 𝑵𝑼 × 𝑮𝒎𝒑 × × 𝑲𝒕 , unde:
𝒅𝒔
NU = nr. de utilaje existente in veriga de productie care participa la o incarcare a utilajului;
Gmp = greutatea materiilor prime introduce la o incarcare a utilajului;
Tmd = fondul de timp maxim disponbil de functionare a utilajului pe perioada considerate;
ds = durata de elaborare a unei sarje;
Kt = coeficientul de transformare din materii prime in productie utilizabila.

b. Locuri de unca alcatuite din utilaje pentru care se poate pune in evidenta o norma de productie sau o norma
de timp;
𝟏
𝑪𝑷 = 𝑵𝑼 × 𝑻𝒎𝒅 × = 𝑵𝑼 × 𝑻𝒎𝒅 × 𝒏𝒑 , unde:
𝒏𝒕
nt = norma unitara de timp de prelucrare a unui produs in perioada analizata;
np = cantitatea de productie prelucrata in unitatea de timp in perioada analizata.

c. Locuri de munca alcatuite din utilaje caracteristice printr-o marime fizica specifica (suprafata sau volum) si o
norma de utilizare intensive;
𝑪𝑷 = 𝑵𝑼 × 𝒎𝒇 × 𝑵𝒖𝒊 × 𝒕𝒎𝒅 , unde:
mf = marimea fizica specifica utilajelor din veriga analizata;
Nui = norma de utilizare intensive ce caracterizeaza utilajele din veriga.
d. Locuri de munca unde se executa operatii manual (montaj sau asamblare).
𝑺×𝑻𝒎𝒅
𝑪𝑷 = , unde:
𝒔𝒏 ×𝒏𝒕
S = suprafata de productie care participa la desfasurarea procesului tehnologic;
sn = suprafata normata unitara de prelucrare a unitatii de produs.

e. Locuri de munca unde exista linii de productie in flux


𝑻𝒎𝒅 ×𝟔𝟎
𝑪𝑷 = , unde:
𝑻
T = tactul de productie al liniei in flux.

b) In cazul locurilor e munca pentru care specializarea este tehnologica se executa o lucrare tehnologica la mai multe
feluri de produse, fundamentarea marimii capacitatii de productie se face pe baza unui produs considerat
reprezentativ. Vom considera ca utilajele din veriga de productie sunt caracterizate fie de o norma de timp, fie de o
norma de productie.
Etape:
1. Se considera produs reprezentativ produsul care are Qi  nti  max;
2. Se calculeaza coeficientul de echivalenta a produselor reale, cu produsul reprezentativ;
𝒏𝒕𝒊
𝑪𝒊 =
𝒏𝒕𝒆
3. Se transforma cantitatea de productie reala in cantitate de produs reprezentativ;
𝑸𝒊𝒆 = 𝑸𝒊 × 𝑪𝒊
4. Se insumeaza si se obtine totalul productiei representative;
∑ 𝑸𝒊
5. Se calculeaza ponderea produselor representative;
𝑸𝒊𝒆
𝒑𝒊 = ∑
𝑸𝒊
6. Se calculeaza capacitatea de productie exprimata in produs reprezentativ;
𝟏
𝑪𝑷𝒆 = 𝑵𝑼 × 𝑻𝒎𝒅 ×
𝒏𝒕𝒆
7. Se repartizeaza pe structura obtinuta capcitatea de productie reprezentativa;
𝑪𝑷𝒆𝒊 = 𝑪𝑷𝒆 × 𝒑𝒊
8. Se transforma capacitatea de productie reprezentativa in capcitatea de productie in produse reale.
𝑪𝑷𝒆𝒊
𝑪𝑷𝒊 =
𝑪𝒊

Planul de incarcare al utilajelor

Planul de incarcare reprezinta un document format din 2 categorii de indicatori:


1. Indicatori ai caror marime se cunoaste din datele statistice:
 Volumul productiei fabricate;
 Normele de timp ale produselor;
 Coeficinetul previzionat de indeplinire a normelor de timp;
 Timpul disponibil de functionare a unui utilaj;
 Nr. utilajelor existente in veriga;
 Timpul disponibil de functionare a tuturor utilajelor.

2. Indicatori rezultati prin prelucrarea celor din prima categorie


 Timpul necesar pentru executarea produselor prevazute;
 Excedent/deficit de timp;
 Excedent/deficit de utilaje.

Intr-o veriga de productie se prelucreaza 2 tipuri de produse A si B pentru care se cunosc cantitatea, normele de timp,
si coeficientul de indeplinire a normei. Etapele care alcatuiesc planul de incaracare a utilajelor sunt:
1. Timpul necesar pentru realizarea produselor;
𝑸𝒊 ×𝒏𝒕𝒊
𝑻𝒏𝒆𝒄 =
𝑲
2. Timpul disponibil de functionare a unui utilaj;
𝑻𝒅
3. Timpul disponibil de functionare a tuturor utilajelor din veriga;
𝑻𝒅 𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 = 𝑵𝑼 × 𝑻𝒅
4. Nr. utilajelor necesare pentru prelucrarea produselor prevazute;
𝑻𝒏𝒆𝒄
𝑵𝑼 =
𝑻𝒅 𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍
5. Excedentul/deficitul de timp;
𝑬/𝑫𝒕𝒊𝒎𝒑 = 𝑻𝒏𝒆𝒄 − 𝑻𝒅 𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍
6. Excedentul/deficitul de utilaje.
𝑬/𝑫𝒖𝒕𝒊𝒍𝒂𝒋𝒆 = 𝑵𝑼𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒆𝒏𝒕𝒆 − 𝑵𝑼𝒏𝒆𝒄
Gradul de utilizare al capacitatii de productie

Gradul de utilizare reflecta modul in care au fost utilizate mijloacele de productie la nivelul organizatiei pe o perioada
de timp de regula de 1 an.
𝑄
𝐺𝑈𝐶𝑃 = × 100 , unde:
𝐶𝑃𝑚𝑎
 Q = productia previzionara sau planificata a fi realizata annual la nivelul organizatiei;
 CPma = capacitatea de productie medie anuala la nivelul organizatiei.

Folosirea rationala a capacitatii de productie la nivelul verigilor de productie este exprimata prin anumiti indicatori:
 Excedent/Deficit de CP;
 Productia posibila si rezerva potential de productie.

Rezerva potentiala de productie este exprimata prin diferenta dintre CP a organizatiei si productia prevazuta a fi
executa.
𝑅𝑝 = 𝐶𝑃 − 𝑄
𝑅 𝐶𝑃−𝑄 𝑄
𝑅𝑃 % = 𝐶𝑃𝑃 × 100 = 𝐶𝑃
× 100 = (1 − 𝐶𝑃) × 100 = 100 − 𝐺𝑈𝐶𝑃

Balantele capcitatii de productie la inceputul anului

Exista 2 categorii de productie din punct de vedere al calcularii capacitatii de productie:


1. Cu specific de productie caracterizat prin faptul ca fiacre veriga din component organizatiei este specializata pe
realizarea unui anumit produs. Capacitatea de productie la nivelul organizatiei este data de suma capacitatilor de
productie ale verigilor componente.
2. Cu specific tehnologic ce se caracterizeza prin faptul ca in veriga de produtie se realizeaza operatii prin proces
tehnologic comune pentru toate producsele executate. Marimea capacitatii de productie a nivelul organizatiei este
data de capacitatea de productie a verigii conducatoare din organizatie.
Se considera veriga conducatoare veriga care indeplineste unul din urmatoarele criterii:
 Are o importanta deosebita in procesul tehnologic;
 Are cel mai mare numar de lucratori;
 Are cea mai mare pondere a valorii de interventie a utilajului.
Balanta capacitatii de productie exprima marime capcitatii de productie existente in fiecare veriga precum si
excedentul/deficitul de capcitate de productie a fiecarei verigi in raport cu veriga conducatoare. Pentru stabilirea balanei
capacitatii de productie se parcurg urmatoarele etape:
1. Se stabileste capacitatea de productie existent in fiecare veriga.
2. Se stabileste capacitatea de productie necesara in raport cu veriga conducatoare
a. Daca marimile capacitatii de productie in verigile compoente sun exprimate in aceeasi unitate de masura,
capacitatea de productie necesara este egala cu capcitatea de productie existent in veriga conducatoare;
b. Daca marimile capacitatii de productie in verigile component sunt exprimata in alte unitati de masura, pentru
comparatie se folosesc indici de consum specifici.
3. Prin compararea rezulta excedent/deficit de capacitate de productie la nivelul fiecarei verigi analizate in raport cu
veriga conducatoare. Tinand seama de veriga care prezinta deficit de capacitate de productie se calculeaza productia
posibila la nivelul rganizatiei ca fiind egala cu capacitatea de productie a verigii cu cea mai mica capacitate de
productie.
𝐶𝑃𝑒𝑥 > 𝐶𝑃𝑝𝑟𝑒𝑣 ⇒ 𝐸𝑥𝑐𝑒𝑑𝑒𝑛𝑡
𝐶𝑃𝑒𝑥 < 𝐶𝑃𝑝𝑟𝑒𝑣 ⇒ 𝐷𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑡
𝑃𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏 = 𝐶𝑃𝑣𝑒𝑟𝑖𝑔𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 − |𝐷𝑚𝑎𝑥 |
𝐶𝑃 > 𝑃𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏 ≥ 𝑃𝑝𝑟𝑒𝑣

Aplicatie: O organizatie are in structura sa de productie 3 verigi de baza. Procesul tehnolgic corespunzator ce realizeaza
produse P este prezentat in figura de mai jos:

In veriga V1 se luceaza pe sarje la o grupa de 3 utilaje cu functionare continua, timpul pentru reparatii planificate = 15
zile, productie planificata = 8000 bucati, greutatea materiilor prime = 25 tone, coeficientul de transformare = 0.75, durata de
elaborare a unei sarje = 5 ore. Pentru cele 2 verigi se cunosc capacitatile de productie: CP V2 = 60000 buc S2, CP V3 = 10000
buc P. La nivelul organizatiei se considera veriga conducatoare V3. Sa se calculeze capacitatile de productie pentru V1 si sa se
elaboreze balanta capcitatii de productie la ineputul anului.
𝑇𝑚𝑑
𝐶𝑃 = 𝑁𝑢 + 𝐺𝑚𝑝 × 𝑑𝑠
×𝐾
𝑇𝑚𝑑 = 𝑇𝑐 − 𝑇𝑠 − 𝑇𝑟𝑒𝑝 = (365 − 15) × 3 × 8 = 8160 𝑜𝑟𝑒
8160
 𝐶𝑃 = 3 × 25 × 5
× 0.75 = 91800 𝑡𝑜𝑛𝑒 𝑆1

VERIGI
V3 = vergia
V1 V2
conducatoare
INDICATORI
𝑪𝑷𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒆𝒏𝒕 10000 buc P 91000 tone S1 60000 BUC S2

2 tone S1/ buc S25 buc S1/buc P =


𝒏𝒄 = 𝒏𝒐𝒓𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒖𝒎 - 5 buc S2/buc P
10 tone S1/buc P

𝑪𝑷𝒏𝒆𝒄𝒆𝒔𝒂𝒓
10000 buc P10 tone S1/buc P = 10000 buc P5 buc S2/buc P =
-
100000 tone S1 50000 buc S2
𝒊𝒏 𝒓𝒂𝒑𝒐𝒓𝒕 𝒄𝒖 𝑽𝟑
D= 91000-100000 = E=60000-50000 =
EXCEDENT/DEFICIT - 8200 tone S1 10000 buc S2
D=-8200:10=-820 buc P 10000:5=2000 buc P

Balanta capacitatii de productie se intocmeste pentru verigile de productie fara veriga conducatoare.

𝑄 8000
𝐺𝑈𝐶𝑃 = 𝐶𝑃 × 100 = 10000 × 100 = 80%
𝑚𝑎
𝑃𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏 = 𝐶𝑃𝑣𝑒𝑟𝑖𝑔𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 − |𝐷𝑚𝑎𝑥 | = 10000 − 820 = 9180 𝑏𝑢𝑐 𝑃

Fundamentarea marimii costului unitar al produselor

Cheltuirea diferitelor resurse necesare obtinerii productiei da nastere la costul productiei realizate si vandute. Nivelul
costului de productie influenteaza nivelul profitului. Pentru fundamentarea costului unitar al produselor, cheltuielile se impart
in 2 categorii:
 Cheltuieli directe – acele cheltuieli care se pot repartiza si indentifica direct pe fiecare produs;
 Cheltuieli indirecte – acele cheltuieli ce nu sunt legate direct de fabricarea produselor ci privesc intreaga productie la
nivelul verigii de productie si la nivelul organizatiei. Aceste cheltuieli sunt:
o Cheltuieli comune ale sectiei;
𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑒𝑐𝑡𝑖𝑒𝑖
𝐾𝐶𝐶𝑆 = 𝑡𝑜𝑡𝑙 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑟𝑒𝑐𝑡𝑒
o Cheltuieili generale de administrare.
𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑟𝑒
𝐾𝐶𝐺𝐴 = 𝑐𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑖 𝑓𝑎𝑏𝑟𝑖𝑐𝑎𝑡𝑒
Costul de productie de produs este format din cheltuieli directe pe produs + cota de cheltuieli comune ale sectiei pe
produs.
Costul unitar de produs este format din costul de productie pe produs + cota de cheltuieli generale de administrare pe
produs.

Activitatile de intretinere si reparatii a utilajelor

In timpul functionarii utilajele sunt supuse unui proces permanent de uzura care influenteaza caracteristice tehnico-
productive ale utilajelor, influentand calitatea si cantitatea productiei fabricate. Astfel, apare necesitatea inalaturarii unor
defectiuni care pot aparea in functionarea utilajelor.
Principala lucrare pe care se bazeaza activitatile de intretinere si reparare a utilajelor este reparatia. Cel mai utilizat
sistem de realizare a acestei activitati de intretinere si reparare este SISTEMUL DE REPARATII PREVENTIV PLANIFICAT.
 Preventiv prin faptul ca acest sistem presupune efectuarea unor controale in urma carora se iau o serie de masuri de
corectare a abaterilor in functionarea normala a utilajelor.
 Planificat datorita faptului ca se cunoaste din timp data calendaristica la care fiecare utilaj este suspus unei interventii
tehnice pe baza unor documente.
Acest sistem se aplica dupa 2 metode:
1. Metoda standard – conform careia lucrarile de reparatii au un caracter standard indiferent de starea utilajului la
momentul respectiv;
2. Metoda dupa revizie – conform careia interventiile tehnice care se aplica utilajelor sunt gradate din punct de vedere al
complexitatii:
a. Revizia tehnica – o lucrare de inspectare a utilajului prin care se urmareste determinarea starii tehnice a
acestuia astfel incat in functie de defectiunile constatate sa se execute reparatiile curente de gradul I sau de
gradul II. La acest nivel nu se inlocuiesc piesele uzate.
b. Reparatia curenta – o lucrare care se efectueaza periodic in vederea inlaturarii uzurii utilajului si functionarii
acestuia la parametrii tehnico-productivi normali. La acest nivel este necesara inlocuirea pieselor uzate.
c. Reparatia capital – o lucrare care se efectueaza la expirarea ciclului de functionare a utilajului si are drept scop
mentinerea caracteristicilor normale a utilajului respectiv. In cadrul acestei reparatii se efectueaza lucrari de:
inlocuire piese/subansamble uzate, modernizarea utilajului, vopsire etc.

In afara reparatiilor mentionate, care fac parte din sitemul de reparatii preventiv planificat, utilajului poate suferii:
 Reparatii accidentale – se efectueaza la intervale de timp nedeterminate datorita scoaterii neprevazute din functiune a
utilajului ca urmare a intretinerii necorespunzatoare si a unei neutilizari necorespunzatoare.
 Reparatii de renovare – se executa asupra acelor utilaje care au suferit mai multe operatii capitale si au un grad ridicat
de uzura (contin si lucrari de modernizare)
 Reparatii de avarie – se realizeaza atunci cand utilajele su suferit deteriorari ca urmare a unor calmitati naturale.