Sunteți pe pagina 1din 10

1.

Condimentele vegetale- clasificarea și sortimentul

Condimentele sunt substanțele care dau gust specific, iar cele care se
schimbă aroma se numesc mirodenii sau substanțe aromate.
Este foarte greu să se facă o deosebire netă între aceste două categorii. Ele
se grupează de obicei pe baza întrebuințărilor comune ce li se dau.
Utilizate în cantități mari ele devin iritante pentru mucoasa digestivă, ceea ce
impune folosirea lor în limitele recomandate.
Plantele condimentare sunt recoltate în stadiile de dezvoltare și de maturizare
optime, sunt sortate, deshidratate sau conservate prin procedee variate și ambalate.

Condimentele se pot clasifica:


Părțile utile în alimentație:
- flori și muguri florali: caperele, șofranul, cuișoarele, ienupărul;
- fructe: anasonul, chimionul, coriandrul, enibaharul, piperul;
- frunze: dafinul;
- rizomi: ghimbirul;
- semințe: muștarul, nucșoara;
- scoarța: scorțișoara;
După natura, originea și caracteristicele organoleptice:
- condimente naturale;
- condimente vegetale;
- condimente acide;
- condimente acide;
- produse condimentare industriale;
- uleiuri eterice și oleo-rezinele;
În continuare, o să mă expun pe analiza condimentelor naturale.
E de menționat că condimentele naturale se clasifică, după proviniență în:
- indigene: anasonul, coriandrul, feniculul, ienupărul, muștarul.
- tropicale: cuișoarele, curcuma, ghimbirul, ienibaharul, nucșoara, piperul,
vanilia
- mediteraneene: caperele, dafinul, șofranul.
Condimentele vegetale pot fi picante (boia de ardei, muștarul, piperul ș.a) și
aromate (mirodenii), care se obțin prin prelucrarea după anumite tehnolgii, a unor
părți din plante cu rol condimentar sau a unor semințe și fructe.
Aceste condimente, datorită substanțelor aromate pe care le conțin, se
întrebuințează atît la preparatele de bucătărie cît și la cele de patiserie.
Exemple de condimente vegetale: afinul, anasonul, ceapa, cimbrul de grădină,
chimenul, coriadrul, cuișoarele, enibaharul, dafinul, scorțișoara, vanilia etc.

2. Caracteristica generală a condimentelor vegetale


Afinul – este un arbore care se găsește la liziera pădurii sub formă de tufe
mici. De mărime unui bob de mazăre, fructul este renumitul condiment al
preparatelor din carne de vînat. Conține acizi organici, zahăr, tanin, pectine și
vitamine.

Anasonul- este originar din împrejurimile Mării Mediterane. Fructul de culoare


maro-cenușiu conferă mîncării o aromă plăcută ce seamănă cu cea a chimenului,
cu gust dulceag. Conține ulei volatil, acizi grași, proteine și zahăr.
Este utilizată în special în mîncările de sfeclă, morcov, dovleac, varză dar și pentru
mîncărurile din carne de vînat care vor avea un gust aparte cu un sos de
anason.

Ceapa- este una din cele mai vechi plante cultivate. Egiptenii o apreciau
foarte mult, este originară din Asia Centrală, Afganistan și conține ulei volatile,
vitamine, pectină.

Cimbrul de grădină- aromă și gustul lui amintesc de gustul piperului.


Răspîndirea lui pe scară largă este motivată de aroma lui plăcută. Se cultivă în
grădini și terenuri agricole întinse. Conține ulei volatil, rezină, substanțe amare.
Întrebuintare:condiment în supele de fasole, mîncăruri de fasole, varză, cartofi,
salate, mîncăruri de ciuperci, mezeluri, sosuri, castraveți cu apă și oțet. Se dozează
cu grijă deoarece aroma lui puternică poate da măncării un gust amar. Se adaugă
cu cîteva minute înainte de a termina gătitul. În meniul de regim înlocuiește
piperul.

Chimenul- este o plantă bienală medicinală și condiment, răspîndiți în Europa


și Asia. Este întrebuințat ca condiment în pîine, în specialități de panificație, în
brînză, tartine, cașcaval, varză, cîrnați. Din cauza gustului puternic, ușor sălciu, nu se
recomandă să fie folosit împreună cu alte condimente.
Coriandrul- este o plantă originară din ținuturile mediteraniene dar se cultivă
și la noi de mult timp. Conține ulei volatil, ulei gras, zahăr, proteine, vitamina C.
Este întrebuințat ca condiment pentru frituri, saramură, pentru carne și șuncă,
sosuri marinate, conserve de castraveți sau ardei.

Cuișoarele- este originar din Africa tropicală. Bobocii încă închiși ai arborelui
se recoltează și se usucă la soare; au o aromă specifică plăcută și un gust ușor
amar, puțin iute. Conțin ulei volatil, rezină, grăsimi.
Întrebuințare: condiment de neînlocuit în compoturi, umpluturi pentru prăjituri.
Dafinul este originar din regiunea Asiei Mici și a Mării Mediterane unde
crește sălbatic, în cultură fiind un arbore veșnic verde. Frunzele ascuțite, în formă
de lame, emană substanțe amare.
Întrebuințare- se poate folosi în supe (cartofi, roșii, pește), mîncăruri de cartofi,
fasole, în sosuri marinate, la prepararea cîrnaților, fripturilor, precum și a
murăturilor; nu poate lipsi din sosul vînătoresc cu lămîie dar trebuie dozat cu
grijă fiindcă e amar.

Piperul- este cel mai cunoscut condiment din lume. Piperul negru e fructul
plantei, uscat înainte de a s coace.
Piperul alb e fructul copt al plantei care se înmoaie și se decojește prin frecare
și devine maroniu închis. Piperul negru este mai tare, are gust mai uite și mai
aromat decît cel alb. Conține ulei volatil, piperin, pirolin, amidon, hidrați de carbon,
enzime.
Scorțișoara- acest condiment de culoare maro închis se decojește de pe
ramurile arnorelui care crește în flora spontană sau se cultivă în Ceylon și în
China. Are o aromă caracteristică dulceagă și picantă, puțin sălcie. Conține ulei
volatil, acid taninic, mucilagii, rezină, zahăr, amidon. Se comercializează ca scoarță
sau macinată.
Întrebuințare- la prepararea prăjiturilor cu nuci, cozonacilor cu miere, a ștrudelului,
a mîncărurilor din orez, la preparatele din lapte, sosuri, supe de fructe, vin fiert.

Vanilia- se folosea la prepararea prafului de cacao. Este o mirodenie străină,


scumpă, foarte fină și cea mai aromată. Planta face fructe sub formă de păstaie,
conține vanilină, substanțe aromate, grăsimi, acid vanilinic.
Întrebuințare- în prăjituri, ciocolate, aproape în toate preparatele de cofetărie.
Zahărul vanilat se prepară cu vanilie sintetică.
3. Studiu de caz: Beneficiile condimentelor vegetale asupra organismului uman

Scortisoara
Numai 1 lingurita cu scortisoara administrata zilnic ajuta la scaderea cu 30% a
factorilor de risc care conduc la aparitiasindromului metabolic. Mai concret,
scortisoara ajuta la scaderea glucozei, trigliceridelor, colesterolului LDL, chiar si in
cazul pacientilor cu diabet zaharat de tip 2.
De asemenea, sunt studii care au demonstrat ca scortisoara previne rezistenta
la insulina, chiar si in cazul persoanelor care au o dieta bogata in fructoza. Totodata,
acestea sustin ca scortisoara este cea mai bogata sursa de antioxidanti, si stimuleaza
buna functionare a creierului.
Scortisoara are si proprietati antimicrobiene, stopand dezvoltarea bacteriilor,
ciupercilor, proprietati antiinflamatorii, anticoagulant care reduce angregarea
trombocitelor. Adesea, scortisoara este utilizata si ca antidot pentru diaree dar si
pentru disconfortul gastric.

Ghimbirul
Ghimbirul este un puternic antioxidant care ajuta la relaxarea vaselor de sange,
stimuland circulatia si calmand durerile. De asemenea, ghimbirul calmeaza spasmele
si reduceflatulenta sistemului digestiv, dar este un remediu naturist excelent si
impotriva greturilor asociate calatoriilor, sarcina sau mahmureala.
Datorita proprietatilor antiinflamatorii, ghimbirul este recomandat si pentru prevenirea
si tratarea bolilor cardiovasculare, cancerului, bolii Alzheimer sau artrita.

Rozmarin
Un buchet de rozmarin tinut in casa actioneaza ca un odorizant de camera, putand fi
utilizat in acelasi timp si pentru diferite preparate culinare.
Despre rozmarin se stie de stopeaza mutatiile genetice care ar putea conduce la
aparitia cancerului, si ajuta la prevenirea deteriorarii vaselor de sange si a circulatiei
sanguine, prevenind astfel riscul aparitiei atacului de cord.
Uleiul de rozmarin stimuleaza cresterea parului, activitatea mentala si previne aparitia
afectiunilor respiratorii.

Curcuma (sofran indian)


Bogat in antioxidanti si in antiinflamatori denumiti curcuminoizi, cercetatorii au
descoperit ca sofranul vine in ajutorul organismului in lupta impotriva cancerului.
Potrivit studiilor, curcuminoizii ajuta la prevenirea bolii Alzheimer si a inflamatiei
articulatiilor, dar si la tratarea afectiunilor hepatice si digestive.
In combinatie cu alte crucifere, sofranul de India previne cancerul de prostata si
stopeaza dezvoltarea tumorilor de prostata existente. Mai mult, se preconizeaza ca
acesta impiedica metastazarea mai multor forme de cancer, insa pentru atestarea
acestui lucru sunt necesare studii suplimentare.

Cuisoare
De exemplu, in China se folosesc cuisoarele de mai bine de 2000 ani pentru
tratarea respiratiei urat mirositoare. Iar in alte tari, cuisoarele erau folosite pentru
tratarea alcoolismului.
Cuisoarele au proprietati antibacteriene, antivirale, antifungice si antiseptice. De
asemenea, acestea sunt si un anestezic natural, motiv pentru care cu secole in urma era
folosit in timpul procedurilor stomatologice, iar in prezent mai sunt folosite de unele
culturi ca remediu impotriva durerilor de dinti.
De asemenea, cuisoarele sunt condimente care ajuta la vindecarea afectiunilor
sistemului digestiv, ameliorand flatulentele si accelerand metabolismul. Totodata,
acestea sunt de mare ajutor in cazul mai multor tulburari digestive, printre care
si varsaturile si diareea.

Chimenul
Chimenul contine cantitati importante de magneziu si fier. Semintele de chimen au si
proprietanti anti-cancerigene, in acest scop fiind indicat mai ales ceaiul din seminte de
chimen.
Beneficiile chimenului in cazul afectiunilor digestive sunt cunoscute de sute de ani,
acesta ajutand in caz de flatulenta,indigestie, diaree, greturi etc. Pentru prevenirea
afectiunilor digestive se recomanda mai ales ceaiul din seminte de chimen, care
trebuie servit caldut.
Datorita proprietatilor sale antiseptice, chimenul este indicata in tratarea formelor
usoare de raceala.

Busuiocul
Busuiocul este o sursa excelenta de vitamina A, magneziu, potasiu, fier si calciu.
Beneficiile aduse de busuioc sanatatii sunt: tratarea greturilor, a raului de miscare,
indigestia, constipatia, probleme respiratorii sau chiar diabetul.

4.Ambalarea, marcarea, păstrarea și depozitarea condimentelor vegetale.

Condimentele se ambalează în cantități mici, de la 10 pînă la 100 gr. Pentru


ambalare se folosesc cutiile și borcănașele din tinichea albă și neagră, ambalajul
din materiale polimerice și combinate, cutii de carton și pachete acoperite cu
materiale termosudabile sau cu pergament, pergamin. Condimentele ambalate se
aranjează în lăzi cu masa de cel mult 20 kg. Ambalajele sunt ornamentate
frumos și sunt marcate corespunzător.
Condimentele vegetale se păstrează în încăperi uscate și curate la temperatura
de 10-15 gr. C și umiditate a aerului de cel mult 75%, ținînd cont de vecinătatea
cu alte produse ( condimentele asimilează ușor alte mirosuri străine și transmit
mirosul lor altor produse).