D-l Goe - caracterizare Goe

Autor: I.L.Caragiale
In schita D-l Goe, Goe este personajul principal al operei construit pe constrastul
dintre aparenta si esenta, ca multe alte personaje ale lui Caragiale, prin caracterizare
directa, caracterizare indirecta, dar si prin prezentarea personajului in relatii cu alte
personaje – Goe reprezinta tipul copilului rasfatat si prost educat.

Atenția cititorului este atrasă și de punctele de suspensie din titlu, care lasă să se
ințeleagă atitudinea ironică a scriitorului prin sublinierea contrastului dintre ceea ce
vrea sa para copilul "un domn" , si ceea ce este el in realitate, un copil obraznic.
In expozitiune, personajul nostru este prezentat intr-un moment important al vietii
sale – o calatorie din provincie spre Bucuresti, spre capitala – unde Goe urmeaza sa
fie recompensat in cadrul festiv al unei sarbatori nationale de 10 Mai, ziua Regelui –
pentru a nu mai ramane repetent si anul acesta .
Folosirea cu abilitate a amanuntului semnificativ – inscriptia “ Le formidable “ de
pe palaria elegantului costum de marinar al lui Goe – copilul este caracterizat in mod
direct de catre autor. Vestimentatia sa tradeaza apartenenta la o familie instarita
("Tanarul Goe poarta un fumosc costum de marinar"). Primele replici ale dialogului
evidentiaza indirect obisnuintele tanarului de a porunci, rasfatul, obraznicia. In fata lui
Goe cele trei "doamne" isi exprima admiratia : "Vezi ce bine-i sade lui-zice Mam`mare-
cu costumul de marinal?"

In asteptarea trenului familia poarta discutii "filologice" ce releva in maniera indirecta

lipsa de cultura a familiei si a lui Goe. Discutia de incheie cu jignirea grava adusa
familiei de catre Goe ("Vezi ca sunteti proaste amndoua") ceea ce tradeaza lipsa de
educatie. Replica venita din partea familiei este oarecum surprinzatoare deoarece nu
sesizeaza lipsa de respect, alui Goe ci mai mult incurajeaza acest tip de
comportament, laudandu-l ("-Apoi de!n-a invatat toata lumea carte ca dumneata!").
Venirea trenului intrerupe discutia filologica. Toti se suie in tren. Apoi mam`mare isi
vadeste lipsa de educatie prin gestul sau ("Mam`mare isi face cruce, apoi aprinde o
tigare�"). Goe decide sa ramana pe coridor cu barbatii ceea ce arata aroganta sa.

Aceasta decizie constituie intriga naratiunii si de aici decurge toata seria de peripetii ce
contituie urmatorul moment al subiectului, desfasurarea actiunii. In fata sfatului de a nu
scoate capul pe fereastra, sfat dat de catre un tanar binevoitor Goe se arata obaznic si
neascultator. In scurt timp isi pierde palaria cu biletul, incepand sa se manifeste
exagerat("zbiara,batand din picioare").sosirea controlorului pune in dificultate familia
nevoita sa plateasca un bilet si o amenda din cauza neastamparului odreaslei. De
aceea Mamita incerca sa-l admonesteze pe Goe, caruia ii i-a apararea Mam`mare.
Astfel, tanarul nu reuseste sa-si dea seama de gresala facuta. In ciuda greselii facute,
tanarul este coplesit de afectiunea familiei in ai carei ochi el ramane un copil simtitor si
destept. Replicile sunt graitoare("E lucru mare cat e de destept"). Dupa ce faptul este
consumat, Goe dispare, din nou starnind nelinistea familiei. Blocat in toaleta , Goe are
reactiile tipice("Zbiara desperat"), Si dupa aceasta nazbatie familia il primeste cu
maxim entuziasm("Il saruta dulce ca si cum l-ar vedea dupa o indelungata absenta").
Nazbatiile insa nu inceteaza nici sub supravegherea lui Mam`mare si Goe trage
semnalul de alarma ceea ce constituie punctul culminant al naratiunii. Cele trei
doamne ascund greseala odorului prefacandu-se ca dorm ceea ce demonstreaza lipsa
de responsabilitate a familiei si incapacitatea de a fi un model de comportament pentru
nepotul lor.

In final trenul ajunge cu intarziere la Bucuresti iar familia este fericita ca a indepliniti
dorinta copilului.

Caragiale a reusit sa realizeze prin procedeele caracterizarii directe si indirecte

portretul unui personaj tipic, copilul rasfatat, obraznic, needucat si incult care pune la
grea incercare familia.

Folosind o varietate de procedee de caracterizare a personajului – fapte, gesturi, aprecierile altor

personaje, atitudinea scriitorului, limbajul – Caragiale a realizat prin Goe un personaj – tip al copilului
greșit educat. Modalitățile de expunere contribuie la caracterizarea personajului principal: dialogul,
descrierea, narațiunea – mai redusă.

D-l Goe
Dupa o prezentare succinta, in care autorul renunta voit la portretul
fizic, pentru a da personajului un mai mare grad de generealitate, se recurge
la conturarea portretului moral al personajului prin toate mijloacele
caracterizarii indirecte. Personajul este creionat treptat prin nazbatiile pe
care le face, specifica de altfel varstei, dar pe care Goe le face din
perspectiva celui care ii sunt tolerate toate capriciile iar executile ii sunt
admirate si recompensate de insotitoare si rudele sale pe parcursul
calatoriei.
 In fiecare secventa autorul insista pe atitudinea personajului fata de
familie si fata de straini; surprinde gesturile sale si mimica pentru a subilinia
relele deprinderi ale copilului, dar mai ales este expluatata vorbirea
personajului. Accentual pe vorbirea directa, pe dialog – devine la Caragiale o
adevarata arta. Arta dialogului da viata si autenticitate personajului sau. Din
modul cum vorbeste ne dam seama de gradul de cultura a personajului iar
din tonul de comanda pe care-l adopta este sugerata obraznicia,
impentinenta si iresponsabilitatea sa.

Pentru a primi ceea ce i se cuvine personajul tipa, urla, zbiara, bate

din picioare si este nerecunoscator si pretentious cu cei din jur. Nu asculta
de nimeni pentru ca nu i s-a cerut acest lucru, nu are rabdare pentru ca n-a
invatat acest lucur. A fost mereu “puisorul”,”desteptul” “pricopsitul” –
admirat mereu si tolerat in orice imprejurare, a invatat repede sa-si
tiranizeze mama, bunica si matusa. De altfel autorul nu scapa prilejul de-a
sugera cititorului ca personajul sau este “cu capul gol” si “incuiat – aceasta
fiind adevarata esenta a lui Goe.

Goe poate fi vazut si ca o victima a educatiei dificitare, dar, din

nefericire, si ca o prezenta actuala.

I. L. Caragiale, cel mai important dramaturg roman, este si autorul unor opere literare de mici dimensiuni este si
autorul unor opere literare in versuri cu personaje putine si actiune redusa in timp si in spatiu, numite schite si
inspirate din viata micii burghezii de la sfarsitul sec. al XIX-lea. Ele au fost publicate in vol. "Monumente" din 1901,
despre care un contemporan exclama entuziast: "Nu momente, maestre, ci monumente trebuia sa votezi admirabilul
volum."

II Cuprinsul
a) tipologia personajului, exemplar, simbol al lipsei de educatie.
b) procedeele de caracterizare folosite de catre autor si expuse de catre narator; directa si indirecta.
- portretul fizic - schitat direct de catre autor;
- parerea altor personaje;
- autocaracterizarea;
- expunerea facuta de catre narator in legatura cu faptele eroilor, cu mediul de viata si social si relatiile care se
stabilesc intre personaje.

c) caracterizarea indirecta: - relatare a faptelor si intamplarilor la care participa persoana;prin comportamentul

acestuia, prin dialog, prin numele pe care il acorda autorul;

Personajele schitei sunt tipice, exemplare, menite sa ilustreze literar o unica trasatura morala, puternic accentuata, si
anume lipsa de educatie si de cultura, in contrast cu pretentia ei de a fi cu mult deasupra oamenilor de rand.

Datorita faptului ca, in intentia autorului, Goe trebuie sa devina un simbol al copiilor rai educati de pretutindeni si de
oricand, el nu este plasat intr-un spatiu geografic precis, fiind numit simbolic Urbea X. Nu se insista nici asupra
trasaturilor fizice, desi, printr-o scurta secventa descriptiva aflam ca "tanarul Goe poarta un frumos costum de
marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica "La Formidable".

Descrierea vestimentatiei are rolul de a plasa personajul intr-un anumit mediu social. Goe apartien unei familii
instarite, cu pretentii aristocratice care isi poate permite sa comande costume la Paris. Inscriptia de pe
palarieanticipeaza caracterul sau de copil teribil si dificil, pentru ca acest "formidabil" nu respecta nici o regula
sociala.

Atitudinea ironica a naratorului

Desi, sub aparenta obiectivitatii, naratorul nu pare sa interpreteze faptele ori sa califice moral personajele, el este
totusi prezent in text printr-o atitudine permanent ironica.Astfel, prin abila punere in scena a contrastului comic dintre
esenta si aparenta, prin care se subliniaza ridicolul, naratorul apare ca narator subiectiv. Goe este numit, in mod
repetat, tanarul, d-l, barbatul pe cand, de fapt, el nu este decat un repetent recompensat cu o calatorie de placere la
Bucuresti, personajele semi-analfabete poarta "discutii filologice", iar "puisorul, mititelul" este mereu alintat.Este o
subtila modalitate de caracterizare prin care li se sugereaza faptul ca "domnul Goe" este adevaratul stapan al
familiei, caruia i se permite orice, adica un mic tiran care nu poate fi contrazis.

Caracterizarea directa de catre alte personaje

Vazut ca printr-o oglinda care deformeaza realitatea, Goe este considerat de cele trei doamne, mama, bunica si
matusa, topite de admiratie, drept un copil precoce; "Asa tin barbatii biletul, de o inteligenta iesita din comun: e lucru
mare, cat e de destept!" si de un bun simt inascut: "Nu stii ce simtitor e?".

El este un "procopsit" caruia bunica i se adreseaza ca unui superior cu apelativul "dumneata": "Apoi de! N-a invatat
toata lumea carte ca d-ta!". In acest sens, George Calinescu sintetiza "Repetentul impertinent si autoritar inspira
familiei o admiratiei atavica". Doar tanarul bine intentionay din tren il vede in dimensiunile lui reale: "Nu!... nu e voie
sa scoti capul pe fereastra, mititelule!".

Caracterizarea indirecta
Caracterul lui Goe este conturat mai ales prin mijloacele caracterizarii indirecte adica prin fapte, prin gesturi si prin
atitudini. Intamplarile schitei se succed intr-un ritm alert, pe parcursul unei calatorii cu trenul dispre provincie la
Bucuresti, fiind menite sa puna in evidenta lipsa de educatie, aroganta si mahalagismul personajelor. Nucleele
narative sunt astfel ordonate incat evidentiaza gradat atitudinea ridicola a cucoanelor fata de nazbatiile odraslei,
nefiresti pentru varsta lui. Infumurat si neascultator, el nu admite decat propia vointa.

Pierderea palariei pe fereastra trenului si dialogul impertinent cu tanarul, il fac sa zbiere, sa bata din picioare, chiar sa
ceara familiei sa opreasca trenul. De altfel, chiar inainte de a urca in tren, Goe se arata "impacient", si le jigneste grav
pe doamne, care vad insa in acest comportament agresiv un semn de precocitate intelectuala. In urma incidentului cu
pierderea palariei, damele platesc amenda si un alt bilet, iar baiatul primeste un beret nou drept recompensa.

Apoi, lovindu-se cu nasul de clanta usii de la cupeu, incepe sa urle, spre marea disperare a femeilor care se intrec
sa-l impace. Este sarutat pe varful nasului, ca sa-i treac durerea...
 Amintiri din copilarie –Ion Creanga
Idei principale
Situația inițială- Nică o ajută pe mama la rugămintea ei.
Cauza acțiunii-Pofta lui Nică de a merge la scăldat.
Desfășurarea acțiunii- Nică lasă totul baltă și merge să se scalde.
Situația dificilă/punctul culminant- Mama îl prinde pe Nică și îi ia
hainele.
Depășirea situației dificile -Nică pleacă rușinat acasă.
Situația finală- Nică îș cere iertare și mama îl iartă