Sunteți pe pagina 1din 204

Ion SOREANU

SOREANU--ȘIUGARIU
„altar de jertfă, rug aprins”

când naiv, când abstract...


Angela MICLEA-MUREȘAN și Camarazii:
Anca DRAGU
Cezarina CONDURACHE
Victor RONCEA
Ion SPÂNU
Dan TANASĂ
Oana STĂNCIULESCU
RADU ULMEANU
Cristian NEGREA
Adrian URSU
Ľuboš NEPŠINSKÝ
Martin KRNO
Nikola BUČEKOVÁ
- din perspectiva Legii 217/2015
tm l
-s i . h
a t erie
ar i u -m
s i ug
re sia-
o g
/pr
5 /12
/ 2 01
. ro
sp ot
log
a u s.b
er
a gh
ti i m
u
a-ta
u l tur
ad ec
: / / cas
http

Și acest al II-lea volum dezvoltă, în subsidiar, o cronologie implicită


a inițiativelor avute cu privire la promovarea, dezvoltarea, interpretarea și decodarea valențelor personalității Poetului Ion ȘIUGARIU —
volum generat inițial, exclusiv, de demersurile jurnalistice intreprinse din perspectiva (co)incidenței Eroului Ion SOREANU cu Legea 217/2015
respectiv identificarea carențelor conținute în lege sau, mai mult, „amatorismul” inițiatorilor (legii), ori — si mai rău! — reaua-credință, complicitatea, trădarea națională în ultimă instanță
(căci să atentezi cu... legi, ca demnitar, ales (!) sau înalt funcționar public, la valorile morale, culturale, spirituale, materiale ale națiunii tale) și conștient — ce poate fi mai (sin)ucigaș?
Că poetul-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU a devenit prima victimă a legii 217/2015 din cauza superficialității, indolenței și falsei aplicabilități — este prea mult!
Ce-am avut de câștigat — cinste, onoare și recunoștință pentru jertfa unui anumit soldat — am pierdut, și nu „din exces de zel” ci din incompetență funcționărească. Și ulterior,
din birocrație prea „consolidată”: aprecierea că „a simpatizat dar n-a aderat” a venit prea târziu, mult prea târziu și iremediabil…
Spiritul erudit să se poată desăvârși nu doar supraviețui imponderabil și anonim, este (inter)dependent de conjunctură, materie (investiții) și… Camarazi — cum veți deduce din context(e).
Că dacă ulterior, pe parcurs, apar sincope prea… pragmatice (!) în politica momentului, și legi „derivate” care demitizează eroii și jertfele, „demontând” deopotrivă și cauzele nobile,
întinând memoria și istoria națiunii — cei care ucenicesc la nemurirea mentorilor, își pot da măsura valorii, înfruntând veleitarii oportuniști, falșii epigoni și... sPionii s„Nobili”!
Iar dacă-s și incriminați Eroii Națiunii — Poporul este dator să nu se osândească… la repetarea Istoriei: dacă nu-și apără Istoria și Eroii — au șanse mari să devină…
Extaz, agonie și iarăși extaz: „cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le” prin invocații… Cuvintele și Faptele vorbesc! Și rămân. De-a pururi!

Angela MICLEA-MUREȘAN, jurnalist, director Casa Orășenească de Cultură TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ


2
Cuprins
 PREAMBUL… necesar pg. 4

 Progresia ȘIUGARIU pg. 24

 Incidența cu Statul. Legea 217/2015 pg. 60

 Incindența Statului cu Puterea a IV-a pg. 86

 „Efecte” private (corespondență paralelă) pg. 142

 Treci peste asta… pg. 156

 Oameni suntem. Și ne supunem și legii... firii -


uneori, din păcate (din păcatele noastre) pg. 168

 Fără alte cuvinte… pg. 173

 „În ce calitate”: pg. 194

 Publicitate pg. 196

Brezno / Slovacia —  Epilogu-i pamflet… pg. 199


spiritul poetului-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU la locul jertfei:
zona Gării, Podul și calea ferată — privind spre… România
3
BU L …
R E A M
P
e c e s a r
n

4
Notam
în 2 februarie
2015, pe blogul
Casei Orășenești
de Cultură
Tăuții-Măgherăuș:

Nimic nou: nimeni


nu cercetează, nu
sondează, nu îm-
bunătățește, nu
adaugă; totul este
copy / paste sau
plagiat
„reorganizat”.
(Oare „autorii” și
câștigă din asta?
Evident: se vând!)

Și toate comemorările sunt „consacrate” a fi ciclice... - adică toate comemorările sunt la fel!
Oare promotorii sunt „conservatori” iar eu postmodernă? Nuuuuuu!, sunt ignoranți: cum să
recunoască (alt)cineva „Progresia ȘIUGARIU” de exemplu, dacă n-au conceput-o?, daca-l
socot mort și numără doar anii?, daca nu i-au „cercetat” jertfa în locul săvârșirii și nu l-au
„împărtășit” cu cei de-acolo?, daca doar îl propagă dar nu-i insuflețesc creația?
Și casa de-acasă unora doar li se pare c-ar fi fost renovată... - ce să mai genereze spiritul și
jertfa poetului-erou acolo unde există totuși reflecție dar nu există... „chimie”???

Întotdeauna a fost așa: unii se cred genii și alții chiar sunt ingenioși...

5
6
7
Floarea ȘUGAR, mama poetului-erou (Băița, 1970) -
în vizită… acasă — scrutând orizontul în direcția NV (Slovacia):

8
9
10
11
Băița, Casa Memorială a poetului-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU - la Centenarul nașterii, 2014: printre alți invitați și gazde - delegațiile din Slovacia (Tisovec, Pohronska Polhora și
Michalova - ultimul oraș respectiv comunele la ale căror eliberare a participat, înainte de eliberarea orașului Brezno - la „poarta” căruia destinul i-a consacrat spiritul și jertfa - nemuririi…)

12
13
Lucia SOREANU-ȘIUGARIU în Ţara Crinilor, alături de Soare… (Vârsta Soarelui: 90 de ani!)

„Am auzit odată, într-o bisericuţă mică de la ţară, un cor de copii... Erau fetiţe îmbrăcate în alb, cu pletele lăsate pe spate şi cu mâinile arse de soare; erau
desculţi... În ochii lor strălucea o lumină puternică de încredere, se desfăcea de pe feţele lor o puritate albă de înger... Atunci am cunoscut adevărata ţară a
crinilor, atunci am cunoscut adevăratul cântec al sufletului…”
(Osândă, Blestem, Rugăciune…:
„Dacă aţi şti voi, trecători liniştiţi şi cumsecade, dacă aţi şti voi ce se ascunde în fiinţa aceasta
ce trece atât de uitată prin mijlocul vostru! … - în toată tăcerea şi resemnarea ei; dacă aţi şti voi câtă sete şi tumult se ascunde!
…În mine mă frâng ca o pâine de jertfă... Aş vrea să ajung sus, sus de tot, de-a dreptul în lumină. Aş vrea să fiu alesul...
Aş vrea să nu trăiesc printre oameni...
Aş vrea ca viaţa mea întreagă să fie un altar de jertfă, un rug aprins pe care să-mi ardă sufletul,
o cruce pe care să mi-o port cu resemnare şi cu încordare în spate…, să port această cruce aşteptând învierea.”)
„Acum, când privesc în jurul meu şi măsor întinderea albastră a cerului…”
Acum, când priveşti în jurul tău şi măsori întinderea albastră a cerului, apleacă-te peste Ţara Crinilor! Ascultă corul… Vezi îngerul tău printre oameni, pe pământ –
un înger de lumină, Lucia! – cum Simeon din Cirene, cărând umbra crucii... Împlinind destinul – ca la 90 de ani!
În acest an, Ion ŞIUGARIU ar fi împlinit 90 de ani de viaţă, din care primii 13 petrecuţi la Băiţa, următorul (clasa a IV) – trecând Ţigherul în Valea Borcutului prin
grija preotului-dascăl Victor Bacila iar al 15-lea an îl găseşte în Oradea. La 23 de ani descinde în Bucureşti, pentru Litere...
Între timp, la Băiţa, revine sporadic, pentru « Incantaţii » ; ultima oară – cu paşaport, şi viză zilnică (obţinută la Baia Mare), în 1942.
Anul acesta, căsnicia lui, care a însumat şapte luni (valorificând permisiile şi intervalul dintre două concentrări), ar fi împlinit 61 de ani. Eroul însă – împlineşte 59.

Dar ce vârstă are Poetul? Poetul are tot timpul! Poetul are Eternitatea! Să ducem mai departe acest ‘antagonic şi complementar’ suflet. Cine poate prelua misiunea?
Cine poate desăvârşi un ideal? Personal, am ales să-i manifest disperarea şi, poate, temperamentul… Alţii pot alege nostalgia ori dinamismul; optimismul. Entuzias-
mul. Cei mai mulţi aleg să fie romantici ori sentimentali. Mai pot fi şi critici... Fiecare poate alege ceva de la Ion Şiugariu; şi autorităţile: disciplina, simţul civic, patri-
otismul (ca virtute)… Ion ŞIUGARIU nu a fost prea puţin din toate astea!
Dar ce dimensiune, ce coordonate are perspectiva Ion Şiugariu – din potenţialul de referinţă?
Avea doar 24 de ani când evoca în Cronica probleme sociale: «Scandalul firmei Lomaș. Comuna Băiţa protestează în numele alor 500 locuitori rămaşi pe drumuri.
Autorităţile sunt datoare să cerceteze cazul şi să ia măsurile cuvenite».
În Europa a intrat în ’43: «Fără să continuăm a aduce Europa aici, la noi acasă, cu linguriţa sau cu găleata, ...a proiectat realitatea românească în plină Europă... » - în
relaţie cu opera lui Lucian Blaga.
Doi ani mai târziu, la 31 de ani ai săi, a intrat definitiv în Europa; în Istorie, în Literatură. În Ceruri... A semnat cu sânge poemul jertfei voluntare!
Politica lui Ion ŞIUGARIU nu o poate manifesta decât... cei disperaţi în sinea limbii. Să ne urnim din loc. În progresia eternă – Ion Şiugariu!

În 20 iunie, la Băiţa, în manifestarea care i-a fost consacrată, a fost evocat de o suită de scriitori. Personalităţile care au pus în evidenţă multiplele valenţe ale acestui
spirit creator neîmplinit, au fost, printre altele: Lucia SOREANU-ŞIUGARIU – soţia poetului; Al. HUSAR – profesor universitar la Iaşi, prietenul din tinereţe al poe-
tului; profesorul universitar Săluc HORVAT; directorul Bibliotecii judeţene – Teodor ARDELEAN; primarul oraşului Tăuţii Măgherăuş – Anton ARDELEAN care
are pe rol demersurile pentru conferirea titlurilor de Cetăţean de onoare – doamnei Lucia Soreanu-Şiugariu respectiv Cetăţean de onoare post mortem – poetului-erou
Ion ŞIUGARIU; profesorul Valeriu ACHIM – veteran de război; Ştefan BELLU – ziarist, critic, poet, autorul celei de-a doua ediţii (revăzută şi adăugită) din monogra-
fia poetului-erou, lansată cu această ocazie, a împlinirii a 90 de ani de la naşterea Poetului...
La organizarea manifestărilor (în Băița la statuia poetului şi la Biblioteca judeţeană în Baia Mare) a participat, cu generozitate (şi protocol), nepoata poetului – Aurica
PETRUŞCA. Şi alţi descendenţi ai familiei.
În Băiţa s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru erou şi familia sa, sfinţindu-se şi statuia care-l reprezintă, în centrul satului. Anul viitor, 60 de ani de nefiinţă...
Peste 10 ani – la centenarul Soarelui, tot cu cei care l-au numit astfel, în tinereţea lor:
14 Lucia şi Al. Husar ! (AMM, 2004)
15
Ion ȘIUGARIU, tabel cronologic de Marcel CRIHANĂ 6 iunie 1914, după Registrul de nașteri a comunei
Tăuții-Măgherăuș (1914 / indicativ 58),
actualizat în 2014, de Angela MICLEA, jurnalist – județul Maramureș – se naşte în satul Băiţa, primul
director Casa Orășenească de Cultură TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ băiat (înregistrat „ȘUGAR Ianoș”) din cei şase copii
ai familiei de mineri-aurari Ion şi Floarea Şugar.
Aici îşi petrece copilăria, într-un peisaj pitoresc şi o lume precară, cel ce avea să devină mai târziu poetul, eseistul, criti-
cul și publicistul Ion Şiugariu. De aici vor răsări în curând poeziile Minerii mei, Băiţa, Satul natal și alte poeme autobi-
ografice; de aici va izvorî chintesența unor eseuri; de aici va iradia, prin acest ascet refugiat în vâltoarea cuvintelor,
zvâcnirea nedreptăților sociale – manifestate și prin articole de presă.
În unele înscrisuri – data nașterii este declarată 5 iunie 1914 (de ex. în foile matricole școlare primare).
1921-1924 – Viaţa grea a familiei îl obligă pe copil să muncească încă de mic, la extrasul şi spălatul aurului, alături de
părinţi. Date fiind condiţiile vitrege de muncă, în şteampuri străvechi şi cu tehnici primitive, încă de pe acum se fac
simţite simptomele unui reumatism articular, cu peceţi pentru toată viaţa.

1924-1928 –
Anii de şcoală
primară sunt
petrecuţi în satul
natal, la Băiţa
(azi cartier al
orașului Tăuții-
Măgherăuș) şi la
Valea Borcutului
(azi cartier al
orașului Baia
Mare) – fără
continuitate şi,
mai ales, fără
perspectivă. Co-
pilul încheie
totuşi această
perioadă de învă-
ţătură cu califica-
tive excepţiona-
le: „lăudabil” și
„eminent”.

Prima persoană care îi sfătuieşte pe părinţi sa-l dea la şcoală mai departe este preotul Victor Bacila, care era şi dascăl în
Valea Borcutului. Un fost coleg de şcoală primară şi-l aminteşte pe Ion Şiugariu astfel: Parcă-l văd cum trecea munţii
care despart satul său natal, Băiţa, de Valea Borcutului, prezentându-se zilnic, cu lecţiile învăţate, la şcoală. Cu traista
plină de cărţi, caiete şi o bucată de mălai, străbătea, pe ploi, zăpadă, viscol şi ger, pădurile de carpen şi fag de pe Tigher
şi Prăpade, trecând pe la Târgul Ciorilor şi pe la Balta Pocoloaiei, până în Valea Borcutului şi înapoi (Ioan Cosma,
Amintiri despre Şiugariu, în Pentru socialism, 2 februarie 1974, p. 3). Cu toata dotarea intelectuală de excepţie, viitorul
fiului lui Ion Şugar pare închis.

1928-1932 – Numai încadrarea tatălui ca meşter în uzina auriferă pe care o organizează aici un consorţiu francez, ca şi
eforturile preotului din sat, determină băiatului alt destin. Ion Şiugariu reuşeşte, prin concurs, să intre în Şcoala Norma-
lă din Oradea. Aici locuieşte, ca bursier, la internatul şcolii până la sfârşitul studiilor.
16
17
În această perioadă frecventează școala din același sat, Băița, și elevul Ghișa Aurel – cel despre care poetul consemna în Jurnal intim
(București, 28 ianuarie 1944) că „Aurel Ghișa, un tânăr de 22 de ani (ce elogiu mai măreț aș putea să-i aduc?) a fost strivit ieri de o
mașină. L-am văzut după ce murise. Privea senin, neînțelegând ce farsă i-a jucat soarta. A rămas tânăr și după moarte” – refugiat în
România să lupte împreună și alături de alții pentru Ardealul de-acasă…

1932-1934 – Adolescentul ia acum o hotărâre importantă: după terminarea clasei a IV-a la Şcoala Normală, în urma concursului de
admitere din iunie 1932 trece în cursul superior al Liceului Emanuil Gojdu, ca bursier pe toata durata anilor de studii. Şi aici, Ion Şiu-
gariu se dovedeşte un elev dotat şi silitor, cu o putere de muncă ieşită din comun şi cu preocupări care depăşesc limitele impuse de
programa şcolară. Surprinzător, elevul dezvăluie aplicaţii pasionate pentru fizică şi matematică. Ia chiar parte la concursul iniţiat de o
revistă engleză de specialitate, ocupă primul loc în concurs şi capătă o bursă de Oxford. Vis de necrezut, pe care părinţii nu-l pot con-
cepe! Aceasta să fi fost cauza pentru care virtuţile excepţionale ale elevului găsesc refugiu în literatură? Până la urmă, dintre cei doi
profesori care şi-l disputau (Teodor Neş, de fizico-matematici şi Octav Şuluţiu, de limba română), avea să câştige poezia!

Cam în acest timp (1933-34), acasă, la școala din sat – în foaia matricolă a fratelui său SOREANU Augustin, la rubrica „indicațiuni
asupra mediului social” al familiei – se specifică:
„stare socială și materială a părinților – foarte bună; 10 iugăre pă-
mânt” și „tată aspru; mama mai îngăduitoare; frați foarte aspri”.

1934-1936 – Debutează încă din clasa a VI-a de liceu la revista Ob-


servatorul din Beiuş, cu versurile intitulate Imn tinereţii, pe care le
semnează Ion Şiugariu.
Numele de familie îi este schimbat și lui, oficial, în Soreanu – „în
baza deciziunei Ministerului de Justiție nr.60351/936 din 24 iunie”,
publicată în Monitorul oficial al României și consemnată mențiunea
în Registrul de nașteri, la poziția sa:

18
19
Dar tânărul poet rămâne credincios numelui său de la debut şi continuă să colaboreze semnând astfel în revistele: Lanuri din Mediaş, Flori de crâng din Oradea, Afirmarea din Satu Mare, Freamătul
şcolii din Cluj, Veac nou şi Cronica din Baia Mare. În anul 1935 devine colaborator al revistei Familia din Oradea şi se impune prin talentele viguroase ale generaţiei sale.
În anul şcolar 1935-1936, Ion Şiugariu este preşedinte al Societăţii de lectură Vasile Alecsandri, îndrumată, la această dată, de Ovidiu Papadima. Se remarcă de acum prin puterea de receptare, analiză
şi înţelegere a noului fenomen liric, prefigurându-l pe avizatul comentator de poezie de peste câţiva ani.
În iunie 1936, Ion Şiugariu îşi trece bacalaureatul, ca fruntaş al promoţiei (este al treilea din peste trei sute de candidaţi prezentaţi la examen).

1936-1937 – Visul părinţilor era sa-l vadă inginer, fireşte, chiar pe meleagurile natale. Poetul, dimpotrivă, se visa asaltând şi cucerind cu versurile sale reduta Capitalei. Cum în această perioadă trebu-
ia să-şi satisfacă serviciul militar, ca absolvent al liceului – urmează Şcoala de ofiţeri în rezervă de la Ploieşti. Se află la numai un pas de Bucureşti! Nimeni si nimic nu-l mai poate întoarce din drum.
Vara anului 1936 proaspătul bacalaureat şi-o petrece pe meleagurile natale, mai ales la Băiţa, unde lucreză intens la Incantaţii, ciclu liric ce stă în centrul atenţiei sale în vederea alcătuirii volumului de
debut, Trecere prin alba poartă (Incantaţiile respective sunt aici în număr de 8 – numerotate cu cifre romane).
Părându-i-se că fostul său elev se grăbeşte prea mult să debuteze in volum, Octav Şuluţiu – cu exigenţa-i cunoscută – îi scrie
lui Ion Şiugariu într-o scrisoare din 17 august 1936: Din tot ce ai publicat D-ta până acum nimic nu trebuie să figureze într-
un viitor volum. O vei înţelege asta şi D-ta mai târziu. Acum te va supăra poate opinia mea, dar eu nu vreau ca mai târziu să
mă acuzi că te-am amăgit cu iluzii. D-ta ai talent, dar eşti într-o perioadă de formaţie. Încă nu ţi-ai găsit formula personală
de expresie, ceea ce este important în artă. Deci lucrează necontenit, scrie, scrie, aruncă şi iar scrie şi abia peste câţiva ani
vom putea sta de vorbă despre un viitor volum. Arghezi şi-a publicat volumul după ce-a scris vreo 40 de ani. De ce această
grabă care nu-ţi va aduce cu nimic mai multă glorie decât ai sau n-ai? (Vezi Mihai Bălaj – Octav Şuluţiu inedit: două scrisori
către poetul Ion Şiugariu, în Maramureş / supliment al ziarului Pentru socialism, decembrie 1970, p. 24).

Septembrie 1937 – Însufleţit de elanuri pe care lipsa mijloacelor materiale şi fuga într-o lume necunoscută nu i le pot spulbe-
ra, poetul descinde în Bucureşti fără altă avere decât diploma de bacalaureat şi un caiet de poeme. Deşi Octav Şuluţiu îl sfătui-
se să urmeze Politehnica, Ion Şiugariu se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie, specialitatea Filologie modernă,
bucurându-se, pe toată durata studenţiei de atenţia şi aprecierea profesorilor Mihail Ralea, Tudor Vianu, D. Caracostea, Ion
Petrovici ş.a.

Martie 1938 – Apare volumul de debut Trecere prin alba poartă, la Editura librăriei Pavel Suru, despre care Octav Şuluţiu
avea să scrie in revista Familia: E o ţâşnire vulcanică, un clocot de pasiune, o tinereţe neastâmpărată care irumpe, dornică
de viaţă şi de avânt, e o izbucnire sinceră şi nestăpânită, aşa cum îi şade mai bine adolescenţei să fie. Sufletul poetului se
revarsă direct, ca o apă umflată peste malurile constrângătoare ale oricăror reguli (Octav Şuluţiu: Ion Şiugariu, Trecere prin
alba poartă, în Familia, an. VII, 1939, nr. 4-5, aprilie-mai, p. 91-94).

1939 – Activitatea literară a poetului şi eseistului se concetrează acum mai ales în jurul revistei Meşterul Manole, iniţiată de
un grup de tineri scriitori bucureşteni. Ion Şiugariu întreţine o rubrică permanentă de critică, Poesia tânără, în care depăşeşte
faza notaţiilor de lector bine informat, creându-şi un limbaj critic propriu, distinct. Revista a avut o viaţă relativ scurtă (1939-
1942).

August 1940 – Prin criminalul Dictat de la Viena, României i se smulge partea de nord a Transilvaniei.
Părinţii lui Ion Şiugariu (şi ceilalţi fraţi – Vasile, Maria, Augustin şi Zaharia) sunt nevoiţi să rămână sub ocupaţie. Poetului,
aflat astfel în refugiu, i se alătură un singur frate, George, care izbuteşte să fugă şi să vină la Bucureşti.

Noiembrie 1941 – Poetul Ion Şiugariu este ales preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi. În această calitate, desfăşoară o
rodnică activitate publicistică şi organizatorică, pentru a păstra mereu neatinsă imaginea pământului natal al atâtor pribegi.
Colaborează cu poezii şi studii critice la revistele: Vremea, Universul literar, Curentul literar, Meşterul Manole, Decalogul,
Revista Fundaţiilor Regale ş.a.

Februarie 1942 – Poetul îşi susţine teza de licenţă cu lucrarea Aspectul jurnalistic al literaturii moderne, avându-l ca îndrumă-
tor pe Mihail Ralea, care, anterior, comunicase decanatului următoarele: Teza d-lui Ion Soreanu, despre Aspectul jurnalistic în
literatura modernă, a fost acceptată în vederea examenului de licenţă.
20
Martie 1942 – Apare volumul de poezii Paradisul peregrinar, în cadrul colecţiei Meşterul Manole din Bucureşti. În revista Convorbiri literare, criticul şi esteticianul Al. Husar referindu-se la volum,
avea să scrie: Meritul cărţii stă în faptul că pune o problemă şi, indiferent de procedeul ce-l adoptă şi care nu putea fi altul, îi află o soluţie. Pornind dintr-o experienţă personală urmărită sincer şi
onest, d. Ion Şiugariu adoptă, spre simplificare, vechile tipare şi nu se preocupă de versificaţie decât în funcţie de fondul care o reclamă. Iată de ce abilităţilor de formă şi expresiei directe, d. Șiuga-
riu le substituie o cale mai lesnicioasă, prin care cartea d-sale se impune (Al. Husar: Ion Şiugariu, Paradisul peregrinar – poeme, în Convorbiri literare nr. 11-12, nov.- dec.1942, p. 811-813).

Iulie 1942 – Obţine paşaport şi trece în partea de nord a Transilvaniei, la Băiţa, acasă, unde îşi vede părinţii pentru ultima oară. Considerat indezirabil de către autorităţile hortyste, datorită atitudinii
sale politice, e obligat să facă zilnic câte 12 km pe jos, până la postul de jandarmi, pentru viză. Încearcă a doua oară în acelaşi an să-şi revadă părinţii, dar nu mai primeşte aprobare.
De-a lungul întregului an, poetul a corespondat cu Lucia Stroescu, viitoarea sa soţie. Cele mai multe din scrisorile sale sunt de dragoste, dar în mai toate se găsesc referiri şi la concepţia poetică şi la
scrisul literar. La 10 februarie, de exemplu, Ion Şiugariu îi scria logodnicei sale: În ultimele zile mă bate gândul unei piese de teatru pe care aş intitula-o Olarul. E vorba anume de un olar vestit din
antichitate care reuşeşte după o muncă de mai multe zeci de ani să creeze un vas atât de frumos încât Cetatea îl pune să plătească bir pentru el. De-acum toată viaţa lui nu face altceva decât munceş-
te pentru a plăti birul. Până la urmă însă, Cetatea ridică atât de mult
birul cerut încât el nu mai poate plăti. El vinde atunci vasul ca să plă-
tească birul...
Piesa ar simboliza raporturile dintre artist şi lume. Fiecare creator
autentic se aseamănă cu olarul acesta. Opera lui este atât de frumoa-
să încât lumea îl pune să plătească un bir de suferinţă şi de încercări,
pe care până la urmă nu le mai poate plăti. Atunci vinde şi el vasul, ca
şi olarul meu, să plătească birul. Este momentul când trebuie să-l
sacrifice pe artistul din el pentru omul din el, moment pe care-l trăieş-
te fiecare artist.
Eu aş vrea să fiu totuşi un olar care nu-şi vinde vasul. Aş vrea să mă
iubeşti atât de mult şi în aşa fel încât birul meu să nu fie prea mare
(Soare pentru Lucia – Fragmente din scrisori, în vol. Sete de ceruri...).
În decembrie, Ion Şiugariu începe colaborarea la Revista Fundaţiilor
Regale, unde inaugurează rubrica intitulată Viaţa poeziei, pe care o
îngrijeşte până în februarie 1944.

Ianuarie 1943 – Poetul este concentrat, ca ofiţer de rezervă, la o şcoală


de instrucţie din Ploieşti. Este repartizat, apoi, la un regiment de infan-
terie din Moldova (Bacău).

Aprilie 1943 – În colecţia Meşterul Manole, apare poemul Ţara de foc


(alcătuit din 60 de catrene), despre care Ovidiu Papadima va scrie ime-
diat în Revista Fundaţiilor Regale: Poemul nu e conceput plastic, ci
creat muzical – contrapunctic. De aceea trebuie luat în tot şi savurat
în felul clar şi cristalin, în care gândul şi gestul îşi răspund în minuna-
ta arhitectură străvezie a întregului. Prin ea d. Șiugariu face o mare şi
îndrăzneaţă experienţă creatoare şi dă confraţilor săi o frumoasă lec-
ţie de conştiinţă artistică de cea mai stringentă actualitate (Ovidiu
Papadima: Ion Şiugariu, Ţara de foc, în Revista Fundaţiilor Regale,
nr.8, aug.1943, p. 453-454).

29 iulie 1943 – I se acordă o permisie de două săptămâni, pentru a se


căsători. Se căsătoreşte, la Râmnicu-Vâlcea, cu studenta la farmacie
Lucia Stroescu. Bucuria căsătoriei e comunicată celor dragi prin scri-
sori şi fotografii. Pe una din aceste fotografii, trimisă unuia dintre fraţi,
poetul scrie: Iubitului meu frate Vasile, îi dăruiesc această imagine a
fericirii mele, 6 august 1943.
21
Septembrie 1943 – Ion Şiugariu este deconcentrat. Continuă în acest timp să lucreze la un Studiu critic despre poezia lui Bacovia şi adună material pentru ancheta despre Lucian Blaga şi generaţia
tânără. Încearcă să definitiveze un volum de comentarii critice intitulat Viaţa poeziei cu studii despre Mihai Beniuc, Emil Botta, Ovid Caledoniu, Gherghinescu Vania, Emil Giurgiuca, Ion Moldovea-
nu, Theodor Al. Munteanu, George Petcu, Grigore Popa ş.a.
Întreţine, de asemenea, un Jurnal literar şi începe să scrie romanul Emanoil. Din toate acestea, însă, n-au rămas decât pagini disparate, restul pierzându-se în condiţiile deosebite care au urmat.

Mai 1944 – Poetul este concetrat din nou la acelaşi regiment, care se află acum dislocat în zona Jitaru – Mogoşeşti, de unde ulterior avea să fie deplasat pentru a participa la planul insurecţiei armate.

23-25 august 1944 – ia parte la luptele de la Băneasa şi Otopeni. 25 august 1944-1 februarie 1945 – Participă la luptele pe care regimentul său (27 Infanterie – Divizia a 3-a – Armata a 4-a Română)
le susţine, alături de celelalte unităţi româneşti, împotriva armatei germane – în Ardeal, pe teritoriul Ungariei, apoi, şi al Cehoslovaciei.

1 februarie 1945 ora 11 dimineaţa, sublocotenentul de rezervă Soreanu Ion / poetul Ion Șiugariu – cade rănit grav, în bătălia pentru oraşul Brezno din Cehoslovacia. „Slavă eroilor!
Proiectilul lansat din turnul-clopotniță al orașului Brezno îl surprinde pe calea ferată în imediata apropiere a Gării. Are pierdere mare de sânge şi moare la numai zece minute Viața voastră
după ce a fost prins în focarul exploziei. Este îngropat în cimitirul din satul Polhora pri Brezno, alături de alt ofiţer şi şapte soldati căzuţi odată cu el. este libertatea noastră.
Consemnând evenimentul, revista sibiană Luceafărul, nr. 3-4, notează: Cu moartea eroică a lui Ion Şiugariu poezia română pierde pe unul din poeţii născuţi, nu făcuţi. Eroilor Armatei
Române prietene.
[NOTA BENE: în toate scrierile de până acum, cu privire la prima înhumare a poetului-erou Ion ȘIUGARIU – este mențio- Cetățenii recunoscători
nată localitatea Polhora pri Brezno. Căutând să identific, la fața locului, primul loc de înhumare, cu sprijinul autorităților lo- din Michalova și
cale slovace, după cercetarea Cronicii localității și a consemnărilor bisericești ale vremii – am aflat un amănunt semnificativ: Polhora”
Polhora pri Brezno era „extensia” localității Pohronska Polhora pe direcția Brezno, respectiv Michalova – acum localitate de
sine stătătoare și cu administrație proprie.
Alte argumente în acest sens:
1 – Cimitirul comunal central din Pohronska Polhora era declarat închis și toate înmormântările (inclusiv cele civile) le oficia
preotul paroh în cimitirul nou, la una din periferii respectiv Michalova.
2 – Am identificat indirect acest amănunt și în lucrarea româno-engleză a colonelului (r) Voicu ȚUGUREL (atașat militar în
Cehoslovacia între anii 1974-1986) „Locuri de Glorie. Eroi români căzuți în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, decem-
brie 1944 – mai 1945”, Editura Militară, la pg. 21 și 22: autorul nu consemnează nicio înhumare militară pentru perioada răz-
boiului în localitatea Pohronska Polhora.
Slovacii au dezvoltat și întrețin un cult, cu pioșenie adâncă și foarte mare recunoștință, pentru armata română. Eroii noștri-s și
eroii lor! Cei de vârstă venerabilă, care au cresut odată cu războiul – exclamă și azi „au venit frații noștri români” când întâl-
nesc vreunul; e suficient să vorbești limba română în Slovacia, că și apare cineva care să te îmbrățișeze, învăluindu-te în la-
crimi și amintiri copleșitoare! AMM]

28 februarie 1945 – Prin decretul nr. 641, sublocotenentul de rezervă Soreanu-Şiugariu Ion este decorat post-mortem cu ordinul Coroana României cu spade, în gradul de
cavaler si cu panglică de Virtutea Militară.
Ziarul Adevărul din aceeaşi zi conţine următoarea notiţă informativă (intitulată În memoria lui Ion Şiugariu): Duminecă după masă, la ora vecerniei, în cadrul A.S.R.T.A-
ului s-a făcut pomenirea lui Ion Şiugariu, poetul căzut pentru patrie la 1 februarie 1945, în satul Polhora din Munţii Tatrei. În prezenţa Monseniorului Vladimir Ghica, a sf. pr. Chinezu Liviu, Mircea
Todericiu şi a păr. Lupea, d. Ion Groşanu a vorbit despre laborioasa tinereţe a poetului, iar d. prof. Ierugan a evocat anii frumoşi ai copilăriei lui.
La serviciul religios, pentru odihna sufletului său, oficiat în biserica unită din str. Polonă, în cadrul căreia cuvântul de pomenire l-a rostit părintele Todericiu, au asistat, alături de fratele poetului,
prietenii lui: prof. Al Popescu Telega, Ovid Caledoniu, Coriolan Gheţie, Al. Husar, I. Maniţiu şi O. Filipoiu.

Martie 1945 – Vestea despre pierderea primului fiu zdruncină viaţa bătrânului miner-aurar Ion Şugar, care, la 56 de ani, se stinge în urma unei duble pneumonii.

1956 – Rămăşiţele pământeşti ale poetului sunt ridicate de la Polhora prin Brezno şi, cu ale altor unsprezece mii de eroi cunoscuţi şi necunoscuţi, căzuţi pentru eliberarea Cehoslovaciei, sunt
reînhumate în cimitirul militar de la Zvolen, lângă Banska Bystrica.

August 1958 – Participând, în cadrul delegaţiei guvernamentale române, la ceremonia dezvelirii monumentului ridicat la Zvolen în memoria eroilor români, scriitorul şi prietenul Laurenţiu Fulga de-
pune o floare pe mormântul celui care a fost poetul, eseistul, publicistul şi ostaşul Ion Şiugariu.

1968 – În colecţia Columna a Editurii Militare, apare volumul Carnetele unui poet căzut în război, cu o postfaţă semnată de Laurenţiu Fulga (intitulată Ultima laudă).
22
1975 – La Editura Militară apare volumul „ Poetul-ostaş Ion Şiugariu”, exegeză semnată de Eugen Marinescu.
Se tipăreşte volumul lui Ştefan Bellu „Ion Şiugariu – un poet căzut în război” (în îngrijirea Comitetului de cultură şi educaţie socialistă din Baia Mare).
Referindu-se la această apariţie, Nae Antonescu, comentator constant al subiectului Ion Şiugariu, remarcă: Cu această carte, îngrijită de prozatorul Laurenţiu Fulga şi asistată de mărturiile lui Mihai
Beniuc şi Emil Giurgiuca, se începe reconsiderarea activităţii literare a poetului-erou Ion Şiugariu. O ediţie antologică a creaţiei sale poetice [...] este în stadiu ultim al finisării (Nae Antonescu: Ion
Şiugariu, „Carnetele unui poet căzut în război”, în Tribuna, nr. 31 – 601, 1968, p. 3).

1984 – La iniţiativa Luciei Soreanu, soţia poetului (stabilită in Germania, la Aachen), apare volumul „Ion Şiugariu – Sete de ceruri”, la Editura Jon Dumitru, München (colecția Paşii lui Orfeu), cu o
prefaţă semnată de Vintilă Horia (care poartă titlul „Ion Şiugariu de la Meşterul Manole”).

1997 – În îngrijirea Prof. Univ. M.C. Alexandru Husar (care semnează şi prefaţa), la Editura Agora din Iaşi, a apărut volumul de eseuri „Ţara Crinilor”, de Ion Şiugariu.

1999 – Editura Marineasa Timişoara publică „Ion ŞIUGARIU – Viaţa poeziei”, ediţie şi tabel cronologic de lector universitar dr. Marcel CRIHANA.

2002 – Bucureşti – apare la Fundaţia Culturală Memoria „Ion ŞIUGARIU – George BACOVIA, Studiu critic”.

2004 – Ştefan BELLU publică „Ion ŞIUGARIU – Poet şi critic literar” la Editura Gutinul Baia Mare.

2005 – Apare la Editura Fundaţiei Culturale Memoria, Bucureşti – „Antologia participanților la concursurile Premiului pentru poezie Ion ȘIUGA-
RIU” (primele și singurele 3 ediții ale Concursului național de poezie inițiat de soția poetului) – selecție realizată de Ion DUMITRU.

2006 – Editura Fundaţiei Culturale Memoria, Bucureşti publică volumele „Ion ŞIUGARIU – Scrieri” (cu o prefaţă de Al. HUSAR; ediţie îngrijită şi
postfaţată de Lucia SOREANU, soţia poetului) şi „Ion ŞIUGARIU – Iluzie şi destin” – corespondenţă, album, jurnal.

2009* – Se materializează (doar online) volumul „Progresia ȘIUGARIU” – cu toți participanții la Concursul de creații originale, ediția I, și singura
– concurs inițiat pentru elevi (gimnaziu, liceu) și studenți cu domiciliu în raza orașului Tăuții-Măgherăuș – organizat cu ocazia comemorării poetului,
în februarie, cu participarea și în lectura publică a autorilor înscriși.

Concursul a urmărit 7 +1 secțiuni: poezie, proză scurtă/teatru/roman, critică literară, mass-media, corespondență, pagini de jurnal, desen/foto/grafică/
pictură; pentru premiul special – un eseu aplicat – „Consumatorul de mass-media. Cititorul de presă. Calitatea informației”. Următoarele ediții n-au
mai fost girate și prin urmare n-au mai avut loc „din motive de Criză, Recesiune” invocate de autoritatea publică locală; și Marea Depresie/une cultu-
rală generalizată – care a urmat – opinează inițiatorul (AMM).

2011* – Ediţia a II-a „George BACOVIA – Studii critice” deschide Colecția de autor Ion ȘIUGARIU – la Editura Dacia XXI Cluj Napoca.
* – Nadia-Aurelia ROMAN își publică Lucrarea de doctorat „Structuri arhetipale în lirica lui Ion ȘIUGARIU” la Editura Techno Media Sibiu.

2012* – Apare în Colecția de autor Ion ȘIUGARIU – „Bolnav de auroră” – toată creația poetică, (co)ordonată de Angela MICLEA, la Editura Dacia
XXI Cluj-Napoca.

2013 – Sub îngrijirea soției poetului, Lucia SOREANU, și a lui Ion DUMITRU (München) – prin editura Fundației Culturale Memoria, București – apar din nou toate „Poemele” lui Ion ȘIUGARIU
și volumul„Ceva despre noi. Eseuri”.
* – Angela MICLEA concepe o plachetă – „Ion ȘIUGARIU /Album bio-bibliografic româno-slovac” – pentru (re)prezentarea poetului-erou în Slovacia, în perspectiva Centenarului nașterii sale.

2014* – „Când a răsărit Soarele în 6 iunie 1914 / Agendă bio-bibliografică de (re)prezentare a poetului-erou Ion ȘIUGARIU cu ocazia Centenarului”, realizată de Angela MICLEA.
– Cartea „Însemnări din război 1944-1945” adună însemnări, corespondență și evocări – sub îngrijirea soției poetului-erou prin Editura Gutinul Baia Mare.
– Apare primul volum (din două) biografic „Ion ȘIUGARIU – Argat fără simbrie la cuvânt” scris de Cecilia COSTIN (alias Terezia BOLCHIȘ-TĂTARU).
2016 – La Editura Gutinul Baia Mare apare volumul doi „Ion ȘIUGARIU – Argat fără simbrie la cuvânt” inspirat din amintirile soției poetului-erou.
…………………………………………………………………………
* cu sprijinul financiar al Primăriei orașului TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ
23
g re s i a
P ro
A R I U
ȘI U G

24
Cum nu s-a materializat inițiativa:

Primarul a propus reînhumarea in curtea Casei memoriale


din Băița, în timp ce doamna poetului-erou a ales curtea bisericii
din sat - singurul caz în care s-ar fi întors și domnia-sa aici.
Era mai logică ipoteza Primăriei, totuși -
pt. că aveam deja oricum mai multe locații (Casa memorială,
Statuia, Troița eroilor din sat, Monumentul eroilor
din Tăuții-Măgherăuș, școli și Casa de cultură)
unde procedăm la depuneri de coroane respectiv comemorări.
Pe de altă parte - și cel mai important aspect -
era că totul se reducea la... țărână, pentru că osemintele au fost o
dată relocate (din Michalova în Zvolen, alături alți 11.000 de eroi
români de pe întreg teritoriul Slovaciei), după mai mulți ani și
reînhumate alături sau cu soldatul de sub aceeași piatră funerară.
Ulterior, am renunțat la diligențe, după ce am realizat
că prin dislocarea propriu-zisă
din Cimitirul Eroilor Armatei Române din Zvolen
(cimitir exclusiv militar și de război,
considerat monument funerar, cu regim special) -
dacă nu chiar îi „profanăm” memoria,
sigur îl privăm de onoarea militară care i se cuvine
și le-o oferă, în ansamblu, tuturor eroilor armatei române -
Republica Slovacia.
Dintre documente - cele inițiale, apar în continuare:

25
26
27
28
29
S E S I U N E A a V-a a Cenaclului de ariergardă „Ion ŞIUGARIU” la Atelierele „Autodidact” – Casa Orășenească de Cultură TĂUȚII - MĂGHERĂUȘ
Comemorare: „1 februarie 1945 ora 11 și 10 minute – Ion ȘIUGARIU la vămile spiritului”
Cenaclul Asociației scriitorilor Maramureș într-o Ședință de lucru, anuală (cu public), în data de 21 februarie 2009, ora 10

„Progresia ȘIUGARIU” – Concurs de creații originale (literare, artistice și media), ediția I – 2009
pentru Elevi (gimnaziu, liceu) și Studenți cu domiciliu în orașul T.M. și localitățile aparținătoare –
organizat cu participarea și în lectura publică a autorilor.

TERMENI DE REFERINȚĂ la Secțiunile concursului:

Eseu „Consumatorul de media. Cititorul de presă. Calitatea informatiei” (3 pagini)


...........................................................................................................
Poezie (7 poezii)
„Misiunea mea în lumea aceasta e poezia” (Ion ȘIUGARIU)
La 6 iunie 1914 se naşte primul băiat (dintr-un număr de şase) al familiei de mineri-aurari Ion şi Floarea Şugar, în localitatea Băiţa (Maramureş). Aici îşi petrece copilăria, într-un peisaj pitoresc şi o
lume precară, cel ce avea să devină mai târziu poetul şi eseistul Ion Şiugariu. De aici vor răsări în curând poeziile Minerii mei, Băiţa, Satul natal ş.a., autobiografice.
Vara anului 1936 proaspătul bacalaureat şi-o petrece pe meleagurile natale, mai ales la Băiţa, unde lucrează intens la Incantaţii, ciclu liric ce stă în centrul atenţiei sale în vederea alcătuirii volumului
de debut, Trecere prin alba poartă.
...............................................................................................................................................................................
Proză scurtă, teatru sau roman – fragment (4 pagini )
La 10 februarie 1942 Ion Şiugariu îi scria logodnicei sale: „În ultimele zile mă bate gândul unei piese de teatru pe care aş intitula-o Olarul. E vorba anume de un olar vestit din antichitate care reuşeşte
după o muncă de mai multe zeci de ani, să creeze un vas atât de frumos încât Cetatea îl pune să plătească bir pentru el. De-acum toată viaţa lui nu face altceva decât munceşte pentru a plăti birul. Până
la urmă însă Cetatea ridică atât de mult birul cerut încât el nu mai poate plăti. El vinde atunci vasul ca să plătească birul... Piesa ar simboliza raporturile dintre artist şi lume. Fiecare creator autentic se
aseamănă cu olarul acesta. Opera lui este atât de frumoasă încât lumea îl pune să plătească un bir de suferinţă şi de încercări, pe care până la urmă nu le mai poate plăti. Atunci vinde şi el vasul, ca şi
olarul meu, să plătească birul. Este momentul când trebuie să sacrifice pe artistul din el pentru omul din el, moment pe care-l trăieşte fiecare artist. Eu aş vrea să fiu totuşi un olar care nu-şi vinde va-
sul. Aş vrea să mă iubeşti atât de mult şi în aşa fel încât birul meu să nu fie prea mare.” (Soare pentru Lucia – Fragmente din scrisori).
In septembrie 1943 începe să scrie romanul Emanoil. Din toate acestea, însă, n-au rămas decât pagini disparate, restul pierzându-se în condiţiile deosebite care au urmat.
„Trenul sosi în Baia Mare cu 45 de minute întârziere... Melania se urcă în trasură cu geamantanul în față și facu semn moșneagului că poate pleca... Ea se uita atentă în jur. Case mici, acoperite cu
șindrilă, unele zidite din bârne groase din lemn, erau înșirate de-o parte și alta a drumului. In față, către stradă, fiecare casă avea un tărnaț, frumos încrustat cu dalta.. .Pe sfori groase sau pe sârme, le-
gate între stâlpii din față, se bălăngăneau rufe de tot felul: cămăși bărbătești, pantalonași de dame, combinezoane..., tunici galbene, murdărite de scurgerile din mină... Domnișoară, am ajuns la Ștafan!
Melania înțelesese... și intră pe terasa restaurantului... In curând va veni birjarul s-o ia. Va ajunge în Băița. Ce va găsi acolo?” (din Soare de iarnă – început de roman, Ion ȘIUGARIU)
...........................................................................................................................................................................................
Eseu ”Ţara Crinilor”. Despre patriotism (2 pagini)
Poți alege un motto semnificativ, dintre
„Să ieșim zgomotoși pe câmpul de luptă, vorbind în numele unei Românii pretențioase și nemultumite, o Românie care atacă direct marile probleme ale omenirii...” (Ion ȘIUGARIU)
„Ne doare întunericul care ne înconjoară...” (Ion ȘUGARIU)
„Aș vrea ca viața mea întreagă să fie un altar de jertfă, un rug aprins pe care să-mi ardă sufletul, o cruce pe care să mi-o port cu resemnare... așteptând învierea...” (Ion ȘIUGARIU)
..........................................................................................................................................................................
Critică literară: „Viața poeziei” la un volum de debut actual (2 pagini)

Ion ȘIUGARIU încearcă să definitiveze un volum de comentarii critice intitulat Viaţa poeziei cu studii despre Mihai Beniuc, Emil Botta, Ovid Caledoniu, Gherghinescu Vania, Emil Giurgiuca, Ion
Moldoveanu, Theodor Al. Munteanu, George Petcu, Grigore Popa ş.a.
„Didactic și comun, versul său rămâne cenușiu și inexpresiv, ratând un conținut sufletesc bogat. Poetul trebuie să se adune, să fie el însuși.” (Ion ȘIUGARIU despre Petre STATI)
„Deficiența acestei cărți stă în inegalitatea ei. Poetul Teodor Al. Munteanu nu a ajuns înca la o expresie personală definitivă... care să dea poeziilor sale acea garanție de unitate, de originalitate, abso-
lut necesară pentru un poet realizat.” (Ion ȘIUGARIU)
„Cam îndrăzneț și cam nepotrivit. Abisul ruginit pe mână. Și încă un abis argintat! Dar în versul al doilea? Clopotele verzi latră către stele! Nu găsiți că e un prețiozism regretabil? Dar să trecem peste
aceste mici inconveniente. Cartea d-lui Emil Giurgiuca definește un puternic talent poetic... ” (Ion ȘIUGARIU)

30
Un reportaj, sau două editoriale, sau trei articole de presă – caracter social / politic – de actualitate (3 pagini)
Intre anii 1921-1924 viața grea a familiei îl obligă pe copilul Ion să muncească înca de mic la extrasul și spălatul aurului, alături de părinți. Date fiind condițiile vitrege de muncă, în șteampuri stră-
vechi și cu tehnici primitive, înca de pe acum se fac simțite simptomele unui reumatism articular, cu peceti pentru toata viața.
„Orașele de graniță, cum e Baia Mare, să se gândescă și la multimea străinilor care le împestrițează locurile... Altfel ne amenință ratarea.” (Ion ȘIUGARIU)
„Societatea Lomaș a început expolatarea. Se dezbrăcau munții de hlamida verde și priveau melancolici în soare. Cum însă comuna Băița n-are gară, trebuind să transporte materialul 10 km până la
gara Bușag, căruțașii s-au prezentat conducătorilor firmei și au cerut de lucru... Cum era să facă bietul cărăuș român concurență, cu caii săi slabi, matahalei cu roate și zgomot infernal? ... Nu peste
mult însă, proprietarii camioanelor au observat că transportul este îngreunat din cauza acestor cărăuși nespalati... In felul acesta au rămas pe drumuri vreo 500 și mai bine de cărăuși din comunele Băi-
ța, Tăuții de Jos, Măgherăus, Bușag, Cicârlău, Săsar și altele.” (Ion ȘIUGARIU)
..........................................................................................................................................................................................
Corespondență clasică, locală (scrisori, cărți poștale, telegrame – originale, inedite – 5 exemplare distincte) sau modernă (s.m.s. / messinger / blog, etc. – 3 pagini)
ȘI VECHIMEA ESTE UN CRITERIU !!!
In iulie 1942 obţine paşaport şi trece în partea de nord a Transilvaniei, la Băiţa,
unde îşi vede părinţii pentru ultima oară.
Considerat indezirabil de către autorităţile hortyste, datorită atitudinii sale politice,
E obligat să facă zilnic câte 12 km pe jos, până la postul de jandarmi, pentru viză. Încearcă a doua oară în acelaşi an să-şi revadă părinţii, dar nu mai primeşte aprobare.
De-a lungul întregului an, poetul a corespondat cu Lucia Stroescu, viitoarea sa soţie.
Cele mai multe dintre scrisorile sale sunt de dragoste.
„Draga mea Lucia, / ...Laurentiu (FULGA) se află din nou pe front... Imi cere haine de lână, tutun de pipă și multe, foarte multe știri de pe la noi. Haine de lână mi-ar trebui și mie pentru la iarnă (cred
ca voi fi chemat și eu)... Ți-aș fi foarte recunoscător. Trimit multe salutări D-șoarei Marcu, iar pe tine te sărut cu aceeași mare iubire. / Al tău: Soare” (București, 28. VIII. 1942)
„Grav bolnav. Vino imediat. Soare” (Ploiești. Telegramă. 18.II.1943)
„Iubita mea Chriss, / Nici astăzi n-am primit rândurile tale mult așteptate. Eu ți-am scris în fiecare zi câte o carte poștală... / Soare” (Ploiești, 4. III. 1943)
„Draga mea, / Când am primit mandatul telegrafic am avut remușcări... Tot mai greu pot îndura depărtarea asta. Fii mereu cea de acum, iubește-mă și ai grijă de mine. Ce face Țara de foc?... / Te săru-
tă Soare” (Bacău, 11. IV. 1943)
„Draga mea soție, / Am ajuns cu bine în Odessa. Deocamdată nu pot să-ți dau adresa unde locuiesc pentru că nu locuiesc nicăieri. Iți voi scrie însă imediat ce voi găsi locuință...” (Telegramă. 8 sept.
1943)
„Iubito, / Rândurile tale sunt pline de dragoste, de soare... Dacă ai timp te-aș ruga să treci pe la o librărie și să-mi cumperi două-trei cărți din cele mai noi. Să mi le trimiți... M-am prostit de tot. Nu am
nici mănuși pentru iarnă. Dacă ai putea s faci de lână... Acasă la Băița cred că e jale. Pe acolo a trecut războiul. / Cu drag: Soare” (17. XI. 1944)
„Draga mea, / ...Scrisorile astea le vei primi târziu... Eu iți scriu mereu... Aș fi fericit dacă a sosit declarația mea, prin care iți măresc cota lunară... Solda totală e de... / Cu aceleași doruri nepotolite, te
sărută: Soare” (31 ianuaria 1945)
.............................................................................................................................................................................
Pagini de Jurnal (5)
„Am început să ne îngropăm în noroi. Suntem plini de murdărie, ne mănâncă păduchii. Pe poziții mai sunt 150 de oameni. Când am plecat de la Jitaru eram 1000. Pe unde am trecut am lăsat numai
morminte și țărână amestecată cu sânge. Tare am plătit scump Ardealul! Am văzut cum plâng soldații când pleacă la atac, am auzit strigătele disperate ale răniților rămași între linii. Nu s-a dus nimeni
să-i ridice. O! cărțile frumoase care vorbesc de eroism, de vitejie! Câte minciuni împodobite. Am văzut la Otopeni un camion cu eroi... Li se luaseră bocancii. Unii miroseau a hoit putred... Un elev
adjutant era complet gol... Poate îl mai așteptă acasa cineva să se întoarcă. Alături de el erau doi nemți... Ii înfrățise moartea. Mergem mai departe. Câți vor ajunge până la capăt? ... Cristești, jud. Mu-
reș / 5 octombrie, 1944 ”
„Sunt emoționat. Imi aduc aminte de pregătirile de Crăciun de acasă. Mama făcea colaci, toți alergau, muceau de zor. Eu aranjam pomul de Crăciun... Tu, iubito, te pregătești și tu de Crăciun. Te văd
cum plângi, cum mă chemi. Sunt departe... Nu te aud... Aud numai tunul... E o simfonie neagră... Băieții mor... In camera de alături plâng soldații răniți... Nu, nu e Crăciunul... Pereny, 24. XII. 1944”
„Stăm în refacere, ne despăduchiem, ne spălăm, reparăm armamentul... Trăiesc gol de pe o zi pe alta, fără timp, fără așteptări, fără regrete... Mi-a venit în minte iubita, amintirile, trecutul... Sunt gol...
Nu sunt nimic... Așa începe moartea. Debrete, 6. I. 1945”
„... Inamicul opune rezistență înverșunată, deși cauza lui e definitiv pierdută. Mă gândesc la Lucia, la viitor. Voi merge acasă, voi scrie din nou... N-ar mai trebui să moară nimeni... Iablonca, 22. I.
1945”
............................................................................................................................................................................
Desen / Foto / Grafica / Pictura (5 subiecte)
TEMA: poetul, ființe, lucruri – legate, generate sau derivate din existenta sau creația sa.

31
DISCURS: Pentru ediția următoare – sigur se vor pregăti de mâine; își vor sâcâi profesorii –
căci este chiar adevărat acest concurs. Și strategia noastră, a celor care l-am inventat!!!
Efectele – se vor vedea: aceasta este o școală de puieți… – pe nouă paliere. Deocamdată i-am trezit.
Atelierele Autodidact sunt afiliate Sălii de lectură Exista o secțiune ultra-postmodernă – care sunt sigură că vă va contraria, vă va pune în încurcătură dar
și reprezintă un concept care induce această provocare pe care o lansez trebuie gestionată cu tact; există mai multe Românii și cel puțin două
- libertatea de opțiune, limbi române… Să o ignorăm – cum că n-ar exista a 2-a – dacă nu o aplicăm – este o greșeală.
- posibilitatea implicită Cum veți reacționa oare la cotidian? Cum – care? Cel de alături… Am ales să vi-l prezint –
- și confortul spiritual și logistic – asigurat. la secțiunea a 7-a, partea a 2-a! Biopsie sau incizie – în limba română?!

Nu suntem juriu, nu suntem jurați – aviz! Veți înțelege instantaneu. Și singura REGULĂ a acestui concurs
Cenaclul de ariergardă „Ion ȘIUGARIU” are loc o dată pe an, (în afara regulamentului): lucrările se iau ca atare, nu se antrenează concurentul la dialog.
în luna februarie; se constituie din Fiecare concurent se prezintă pe sine, școala și profesorul. Concurenții prezintă succesiv lucrările.
- ședința de lucru a Cenaclului scriitorilor MARAMUREȘ
- comemorarea poetului Ion ȘIUGARIU Comentariile – după lectura fiecărei secțiuni. După fiecare secțiune deci –
se pronunță cine dorește cu privire la producții. Păstrăm atmosfera de cenaclu.
- concursul de creații originale (literare, artistice și media)
pentru elevi și studenți cu domiciliu în orașul Tăuții-Măgherăuș Vom începe cu secțiunea a 9-a. Artistii să se pronunte asupra lucrărilor de Desen / Foto / Grafic / Pictură.
și localitățile aparținătoare Tema: poetul, ființe, lucruri – legate, generate sau derivate din existența sau creația sa. Se expun panourile
- presupune public, cu lucrările secțiunii a 9-a.
§ reprezentanți ai autorității locale Secțiunea 1 - Eseu „Consumatorul de media. Cititorul de presă. Calitatea informației.” (3 pg.) va fi ultima –
dacă există concurenți – pentru că privite lucrurile dinspre consumator înspre furnizor(ul de informație)
§ reprezentanți ai școlilor poate fi incitantă. Își asumă cineva comunicarea – altfel decât „unul care scrie – pentru altul care citeste”?
§ reprezentanți ai presei Cine protejează consumatorul de media de știrile expirate, de știrile false, de știrile care-l induc în eroare?
si reprezintă o sesiune full, instant; un „simultan” – ca la șah. Şi oare care ştiri îl intoxică? Vreţi să revoluţionaţi media? Gândiţi-vă care ar fi informaţiile dacă ar circula
şi invers, de jos în sus? Ca să fie democratic…
Secțiunile concursului urmăresc să dezvolte, progresiv, Continuăm cu secţiunile 2 – 8. Secţiunea 2 – Poezie (7). Secţiunea 3 – Proză scurtă, teatru sau roman
(fragment, 4 pg.). Secţiunea 4 – Eseu „Țara crinilor”. Despre patriotism (2 pg.). Secțiunea 5 – critică litera-
valențele personalității poetului, ră: „Viața poeziei” la un volum de debut contemporan (2 pg.). Secțiunea 6 – 1 reportaj sau 2 editoriale sau
puse sau nu în valoare de acesta – având în vedere moartea-i prematură. 3 articole de presă – caracter social, politic de actualitate (3 pg.). Secțiunea 7 – Corespondență clasică, lo-
Unele le-a afirmat, altele a pretins ca îl procupă; cală (scrisori, cărți poștale, telegrame – originale, inedite – 5 exemplare distincte) sau modernă (sms,
din toate a făcut câte ceva – mai puțin în arta plastică messinger, blog, etc – 3 pg.). Secțiunea 8 – Pagini de jurnal (5). Despre publicație..., introspecțiiile scriito-
dar acum el însuși se poate constitui într-un subiect pentru artiști. rilor și ziariștilor..., și despre cine concepe introspecția corolară… Diplomele...

Toate lucrările câștigătoare (cel putin 1 / sectiune) + C.V.-ul autorului – care vor comporta un profesor
Sigur, mai ales elevii care au răspuns acestei provocări – este posibil să îndrumător, referent, consultant, corector sau lector – se vor constitui într-un volum-plachetă, tipărit în 100
fi încercat doar acum asta, pentru că există această oportunitate: de exemplare, și poate reprezenta un debut pentru unii dintre semnatarii-concurenți. Ulterior, la fiecare a
- să iasă din anonimat, cincea ediție – se vor reedita și precedentele, reorganizate într-o colecție. Fiecare ediție, pe lângă cele nouă
- să se afirme, secțiuni rezervate autorilor-concurenți, va cuprinde un capitol distinct de Introspecții punctuale ale scriito-
rilor și ziariștilor (care s-au remarcat prin pronunțare și deliberare) – aplicate asupra creațiilor.
- să aibă o particularitate. Un eseu despre „Aspectul jurnalistic în literatura modernă” – titlu adaptat al Tezei de licență a poetului Ion
Dar nu-i putem judeca. Erau mai mulți dar nu mai buni – dacă premiile ȘIUGARIU (: „Aspectul jurnalistic al literaturii moderne” sustinută la Facultatea de Litere și Filosofie Bu-
se materializau într-o altfel de contravaloare... curești, specialitatea Filologie modernă, 1942), ca o introspecție corolară – semnat de un scriitor senior, va
Premiile constau, după cum știți deja, în tipărirea creațiilor premianților fi publicat ca Epilog. Coperta și Cuvântul înainte - rezervate de organizatori.
fiecărei ediții,
Organizarea, (Tehno)Redactarea, Editarea, Tipărirea – asumate de organizatori.
a introspecțiilor aplicate de scriitori și ziariști Dreptul de re/editare – cu acordul exclusiv al organizatorilor.
asupra acestor creații și implicit asupra concursului. Fiecare autor-semnatar cuprins în volum + organizatorul vor primi un număr egal de cărti.
Titlul volumului: ”Progresia ȘIUGARIU”.
32
Romăni în Slovacia Locul de întâlnire al românilor din Slovacia
http://www.romani.sk/forum/ parteneriat / infratire
http://www.romani.sk/forum/viewtopic.php?f=12&t=118
Posted: Mon Sep 17, 2012 10:17 am / by angela

Buna ziua!

Caut de ceva vreme români în Slovacia -– pentru info. generale


deocamdată... Profesional -– m-ar interesa să stabilesc contacte
cu ong (asociații / fundații, etc.), ziariști, scriitori (vorbitori de
limba română) pentru parteneriate (comemorative) și cu repre-
zentanți de administrație publică locală -–
pentru o ulterioară înfrățire cu orașul meu.

Reprezint Casa Orășenească de Cultură Tăuții-Măgherăuș (http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/search/label/ion%20siugariu).


Mi-aș dori „reconstituirea liniei frontului” pe care a înaintat și murit în 1945 poetul-erou Ion ȘIUGARIU (Soare) = sublt. r. Ioan I. SOREANU
în 2014 (la 100 de ani de la nașterea sa) sau în 2015 (la 70 de ani de la deces).
Contacte în localitățile Pohronska Polhora (Polhora pri Brezno), Tisovec, Brezno sau Zvolen - sunt cele mai importante.

„Faptele, prin urmare, au fost acestea – din mărturia de mai jos:


După ocuparea orăşelului Tisovec, ne-am îndreptat spre oraşul Brezno de pe valea rîului Kran. Şoseaua, minată şi barată de tot felul de obstacole, ne-a obligat s-o
apucăm peste creste, unde am dat de nemţi şi unde am stabilizat frontul. Între timp, Brezno a fost cucerit de alte unităţi ale noastre, şi tot efortul s-a concentrat pe
păstrarea cu orice preţ a oraşului. Oraşul însă a fost supus zi şi noapte unui masiv bombardament de artilerie, al cărui tir se zice că era dirijat de doi nemţi, care
rămăseseră ascunşi în turnul bisericii şi aveau cu ei aparat de radio-emisie.
Pentru a nu expune primejdiei coloanele aflate în marş, comandantul regimentului a ordonat replierea acestora pe extremele oraşului. Se crease totuşi învălmăşeală
prea mare, şi era absolută nevoie de un spirit calm care să ordoneze desfăşurarea acestei mişcări. Deşi colonelul l-a invitat pe Soare în trăsura personală, să-l ducă
în spatele frontului (Soare fiind foarte bolnav, dureri atroce din cauza unei infecţii în organism, de neremediat în condiţiile de front), Soare totuși a refuzat şi a ră-
mas pe loc. E chiar ora cînd artileria germană începe să tragă din plin asupra şoselei aglomerate şi a căii ferate care ducea spre oraş. Soare, în clipa aceea, se afla
chiar pe marginea şoselei, într-un punct pe care el îl va fi socotit ocrotit de orice primejdie, calm, continuând să dea ordine. Un proiectil însă a căzut foarte aproape,
explozia l-a surprins în picioare. Cei de faţă la această nenorocire spun că i-au fost fracturate amîndouă picioarele, a fost de asemenea lovit şi în abdomen. I-au
strîns imediat coapsele în moletiere, ca să poată stăpîni pierderea mare de sînge pe care o avea, l-au urcat în ataşul unei motociclete şi au pornit cu el spre ambulan-
ţa regimentară. Soare a mai apucat să spună cîteva cuvinte – „Lucia, te pierd... Salvaţi-mă... ”– după care şi-a pierdut cunoştinţa. În drum spre ambulanţă, cam la
vreo zece minute după rănire, s-a stins fără să-şi mai fi revenit.
A fost înmormîntat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno, în ziua de 1 februarie, împreună cu alt sublocotenent – Stoica, tot din unitatea noastră, şi încă şapte
soldaţi căzuţi în aceeaşi zi. Slujba au făcut-o preotul regimentului şi preotul satului, au luat parte femei şi oameni din sat, de asemenea un mic grup de partizani slo-
vaci, garda de onoare.”

A fost strămutat ulterior în Cimitirul de onoare al eroilor romani din Zvolen.


Aștept cu interes veștile dinspre Dvs.!/ Cu prietenie - Angela MICLEA, ziarist, Director Casa Oraseneasca de Cultură -– Tăuții-Măgherăuș

33
Către OFICIUL NATIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Bună ziua!
Am consultat lista eroilor din Cimitirul Zvolen / Slovacia - aici http://www.once.ro/ro/doc/zvolen.xls și nu-l regăsesec pe poetul nostru -– Ion ȘIUGARIU (subl.t.r.
SOREANU I. Ioan), deși avem mărturii scrise că este acolo. Mai jos vă expediez dovezile noastre și așteptăm părerea Dvs. Mulțumesc.

Angela MICLEA – director Casa Orășenească de Cultură Tăuții-Măgherăuș http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/

Atașat
1. o fotografie elocventa (: dr. prof. Teodor ARDELEAN – directorul Bibliotecii județene „Petre DULFU” / Baia Mare – Maramureș, lângă placa funerară în Zvolen)
2. un fragment de aici http://www.crispedia.ro/Ion_Siugariu: „Mobilizat, ia parte la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, ajungând până la Brezno, în Slovacia,
unde cade eroic. Va fi decorat post-mortem, în 1945, cu Ordinul „Coroana României", în grad de Cavaler.
În 1956 e reînhumat în cimitirul militarilor români de la Zvolen, lângă Banska Bystrica
3. și un fragment dintr-o scrisoare expediată soției poetului:
„A fost înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno, în ziua de 1 februarie (1945) împreună cu alt sublocotenent – Stoica, tot din unitatea noastră, şi încă
şapte soldaţi căzuţi în aceeaşi zi. Slujba au făcut-o preotul regimentului şi preotul satului, au luat parte femei şi oameni din sat, de asemenea un mic grup de partizani
slovaci, garda de onoare.”

***

Răspunde sub Nr. C.E./2341 în 13.09.2012

Cu stima,

DIRECTORUL
OFICIULUI NATIONAL
PENTRU CULTUL EROILOR

Colonel dr. Marian POPESCU

34
Thursday, September 13, 2012 3:09 PM

Buna ziua! Distins domn


apreciez răspunsul Dvs., disponibilitatea și promptitudinea.

Vă asigur că amănuntele comunicate -–


completează documentația noastră
cu privire la Ioan I. SOREANU
(consacrat în mentalul colectiv civil ca poetul Ion ȘIUGARIU).
Am cercetat în mai multe împrejurări site-ul instituției pe care o reprezentați -– si,
de perspectivă,
un parteneriat cu privire la o tabăra de voluntari pentru întreţinerea, îngrijirea şi
protejarea m.o.c.r. –
ar putea interesa instituția primăriei orașului î
n numele căreia am inițiat aceasta corespondență
(: aș dori să capacităm un grup de tineri voluntari – disponibili)
în 2013 – anul cetățeniei europene.
Pe de altă parte,
m-am gândit și la „reconstituirea frontului” cu care a înaintat Ion SIUGARIU –
în 2014 (la 100 de ani de la nașterea sa)
sau în 2015 (la 70 de ani de la deces).
Căutăm și autorități sau o.n.g.-uri, corespondenți potențiali
în Pohronska Polhora, Tisovec, Brezno sau Zvolen pentru parteneriate
(comemorative) sau înfrățiri – pentru că
„Faptele, prin urmare, au fost acestea (în ceea ce-l priveau pe Ion ȘIUGARIU):
După ocuparea orăşelului Tisovec, ne-am îndreptat spre oraşul Brezno de pe valea
rîului Kran...
A fost înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno...”
... și strămutat ulterior în Cimitirul de onoare al eroilor romani din Zvolen.
Prin urmare -–
dacă și când inițiativele sau proiectele noastre pot coincide
vă stăm la dispoziție!

Cu deosebită considerație -–
Angela Miclea, director Casa Orășenească de Cultură Tăuții-Măgherăuș

http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/

35
36
From: Anca Dragu / To: Miclea Angela
Sent: Tuesday, September 25, 2012 9:56 AM Subject: eroul poet

Stimata dna Miclea,


Numele meu e Anca Dragu, sunt jurnalista de origine romana si lucrez in Slovacia pentru Radioul public slovac.
Acum doi ani am facut un reportaj pentru Radio Romania Actualitati despre Cimitirul Armatei Romane din orasul
Zvolen. Da, e adevarat ca incepand din anii 50 toti romanii cazuti in lupte aici au fost stramutati in Cimitirul Armatei
Romane din orasul Zvolen, cel mai mare mare cimitir al armatei romane din strainatate – deci acolo sigur este si
eroul dvs. daca familia nu a cerut repatriere. Eu am contacte si la Zvolen si pe la organizatiile de veterani slovaci
care isi mai amintesc luptele din 1945 deci va pot ajuta (luptam cu timpul pentru ca multi dintre martorii oculari se
duc cu varsta), am insa o propunere jurnalistica, evident, pentru ca tema e foarte interesanta: haideti sa facem
impreuna un subiect din povestea cautarii. Ar iesi chiar un mini-documentar poate :) In proces puteti evident sa
faceti cunostinta cu cei din Pohronska Polhora si infrati. Maramuresul nu e chiar asa departe deci poate puteti veni
chiar pana aici si merge impreuna acolo (daca reusesc sa conving secretarul politic al ambasadei care e de profesie
istoric sa se implice…)
Am nevoie deocamdata de cat mai multe informatii despre erou daca imi puteti trimite (inclusiv cele militare – din
ce regiment facea parte de ex).Pe baza lor voi sti ce sa intreb mai departe.
O zi buna, Anca Dragu

2012/9/25 Miclea Angela

Buna ziua!
Exact de Dvs. aveam nevoie! Nici nu stiti ce perspectiva deschide acest contact. Apreciez disponibilitatea Dvs.!
Stiam eu de ce caut ziaristi sau scriitori...: rezonam! Acum am citit mailul si v-am raspuns de-ndata – de cat de
placut surprinsa am ramas.
In scurt timp va fac colectia necesara de documente justificative si v-o livrez (tot reply - la acest mail, cum as prefe-
ra sa fie toata corespondenta aceasta – cel putin deocamdata: la un moment dat o sa o prezint Primarului meu).
Totdeauna sotia si familia lui Ion SIUGARIU au stiut locul unde zace; cu Oficiul National (roman) pentru Cultul
Eroilor am corespondenta pe subiect si avem doc. si foto. explicite. Eu doresc sa mergem pe linia frontului pe care a
inaintat – participand la eliberarea N-V Romaniei (locul sau natal), Ungariei si Cehoslovaciei. Cand va voi prezenta
Jurnalul sau de front – veti fi profund impresionata de amanuntele descrise! Le vom identifica impreuna… Si de
aceea caut una din localitatile Tisovec, Brezno, Pohronska Polhora – mai ales, Zvolen – eventual –
pentru a se infrati cu oraselul meu (care include satul poetului-erou, gazduieste si intretine casa sa memoriala, statu-
ia, volumele si documentele furnizate de sotia poetului – care traieste inca in Aachen / Germania).
Va multumesc din suflet pentru provocare...
Ziua cu bine! Angela MICLEA

From: Anca Dragu / To: Miclea Angela


Sent: Tuesday, September 25, 2012 1:05 PM Subject: Re: eroul poet

Atunci astept documentele si intre timp incerc sa dau de cronicarii slovaci din Pohronska Polhora, Tisovec si apoi
mai departe (prin lege fiecare localitate slovaca are un cronicar, o persoana care insemneaza evenimentele ce au loc
in viata obstei si care de obicei stie cine mai traieste din martori). Eu zic sa plecam in sens invers de la satul
Pohronska Polhora (unde sansa ca se cunoaste om cu pom e mult mai mare) catre Brezno si Zvolen care sunt orase si
unde cautarea e mai dificila si vom avea nevoie de mai multe detalii. Tisovec este un orasel uitat de lume, acum foarte sarac pentru ca a fost oras minier, dar nu se stie de unde sare iepurele. Presupun
ca ceva materiale se mai gasesc prin arhive.

37
2012/9/25 Miclea Angela

Va dau un link (http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/search/label/ion%20siugariu) din care va puteti familiari-


za cu manifestarile noastre comemorative. Doc. (oficiale, corespondenta, manuscrise, etc. scanate sau xerox) – detin
aproape tot ce-i posibil sa existe in legatura cu I.S. Si toate cartile poetului. Cele pe care le veti vedea pe blogul meu (2) –
sunt reeditate. Ne-ar interesa un contact (mijlocit – adica translatat) la cel putin o primarie din cele importante pentru noi:
Pohronska Polhora, Tisovec si/sau Brezno. Dupa ce ne recomandati localitatea aleasa si potrivita, si contactul necesar –
vom formula o scrisoare oficiala (propunere de parteneriat). Un amanunt important: specificul localitatii natale a poetului
(Baita), cum si zona oraselului nostru (Tautii-Magheraus) este „minier/a” (oras tanar si nu foarte sarac: salvat de...
inspiratie – adica in dezvoltare economica si implicit locuri de munca).
Dati-mi ordinea rutiera a celor 4 localitati si distantele aproximative dintre ele (nu conteaza sensul deocamdata).
NOTA BENE: atasat va expediez volumul preparat in tandem cu Editura Dacia XXI (pre-varianta finala; a mai suferit
ceva corecturi) document asupra caruia personal n-am drepturi de publicitare in aceasta varianta deci va rog doar pt. docu-
mentare sa-l cercetati – fara a-l raspandi. La pg. 202 a cartii regasiti scrisoarea (de pe front) a doctorului Ciura catre sotia
poetului...; Cuprinsul – ultimele pagini – va va fi de ajutor. Lectura placuta! Eu am deja un parteneriat: cu Dvs.!
Multumesc pentru tot interesul manifestat!
Cu bine! A.M.
PS: am identificat corespondentele Dvs. din Slovacia pt. Radio Romania – Actualitati.
Felicitari si succes in continuare!

From: Anca Dragu / To: Miclea Angela


Sent: Tuesday, September 25, 2012 10:33 PM Subject: Re: eroul poet

Seara buna,
Multumesc pentru materiale. In principiu cei de la Radio Romania sunt interesati sa le fac un reportaj si oricum pot face
unul pentru radioul slovac. Eu propun urmatorul mini-plan care insa va lua ceva timp, probabil cateva saptamani:
1) Eu ii contactez pe cei din Pohronska / Tisovec sa vad daca dau de martori in viata care isi amintesc bataliile sau
inmormantarea
2) Incerc sa dau de vreo urma documentara la Institutul de istorie militara
3) Cand am ceva contacte concrete incercam sa aranjam o vizita a dvs. aici in Slovacia si eu fac un reportaj pe aceasta
tema, dvs. faceti reportajul dvs.si cu acest prilej punem si de o intalnire personala pentru infratirea localitatilor, care dintre
ele vom vedea – in functie de unde gasim oamenii si interesul. Stiti, daca trimiteti o scrisoare la primarie s-ar putea sa nu
prea aveti succes pentru ca sunt deja infratiti cu unii si alta e povestea daca vor vedea o legatura umana directa. Evident ne
putem opri si la cimitir la Zvolen la mormant. Apropo, aici puteti face o chestie deosebita – puteti organiza cativa volun-
tari, de preferat elevi, din localitatea dvs care sa vina si sa faca putina curatenie in cimitir (e relativ mare, arata ca un parc)
– exista un program pe care-l sponsorizeaza Oficiul pentru cinstirea memoriei eroilor cu care ati fost in contact, dar nu
mai stiu daca mai au fonduri. Cei de la Zvolen sigur vor aprecia gestul si altfel se discuta cu oamenii daca venim cu o
oferta sa-i ajutam, ca ei se ocupa singuri de cimitir, statul roman trimite doar cate o coroana din cand in cand. Faceti si
reportaj, poze, activitate culturala, copii vad si ei o alta tara. Promit sa va fiu ghid si eventual incercam poate si o infratire
cu vreo scoala din Zvolen, ca stiti cum sunt copii, nu exista bariera lingvistica. Erste Group (care au BCR in Romania) au
un proiect cu infratire de scoli din tarile unde au ei banci si daca dvs. imi gasiti la scoala din localitatea dvs.oameni dornici
sa incerce si care-s vorbitori de o limba straina (engleza, germana), poate reusim sa punem de un proiect pe care sa-l spon-
sorizeze astia de la Erste. Incerc sa imping de la spate si lenesii de pe la ambasada.
Deci in prima faza eu caut martori, dvs sondati daca ar fi cineva de la scoala interesat. Infratirea va veni dupa aceea de la
sine, veti vedea. Stiti ca pana in 1938 Romania a avut granita comuna cu Cehoslovacia chiar sus la dvs in Maramures pen-
tru ca aveau si partea aceea din Rutenia care acum e parte din Ucraina, deci legaturi putem gasi cu carul.
Anca

38
2012/9/26 Miclea Angela

Apreciez corespondenta ideilor si evident – subsriu. Dupa ce identificati localitatea (co)interesata eu


voi furniza nivelul informatiei si interactiunii la care am ajuns – autoritatilor mele: primar, secretar de
primarie, inspector proiecte si strategii, consiliu local; acestia si omologii lor slovaci vor realiza
impreuna infratirea si-apoi strategii comune pentru socializare, cooperare, dezvoltare, etc.

În primaria noastra personalul mentionat se ocupa de protocolul institutional (cooperari, parteneriate,


asocieri, infratiri, proiecte, etc.) – asa ca la un moment dat „vor intra altii pe fir”, cei mentionati – cu
care cooperez in acest scop. Noi doua „punem totul la cale” si purtam diligentele. Scopul este absolut
nobil! Și cum deviza anului viitor este cetatenia europeana – iata sub ce palarie mare reflectam...
Între timp Dvs. va faceti treaba...; daca si unde preparati vreo stire pe parcursul investigatiilor – livrati-
mi linkul (sa fiu la curent).

Nota: scoala (elevi) cu care organizez anual comemorarile – am. Voluntari care sa si vada ceea ce evo-
ca – va dati seama c-ar fi; si-apoi – evident ca nu vor fi turisti: scopul este educativ (nu pasiv).
Este f. interesanta ipoteza cu banca; am si profesoara potrivita (dir. adj.) care s-ar plia perfect pe sub-
iect. Asta in etapa urmatoare infratirii. Ținem legatura. Cu bine – a.m.

PS: sa nu uitam la un moment dat, dupa toate-cele, acest amanunt amintit instantaneu:
volumul de poezii (atasat la mailul precedent) – l-am putea traduce in slovaca;
si-apoi - Jurnalul de front...: va fi si al Dvs. Ion SIUGARIU!

2012/9/26 Anca Dragu


Cu traducerea e mai greu pentru ca pentru asta trebuiesc fonduri si stiti ce varza sunt acum ICRul si
CCRurile.

From: Anca Dragu / To: Miclea Angela


Sent: Friday, September 28, 2012 10:34 AM Subject: Re: eroul poet

Buna ziua,
Va comunic primele „rezultate” ale cautarilor. Am discutat cu al meu contact la Institutul slovac de
istorie militara si mi-a spus ca informatiile despre parcursul armatei romane in zona pot fi gasite doar
in arhivele militare romanesti sau ale armatei sovietice – ca romanii au luptat aici sub comandament
sovietic. Ati contactat pe cei de la arhivele militare din Romania?
La Pohronska Polhora se pare ca nu mai exista nici un martor ocular in viata, dar au promis sa caute
macar o cronica a satului si imi dau de stire luni. Cei de la organizatiile de partizani / luptatori
antifascisti au promis si ei sa caute in documentele lor. Mai am o sansa: poate sa gasesc ceva si in Ar-
hivele nationale, ca dupa 1945 toate localitatile trebuie sa depuna cronica aceea la ei. La Brezno sunt
ceva mai multe speranta (a fost eliberat de romani la 31 ianuarie 1945 si data exista oficial in istoria
orasului). Brezno este insa deja infratit cu Nadlac si nu stiu daca vor fi interesati sa fie si cu dvs.
Intre timp pentru mai mult sprijin oficial cu infratirea, eventual si o cerere de sprijin pentru traducere
(probabil va vor spune ca n-au bani :):), puteti contacta si Ambasada Romaniei la Bratislava (in opinia
mea cam scortosi si nevorbitori de slovaca, dar e alegerea dvs: ):).
Adresa lor e: office.ro@upcmail.sk.
Weekend placut! Anca Dragu
39
40
Buna ziua! (continuare) From: Anca Dragu / To: Miclea Angela
Sent: Friday, September 28, 2012 3:23 PM
Amanuntele comunicate m-au determinat sa cred infratirea cu Tisovec cea mai potrivita. Și Subject: Re: eroul poet
dupa logica intamplarilor de la acea vreme: „după ocuparea orăşelului Tisovec, ne-am în-
dreptat spre oraşul Brezno... Între timp, Brezno a fost cucerit de alte unităţi ale noastre...” Pohronska Polhora e un sat de sine statator deci au administratie locala. La Tisovec exista si un muzeu de
(dupa cum mentionati si Dvs.: a fost eliberat de romani (altii) la 31 ianuarie 1945; ori istorie cu care puteti coopera, poate sunt interesati de un schimb de experienta, obiecte pentru colectie,
SIUGARIU a murit in ziua urmatoare...) cine stie (pot intreba).
Pentru infratire cred ca cel mai bine este sa va ganditi intai ce le oferiti pentru cooperare, doar legatura cu
Pentru ca din turnul unei biserici din Brezno a fost lansat proiectilul ucigas (caci „… tot un militar decedat in 45 nu e de ajuns in zilele noastre, fara suparare. Si cei de la Tisovec sunt infratititi
efortul s-a concentrat pe păstrarea cu orice preţ a oraşului Brezno… supus zi şi noapte cu alte inca 4 localitati din SUA, Polonia, Cehia si Ungaria deci trebuie sa ii motivati sa coopereze si cu
unui masiv bombardament de artilerie, al cărui tir se zice că era dirijat de doi nemţi, care dvs. Dupa ce aveti o astfel de oferta merita sa contactati primaria Tisovec oficial, chir prin intermediul
rămăseseră ascunşi în turnul bisericii…”) noi vom urca versul poetului-Soare in loc, in Ambasadei Romaniei pentru ca va trebui sa rezolvati si problema cum comunicati si cooperati cu ei dupa
turn, la timpul potrivit! aceea, in ce limba (probabil mereg maghiara), la ce nivel.

Fiind prima data „înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno” – si Reply:
subintelegand ca localitatea este aceasta – Pohronska Polhora, si-i un sat – ramane pentru
noi un obiectiv cu semnificatie sentimentala aparte; vizitarea, socializarea si contactele Da, multumesc pt. info.
ulterioare – de perspectiva. (N-am inteles inca daca au administratie locala sau nu). Am intarziat cu replica pt. ca am cautat site-uri oficiale ale celor 2 administratii, si-am gasit:
www.ppolhora.obce.info si http://www.tisovec.com.
Știam de infratirea oraselor Nadlac si Brezo. Ceea ce credeti – ca-i putin probabil sa-i inte-
reseze – poate fi. Am reflectat la parerea Dvs. cu privire la infratirea cu Tisovec:
cred ca si spiritul conteaza nu doar materia!
Asa, din deductiile noastre si eliminari – sa ramanem deci pentru infratirea cu Tisovec. Cu- Și-apoi militarul acela (poet) daca si-a oferit eruditia, geniul si creatia viitoare in numele pacii (altora) nu
atat mai mult cu cat mai avem ceva in comun (: mineritul – apus). Și este ultima localitatea -i putin; chiar cred c-ar merita cinstea si-ar ajunge de-o infratire...
la a carei eliberare I.S. a participat efectiv. Și este f. importanta caci in drum spre Brezno a Am citit despre infratirile celelalte cu Tisovec si nu-mi par speciale – doar ca-s democratii avansate si
murit „cînd artileria germană începe să tragă din plin asupra şoselei aglomerate şi a căii capitalisti cu reputatie;
ferate care ducea spre oraş. Soare, în clipa aceea, se afla chiar pe marginea şoselei…” cam schimburi de experienta, vizite tematice, turism (re)creativ, proiecte comune eventual, ulterior – nu-i
nimic carora sa nu le facem fata.
*** Am discutat cu Primarul meu: agreeaza initiativa si o sustine cu maxim interes. Și noi avem infratiri pe rol, de ani buni deja, cu Asod si Martfu – Ungaria, Tuchow – Polonia si cu
Asteapta sa va cunoasca, gazduiasca si prezinte orasul pe care l-a inventat si care este in Waldburg – Austria chiar mai mult decat atat.
expansiune demografica (: locuitori cu domicilii sau rezidențe) si economica (: avem in- Anual se intampla cate ceva interesant intre toti acesti parteneri. Orasul meu chiar a obtinut un proiect
vestitori cu renume si mai vin…). Deci faceti parte din proiect! Și pe masura ce simplifi- european care suporta actiunile comune initiate.
cam ipotezele de lucru – devine tot mai putin abstract! De protocol avem cine sa se ocupe, ca si in cazurile precedente. Se cunoaste procedura.
Revin: m-ar interesa pana una-alta distantele aproximative intre cele 4 localitati: Zvolen –
Brezno – Pohronska Polhora – Tisovec. Recunosc: de potrivit ne potrivim cu Pohronska Polhora ca structura, arhitectura (rurala) -
caci daca v-am povestit despre orasul meu (ca-i in expansiune) am omis data nasterii sale: anul 2004.
Prin urmare, va rog sa contactati Primaria Tisovec, sa le spuneti povestea aceasta si per- Deci e tanar-tanar!!!
spectiva unor proiecte comune: noi avem pe rol proiecte europene, inclusiv multinationale Subintelegeti ca mentalitatea se schimba cu generatiile...;
– unde i-am putea include incepand cu infratirea… si aplicam in continuare; putem fi par- totusi pe pasuni fabricile au luat locul cirezilor (: companii straine au investit - cum v-am mai scris), pe
teneri! Autoritatile nationale (de ambele parti, ambasade, etc.) – mai incolo eventual; ar- proprietatile retrocedate – cartierele moderne, dar nu ne putem pune cu Tisovec! Insa nu cred ca asa se
monia cu localnicii si rezonarea cu autoritatile conteaza pt. noi. Și daca noi provocam – noi pune problema. mai reflectez... daca mi-am dorit prea mult.
invitam! Pentru „contravizita” – ne-am descurca… deci, daca agreeaza – facem demersuri-
le… Voi dezvolta in curand cu ai nostri subiectul. Și va comunic noutatile. Oricare.

Chiar: au date semnificative (oficiale) care le aniverseaza? Puteti afla care sunt? Noapte buna! a.m.
Multumesc! Astept vesti. Bune! Weekendul – excelent!
Cu bine – a.m.

41
From: Anca Dragu / To: Miclea Angela From: Anca Dragu / To: Miclea Angela
Sent: Monday, October 1, 2012 10:51 AM Sent: Tuesday, October 9, 2012 10:50 AM
Subject: Re: eroul poet Subject: Re: eroul poet

Buna dimineata, Buna ziua,


Evident ca eroul e foarte important, doar ca trebuie sa veniti cu o propunere concreta (asa cum Ati avea ceva de daruit muzeului acela din Tisovec, sau nu, ca sa stiu ce sa le spun oamenilor?
ziceati cu turismul si scolile – incercati sa aveti deja niste detalii cat de cat – de ex. un grup de co- Anca
pii de la scoala din orasul dvs. sunt interesati sa se imprieteneasca / sa corespondeze cu cei din
Tisovec de exemplu, dar cand o spuneti trebuie sa si aveti grupul de copii cu scrisorile/emailurile/
desenele sau mai stiu eu ce – pregatite).Nu sariti in extrema cealalta ca doar partea materiala From: Miclea Angela / To: Anca Dragu
conteaza, desi la saracia de pe acolo, nu e de neglijat, doar ca trebuie o abordare usor mai pragma- Sent: Tuesday, October 9, 2012 3:36 PM
tica. Exista de exemplu proiecte de colaborare care pot fi finantate si cu bani de la UE, pe partea Subject: Re: eroul poet
regionala, dar trebuie sa aveti o idee concreta ce vreti si un plan cat de cat.
Aveti ceva, un obiect, niste poezii ale eroului, care pot fi oferite ca donatie muzeului din Tisovec? Da, evident: fotocopii din manuscrise si jurnal de front, din corespondenta camarazilor sai – catre
Daca da, eu pot sa-i intreb si asta e primul pas spre o colaborare. familie; apoi exemplare din opera sa, fotografii. mai gasim...
Inca mai caut si martori oculari, nu va dati batuta. Eu va apreciez foarte mult entuziasmul, doar ca PS: va atasez ceva din cele mentionate...
trebuie ceva mai mult pragmatism in abordare, pentru ca-i stiu si pe slovaci cum sunt (nu-s prea Nu faceti eforturi mari. Totul vine de la sine, cu timpul. Și simt ca va evolua favorabil.
buni la lucruri abstracte, trebuie sa fii ca in Blaga:„Sa pipai si sa urlu, este!" :):) Am argumentul meu: l-a salvat creatia de la moartea definitiva... –
Anca si asta poate sa insemne ceva si pt. cei pt. care s-a jertfit. Îl putem „imparti”:
poate fi si poetul lor! Eroul – este!
Mai gandim. („Popasul intr-o casa de om” in 26 ianuarie 1945 respectiv Katiusa -
From: Miclea Angela / To: Anca Dragu sunt iarasi niste repere interesante – vezi attach).
Sent: Tuesday, October 2, 2012 9:31 PM
Subject: Re: eroul poet
From: Anca Dragu / To: Miclea Angela
Buna seara! Sent: Monday, November 5, 2012 9:49 AM
Subject: Re: eroul poet
Am inteles tot – si incerc sa privesc obiectiv lucrurile, din ambele parti...
Am discutat si cu colegul care se ocupa cu proiectele si cautam o nisa complementara cu scopul si Buna dimineata,
obiectivele noastre Uitati aici contactul pentru d-na care se ocupa de schimburile culturale la Muzeul din Tisovec:
(: incursiunea noastra in Slovacia pentru promovarea dimensiunii culturale a eroului-poet respectiv Mirka Kojnoková, …………..@tisovec.com, tel: +421 903 …………..
potentiale orizonturi culturale comune).
Am vorbit si cu secretarul Primariei – si confirma ceea ce-ati mentionat: forurile superioare O zi buna,
nationale gireaza infratirile, ulterior unor contacte sau (co)incidente initiale. Anca
Pana una-alta vreau sa prepar un itinerar de (re)cunoastere si efectele specifice necesare
(re)prezentarii; asta dupa acceptul Primarului si Consiliului local.
„Solia” ar intruni administratia, scriitorii, ziaristii, istoricii, profesorii si elevii – simboluri. From: Miclea Angela / To: Anca Dragu
Noi avem un veteran care a fost pe acelasi front, in divizie diferita – dar nu stiu daca s-ar incumeta Sent: Monday, November 5, 2012 1:45 PM
la drum lung si daca emotia nu l-ar depasi.... Subject: Re: eroul poet
În paralel – ma gandeam daca sunt veterani sau chiar asociatie in Tisovec, Pohronska Polhora sau
Brezno. Poate aflati intre timp... atat. Multumesc.
Și daca-i solie – va puteti imagina? Eu sunt artist si visez... ce prestatie o sa avem! Ar trebui sa fie Sunt prinsa in multe actiuni deocamdata, simultane sau consecutive...
la sfarsitul lui ianuarie… Dupa ce ma eliberez – demaram: prepar o adresa. Îmi recomandati sa o expediez in engleza sau ne
ajutati, in slovaca?
Ținem legatura! Multumesc deocamdata. Cooperam! cu bine! a.m.
Angela Miclea

42
Angela Miclea
<cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
31 mai 2013
către Anca Dragu

Buna ziua!
De ceva vreme mi-am pierdut (virusata)
adresa cu care v-am obisnuit.
Revin cu rugamintea de a-mi furniza din
nou adresa d-lui din Ambasada
Romaniei in Slovacia – daca doar dom-
nia-sa ma poate ajuta cu traducerea do-
cumentelor atasate;
eu „intervin” pe langa Dvs.! Sper sa ma
re-reprezentati...
Știu ca v-am spus ca primarul meu a
identificat o relatie disponibila prin
Bucuresti, pe la ministere – dar n-am
primit nici un semn de cand le-am livrat
textele... si-am asteptat suficient.
Cu cea mai mare parte a corespondentei
noastre am ramas, caci – imaginati-va! –
periodic copiam si adugam ultimele
texte scrise / sosite intr-un doc., sa le
am...
si-asa le-am salvat aproape pe toate, mai
putin ultimele.
Prefer sa continuam cu „reply” – aici
sau la celalalt calup.
Multumesc pt. intelegere! Cu bine

Cu deosebita consideratie,

Angela MICLEA
director COC - PTM

***

Buna ziua,

Adresa e
<…………@....mail.sk>

O zi buna,
Anca Dragu

43
Bună ziua!
Distins Domn,

mă adresez Dvs. urmare recomandării jurnalistei Anca DRAGU -


cu rugămintea de a agreea inițiativa
respectiv de a coopera în demersul nostru

și a susține ulterior cauza subiectului din documentul atașat. Premergător -


ne interesează traducerea documentului menționat, care,
după datare, semnare și parafare,
îl vom fi expedia oficial destinatarilor nominalizați.

Apreciem că este de bun augur


(inclusiv pentru instituția pe care cu onoare o reprezentați,
Ambasada României la Bratislava)
căci dincolo de interesul nostru subiectiv, sentimental –
împreună putem obiectiva post-mortem
personalitatea unui martir al ambelor națiuni (slovacă și română)
prin recursul la memorie, la documente,
prin recunoașterea valențelor și promovarea necesară,
în numele aceleiași păci și cetățenii (: europene).

Vă mulțumim anticipat pentru cooperare.


-----------------------------------------
Cu deosebită considerație,

Angela MICLEA
director COC - PTM
***

FĂRĂ RĂSPUNS!!!

44
45
Nr._ 4645_ / C.O.C. din _24_/_07_ / 2013
C Ă T R E Dl. Ing. Peter Mináč, Primar Tisovec
Dl. Mgr. Hyacinta Tyčiaková, Primar Pohronská Polhora
______________________________________________
După documentări minuțioase în spațiul virtual și corespondență purtată cu jurnalista de origine română, D-na Anca DRAGU care lucrează pentru Radioul public slo-
vac – apreciem că este momentul să deschidem perspectiva unei cooperări dacă poate coincide și cu interesul Dvs. Ce avem în comun?

1. Relief variat (muntos mic, împădurit)


2. Îndeletniciri (vechi: exploatarea lemnului și mineritul; de actualitate: câteva companii)
3. Orașul Tăuții-Măgherăuș s-a întemeiat pe vatra satului Tăuții de Jos (română),
Misztotfalu (maghiară) sau mai înainte Toutfalu.
[ Toponimie: husiți din Boemia s-au refugiat pe aceste meleaguri unde s-au instalat
pe malul râului Miszt ( = ceață, în slovacă și maghiară) și au denumit așezarea,
combinând touto ( = acest, în slovacă) cu falu ( = sat, în maghiară); prima mențiune atestatară
„Toutfalu” datează din anul 1440 deși date istorice despre această așezare omenească există încă de la 1216.]
4. Anul 2013 – anul cetățeniei europene!
5. Un poet-erou: Ion ȘIUGARIU *.

Doar acum aflați că un erou, din cei peste 11000 morți pe teritoriul Slovaciei și înhumați ulterior în Cimitirul eroilor români din Zvolen –
a fost poetul, criticul, eseistul și publicistul Ion ȘIUGARIU: un tânăr român erudit – care la vârsta de 31 de ani a participat la eliberarea orașului Tisovec
și a căzut apoi jertfă în asaltul pentru eliberarea orașului Brezno. A fost înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno **.
În dovezile existente, scrise, am identificat câteva repere după care dorim să reconstituim ultimul drum al poetului Ion ȘIUGARIU.
Și în onoarea sa, dorim să stabilim contacte cu autorități publice locale – în perspectiva comemorării acestuia
în comunitățile Tisovec și Pohronská Polhora (Polhora pri Brezno).
Noi cinstim memoria acestui poet-erou în fiecare an, în luna februarie, în orașul nostru TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ – localitatea natală a poetului (Băița – azi cartier),
sub titlul „1 februarie 1945 ora 1110 – Ion ȘIUGARIU la vămile spiritului”.
În anul 2015, luna februarie – la 70 de ani de la moarte – intenționăm să evocăm spiritul poetului în spațiul care l-a consacrat erou –
într-un periplu de mare pioșenie, alături de cele două comunități menționate și reprezentanții lor.
Până atunci, preparăm pentru anul 2014, luna iunie – la 100 de ani de la nașterea sa – un calendar al Centenarului***
în care vă avem în vedere ca parteneri importanți, alături de alte personalități remarcabile: scriitori, artiști, veterani de război (contemporani și camarazi ai poetului pe
același front) etc.

Invitația noastră către Dvs. este de a ne onora, a subscrie și coopera în aceste două demersuri inițiate.
Pe de altă parte – sperăm ca orizontul deschis cu această provocare să suscite interesul Dvs. și să dezvoltăm în continuare alte parteneriate potențiale.

Ne adresăm reprezentanților celor două Primării, Tisovec și Pohronská Polhora –


respectiv primarilor acestora D-lui Ing. Peter Mináč, Primar de Tisovec
D-lui Mgr. Hyacinta Tyčiaková, Primar de Pohronská Polhoraa.
Cu deosebită considerație – Primar, Dr. Anton ARDELEAN
Director Casa Orășenească de Cultură Angela MICLEA, jurnalist
46
* Ion ȘIUGARIU (06.06.1914, Băiţa/Tăuții-Măgherăuș, România – 01.02.1945, Brezno, (interval 1-6.06.2014)
Slovacia) - biografie [...] SECȚIUNEA 1
„Când a răsărit Soarele în 6 iunie 1914” 6-8.06.2014:
** Fragment din scrisoarea doctorului Eugen CIURA (Regimentul 27 Infanterie) adresată
soției poetului, d-na Lucia ȘOREANU-ȘIUGARIU: iunie 2014 – Simpozion Naţional „Centenar Ion ȘIUGARIU”
˂˂După ocuparea orăşelului Tisovec, ne-am îndreptat spre oraşul Brezno de pe valea (Cenaclul scriitorilor MM, scriitori, artiști, veterani de război, omologi Ts.+ PP / Slova-
rîului Kran. Şoseaua, minată şi barată de tot felul de obstacole, ne-a obligat s-o apucăm cia)
peste creste, unde am dat de nemţi şi unde am stabilizat frontul. Între timp, Brezno a fost - Vernisarea expoziţiei (produsele taberei de arte frumoase) / receptarea lucrărilor (tabăra
cucerit de alte unităţi ale noastre, şi tot efortul s-a concentrat pe păstrarea cu orice preţ a de poezie, eseu, publicistică, critică literară + tabăra mass-media ) – 6 iunie 2014 (COC),
oraşului. Oraşul însă a fost supus zi şi noapte unui masiv bombardament de artilerie, al ora 13 - Masă rotundă – Centenar: invitații – 6 iunie 2014 (COC), ora 14
cărui tir se zice că era dirijat de doi nemţi, care rămăseseră ascunşi în turnul bisericii şi - Prezentarea volumelor de autor (I.Ș). Se prezintă / oferă musafirilor slovaci o plachetă
aveau cu ei aparat de radio-emisie. poezii (bilingvă)
Pentru a nu expune primejdiei coloanele aflate în marş, comandantul regimentului a ordo- iunie 2014 – vizită obiective reprezentative (complementare cu subiectul)
nat replierea acestora pe extremele oraşului. Se crease totuşi învălmăşeală prea mare, şi Slujbă / Te-Deum comemorativ – 8 iunie 2014 (Băița), ora 10
era absolută nevoie de un spirit calm care să ordoneze desfăşurarea acestei mişcări. Deşi - Conferință de presă – 8 iunie 2014, ora 13
colonelul l-a invitat pe Soare în trăsura personală, să-l ducă în spatele frontului (Soare - Masă comună comemorativă – 8 iunie 2014, ora 14
fiind foarte bolnav, dureri atroce din cauza unei infecţii în organism, de neremediat în - Socializare / divertisment – 8 iunie 2014, ora 16
condiţiile de front), Soare totusi a refuzat şi a rămas pe loc. E chiar ora cînd artileria ger-
mană începe să tragă din plin asupra şoselei aglomerate şi a căii ferate care ducea spre SECȚIUNEA 2
oraş. Soare, în clipa aceea, se afla chiar pe marginea şoselei, într-un punct pe care el îl va „Orizontul 32 ianuarie 1945 - Brezno” 30.01.2015 – 02.02.2015:
fi socotit ocrotit de orice primejdie, calm, continuând să dea ordine. Un proiectil însă a (turism cultural Slovacia – pe urmele poetului-erou)
căzut foarte aproape, explozia l-a surprins în picioare. Cei de faţă la această nenorocire
spun că i-au fost fracturate amîndouă picioarele, a fost de asemenea lovit şi în abdomen. I Pe urmele unui Războinic ce a locuit un Poet : Pelerinaj la Cimitirul Eroilor Români
-au strâns imediat coapsele în moletiere, ca să poată stăpîni pierderea mare de sînge pe din Zvolen / Remember: poetul-erou Ion ȘIUGARIU – 30 ianuarie 2015
care o avea, l-au urcat în ataşul unei motociclete şi au pornit cu el spre ambulanţa regi- Tisovec – vizită obiective reprezentative – 31 ianuarie 2015, ora 9
mentară. Soare a mai apucat să spună cîteva cuvinte – „Lucia, te pierd... Salvaţi-mă... ”– - „Ultima cucerire”– Masă rotundă (prezentarea personalității și evocarea jertfei poetului-
după care şi-a pierdut cunoştinţa. În drum spre ambulanţă, cam la vreo zece minute după erou) – 31 ianuarie 2015, ora 15 – în Tisovec
rănire, s-a stins fără să-şi mai fi revenit. Slujbă (ecumenică) / Te-Deum comemorativ – Pohronska Polhora – 1 februarie 2015,
A fost înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno, în ziua de 1 februarie, ora 10
împreună cu alt sublocotenent – Stoica, tot din unitatea noastră, şi încă şapte soldaţi că- - 1 februarie 1945, ora 11’10 – Ion ȘIUGARIU la vămile spiritului” – Masă rotundă
zuţi în aceeaşi zi. Slujba au făcut-o preotul regimentului şi preotul satului, au luat parte (prezentarea personalității și evocarea jertfei poetului-erou) – 1 februarie 2015, ora 15 –
femei şi oameni din sat, de asemenea un mic grup de partizani slovaci, garda de onoa- în Pohronska Polhora
re.˃˃ Notă: Soare = Ion ȘIUGARIU „Orizontul 32 ianuarie 1945 – Brezno” – de identificat turnul bisericii și alte obiective
descrise în corespndența de război – 2 februarie 2015
*** CENTENAR Ion ȘIUGARIU Oraș TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ De distribuit material documentar – tradus – în toate locațiile.

Tematica: „Progresia ȘIUGARIU” Interval 6 iunie 2014 – 1 februarie 2015


[interval cuprins între data nașterii (6 iunie 1014) și data morții (1 februarie 1945)]
Tabără de poezie, eseu, publicistică, critică literară / Tabără de arte frumoase / Tabără
mass-media – organizator Primăria TM, Consiliul local, Casa orășenească de cultură &
Partenerii

47
Angela Miclea
de la:
<cultura.tautii.magheraus@gmail.com> Banska Bystrica
către: Anca Dragu -

data: 28 august 2013, 21:16

subiect: Salutari din Slovacia!

trimis de: gmail.com

Buna seara!

Am ajuns luni în Slovacia. L-am „risipit” pe Șiugariu – dupa cum mi-am


propus...
Toată lumea este impresionată că doar acum află și nume proprii ale
„soldaților eliberatori”
sau, mai mult – că între „frații români” jertfiți erau și
personalități cu rezonanță cum e și poetul Ion ȘIUGARIU.

Am întâlnit și două persoane care și-au amintit amănunte semnificative


din acea vreme:
una în Tisovec (ne-a identificat după limbă; vorbeam pe stradă...)
și alta – la depunerea de coroana în Michalova
unde Autoritatea publică locală se pregătea de același eveniment –
pentru Monumentul în cinstea „Ostașilor români” din cimitirul comunei.

Am trecut deci prin Tisovec, Pohronska Polhora, Michalova, Brezno.


Anul viitor – reprezentanți din primele trei localități ne vor onora
la Centenarul nașterii poetului!
Mâine urmează Banska Bystrica și Zvolen –
unde am aflat (pe Mediafax) ca va fi și președintele României –
la Muzeul Insurecției (SNP) respectiv Cimitirul Eroilor Români.

Salutul nostru cordial! Toată stima. Și prietenia

* Vizionați pe blogul Casei (mele!) de Cultură – informații noi.


Vor apare și ultimele, cele de aici – după ce le prepar!

Cu deosebită considerație,
Angela MICLEA
48
SK:
Zo spomienok pána JÁNA HRVOĽA:
Rumunská armáda vyslobodila naše mesto (Tisovec). V tom čase som mal 12 rokov, takže som bol na všetko zvedavý, a preto som s veľkým záujmom sledoval to, čo
sa dialo okolo.
Rumunská armáda k nám prišla 28. januára. Celé Vianoce bola suchá zima, ale v januári napadlo strašne veľa snehu, až po pás, takže vojaci boli celí zamrznutí.
Niektorí z nich sa zastavili u mojej starkej. Tá im navarila čaj, lebo boli strašne smädní. Takí smädní, že vypili aj šťavu z kyslých uhoriek.
U nás boli ubytovaní dvaja dôstojníci rumunskej armády – jeden podplukovník a jeden poručík. V dome sme boli 20, pretože Brezno bolo obsadené Nemcami a
príbuzní žijúci tam sa presťahovali k nám. Keďže nás bolo veľa, otec vymyslel aj ranný program vstávania: najprv muži a deti, potom ženy. Dôstojníci boli veľkí
páni; mali tzv. „pucákov“, ktorí ich obsluhovali, napr. im museli podávať aj mydlo pri umývaní. Poručík bol vysoký, urastený, s peknými fúzikmi a mal rád ženy.
Jeden z pucákov zase mal frajerku v Hámri. Otec, ktorý vedel po nemecky, sprostredkoval tento vzťah. Spolu sme aj varili, ale bolo nám ťažko dohodnúť sa, lebo
najmä pucáci nevedeli po slovensky, ani po nemecky.

RO:
Din amintirile domnului JÁN HRVOĽ:
Armata română a eliberat orașul nostru (Tisovec). Pe vremea aceea aveam 12 ani, așa că am urmărit cu mare interes ceea ce se întâmpla în jurul meu.
Armata română a ajuns la noi în data de 28 ianuarie. De Crăciun am avut o iarnă uscată, dar în ianuarie a căzut foarte multă zăpadă, până la brâu, astfel că soldații
erau complet înghețați când au ajuns la noi. Unii dintre ei s-au oprit la bunica mea. Aceasta i-a servit cu ceai, pentru că le era foarte sete. Atât de sete că au băut și sa-
ramura din castraveții murați.
La noi au fost cazați doi ofițeri din armata română – un colonel și un locotenent. Eram 20 de persoane în casă, pentru că orașul Brezno era ocupat de nemți, iar rudele
care locuiau acolo s-au mutat la noi. Având în vedere că eram atâția, tatăl a fost nevoit să inventeze un program de trezire de dimineață: mai întâi se trezeau bărbații și
copiii, apoi femeile. Ofițerii erau însoțiți de servitori, care se ocupau de ei la fiecare pas, le înmânau până și săpunul la spălare. Locotenentul era înalt, bine făcut, cu o
mustață frumos aranjată și îi plăceau foarte mult femeile. Unul dintre servitori avea o prietenă într-un cartier al orașului – Hamor. Tatăl, care vorbea germană, a inter-
mediat această relație. Găteam toți împreună, dar ne era greu să comunicăm, pentru că mai ales servitorii nu vorbeau deloc nici germană, nici slovacă.

SK:
Zo spomienok panej z Michalovej:
Stará mama mala domček v strede obce. Okolo nej prechádzali všetky vozy prevážajúce ranených z frontu. Stále ju o niečo prosili a ona pomáhala, ako mohla,
napríklad zvykla im ponúknuť pohár mlieka. Jedného dňa rumunský vojak, ktorého viezli do nemocnice, sa otočil k nej a povedal: Mama! Po tomto slove
poslednýkrát vydýchol.

RO:
Din amintirile unei doamne din Michalova:
Bunica mea locuia în centrul satului. În jurul casei ei treceau toate căruțele care transportau răniții de pe front. Mulți dintre ei o rugau să-i ajute, iar ea o făcea după
puterile ei, de ex. îi servea cu câte un pahar cu lapte. Într-o zi un soldat român, pe care îl transportau la spital, s-a întors spre ea și i-a zis: mamă! După rostirea acestui
cuvânt, și-a dat duhul.

49
50
Michalova, locul primei înhumări a poetului-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU. Monu-
ment ridicat în cinstea eroilor—după strămutarea lor în Cimitirul militar din Zvolen.

Tisovec, 1945

Cronica satului Pohronska Polhora

51
Un veteran slovac Miron IUSTIN — veteranul român
mă salută la Expoziția (copil de trupă în cel de-Al doilea război
militară a Muzeului mondial, pe același front cu poetul Ion
Insurecției (SNP) ȘIUGARIU — și la fața locului,
în Banska Bystrica — la Gara Brezno în 1 februarie 1945) —
de Ziua Insurecției în 2014, de Centenar,
Naționale Slovace alături de primarul Anton ARDELEAN
(29 august 2013)

52
Cimitirul Militar al Eroilor Armatei Române, Zvolen — august 2013
53
29 august 2013, Banska Bystrica, de Ziua Insurecției Naționale Slovace: dezvelirea
unei plăci comemorative împreună cu președintele României, Traian BĂSESCU

54
Autor Ľuboš Nepšinský - istoric și polițist, Brezno

55
CĂTRE Consiliul Local al orașului Tăuții-Măgherăuș,

___________________________________________
RAPORT DE SPECIALITATE

Contactând de cu 5 ani în urmă o ziaristă la postul național de radio slovac,


corespondând apoi și furnizându-i amănunte despre poetul-erou Ion ȘIUGARIU
(mort pe front în Cehoslovacia anilor 1945) –

am reușit să intru în relație cu oficialități publice locale


pe traseul de înaintare a frontului armatei române –
până la locul decesului, înhumării și relocării poetului nostru
și al tuturor soldaților români (morți pe toată suprafața Slovaciei) –
în Cimitirul Militar al Eroilor Români din Zvolen.

Urmare diligențelor purtate ulterior cu autoritățile publice respective –


profund marcate de jertfa unui tânăr erudit, poet român, pentru eliberarea țării lor
– s-au arătat dispuși a-l cinsti și omagia în numele libertății lor.

Mi-am propus să-l împart cu slovacii –


și vom performa împreună în Progresia ȘIUGARIU
prin autoritățile publice locale partenere, din ambele părți.
Apreciez că prin protocolul propus spre oficializarea parteneriatului –
se recunoaște implicit subscrierea la deziderate comune și solidaritate.

Colecția documentară se îmbunătățește mereu și este disponibilă online


(blogul Casei de Cultură Tăuții-M., You Tube, Picasa și Scribd).

Anexele atașate sunt elocvente din perspectiva evoluției subiectului – până la zi.

Angela MICLEA,
director Casa Orășenească de Cultură

56
57
a
Slovaci
vda ,
/ Pra
KRNO
i n
art
ist M
— ziar
Autor

58
Deputatul Merka readuce în memoria colectivă jertfa poetului-martir
Ion Şiugariu pe pământ slovac – din timpul Celui De-al Doilea Război
Mondial / 5 iunie 2015 – Călin Corpaș http://www.bihon.ro/imi-doresc-ca-slovacii-sa-nu-
uite-de-jertfa-romanilor/1541908

Reprezentantul slovacilor şi cehilor din Parlamentul României, Adrian Merka


continuă să se remarce prin gesturile de curtoazie la adresa poporului român. Du-
pă ce, din iniţiativa sa legislativă a fost adoptată Ziua Şcolii Ardelene – Şcoală
considerată a fi un reper pentru naţiunea română – acum Merka ţine să readucă în
memoria colectivă jertfa poetului-martir Ion Şiugariu, pe pământ cehoslovac, în
timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. Merka marchează trecerea a 101 de la
naşterea, la 6 iunie 1914, a 101 ani de la naşterea poetului român, eseist, critic
literar şi publicist Ion Şiugariu, căzut în lupta pentru cucerirea oraşului Brezno,
din Slovacia de azi.

Bust, stradă, şcoală, în Slovacia

Consecvent în eforturile sale de a întări relaţiile slovaco-române, două naţiuni pri-


etene prin tradiţie, bihoreanul Merka încearcă să accentueze în memoria colectivă
a slovacilor din Slovacia, dar şi a comunităţii slovace din România jertfa soldaţi-
lor români pe pământ cehoslovac. Demersurile lui Merka au în vedere inclusiv
revitalizarea în memoria colectivă a unor jertfe precum cea a poetului Şiugariu,
căzut la 1 februarie 1945 în bătălia pentru oraşul Brezno (Cehoslovacia), înrolat în
Armata Română cu grad de sublocotenent. Merka anunţă că va face demersuri la
nivel de ambasadă pentru „inaugurarea în memoria poetului-erou Ion Şiugariu a
unui bust, a unei străzi şi a unei şcoli care să-i poarte numele, toate în Slovacia,
exprimându-ne astfel recunoştinţa şi consideraţia pentru o astfel de personalitate”.

„În calitate de cetăţean român, reprezentant al minorităţii slovace şi cehe în Parla-


mentul României îmi doresc ca slovacii să nu uite de jertfa românilor, iar aceasta
să dăinuie pe veci în sufletele lor. Aceste exemple pozitive ale naţiei române –
jertfa pentru aproape, lupta pentru dreptate trebuie să fie cât mai mult promovate,
atât în ţară cât şi în străinătate, responsabilitatea fiind a noastră ca acest lucru să se
întâmple”, mai arată Adrian Merka în mesajul său. JB – C.C.

Redăm în continuare mesajul lui Adrian Merka, preşedintele Uniunii Democrate a


Slovacilor şi Cehilor din România (UDSCR), în memoria poetului-martir român,
Ion Şiugariu, mort în Cehoslovacia, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial:

59
n ț a c u
In c i d e
L e g e a
a t u l .
St 0 1 5
217 / 2

60
Angela MICLEA; în paralel cu corespondența oficială a slovacilor — elaboram,
optimizam în tandem textul plăcii comemorative… (variante și în pg. următoare)

61
62
---------- Forwarded message ----------
From: Medveďová Milada Mgr. <…………..@brezno.sk>
Date: 2015-07-29 14:14 GMT+02:00
Subject: FW: Invitation to Brezno - celebration of National Slovak
Uprising
To: "Mgr. Ľuboš Nepšinský" <…………...@gmail.com>

Ahoj, / preposielam mailovú komunikáciu. / Prosím, prepošli do


Rumunska, potrebujeme informácie potvrdiť alebo relevantnými
dôkazmi vyvrátiť. Pre krátkosť času prosíme o vyjadrenie najneskôr do
konca tohto týždňa. / Mgr. Milada Medveďová / poverená vedením
útvaru primátora / _________________________________ / Útvar
primátora / Mestský úrad Brezno / Námestie gen. M. R. Štefánika 1 /
977 01 Brezno / www.brezno.sk

de la: Mgr. Ľuboš Nepšinský <nepsinsl@gmail.com>

* Buna ziua, / comunicații e-mail transmise. / Vă rugăm transmise România informațiile ne-
Angela Miclea
către: cesare pentru a confirma sau infirma dovezi relevante. Pentru o perioadă scurtă cerem o de-
<cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
clarație până la sfârșitul acestei săptămâni. / Mgr. Milada Medveďová / responsabil al Depar-
data: 29 iulie 2015, 15:53 tamentului de primarul

Fwd: FW: Invitation to Brezno - celebration of Natio-


** Salutări. Avem o problemă mare. Trimite mesaje trimise de ambasada română din luna
subiect:
nal Slovak Uprising martie. Foarte fi răspuns rapid. Nu mai târziu de 31.07.2015. Îmi pare foarte rău, dar atunci
când a negat această afirmație, nu va fi nici sărbătoare. Îmi pare rău, îmi pare rău. Toate scrie
la: milada.medvedova@brezno.sk. Sunt din 08.01.2015 la 08.07.2015 pe o motocicletă în România Transalpina, Transfargarasan, să nu scrie pe Internet. / Lubos.

*** Bună seara, poate Ľuboš deja v-a trimis e-mailul despre problema care s-a ivit in privința lui Siugariu, in care ambasada română in Slovacia nu recomandă ca să
fie făcuți pași planificați in onoarea lui Siugariu. Ľuboš vă roagă dacă se poate face ceva să se rezolve problema. Dacă nu se ajunge la un acord cu ambasada până la
data de 31.7.2015, primăria din Brezno nu poate să realizeze pași următori. Din păcate nu
mai este mult timp pentru că primăria a primit e-mailul numai astăzi. Ľuboš o să fie între 1.8 de la: Suba Josef <josef.suba1@gmail.com>
- 7.8 in România (Transfăgărășan) și fără acces la internet, de aceea va roagă ca dumnea-
voastră să comunicați cu doamna Milada Medvedova, angajatul primărie Brezno care se ocu- către: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
pă cu organizarea ceremoniei. Mulțumesc, Josef

data: 29 iulie 2015, 20:32

63
Corespondența 1 către Ambasada României la Bratislava:

Subiect: Poetul-erou Ion SIUGARIU

Distins Domn,

cu îngăduința Dvs.,
intervin cu lămuriri cu privire la soldatul-erou Ion ȘIUGARIU –
ca urmare a corespondenței initiată de Primăria orașului Brezno
respectiv invitația care v-a fost adresată...
Prin urmare, am înteles că „ partea română își exprimă rezervele...”
dar și că numele podului din zona Gării Brezno
(locul unde a devenit erou – poetul Ion ȘIUGARIU, pe calea ferata)
ar putea lua numele unui alt soldat care a murit...
Ce mai contează că Ion SIUGARIU a fost un „soldat apreciat și poet”?

Distins Domn,
sunt la curent cu modificările pe rol la Ordonanţa de Urgenţă a Guver-
nului nr. 31/2002
dar și cu punctul de vedere al Academiei Romane (: Mișcarea legionară
nu a fost fascistă - aici: http://www.ziaristionline.ro/2015/07/08/
exclusiv-academia-romana-miscarea-legionara-nu-a-fost-fascista-legea
-antilegionara-o-operatiune-impotriva-presedintelui-klaus-iohannis-a-poporului-roman-si-a-evreilor-din-romania/ )
cum și cu punctul de vedere al istoricilor – și nu doar a acestora din care citez:
„Mișcarea legionară a fost o mișcare autohtonă, născută din grupări studențești anticomuniste,
între care una era condusă de Corneliu Zelea Codreanu… Să nu credeți, cum spun adversarii
Mișcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului.”( Neagu Djuvara, istoric)
„… E greu de înțeles cărei nevoi a societății îi răspunde interzicerea fascismului într-o țară care
nu a cunoscut acest regim nici măcar o zi, și încă mai greu de priceput – de ce promovarea
comunismului este în continuare permisă, în ciuda miilor de oameni omorâți în închisori.” (Alin
Mureșan, istoric)
Apoi – alt punct de vedere:
„… Mulţi membri marcanţi ai elitei româneşti din generaţia interbelică au fost legionari – Nae Ionescu, Mircea Eliade etc.
… Sub imperiul acestei legi, românii vor fi împiedicaţi de acum să afle despre aportul real la cultura românească
al unor oameni precum Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica,
sau a unor adevăraţi martiri şi oameni politici de seamă ai României, precum Mircea Vulcănescu.” (Adrian Sturdza Epoch-Times Romania)

SURSA: http://www.buciumul.ro/2015/06/25/mai-ingropam-nitel-romania-legea-impotriva-simbolurilor-legionare-inca-un-cui-batut-in-cosciugul-culturii/

64
Cu privire la „subiectul” Ion ȘIUGARIU – vă ofer un citat din Ion Igna (apărut în revista Cultura a Fundației Culturale Române, 2014):
„Spre deosebire de alţi confraţi, nu există la Ion Şiugariu – intelectual format la umbra Gândirii – urmele unui crez de stânga. Colaborator cu Pan Vizirescu şi Ovid Caledoniu la Muncitorul
Naţional Român – publicaţie oficială, funcţionar de nevoie al Statului, apoi şef de cabinet al ministrului Ion Petrovici în guvernul Antonescu, gândea altfel decât Mihai Beniuc [care era un poet
realist-ocialist]. După 1990 pare a fi revendicat în chip gălăgios – ca în alte cazuri şi fără nici o probă – de dreapta legionară.
Ca şi Vintilă Horia, victimă cunoscută şi tragică a unor astfel de alegaţii, Ion Şiugariu nu are nimic cu Legiunea. Are în schimb cu cea mai curată idee naţională românească, pentru care a înţeles
să-şi ofere viaţa. Acum că Şiugariu e binecunoscut ca om şi ca erou, ar trebui să ne interesăm nu doar de biografia sa, dar să ne uităm mai mult la ceea ce contează: la operă, la poezia sa, la
neliniştile conştiinţei sale scriitoriceşti. ”
Sursa: http://revistacultura.ro/nou/2014/06/ion-siugariu-destin-de-poet/

Distins Domn,
daca dincolo de profesie, demnitate și profesionalismul Dvs. pe care nu-l nesocotesc – vă asigur,
aveți curiozitatea să v-aplecați asupra subiectului și cauzelor –
veți întelege că această inițiativă a părții slovace a decurs natural, ca un corolar – urmare promovării dinspre partea româna
respectiv (re)prezentarea inițiată și preparată de noi (din locul nașterii poetului)
pe parcursul a mai multor ani.
(Acum înțelegeți de ce nu poate fi un alt roman care să-i ia locul! Au fost 11 mii de soldați dar Ion ȘIUGARIU a fost mai mult…)

Atașat, vă expediez un doc. pdf – cu privire la revista, partenerii și prietenii poetului. Este concludent…
Foarte elocvente vor fi informațiile de-aici: http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/search/label/ion%20siugariu
Sunt sigură că veți întelege corect – subiectul.
Și sunt convinsă că amănuntele erau necesare.
Tocmai ați cunoscut o Casă Orășenească de Cultură cu… atitudine. Sper să (mă) apreciați!

Atașat – vă mai expediez 2 doc. ESENȚIALE – exclusiv cu privire la poetul-erou Ion ȘIUGARIU.
Agenda-dezbateri Ion ȘIUGARIU CENTENAR, Album-Bilingv româno-slovac poet-erou Ion ȘIUGARIU 2013

Mesajul dinspre Borezo îl voi comunica și D-lui Anton ARDELEAN – Primarul orașului TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ.

Cu deosebita consideratie, Angela MICLEA director COC - PTM


http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.com/
https://www.facebook.com/tautiimagherausemisiune
https://www.youtube.com/user/angelamiclea
https://picasaweb.google.com/115954840286842117443
http://jurnalism-corespondenta-publica.blogspot.com/
http://angela-miclea-muresan-volum-poezii.blogspot.com/
https://www.scribd.com/angelamcl99 ========================================= 3 atașamente:
Al. Husar (n.1920 – d. 2009) – important filosof al culturii române, reprezentativ pentru neo-renaştere în a doua jumătate a sec.
XX; a scris numeroase cercetări şi sinteze despre istoria civilizaţiei, eseuri filosofice şi moraliste. Poet, memorialist, teoretician
literar, traducător, critic si istoric literar, distins profesor universitar de Estetică.
După absolvirea Liceului „George Coșbuc” din Năsăud, se înscrie la Facultatea de Filozofie și Litere din București, unde studiază filozofie, obținând licența în estetică și critică literară în anul 1945.
Devine doctor în filozofie în 1973.
Spiritul unei generații într-o revistă: Meşterul Manole – antologie literară de Al. Husar… O carte fundamentală pentru cultura română. Crezul unei generaţii pline de talent şi aspiraţii. Vintilă Horia a
numit-o „generaţia de la 1939", iar Ion Şiugariu i-a spus „generaţia cerului". Profesorul universitar Al. Husar, el însuşi apartenent acestei generaţii a spiritului, a luminării prin cultură, după cum îl
arată şi operele sale de o remarcabilă erudiţie şi o sensibilitate literară, stimulat, după propria-i mărturisire de cărturarul Emil Pintea, realizatorul antologiei literare a Gândirii a publicat în 2004, la
editura Fundaţiei Culturale Memoria, antologia literară a revistei Meşterul Manole (ianuarie 1939 – ianuarie-aprilie 1942) ai căror iniţiatori şi împlinitori au fost Vintilă Horia (poezii, proză, eseuri,

65
Printre colaboratori întâlnim pe Virgil Carianopol, Ştefan Baciu, Ion Frunzetti, Radu Stanca, Mircea Streinul, Coriolan Gheţie, Vlaicu Bârna, Pericle Martinescu, Mihai Chirnoagă, Laurenţiu Fulga, ...
dar şi Al.Husar cu eseul „Ne vine Rândul" (1941), de un intelectualism analitic ce obligă reluarea lecturii pentru o mai critică înţelegere a vremurilor.
Meşterul Manole, prin Vintilă Horia, unul dintre directori, se declara continuator nuanţat al Gândirii: „Ne-am cunoscut şi ne-am perfecţionat la umbra Gândirii şi acolo am înţeles, în primul rând ce
înseamnă a fi român.
Ne-am dezvoltat citind şi meditând cărţi de Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Al.Busoiceanu, Oskar Walter Cisek, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Vasile Băncilă, Gib Mihăescu, Matei Caragiale, Tudor
Vianu, Adrian Maniu, gânditori, poeţi, romancieri, care au ştiut să creeze o Românie literară şi filosofică pe măsura României geopolitice"... şi numind opere ca Nostalgia Paradisului de Nichifor
Crainic, Trilogia Culturii şi Trilogia cunoaşterii de Blaga, Urcuş de V.Voiculescu, Estetica lui Tudor Vianu s.a. precizeză: „cărţi modelate într-un fel sau altul de spiritul Gândirii care a dus în acei
ani către o definire a României prin creştinism şi cultură..."
Dar şi cu privire la conţinut, Vintila Horia ţine să remarce că întreaga aspiraţie a celui de-al doilea corifeu al noii reviste, Ion Şiugariu „lumină încărcată de poezie ... era în tradiţia Gândirii, din care i
se trage întreaga inspiraţie" ... „chiar Sete de ceruri este un titlu gândirist" ... „E o poezie plină de de soare..." (Madrid, 21.01.1985).
Toată gruparea era unitară în efort şi toţi doreau să atingă pragul de sus al tradiţiei noastre culturale, mereu raportându-se la Gândirea, „expresia cea mai înaltă a geniului autohton" ... ştiau cu toţii
precis că aveam să ducem mai departe mesajul Gândirii (ibidem).
Prin Gândirea aşadar, percepem în tot entuziasmul ei gruparea de la Meşterul Manole, care-şi elaborase manifestul cu doi ani înaintea apariţiei revistei. De altfel, Gândirea influenţase, orientativ, nu-
meroase reviste între care cităm: Ramuri, Năzuinţa, Familia, Datina, Gând românesc, Linia dreaptă, Rânduiala, Sfarmă Piatră ş.a. Izvoarele sunt roditoare. Exemplele mobilizatoare. Ele trezesc con-
ştiinţe, fortifică voinţe,deschid orizonturi. Nasc iniţiative cărora le împrumută discret sau direct – ca în cazul revistei Meşterul Manole, din spiritul lor, asemenea curentelor a căror destinare este să
iasă din matcă, fertilizând.
Revista Meşterul Manole, prin titlu, sugera ideea de credinţă, de sacrificiu, de pasiune până la obsesie, cum scria Ştefan Baciu în poezia „Vates":
„Ca Meşterul Manole avem aripi deschise / Şi ne clădim soţiile în temelii / Pentru un stol de cântece şi vise ..."
Sublim! Ion Şiugariu, în eseul „Invitaţie la entuziasm" îndemna gândiristic „Să ne întoarcem cu faţa spre entuziasmul străvechi al neamului... Glia românească să ne încălzească sufletele... Să ne în-
toarcem spre entuziasm flămânzi de lumină..." Cu această nestăvilită bună credinţă erau siguri că vor ieşi esenţiali, originali, senini, în lume.
„România de azi, scria Vintilă Horia, devine europeană nu prin posibilitatea ei de a îngurgita, ci prin aceea de a impune ca europene propriile sale valori", ... „o cultură română esenţia-
lă"...„universitatea românească" („Note pentru călătoria noastră"). Deja în manifestul revistei, gândit îndelung, înscriau „garanţia unei tradiţii mereu ascensive". În această convingere şi Pericle Marti-
nescu descoperea „elementul hotărâtor al spiritualităţii viitoare din sud-estul şi răsăritul Europei" – tradiţia.
Tineri şi dotaţi, mereu declarativi şi ilustrativi ai proiectelor analizate într-o rară prietenie, gruparea de la Meşterul Manole credea nelimitat în valorile neamului românesc, în destinul solar al Români-
ei, în capacitatea românilor de a comprima timpul istoric şi a ieşi cultural în universalitate. „Cavaleri sublimi ai creştinităţii, scria Vintilă Horia, ne împlineam cu sfinţenie hărăzirea, porun-
ca"...„împlinim destinul ce ni se cuvine şi turnăm în bronz monumentalul chip al României care astfel va pătrunde în conştiinţa universală". Gândirea lor le exprima fidel simţirea, voinţa şi capacităţile
de a finaliza proiectele. „Credeam din tot sufletul nostru, sublinia Ion Şiugariu, într-o literatură românească mare, unică, universală".
Erau convinşi că în faţa culturii orice adversar se înclină: „Pentru naţiuni nimic nu contează mai mult decât cultura"... care „nu poate fi învinsă, nici îngenuncheată, nici anulată", afirmă Vintilă Horia.
Meşter-manoliştii gândeau la mobilizarea energiei naţionale într-un flux regenerator, o regeneraţie care să inoculeze Europa „cu aer românesc"... „expansiune spirituală" – adică începutul unui imperi-
alism al duhului românesc în lume",... „elanul către frumos al întregii Românii tinere". Ce crez superior şi cât de necesar acestor vremi!
„Şi în entuziasmul nostru curat, eram convinşi că vom da omenirii, tuturor neamurilor, o nouă posibilitate de a înţelege, de a avea încredere reciprocă, dincolo de falsele mesaje politice care promiteau
pacea dar aţâţau la războaie".
Parcurgând antologia realizată de Al.Husar (330 p.) reţinem talentul poetic al tuturor, specificul emoţional ce-l degajă fiecare, notele comune centrate pe îngândurarea, pe alocuri elegiacă, explicabilă
în conjunctura celui de-al doilea război mondial cu final imprevizibil şi cum s-a adeverit, catastrofal pentru România, pentru români. Ce cote am fi atins, ca în visul acestei atât de tinere generaţii de la
Meşterul Manole, dacă n-ar fi fost apocalipticul război!
Talentaţii tineri aveau dotaţia reflexiunii analitice, a unei înţelepciuni care se identifică personalităţii lor complexe. Aveau darul realizării de mari opere aşa cum Vintilă Horia a dovedit-o cu romanele:
Dumnezeu s-a născut în exil (Premiul Goncourt) – romanul poetului Ovidiu, Scrisoarea a VII-a – romanul lui Platon, Un român în cer – romanul lui El Greco, dar şi Jurnalul unui ţăran de la Dunăre,
Călătorii spre centrul pământului şi atâtea alte cărţi între care unele de poezie şi eseuri interviuri etc.

Vintilă Horia – scriitorul de la Gândirea şi de la Meşterul Manole care a publicat în patru limbi şi e tradus în peste douăzeci.
„Generaţia de la 1939", "generaţia cerului", generaţia soarelui – una şi cea mai luminoasă din razele permanenţei gândirismului în expansiune spirituală.

Al. Husar – la braţ de suflet şi crez literar, cu Ion Şiugariu. (Constantin N.Strachinaru)

„Să ieşim zgomotoşi pe câmpul de luptă, vorbind în numele unei Românii pretenţioase şi nemulţumite,
o Românie care atacă direct marile probleme ale omenirii...” (I.Ș.)
66
În 1939 Ion Șiugariu începe colaborarea la revista Meşterul Manole deţinând rubrica de critică, Poezia tânără, şi „creindu-şi un limbaj critic propriu, distinct“.
În articolul Poezia/ Poezia tânără, scria: „Credem din tot sufletul nostru într‘o literatură românească mare, unică, universală. O literatură fără compromisuri, fără re-
semnări minore“ (Ion Şiugariu, Poezia tânără, în Meşterul Manole, nr. 7-10, sept.-dec. 1939, p. 58)
După Diktatul de la Viena (august 1940), Ion Şiugariu, aflat în refugiu, cu fratele său George, despărţiţi de părinți şi de ceilalți fraţi – Vasile, Mărioara, Augustin şi
Zaharia – rămaşi sub ocupaţia maghiară, scrie scurta mărturisire:

Am venit din Ardeal


„ Da, am plecat în pribegie. Ne-am lăsat casa, părinţii, amintirile, totul. N‘am avut răgaz nici cel puţin să ne uităm în urmă. A venit aşa de pe neaşteptate, atât de sur-
prinzător, cu atâta brutalitate. Ne-am zguduit din temelii, ni s‘au tulburat toate credinţele. Am visat, am scris, am aşteptat o Românie mai mare, mai deplină, mai veş-
nică. Atâta vreme şi cu atâta suflet! Am ascultat şoaptele strămoşilor … În naivitatea noastră am crezut că toţi sunt ca noi… Cât de mulţi au crezut la fel! Astăzi pri-
vim o Românie nouă, ciuntită, strâmbă. Asta nu poate fi România noastră. Cine ne-a trădat, ne-a întins o cursă, a vrut să ne arunce în prăpastie. Generaţia asta n‘a fost
înţeleasă. Am vrut să fim ofensivi, mândri, demni, am vrut să fim eroici, dar nu ni s‘a dat voie. Acum avem în faţa noastră o ruină, o monstruozitate…“
„Am vrut să fim catedrală dar nu ni s‘a dat voie să fim nici măcar bisericuţă. Da. Am venit din Ardeal. Şi am adus Ardealul aici cu toate credinţele, hotărîrile şi
dârzeniile lui.“
(Ion Şiugariu, Am venit din Ardeal, publictat în revista Meşterul Manole, aug.-nov. 1940, p. 63).
În noiembrie 1941, Ion Soreanu (Șiugariu) este ales preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi din România (adică din toate teritoriile răpite Regatului României
Mari: Ardealul de Nord, Basarabia, Bucovina, Cadrilater, ţinutul Herţa) şi desfăşoară o bogată activitate publicistică, încercând să suplinească publicaţiile din Ardeal,
suprimate. Colaborează cu poezii sau critică literară la revistele: Universul literar, Meşterul Manole, Revista Fundaţiilor Regale, Decalog, Curentul Literar, Vremea.
Alți cercetători despre Ion Șiugariu,
în presa și revistele vremii – până astăzi
Nicolae Roșu în Gândirea: „In aceste versuri se definește toată poesia d-lui Ion Siugariu. Avanturile, mirajele, ispitele, năzuințele, nepotolita sete de evadare în spații
metafizice, fulgurata întruchipare într’o identitate umanistă, duc poesia d-lui Ion Siugariu către o dumnezeească desprindere a omului de humă. Desigur, un tempera-
ment poetic de un remarcabil dinamism, și nu mai puțin, o trudnică năzuință spre purificare“;
Petru P. Ionescu în Revista Fundatiilor Regale: „Remarcăm de la început această constatare îmbucurătoare ca dl. Ion Siugariu aduce în poesia noastră tânără un suflu
sănătos de viață, o atitudine în fața marilor probleme și o încercare de tehnică, oarecum nouă, personală“;
Pericle Martinescu în Dacia Rediviva: „Paradisul peregrinar este, în concepția poetului, acea stare de căutare continuă, de nostalgie a realizării interioare, singura care
garantează o satisfacție deplină a existenței. Dar cum aceasta realizare este greu de atins, poetul este mereu în căutarea ei, paradisul sau este întotdeauna peregrinar.
Acesta este miezul concepțiilor pe axa cărora dl. Ion Siugariu își alcătuiește, cu un deplin simț al construcției, volumul său de versuri“;
Mihai Niculescu în Universul literar: „Reținem din această poezie, că din lectura întregii cărți, vibrația unui elan sufletesc de o puritate cum rareori am întâlnit, dornic
de idealitate și de tot ce depășește mărginirea impusă condiției noastre pământești“;
Aurel Marin în Gazeta Transilvaniei: „Poesie de atmosferă, de suavități ca și de fericite ecouri folclorice, Paradisul peregrinar este lumea cu minunile ei nedeslușite,
văzute cu un ochi avid de toate puritățile și uimit de puterile elementare ale naturii“;
Gherghinescu Vania în Tribuna: „Dl. Ion Siugariu este tânăr și la primul volum. Nu s’ar parea. Căci el a trecut dincolo de preocupările poetice ale primei tinereți și
dincolo de exprimările în care plutesc impurități inerente începutului. Versul său e cristalizat ca expresie și scuturat de orice banalitate“;
Vasile Damaschin în Seara: „Paradisul peregrinar, culegerea de poesii a tânărului scriitor Ion Siugariu, este o excepție. Ea ne amintește de victoriile de odinioară ale
versului tânăr“;
Apollonius în „Preocupari literare”: „Poetul este de reținut. O anumită tehnică muzicală răspândește o plăcută atmosferă lirică, în care cuvintele devin adesea vibrații
și adieri“;
George Drumu în Revista Bucovinei: „Poesia d-lui Ion Siugariu e o litanie liniștită cu mici umbre de tristețe pentru un orizont care se îndepărtează într’una. Prezența
omului nu tulbură nimic. E o risipire de imagini bine închegate, printre care se împletește ca un vis nesfârșit, ca o făclie în nopțile luminate de toamnă“.
67
˂˂Cetindu-l, am reavut dinainte drama întreagă a generaţiei mele. Idealul universal, proiectarea României către ceea ce îi semăna şi către ceea ce o aştepta, adunarea într’o revistă şi într’o grupare a
voinţei noastre de putere spirituală, războiul, separările, morţile, exilurile. Decenii de deşerturi şi sânge între acea imagine pură, voitoare de mai bine pentru toţi oamenii pământului, împrospătaţi în
românism, adică în cunoaştere, şi teribilul destin care a făptuit contrariul. Ură, lupte de clase, materialism absurd, plin de molii şi de răutate, patru decenii de proză întunecată şi neomenească, de dure-
re românească, definitoare şi ea, într’un fel, deoarece a fost poporul român punctul în spaţiu şi în timp în care s’a concentrat suferinţa şi nedreptatea. Poate că şi asta înseamnă ceva, deşi noi am fi vrut
concentrarea pe alte valori şi pe alte recorduri. Oricum, poesia lui Ion Şiugariu, atât de legată de acea intenţie, stă mărturie în aceste pagini de ceea ce ar fi putut fi şi n’a fost decât în sacrificiu şi în
moarte. În această nedorită dar acceptată grandoare de a fi, generaţia dela 1939 se reîntâlneşte cu Ion Şiugariu într’un moment în care întunericul care l-a ucis pare a face loc luminii care din Soare
începuse să curgă peste noi.˃˃
(Vintilă Horia despre Ion Şiugariu de la Meşterul Manole / Madrid, 21 I. 1985).

˂˂LOCUL LUI ŞIUGARIU. Revista Meşterul Manole intra astfel în rândul marilor reviste literare ce deschideau o epocă sau un curent în evoluţia scrisului nostru, devenind – în optica sa – arsenalul
noii forţe spirituale a ţării. L-am cunoscut în perioada când, prim-redactor al ei, alături de Ovid Caledoniu şi Vintilă Horia, directori – Ion Şiugariu se dedicase cu trup şi suflet revistei…
De la articolul program până la cronica măruntă sau „viaţa cărţilor” (prin 1940, când l-am cunoscut) revista era în mâinile lui. Lui îi încredinţam noi colaborările, cu el discutam programul revistei,
ideologia ei literară, doctrina ei. Zelos, activ, însufleţit corifeu al grupării, Ion Şiugariu era, într-un sens, un spiritus rector, un mentor al ei. Revista era pentru el, aşa cum voia să o facă, o instituţie
sacră, o vatră a generaţiei sale, prin care şi pentru care trăia. Punea mai presus de orice problemele generaţiei sale şi începea să simtă şi să gândească în ultimul timp, să lucreze numai în numele ei. În
acelaşi timp, printre puţinii de la noi care înţelegeau că a folosi culturii, ţării tale, este a te înţelege cu generaţiile care te vor urma şi pe care în fond le-ai pregătit, era preocupat de orientarea spirituală,
de experienţa morală a tineretului. Colabora la revistele vremii, în special Decalogul (unde numele său nu lipsea de obicei) cu articole de orientare creştină în cel mai profund spirit ecumenic – privind
„setea de a nu trăi şi de a nu muri oricum, setea de ceruri”…
Împărţea cu cel mai bun prieten al său, Laurenţiu Fulga, când l-am cunoscut, o cameră sărăcăcioasă de la etajul V al Palatului Tinerimii, unde era căminul studenţilor refugiaţi…
În pagini de o rară sinceritate, încredinţând hârtiei un zbucium interior pe care nu-l putea mărturisi „nici fiinţelor celor mai dragi şi mai apropiate”, Ion Şiugariu ascunde un om de o nobleţe morală
impresionant prin verticalitatea unei poziţii poate exemplare în generaţia sa…
Dar locul lui Şiugariu în istoria literaturii române, dacă ar fi să-l plasăm în acest larg context, se leagă de generaţia pe care Vintilă Horia o numea „generaţia de la 1939” – generaţie căreia îi aparţinea
împreună cu Vintilă Horia, Ovid Caledoniu, Horia Niţulescu, Axente Sever Popovici, Ştefan Baciu – „cea mai ambiţioasă şi mai orgolioasă dintre generaţii” – pe un plan mai profund şi, desigur, mai
complex.˃˃
(Al. Husar – fragment din Prefață la volumul Țara crinilor, 1997 – ed. Agora-Iași)
˂˂Despre revista „Meşterul Manole", apărută la Bucureşti în intervalul ianuarie 1939-aprilie 1942 în doar treisprezece numere fizice (lunare sau combinate), nu s-a putut vorbi sau scrie până în 1990,
nu atât datorită programului ei, străin de orice extremism, cât datorită faptului că liderul grupării, Vintilă Horia, alesese calea exilului (rămăsese în 1945 în Italia: emigrase în 1948 în Argentina şi se
stabilise din 1953 la Madrid)…
La primul număr, din ianuarie 1939 – „Meşterul Manole" se recomandă ca o revistă lunară de literatură, avându-i ca redactori pe Ovid Caledoniu, Vintilă Horia şi Miron Suru. Grupul revistei, anunţat
pe prima pagină – este: Ştefan Baciu, Mihai Beniuc, Ovid Caledoniu, M. Camilucci, Virgil Carianopol, Mihail Chirnoagă, Paul Constantinescu, Vintilă Horia, Ion Aurel Manolescu, Aurel Marin, Peri-
cle Martinescu, I. Mirea, Horia Niţulescu, Grigore Popa, Rudd. Rybiczka, Teodor Scarlat, Ştefan Stănescu, Mircea Streinul, Miron Suru, Ion Şiugariu, Octav Şuluţiu…
La ultimul număr, apărut cu menţiunea ianuarie-aprilie 1942, revista îi are ca directori pe Ovid Caledoniu şi Vintilă Horia, iar ca prim-redactor pe Ion Şiugariu. Lista grupului elimină multe din nume-
le notate în primul număr, dar şi adaugă altele: prozatorul V. Beneş…, poetul Emil Botta…, prozatorul Laurenţiu Fulga…, Ion Frunzetti, poet…, filosoful Constantin Micu, eseistul Axente Sever Po-
povici…
După 1990, Vintilă Horia, care a murit în Spania în aprilie 1992 fără să mai apuce să viziteze România postdecembristă, ar fi dorit reluarea revistei şi a programului ei, dar a fost imposibil. Gestul nu
ar fi devenit, probabil, mai mult decât o formă de omagiere a unui trecut cultural ce merita, fără îndoială, să fie mai bine cunoscut după o lungă interdicţie [comunistă]… ˃˃
(Ion Simuţ – Depăşirea respectuoasă a gândirismului – în revista România literară, 2005 / publicație a Uniunii Scriitorilor din România, cu spriji-
nul Ministerului Culturii)
Sursa: http://www.romlit.ro/depirea_respectuoas_a_gndirismului
˂˂Cred că este datoria cercetătorilor, criticilor și istoricilor literari, să zăbovească mai mult asupra scrierilor sale, pentru a-i redefini, cum se cuvi-
ne, locul în cadrul literaturii române și pentru al dărui atenției publice în adevărata lumină. Acesta este dealtfel și motivul evocării Centenarului
nașterii poetului la 6 iunie 1914, în Rotonda Muzeului Literaturii Române, Bd. Dacia Nr.12, [BUCUREȘTI –] unde circa 2 săptămâni s-a putut
vizita o expoziție foto-documentară din Arhiva Bibliotecii Academiei Române și unde poetul a fost evocat de amfitrionul Lucian Chișu, critic și
istoric literar, de subsemnatul, de redactorul șef-adjunct al revistei „Viața Românească“ Marian Drăghici, de poetul Lt. Colonel Liviu Vișan din
partea Bibliotecii și Editurii Militare din București, și de tânărul critic și istoric literar George Neagoe, și de alți participanți..˃˃
(Ion Dumitru, München, 26 ianuarie 2015)
Surse: http://www.curentul.net/2015/02/01/in-memoriam-ion-siugariu/
http://www.aro-rhein-main.de/cenaclu/ion-siugariu/
http://www.clipa.com/a12908-70-DE-ANI-DE-LA-MOARTEA-POETULUI-EROU-ION-SIUGARIU.aspx
68
Deci: „Spre deosebire de alţi confraţi,
nu există la Ion Şiugariu – intelectual
format la umbra Gândirii – urmele
unui crez de stânga. Colaborator cu
Pan Vizirescu şi Ovid Caledoniu la
Muncitorul Naţional Român – publi-
caţie oficială, funcţionar de nevoie al
Statului, apoi şef de cabinet al minis-
trului Ion Petrovici în guvernul Anto-
nescu, gândea altfel decât Mihai Be-
niuc [care era un poet realist-
socialist].
După 1990 pare a fi revendicat în chip
gălăgios – ca în alte cazuri şi fără nici
o probă – de dreapta legionară.
Ca şi Vintilă Horia, victimă cunoscută
şi tragică a unor astfel de alegaţii, Ion
Şiugariu nu are nimic cu Legiunea.
Are în schimb cu cea mai curată idee
naţională românească, pentru care a
înţeles să-şi ofere viaţa.
Acum că Şiugariu e binecunoscut ca
om şi ca erou, ar trebui să ne intere-
săm nu doar de biografia sa, dar să ne
uităm mai mult la ceea ce contează: la
operă, la poezia sa, la neliniştile con-
ştiinţei sale scriitoriceşti.”
(Ion Igna – articol apărut în revista
Cultura a Fundației Culturale Române,
2014)

*
Alte argumente – că este o personali-
tate recunoscută, marcantă pentru epo-
ca sa și zona din care provine:
Există Casa memorială a poetului
Ion Șiugariu – și este promovată de
Muzeul Județean Maramureș
(http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/
id.asp?k=685&-Casa-Memoriala-a-
poetului-Ion-Siugariu-BAITA-
Maramures)
Exista Statuia poetului – tot în satul
nașterii sale
Există o lucrare de doctorat în materie de Ion Șiugariu: http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/Rezumat-romana.pdf
În municipiul Baia Mare – reședința județului Maramureș există Strada Ion Șiugariu:
https://www.google.ro/maps/place/Strada+Ion+%C8%98iugariu,+Baia+Mare/@47.6568831,23.5670153,17z/data=!4m2!3m1!1s0x4737dc43cfd899ab:0x1a7a24bd0fe05439

69
Corespondența 2 către Ambasada României la Bratislava și alții:

Luând în considerare și că:


˂˂Odată cu exonerarea noastră de orice culpă, Comisia Instructorie de la Nürnberg a scos
din cauză și entitățile pe care le reprezenta Mișcarea Legionară: Guvernul Național și Ar
mata Natională. Aceste entități nu sunt culpabile nici de „crimă de război”, nici de
„genocid”, nu sunt nici „fasciste”, nici „naziste”, nici ,,colaboraționiste”˃˃
– conform Declarației dată de MIHAIL ENESCU, fost Consul General al României în
Germania, la sfârșitul celui de-Al II-lea Război mondial.
respectiv
˂˂În 1946 Tribunalul de la Nuremberg organizat de Aliați a hotărât irefutabil că Mișcarea
Legionară nu a fost o organizație fascistă, a absolvit-o de orice crimă de război, și mai
mult, a fost considerată o victimă a regimului nazist [german] și a regimului Mareșalului
Antonescu [în România]. Pe baza hotărârii definitive a Tribunalului de la Nuremberg,
SUA și NATO au colaborat cu singura forță politică organizată din Exil în anii 50, Mișca
rea Legionară, în parașutarea cu avioane militare americane a luptătorilor anticomuniști în
munții României ocupate de sovietici˃˃.
(http://www.napocanews.ro/2015/06/de-ce-au-avizat-falsificatorii-istoriei-din-parlament-
legea-anti-legionara-ce-incalca-dreptul-international.html)

cum și punctul de vedere al Academiei Române


˂˂Academia Română: Mișcarea Legionară nu a fost fascistă. 75% din deținuții politici
anti-comuniști erau legionari˃˃
– citat aici: http://www.activenews.ro/stiri-politic/Academia-Romana-Miscarea- Legiona
ra-nu-a-fost-fascista.-75-din-detinutii-politici-erau-legionari-120590

- în concluzie – noi rămânem consecvenți față cu evidența:


Sublt.(r).Ion SOREANU-ȘIUGARIU a fost un soldat român, mort pe front în Cehoslovacia
anilor 1945.

Noi nu-l vom necinsti prin dezonorare!

Lăsăm la latitudinea Dvs., în ceea ce vă privește –


dacă poetului-erou, Sublt.(r.) Ion SOREANU-ȘIUGARIU
trebuie să-i moară și… memoria!
Vom lua în considerare poziția Dvs., oricare este ea.

Angela MICLEA, ziarist


Director Casa Orășenească de Cultură TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ
30 iulie 2015

70
Corespondența 3 către Ambasada României la Bratislava:

71
Bună ziua!

Poetul-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU (n.06.06.1914 – d.01.02.1945)


s-a născut la Băița / Tăuții-Măgherăuș
și a decedat pe front în Cehoslovacia anilor 1945.
Poetul nostru erou devine acum „suspect” în baza Legii 217/2015 –
dintr-o „extensie” de interpretare… aplicată precaut! Și are urmări...
Pentru că urmările sunt transfrontaliere… -
vă rog să vă aplecați cu interes și profesionalism
(specific fiecăruia dintre Dvs.)
și să interveniți la repararea erorii cât mai urgent posibil.
Pe ce criterii v-am ales – veți deduce fiecare!
Vă mulțumesc tuturor pentru că, sunt convină -
obiectiv, principial și nepărtinitor –
veți identifica aceeași soluție.
Din punctul meu de vedere - nu are nicio (co)incidență cu legea...
Apreciez și că vă onorează șansa aceasta:
dincolo de răspundere –
onoarea de-a recunoaște și confirma Istoria așa cum a fost!
SCRISOAREA PROPRIU-ZISĂ – ATASATĂ!
Într-un mail imediat următor (2) – Anexele a) și b).

72
Am primit următoarea informație pe mail –
dinspre un ziarist de la Pravda slovacă –
care, după ce în martie i-a adus elogii
poetului-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU
( vezi aici: http://zurnal.pravda.sk/neznama-historia/
clanok/349596-bol-raz-jeden-basnik-rumun/)
îmi comunică în 10 august:
„Hello. Two articls of today Slovak "PRAVDA"...
Your chief of ambasady in
Bratislavy wrote, that Ion Soreanu
was fasist and he is against idea give
to reparated bridge in Brezno name "Ion Soreanu".
What was happend?

(articolul aici: http://spravy.pravda.sk/domace/clanok/364098-


brezno-nechce-pomenovat-most-po-rumunovi/)

Cam asta este ceea ce putem realiza noi, românii;


acesta-i efectul Legii 217/2015.
73
Cine este în măsură să-l califice fascist-legionar pe Sublt.(r.) Ion SOREANU „... se demitizează Eroii, se demontează Modelele, se depersonalizează Oa-
-ȘIUGARIU - eroul poet? menii – cu program, strategie și... complicități! Urmează Statuile? Și Trecu-
„Instanța” aceasta, Ambasada României în Slovacia – tul (îndepărtat)! Ne trag în continuare pe sfori, aceiași; și de când tot fac asta
în ce calitate (dacă nu juridică) și cu ce bază documentară științifică argu- - pe față sau pe (la) spate - ne încurcă, încalecă, încâlcesc, încaieră; sforile
mentează că unora s-au subțiat, rupt ori numai înnodat între ele; pe unele le-au scăpat din
poezia (dacă-i poet) și eroismul (dacă-i erou) au fost fascist-legionare - mână ori din vedere, le-au alunecat printre degete - dar le recuperează în in-
alte surse decât Wikipedia („enciclopedia liiberă unde poate contribui orici- trigă și (le) țes în continuare: nu contează calitatea, rafinamentul, grosimea,
ne”) culoarea, elasticitatea, asprimea, densitatea; iută, mătase, lână - la un loc, în
și paginile virtuale http://www.miscarea.net/siugariu.htm + http:// război... Imaginați-vă că după mai multe utilizări ne vor cârpi, apoi ne vor
www.miscarea.net/w/?p=2994 destrăma și ne vor face ghem... Apoi iarăși și iarăși... (eu - aici: https://
și că Ion SOREANU-ȘIUGARIU nu merită cinstea care era cât-pe-ce să o www.scribd.com/doc/99284169/JURNALismE-de-Pe-Mai-Multe-a-fronturi)
capete în Brezno, Iată că a venit, fără să vrea nimeni (?!) scadența eroilor și martirilor.
la poarta căruia s-a jertfit în asaltul Armatei Române pentru eliberarea orașu- Nimeni nu a vrut asta – așa pretinde fiecare. Dar s-a întâmplat!
lui slovac în 1945?
O placă comemorativă și un pod peste râul Hron (zona în care a murit) să-i Incercați vă rog să demontați eroarea aplicării Legii 217/2015 în acest prim-
poarte numele – caz survenit:
era prea mult pentru unii (pentru cei care n-au nici un merit în asta!) așa că... Sublt.(r.) Ion SOREANU-ȘIUGARIU, mort pe front În Cehoslovacia anilor
l-au declarat fascist/legionar și l-au terminat într-o propoziție! 1945 nu a fost fascist. Și nici legionar.
Cine mai poate corecta eroarea aceasta? Cine plătește pentru ea? Este Însă victimă – a doua oară. Nu se poate!
A fost Poet și Erou. Metafora poeziei și jertfa eroică se situează în afara ori-
Și-apoi – să moară eroii de două ori – unde s-a mai întamplat asta? cărei politici.
Unul dintre inițiatorii legii, senatorul Crin ANTONESCU, pretinde că
„Completarea ordonanţei din 2002, a venit din necesitatea de a pune în con- NOTA: toate Anexele – atașate (inclusiv SCRISOAREA DESCHISĂ).
cordanţă şi legislaţia românească cu legislaţia europeană în acest sens, o le-
gislaţie îndreptată împotriva negaţionismului şi anumitor fenomene care au Anexele a. si b. – le puteti accesa aici
căpătat o anumită amploare în ultimii ani, mai ales în spaţiul european, nu https://www.scribd.com/doc/161570463/Album-Bilingv-romano-slovac-poet-erou-Ion-
doar în România, prin care propagandă, activitate publică, chiar politică orga- SOREANU-SIUGARIU
nizată pe temeiurile unei filozofii criminale până la urma urmelor s-au sem-
nalat.” (http://www.gandul.info/interviurile-gandul/interviurile-gandul-crin- și aici https://www.scribd.com/doc/220921612/CENTENAR-poet-erou-Ion-SOREANU-
SIUGARIU-13-15-iunie-2014-AGENDA-Subiecte-Dezbateri-Invitati
antonescu-despre-legea-antilegionari-e-un-semn-de-precaritate-intelectuala-
sa-intelegi-ca-s-a-interzis-cioran-14664987) Cu deosebită considerație,
Deci: „împotriva unei filozofii criminale” – și de perspectivă, eventual – Angela MICLEA
(sub)înteleg eu. director Casa Orășenească de Cultură – Primăria orașului Tăuții-Măgherăuș
Păi tocmai reciproca absolută a generat-o „aplicația” legii: crima împotriva
filozofiei patriot din convingere... -
„filozofie” apusă, oricum...
Ce se mai poate face când
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
n d e n ț a
In c i
u l u i c u
S t a t a
a I V -
u t e r e a
P

86
Brezno nechce pomenovať most po Rumunovi http://spravy.pravda.sk/domace/clanok/364098-brezno-nechce-pomenovat-most-po-rumunovi/
Nikola Bučeková, Pravda | 10.08.2015

Novozrekonštruovaný most v Brezne chceli poslanci pomenovať po rumunskom


dôstojníkovi a básnikovi Ion Soreanu-Siugariu, obyvatelia mesta to však rázne
odmietli. Napriek tomu, že rumunská armáda sa významne podieľala na
oslobodení Československa, návrh všeobecne záväzného nariadenia nepodporila
ani Matica slovenská a dokonca ani samotná rumunská ambasáda.

„Most sme po rumunskom dôstojníkovi chceli pomenovať na základe iniciatívy


slovenského veľvyslanca Jána Gábora v Rumunskej republike. Pán Gábor ma
oslovil s tým, aby sme pomenovali školu alebo nejakú ulicu po rumunskom
dôstojníkovi, ktorý zahynul v Brezne. Nevidel som v tom problém, ale žiadna
škola nechcela, aby bola pomenovaná po Rumunovi,“ hovorí primátor Brezna
Tomáš Abel.

Jednou z možností bolo pomenovať po Siugariu ulicu. Primátor mesta to však


považoval za administratívny problém, pretože ľudia by si museli preevidovať
občianske preukazy a ďalšie doklady.
„Navrhol som mu, že po dôstojníkovi môžeme pomenovať rekonštruovaný most
cez rieku Hron. O vyjadrenie sme požiadali aj rumunskú ambasádu na
Slovensku. Odtiaľ prišla prekvapujúca odpoveď – pomenovanie po básnikovi a
dôstojníkovi nám neodporúčajú.“ vysvetlil Abel a dodal, že s pomenovaním
nesúhlasili ani Brezňania. Dôvod, prečo rumunská ambasáda návrh mesta
nepodporila, zverejniť nechcel.
Zdroj, ktorý si neželá uviesť svoje meno, však pre Pravdu povedal, že Ion Sorea-
nu-Siugariu mal podľa odôvodnenia rumunskej strany fašistickú minulosť a ešte
predtým, ako sa Rumuni stali sovietskymi spojencami, mal podporovať
Hitlerov režim.
Politológ Juraj Marušiak sa domnieva, že postoj rumunskej ambasády stojí za
zváženie. „Veľmi veľa rumunských generálov bolo spojených so Železnou
gardou, rumunskou fašistickou organizáciou. Takže by ma neprekvapilo, ak by
mal tento dôstojník za sebou fašistickú minulosť. Rumuni mali na oslobodzovaní
Slovenska v roku 1945 významný podiel a sami na to často apelujú. Preto ak má
k pomenovaniu mosta po ich rodákovi výhrady samotná rumunská strana, asi na
to majú dôvod,“ myslí si Marušiak.
Primátor Abel sa na základe tejto skutočnosti rozhodol, že návrh spolu
s poslancami stiahne a v priebehu budúceho roka sa Brezňania za pomoci ankety
sami rozhodnú, po kom bude most pomenovaný. Vojnovému bojovníkovi a
talentovanému básnikovi, ktorý padol za slobodu Slovenska, zrejme kádrový posudok v povojnovom Rumunsku zhoršil fakt, že niekoľko mesiacov pracoval počas druhej svetovej
na úseku propagandy na ministerstve kultúry. Zamestnal ho tam jeho vysokoškolský profesor Ion Petrovici.
87
12 August 2015 :

88
14 August 2015:

Primul abuz și prima victimă a legii "antilegionare": Poetul erou Ion Şiugariu http://www.fgmanu.ro/sentinela.php#s22

Prima victimă a Legii “Elie Wiesel”: Poetul Ion Şiugariu, erou-martir anti-hitlerist, omagiat în Slovacia, turnat de Ambasada României ca “legionar”.
DOCUMENTE ALE RUŞINII http://www.ziaristionline.ro/2015/08/14/prima-victima-a-legii-elie-wiesel-poetul-ion-siugariu-erou-martir-anti-hitlerist-omagiat-in-slovacia-turnat-de-ambasada-romaniei-ca-
legionar-documente-ale-rusinii/

Deși inițiatorii și susținătorii legii ne tot dau asigurări că legea va fi corect aplicată și că abuzurile sunt vehiculate de „neolegionari și anticomuniști nedemocratici“ pe care legea i-a făcut să se demaște
public, iată că apare și prima victimă din noua serie a epurărilor ideologice.

Este vorba de poetul erou Ion Soreanu Șiugariu. Aflăm prin intermediul doamnei Angela Miclea, ziarist și director al Casei de Cultură Tăuţii Măgherăuş că primăria orașului Brezno din Slovacia do-
rește să acorde podului din localitate numele lui Ion Șiugariu, dar Ambasada Română se opune pe motiv de apartenență la Mișcarea Legionară! Haideți să luăm povestea de la început. Cine este Şiuga-
riu, de ce-l respectă slovacii și ce are Ambasada României împotriva lui?

Ion Soreanu Şiugariu s-a născut în 1914 la Băița, Maramureș. Urmează școala primară în Valea Borcutului apoi liceul la Oradea. În timpul liceului a fost bursier și mai mult decât atât, a obținut prin
concurs o bursă de studii la Universitatea „Oxford„ din Anglia, pe care o refuză preferând să rămână în țară. Sub îndrumarea profesorului său, Octav Şuluţiu, Ion Şiugariu începe să scrie în diverse
reviste literare. Din 1937 studiază la București în cadrul Facultății de Litere și Filozofie, specialitatea Filologia Modernă. Din 1939 se alătură colectivului revistei «Meșterul Manole», condusă de Vin-
tilă Horia și scrie, de asemenea, în paginile mai multor reviste naționaliste din epocă. În noiembrie 1941 este ales preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi. În Februarie 1942 susține teza de licen-
ță cu titlul „Aspectul jurnalistic în literatura modernă” și obține calificativul „magna cum laude". În 1943 se căsătorește cu aleasa inimii și în același an pleacă pe front. Cade la datorie la 1 februarie
1945 în bătălia pentru eliberarea oraşului Brezno din Cehoslovacia, aflat sub stăpânirea hitleristă și hortystă. În 1946 a primit post-mortem din partea statului român „Coroana României cu spade în
gradul de Cavaler şi cu panglică de Virtute Militară“. În 1956, osemintele i-au fost reînhumate în cimitirul militar român de la Zvolen, lângă Banská Bystrica, Cehoslovacia. În 1983, prin implicarea
soției sale, doamna Lucia Soreanu (care trăiește în Aachen, Germania și are 96 ani), statul român înființează la Băița Casa Memorială a poetului Ion Șiugariu.

Să revenim la situația actuală. Primăria Brezno a terminat de curând reabilitarea podului peste râul Horn, aflat în zona Gării Brezno - locul în care a murit sublocotenentul Ion Șiugariu. Primăria a luat
decizia de a onora lupta și moartea eroică a lui Șiugariu prin acordarea numelui său podului nou reabilitat. De menționat că anul acesta s-au împlinit 70 ani de la moartea poetului.

Primarul orașului Brezno, Tomas Abel, a adresat o inștiințare oficială catre Ambasada României în care comunică decizia referitoare la denumirea podului, anunțând că festivitățile oficiale vor avea
loc în data de 28 august 2015. Totodată, Abel solicita prezența reprezentanților României în timpul festivităților. Ambasada României răspunde prin domnul Radu Coantă că mulțumește pentru invita-
ție, dar atrage atenția că Ion Șiugariu, deși este un soldat și poet apreciat, a aderat în tinerețe la Mișcarea Legionară, organizație de tip fascist ai cărei lideri au fost condamnați pentru crime de război!
Din acest motiv Ambasada României nu doreşte să fie asociată cu acest eveniment, mai ales datorită situației geo-politice actuale în care se observă o creștere a mișcărilor de extremă dreaptă în diferi-
te țări din Europa!

Primăria din Brezno răspunde că nu avea cunoștință despre această situație și întreabă dacă ar fi bine să renunțe la acordarea numelui lui Ion Șiugariu din aceste motive. Ambasada Română răspunde
că din motivele expuse anterior consideră nepotrivită această acordare de nume aparținând unui simpatizant fascist și recomanadă căutarea unui alt nume de soldat român care să fi căzut în bătălia de
la Brezno.

Așadar, iată primul abuz comis de autoritățile statului! A fost Ion Șiugariu legionar cu acte în regulă? A fost doar simpatizant? Nu știm și cu siguranță autoritățile nici nu au investigat. Ceea ce știm
sigur este faptul că a scris în presa naționalistă și că în acei ani privea cu dragoste și entuziasm tânăra generație care, peste doar câțiva ani urma să umple până la refuz flămândele pușcării comuniste.

Intră Ion Șiugariu sub incidența legii 217/2015? Cu siguranță nu! Nu a fost criminal de război, nu a comis crime împotriva umanității, nu a comis genocid. Și atunci ce aveti domnilor cu Ion Șiugariu?
A murit pe front luptând împotriva NAZIȘTILOR, ce vreți mai mult decât atât? Nici regimul comunist nu l-a incriminat ca fascist sau legionar, din contră, i-a publicat opera și i-a făcut casă memoria-
lă.

89
Scriam ieri un articol despre „Legea demascării - Începutul unei noi reeducări de tip Pitești?”. Iată astăzi confirmarea celor pe care le scriam ieri! Un bandit a fost demascat de legea antilegionară!
Chiar dacă a reușit să iși ascundă apartenența „banditească și legionară” în timpul comunismului, astăzi autoritățile statului român îl pun la zid, demascându-l drept legionar și simpatizant fascist!
Chiar dacă a murit acum 70 de ani apărând o țară vecină, ce mai contează, bine că l-am demascat!

Un fapt deosebit de interesant este următorul: în data de 5 iunie 2015 domnul deputat Adrian Merka publică un comunicat de presă pe site-ul Camerei Deputaților, în care spunea următoarele:
„Românii precum Ion Şiugariu trebuie să dăinuie pe veci în sufletele slovacilor... Poetul-erou și-a jerfit viața pentru un ideal care trebuie să ne unească, noi fiind datori să continuăm ceea ce acesta a
început. În calitate de cetăţean român, reprezentant al minorităţii slovace şi cehe în Parlamentul României îmi doresc ca slovacii să nu uite de jertfa românilor, iar aceasta să dăinuie pe veci în sufletele
lor. Aceste exemple pozitive ale naţiei române - jertfa pentru aproape, lupta pentru dreptate trebuie să fie cât mai mult promovate, atât în ţară cât şi în străinătate, responsabilitatea fiind a noastră ca
acest lucru să se întâmple. Acesta este motivul pentru care vreau sa pun pe viitor bazele unui simbol al recunoștinței față de ceea ce reprezintă aceste valori ale poporului român, militând pentru inau-
gurarea în memoria poetului-erou Ion Şiugariu a unui bust, a unei străzi şi a unei şcoli care să-i poarte numele, toate în Slovacia, exprimându-ne astfel recunoştinţa şi consideraţia pentru o astfel de
personalitate. În acest sens voi cere sprijinul Ambasadei României la Bratislava, Ambasadei Slovaciei la Bucureşti, dar şi ministerelor de Externe român şi slovac…”.

Iată că dorința domnului deputat era cât pe ce să se împlinească, autoritățile slovace nu au uitat jertfa lui Șiugariu și a celorlalți soldați Români, dar se pare că statul român este cel care vrea să îi dea
uitării. La fel de interesant este faptul că dl. Merka Adrian a fost prezent la Camera Deputaților în data de 24 iunie 2015 și a votat legea 217/2015, cea care în acest moment încearcă sa îl scoată pe
Șiugariu nu doar din istoria României, dar și din cea a Slovaciei. Cu siguranță dl. Merka nici nu a bănuit că Șiugariu ar putea avea vreo legătură cu celebra lege. Asta este marea problemă a celor care
au votat-o, nu au știut, nu au înțeles, nu s-au gândit că legea este un atac asupra istoriei naționale, o legitimare a comunismului și că deschide larg de tot poarta abuzurilor datorită ambiguității sale.

Slovacii ne apără și ne cinstesc eroii mai mult decât o facem noi în țara noastră. Rușine! Rușine domnilor de la Ambasadă! Felicitări Slovaciei și Primăriei Brezno care încercând să ințeleagă care-i
problema Ambasadei cu Șiugariu, a scris doamnei Angela Miclea, întrebând dacă Șiugariu a fost sau nu fascist! Felicitări polițistului slovac Lubos Nepsinsky care spunea într-un mesaj transmis
doamnei Miclea: „Îmi pare rău de ceea ce se întâmplă. Îl voi cinsti întotdeauna pe Șiugariu și pe toți soldații români. Acest adevăr nu-l poate schimba nimeni. Prin sângele său a demonstrat ce
gandește și unde aparține. Nu ne-a putut da mai mult decât ne-a dat. Îmi pare foarte rău, dar informația a venit din partea ambasadei române. Ne-a întristat foarte mult acest fapt. Toate lucrurile au fost
pregătite, ne ocupăm deja de ultimele detalii. Sunt sigur că totul se va clarifica, iar numele lui Ion Șiugariu va fi curățat.

Așadar, ce facem domnilor politicieni? Curățăm sau nu numele lui Șiugariu? Ce facem domnule Merka, susțineți în continuare eroismul și jertfa lui Șiugariu sau rămâneți de partea corectitudinii poli-
tice? Sper să aveți o reacție, o interveniție pe acest subiect. Aceeași reacție o aștept și de la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, Ministerul Apărării,
Ministerul de Externe etc. și nu în ultimul rând de la Ambasada României din Solvacia.

Oameni buni, legea este activă și a început să producă abuzuri. Ion Șiugariu este prima victimă. Cine urmează?

Informații suplimentare:
Casa de Cultură Tăuţii Măgherăuş - inclusiv corespondenţa între Ambasada României şi Primăria Brezno:
http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/
Comunicat de presă Adrian Merka:
http://www.cameradeputatilor.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=10146
Ion Șiugariu - Viața Poeziei:
http://www.bjt.ro/bv/ScritoriBanateni/SIUGARIU_Ion/Siugariu.Viata.pdf
Textul „incriminator” pentru Șiugariu - „Destin catedralic”
http://www.miscarea.net/chemarea-vremii-destin-catedralic.htm

Cezarina Condurache

90
Prima victimă a Legii 217/2015 este un poet mort în război în Slovacia. Ambasada României refuză ca podul unde a murit să poarte numele "Ion Şiugariu"
http://www.cotidianul.ro/ambasada-romaniei-refuza-ca-podul-unde-a-murit-sa-poarte-numele-ion-siugariu-266439/

Mai repede decît ne aşteptam, a apărut prima aplicare abuzivă a Legii 217/2015. Pe 28 august, Primăria din Brezno (Slovacia) intenţiona, cu ocazia Zilei insurecţiei slovace, să dea
numele podului „Ion Şiugariu”, întrucît acolo şi-a pierdut viaţa poetul-erou. Ambasada României nu este însă de acord, considerîndu-l „fascist”, deşi a murit luptînd pentru elibera-
rea Slovaciei împotriva trupelor fasciste! Cazul ne-a fost sesizat de Cezarina Bârzoi, care ne-a pus la dispoziţie un amplu material documentar realizat de doamna Angela Miclea,
directoarea Casei Orăşeneşti de Cultură Tăuţii-Măgherăuş, şi care a sesizat în aceste zile toate autorităţile româneşti fără să primească vreun răspuns…

Ion SPÂNU

AIURITOR/ Prima victimă a așa-zisei legi antilegionari: UN EROU DECORAT cu Ordinul „Coroana României cu Spade, în gradul de Cavaler”, şi cu „Panglică de Virtutea Militară” http://
www.flux24.ro/aiuritor-prima-victima-a-asa-zisei-legi-antilegionari-un-erou-decorat-cu-ordinul-coroana-romaniei-cu-spade-in-gradul-de-cavaler-si-cu-panglica-de-virtutea-militara/

AIURITOR Prima victimă a așa-zisei legi antilegionari | UN EROU DECORAT cu Ordinul „Coroana României cu Spade, în gradul de Cavaler” şi cu „Panglică de Virtutea Militară” http://
www.nasul.tv/aiuritor-prima-victima-a-asa-zisei-legi-antilegionari-un-erou-decorat-cu-ordinul-coroana-romaniei-cu-spade-in-gradul-de-cavaler-si-cu-panglica-de-virtutea-militara/

15.08.2015:

PRIMA VICTIMA: Ambasada Romaniei se opune acordarii numelui ION SIUGARIU unui pod la Brezno din Cehoslovacia deoarece eroul scria in PRESA NATIONALISTA, deci trebuie ca era
fascist. De remarcat ca tanarul soldat a murit … tocmai pe frontul anti nazist https://saccsiv.wordpress.com/2015/08/15/prima-victima-ambasada-romaniei-se-opune-acordarii-numelui-ion-siugariu-
unui-pod-la-brezno-din-cehoslovacia-deoarece-eroul-scria-in-presa-nationalista-deci-trebuie-ca-era-fascist-de-remarcat-ca-tan/

Primul abuz și prima victimă a legii „antilegionare” şi antidemocratice – Poetul erou Ion Şiugariu http://www.napocanews.ro/2015/08/primul-abuz-si-prima-victima-a-legii-antilegionare-si-
antidemocratice-poetul-erou-ion-siugariu.html

Atentat grav la MEMORIA POPORULUI ROMÂN: Ce lucruri incredibile au început să se petreacă AZI? http://www.cunoastelumea.ro/atentat-grav-la-memoria-poporului-roman-ce-lucruri-
incredibile-au-inceput-sa-se-petreaca-azi/

Unui soldat erou al Armatei Române îi este refuzată cinstirea în Slovacia chiar de Ambasada României. Slovacii: a luptat și a murit pentru libertatea noastră. Ambasada îl face „fascist” și invocă con-
textul „geo-politic” http://www.activenews.ro/stiri-politic/Unui-soldat-erou-al-Armatei-Romane-ii-este-refuzata-cinstirea-in-Slovacia-chiar-de-Ambasada-Romaniei.-Slovacii-A-luptat-si-a-murit-pentru-libertatea-
noastra.-Ambasada-il-face-fascist-si-invoca-contextul-geo-politic-123883

Erou omorât a doua oară de legea antilegionaro-procomunistă Iohannis-Ponta http://www.presalibera.net/erou-omorat-a-doua-oara-de-legea-antilegionaro-procomunista-iohannis-ponta_1834604.html

PRIMA “VICTIMA” A INTERZICERII MEMORIEI: ION ŞIUGARIU. Ambasada Romaniei refuza cinstirea unui erou român din Slovacia, cazut in lupta pentru eliberarea de sub hitleristi, pe motiv
de… “FASCISM”!!! http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/08/15/dezbateri-privind-legea-elie-wiesel-mariuca-vulcanescu-la-editia-maraton-jocuri-de-putere-video-pr-marcel-seliste-sensibilitatea-atinsa-de-
lege-nu-este-legata-de-legionari-ci-de-sfintii-i/

91
Răspuns pt. un Terț... optimist (spre deosebire de mine) http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/2015/08/raspuns-pt-un-tert.html
SCRISOARE:
„Am transmis articolul și am sesizat problema în toate direcțiile în care am avut conexiuni. Am trimis către presă, către dl. deputat Adrian Merka, dl. senator Viorel Badea, d-na Monica Macovei, Ofi-
ciul National pentru Cultul Eroilor, Asociația Veteranilor de Război etc.

Un prieten,..., mi-a propus să facem o scrisoare către Primăria Brezno în care să susținem, în numele neamului românesc, acordarea numelui poetului Ion Șiugariu podului de la Brezno. Scrisoarea
poate fi semnată de mai multe asociații/fundații/personalități. Totodată Parintele mi-a sugerat să mergem noi, românii, la Brezno și să participăm la festivitatea acordării numelui.
Cum vi se pare ideea? Incercăm să o punem în practică?”

RĂSPUNS:
Dacă agreez ceea ce mi-ați propus (dinspre ceea ce reprezentați) – înseamnă că, implicit, îl recunosc pe Ion ȘIUGARIU ca legionar...
ori eu tocmai contrariul am vrut să-l demonstrez... logic, nu din ambiție – chiar recunoscând unicul text „Destin catedralic” în baza căruia și-l asumă
legionarii (mai sunt?), descendenții, aspiranții, nostalgicii sau disperații visători – nici eu nu înteleg...

Oricum, textul este singular și cred, din logică, că l-a publicat din solidaritate cu prietenii și... în „trendul” vremii –
după cum am explicitat în contextul SCRISORII DESCHISE – după fragmentul:
„...Noua Românie, puternică şi legionară, se înaltă sub ochii noştri. Am acceptat şi am indurat jertfa; opera trebue să fie cu atât mai măreată, mai nemuritoare.Este ceea ce se face, ceeace a început să
se facă de câteva luni încoace. Când mânâstirea va fi gata, destinul catedralic al acestei generatii va fi împlinit şi atunci poate, ne vom putea face si noi aripi de şindrilă pentru a intra în moarte.”

„este ceea ce se face, ceeace a început să se facă”... NU A SCRIS CĂ – „este ceea ce faceM, ceeace aM început să faceM”...

In „Destin catedralic” – vorbește de generația sa disperată; de vise, nădejdi și aspirații – generate de disperare...
și fără a-l absolvi – știu din texte și contexte că, dezamăgit de orânduire, chiar de pe front îi scria soției sale sau nota în jurnal
că cei din București, în loc să fie în fruntea armatei pe front, dădeau ordine din cancelarii luxoase...
Erai legionar dacă vedeai asta? Și soldații uneori erau derutați în tranșee, primeau ordine contradictorii; unii soldați dezertau... de deznădejde (foame, paduchi, frig ori clacau) și erau împușcati imediat
– unii chiar mergând conștient spre...(sin)ucidere – ori cădeau prizonieri; în Slovacia am aflat că erau scoși în înaintare, înaintea rușilor... – și era „normal” - nu?!

Dacă erai / ești patriot – erai / ești legionar?


Este legionar azi – cel care vede același lucru (în cancelarii luxoase –
cum se construiește infrastructura... corupției și cum se consolidează „frontul” penalilor) –
când jumătate poporul se „scaldă” în sărăcie (com)plăcut în mărinimia unui ajutor social
și-i și multumit că nu are de lucru?
Este legionar cel care este la mijloc: adică nici cu puterea nici cu spectatorii? Este legionar patriotul?

De ce nu pot valorifica demersul Dvs., oferta generoasă, cooperarea – care m-ar onora
dacă nu m-ar proiecta pe o alta orbită (paralelă față cu orbita pe care-am găsit-o potrivită să-l gravitez pe ȘIUGARIU) –
unde înțeleg că vă zbateți cu perseverență pentru recunoașterea altor tipuri de jertfe „incriminate”, absolut monumentale:
martirii închisorilor și patrioții anticomunisti – sortiți și aceștia la a doua condamnare.

Dar tocmai asta face diferența: Ion ȘIUGARIU, descins la studii în București –
a subscris să participe la eliberarea Ardealului său de Nord, ocupat, unde,
într-o scurtă permisie între două concentrări – a venit acasă cu... pașaport (!)
și se prezenta la postul de politie / militie / jandarmi sau ce era – pentru viză în fiecare zi...
și a dorit să lupte până la capăt –
pentru că avea (reiese din textele sale), dincolo de scopul ducerii României înapoi, până acasă, în Maramureș –
vocație de european: era un spirit democrat și liber! El elibera Europa...

92
După cum însă n-au reacționat deschis și public cei cărora li m-am adresat
(foruri și instituții ale statului român) –
n-aș vrea să cred totuși că patrioți mai sunt doar neolegionarii sau asimilabilii în termen –
prin similitudinea „ideologiilor” sau idealurilor patriotice
și că pot deveni suspecți respectiv vinovați în „virtutea” legii 217/2015!

In ceea ce privește strict subiectul Ion ȘIUGARIU și Brezno:


este tardiv și total lipsit de principialitate să încercăm a recupera ce-am pierdut (dintr-o eroare!!!)
în legătură cu denumirea podului peste râul Hron din Brezno / Slovacia și amplasarea plăcii comemorative...
Vă dați seama că, după ce-am „exportat” acolo un mit, o legendă, am „împărtit” cu ei un erou,
după ce i-am dus și spiritul creației sale la (a)casa de veci... – acum s-a risipit „magia”:
au avut grijă ai noștri că dacă tot a fost român de-al nostru Ion ȘIUGARIU – să semene cu noi,
trebuia musai să fie și el... „duplicitar” pentru că nu concep cei care sunt (duplicitari și-și spun pragmatici!) –
că există (sau au existat!) și caractere principiale, „unitare” și patrioți adevărați în nația noastră...
care au putut „fermeca” prin natura lor cultivată cu osârdie în afara oricărui compromis...;
deci nu concep ai noștri că există personalităti care au trăit jertfelnic în viață, dedicați credincioși unui vis
iar prin moartea lor eroică pentru țelul și prosperitatea națiunii au devenit ofrande!

Cine-și permite să-i desconsidere – este un profanator!

NOTĂ:
Fără să dau indicii particulare despre Dvs.,
pt. ca apreciez solidaritatea și disponibilitatea ofertată –
îmi permit să postez acest răspuns și pe blog
pt. a afla și alții (+ Persoanele a 3-a – indirecte! – din context) - cum mai stau lucrurile...
Eu mai sper corectarea erorii și asumarea morală determinate și dinspre cei pe care i-ați provocat Dvs. Vă multumesc!
Dar nu se mai poate face nimic cu privire la denumirea podului și amplasarea plăcii comemorative...

***
NOTĂ ULTERIOARĂ:
ȘI CHIAR DAC-AR FI FOST LEGIONAR – NU INTRA SUB INCIDENȚA LEGII 217/2015 – DAR ASTA AM MAI EXPLICAT... în postările precedente! / Angela MICLEA

16.08.2015:

HALUCINANT.Autoritățile din Slovacia vor să ne cinstească eroii, România REFUZĂ: „Ambasada României nu doreşte să fie asociată cu acest eveniment” http://www.expresmagazin.ro/halucinant-
autoritatile-din-slovacia-vor-sa-ne-cinsteasca-eroii-romania-refuza-ambasada-romaniei-nu-doreste-sa-fie-asociata-cu-acest-eveniment/

Ion Șiugariu – încă o victimă a nemerniciei de la Institutul Wiesel http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/ion-siugariu-inca-o-victima-a-nemerniciei-de-la-institutul-wiesel/

INCREDIBIL UNDE S-A AJUNS! - Ambasada României refuză ca podul unde a murit eroul maramureșean Ion ȘIUGARIU să-i poarte numele http://www.actualmm.ro/incredibil-unde-s-a-ajuns-
ambasada-romaniei-refuza-ca-podul-unde-a-murit-eroul-maramuresean-ion-siugariu-sa-i-poarte-numele/

93
94
Fabrica de legionari (2). Ion Siugariu – încă un „bandit demascat” https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2015/08/16/fabrica-de-legionari-2/
Da! vorba dlui Paul Goma. Să nu uităm niciodată de Paul Goma! Astea fiind spuse – la treabă! Care vasăzică vom discuta despre Ion Siugariu, prima „victimă” a recentei legi 217/2015, promulgată
la sfârsitul lunii trecute de către presedintele Klaus Johannis, în vigoare din data 30.07.2015, pentru modificarea şi completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea
organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârsirea unor infractiuni contra păcii si omenirii. Mărturisesc că fără recentul
scandal, nu auzisem de acest nume, desi pretind că am citit cam tot ce s-a putut citi în literatura română. În fine, niciodată nu e prea târziu, omul toată viata învată, pentru asta există cărtile. Deci, cine
este Ion Siugariu? Prima miscare a fost să caut pe net, primele informatii indexate fiind, cum altfel? tocmai odioasa wikipedie. Există un articol cu acest nume, un ciot de fapt, în argoul wikipedistilor,
adică a fost creat articolul, este scrisă fraza introductivă, de aici fiind luate „cuvintele cheie” pe care le indexează motorul de căutare. Ciotul deci, citez :

Ion Siugariu (n. 6 iunie 1914 – d. 1 februarie 1945) a fost un poet legionar. Din 1934, a publicat în diferite reviste, inclusiv reviste nationaliste. În 1937, a început să studieze la Facultatea de Litere
si Filozofie de la Universitatea din Bucuresti. A participat la luptele din Transilvania, Ungaria si Cehoslovacia dar a căzut la Brezno. [1]

[1] miscarea.net, Ion Siugariu

Retineti deci ! Poet legionar – asta este de fapt ceea ce se umărea, fiind de fapt si prima informatie care este indexată de google. Ion Siugariu – poet legionar – Ion Siugariu – poet
legionar – Ion Siugariu – poet legionar – repetati în cor! să vă intre bine în cap! POET LEGIONAR. Autorul articolului este un anume Alexander Tendler, un personaj bine-
cunoscut printre wikipedisti, un evreu care împarte personalitătile culturii si istoriei românesti în ne-legionari si legionari. Simplu ca bună ziua. Toti cei care nu si-au exprimat măcar
o dată în viată admiratia si dragostea netărmurită fată de poporul evreu, sunt legionari, fie ei cripto-, pseudo- sau doar simpatizanti, persoane care în mod sigur ar fi devenit legionari
la un moment dat sau într-un anume context istoric. Zonă gri nu există atunci când este vorba de evrei, acesta este punctul de vedere al acestui individ, n-aveti decât să urmăriti
discutiile ocazionate de redactarea articolelor. Am căutat pe ancestry.com, tendler este un cuvânt din yiddish care semnifică un negustor de vechituri. QED. Astea fiind zise, să tra-
gem apa! În fine, după ce se vor fi limpezit apele, vom vedea cum poate fi dezvoltat acest articol si restabilit adevărul istoric. Acest individ este secondat îndeaproape de alte două
odioase specimene despre care am mai vorbit pe aici, un anume AlexF, si un anume TGeorgescu, un individ pripăsit prin Olanda, pe unde taie frunză la câini, trăind din ajutoare so-
ciale probabil, actualmente „moderator” pe avocat.net, desi nu are studii în domeniu. Vom mai vedea noi ce-i de făcut cu aceste trei pramatii. Să facem totusi câteva observatii, în
afară de intentia clară a dlui Tendler de a fixa eticheta de legionar în mentalul colectiv, prin intermediul odiosului instrument de propagandă evreiască online care este wikipedia. Nu
credeti? N-aveti decât să căutati pe google după Zionist editing on Wikipedia. Imediat va apărea si filmuletul pe youtube, în care câteva moluste explică ce au de făcut în urma
„workshop” – ului organizat de un anume Naftali Benett, devenit între timp unul din cei mai radicali membri ai cabinetului israelian. Vom mai aduce vorba despre dânsul pe aici.
Principala observatie care se poate face este că autorul ciotului, dl. Alexander Tendler, citează în sprijinul afirmatiilor dânsului un articol de pe situl miscarea.net. Buuun! Atunci să
vedem ce spune articolul, nu înainte de a face observatia că tartorii ce supervizează din punct de vedere al „corectitudinii politice” modul de redactare al articolelor de pe wikipedia,
admit ca sursă siturile „legionare”, atunci când este vorba de a demasca vreun „bandit legionar”, în caz contrar siturile mai mult sau mai putin pro-legionare sau să zicem, cele care
au un punct de vedere echidistant fată de miscarea legionară fiind considerate drept „surse” lipsite de credibilitate.
Revenind la articolul de pe situl miscării, autorul, un anume Nicolae Nită, – nu stiu cine este, n-am auzit până acum să fi fost vreo mare personalitate legionară,(între timp am aflat,
voi reveni asupra acestui subiect, în mod inevitabil, dat fiindcă aberatiile debitate pe situl miscarea.net s-au propagat precum cancerul pe toate canalele mass-media) dar a scris câte-
va cărti, printre care si una intitulată Bibliografia operelor autorilor legionari, din care este extras articolul privind pe Ion Siugariu, cartea fiind apărută în 1993, la Ed. „Libertatea”,
Jacksonville, SUA – autorul deci, încă din titlu îl încadrează pe Ion Siugariu drept „autor legionar”. NB. Articolul deci. Chiar de la început dânsul afirmă cu claritate, citez : „Poetul
legionar, Ion Siugariu, s’a născut la 6 Iunie 1914 în Băita, lângă Baia Mare”, dând astfel apă la moară unor specimene de calibrul intelectual si moral al dlui Alexander Tendler &
Co. Dar nu numai atât. Să facem observatia pentru început că autorul include în mod eronat (dacă nu tendentios de-a dreptul) în categoria asa-zisilor „autori legionari” personalităti
despre care se stie în mod clar că nu au fost niciodată membri ai miscării legionare, ci cel mult, apropiati de anumite cercuri intelectuale legionare, precum Mircea Eliade,
simpatizanti într-o anumită perioadă cu ideologia legionară sau cu anumite aspecte ale ei, precum Nichifor Crainic sau Nae Ionescu, sau unii care nu au avut nici în clin nici în mâne-
că cu legionarii si ideologia lor precum părintele D-tru Stăniloae, sau – strigător la cer – Lucian Blaga, cum spuneam, dând apă la moară unor specimene „anti-legionare” precum
poetul William Totok (vezi articolele mele mai vechi despre părintele Stăniloae, mai e unul la Cluj, un italienist pe nume Alexandru Laszlo, care si dânsul aspiră la postul de
„demascator sef” – vom reveni si asupra acestuia cât de curând. Să facem observatia că lucrarea dlui Nicolae Nită a apărut prin 1993, perioadă în care membrii miscării aflati în exil,
persoane de vârstă înaintată, căutau să recupereze cumva un soi de legitimitate, încercând să se ralieze cumva miscării din România, multi din membrii acesteia, fosti detinuti poli-
tici, încercând să o reînvie la rândul lor – în cadrul acestei operatiuni, încercând să dea un plus de credibilitate miscării prin „anexarea” anumitor personalităti ale culturii românesti
interbelice, care de fapt nu fuseseră niciodată membri ai miscării. „Operatiunea”, detestabilă în fapt, în primul rând pentru că a falsificat adevărul istoric, a dat astfel apă la moară
„speculantilor” anti-legionari din mass-media făcând astfel un imens deserviciu acestor oameni de cultură. Chiar si azi, pe situl miscarea.net, la cap. Bibliografii Legionare, la artico-
lul Emil Cioran tronează o imagine în care chipurile, filosoful apare în uniformă legionară alături de căpitan. Am demontat acest fals într-un articol mai vechi, arătând că în imagine
apare comandantul Nicolae Constantinescu, cel care l-a asasinat pe I. G. Duca, asemănarea acestuia cu Cioran fiind izbitoare.
95
Astea fiind zise, nu stiu ce să mai zic despre acest domn Nicolae Nită, dat fiindcă prin includerea în rândul personalitătilor legionare a lui Mircea Eliade, Lucian Blaga, Dan Botta,
Emil Cioran, Dumitru Stăniloae, etc… le-a creat acestora un imens deserviciu, după cum vom vedea imediat, dar si miscării legionare, mai ales în ceea ce priveste credibilitatea aces-
teia. În continuare, articolul privindu-l pe Ion Siugariu contine date biografice ca si date privind cărtile publicate de acesta. De asemenea, pe situl miscării se găsesc si câteva poezii
ale acestuia. În stil traditionalist – din punct de vedere literar, mărturisesc că nu mă prea dau în vânt după genul ăsta de poezie – cu toate acestea – retineti! – extrem de important! nu
contin absolut nimic legionar. Nu numai atât – absolut nimic nationalist – o aluzie patriotică cât de vagă – care să dea o sansă cât de mică detractorilor săi să-l poată încadra la capito-
lul „scriitori legionari”. Deci, încă o dată ! Nimic – absolut nimic legionar! Nici măcar cea mai mică aluzie. În consecintă, semnele de întrebare asupra probitătii autorului se
înmultesc. Despre dl Nicolae Nită vorbesc, că în privinta dlui Alexander Tendler & Co. n-am de ce să-mi mai fac iluzii. Cum spuneam, tragem apa, nu înainte de a remarca „limba de
lemn” cu care este scris acest ciot, dar si faptul că însusi specimenul este nevoit să admită că Ion Siugariu nu a scris în publicatii legionare, ci doar „nationaliste” zice dânsul – într-o
epocă, cea de azi care vasăzică, în care nationalismul este o atitudine condamnabilă, dacă nu similară cu îndemnul la pogrom si holocaust – în antiteză, evident cu internationalismul
iudeo-comunist. Dar chiar si asa, cea mai incriminată revistă la care ar fi colaborat Ion Siugariu, este Mesterul Manole, revistă „de literatură” – chiar wikipedia afirmă acest lucru,
fără vreo orientare politică. Mai mult, printre colaboratori apare si numele lui Mihai Beniuc, comunist si mai apoi stalinist notoriu. Si atunci, de unde până unde Ion Siugariu – poet
legionar? Pentru că în nici un caz nu a colaborat cu vreo revistă legionară, dar nici măcar apropiată cât de cât de cercurile intelectuale legionare? Mă rog, este incriminat un articolas,
intitulat Destin catedralic, în care poetul face apologia tinerilor din generatia sa, în care mentionează la un moment dat, citez : „Miscarea legionară n’a fost niciodată o miscare politi-
că oarecare, ci ea a pornit dintr’o teribilă ardere interioară, dintr’o nepotolită sete de istorie, de împlinire, de justificare în veacuri si de aceea ea a trebuit să accepte si să
propovăduiasca jertfa ca o primă si admirabilă necesitate”. Da, ceea ce scrie este perfect adevărat. Si ce e rău în asta? Apoi, să însemne asta că era legionar, sau măcar simpatizant?
Adică o frază într-un text de conjunctură poate decide destinul unei persoane? În conceptia dlui Alexandru Florian se pare că da. Exact atunci când un profesoras de tară, despre dl.
Crin Antonescu vorbesc, încerca în mod public să ne convingă de contrariul, iată că faptele îl contrazic. Afară doar de cazul în care poetul nu ar fi fost membru al miscării, fără nici o
legătură cu activitatea sa poetică. Ei bine, asta vom încerca să elucidăm în continuare, nu înainte de a face observatia că pe nicăieri în monografia lui Nicolae Nită nu apare vreo
referintă privind acest aspect, eventuala apartenentă a poetului la miscare. Mai mult, pe nicăieri în scrierile memorialistilor legionari, si sunt extrem de multe, nu apare vreo referintă
la acest aspect, care pare să fi pus definitiv eticheta de „legionar” poetului, doar această referire din monografia dlui Nită, preluată „în mod creativ” de dnii Tendler & Co.

În continuare să vedem ce si cum cu subiectul nostru de azi, poetul Ion Siugariu. Câteva informatii deci, extrase din monografia intitulată Viata Poeziei, lucrare apartinând Lect. univ. dr. MARCEL
CRIHANĂ, care se poate descărca liber pe net. Să facem precizarea – mare chestie Dom’ le asta cu informatica si uneltele de analiză a textului – desi cartea are 344 de pagini, pe nicăieri nu apare
termenul legionar – da! ati auzit bine! termenul legionar nu există în lucrare. Buuun! Hai să vedem acum ce spune cartea despre poetul Ion Siugariu. Lucrarea este o culegere de texte ale poetului,
având si o notă biografică, singura care ne interesează de altfel. Spicuim aspectele cele mai importante ale vietii poetului, citez:
Ion Soreanu Siugariu s-a născut în data de 6 iunie 1914 la Băita, Maramures, primul băiat din cei sase ai familiei de mineri aurari Ion si Floarea Sugar…

Da, cam ăsta este esentialul – o viată de intelectual patriot, prins în vârtejul istoriei celui de-al doilea război mondial, căzut la datorie pentru patrie. Mai mentionez că în august 1958, o delegatie guver-
namentală din România a participat la ceremonia dezvelirii monumentului ridicat la Zvolen în memoria eroilor români, iar Laurentiu Fulga, devenit mai tîrziu presedintele Uniunii Scriitorilor, a
depuns o floare pe mormântul lui Ion Siugariu. În 1968, „Editura militară” a publicat volumul „Carnetele unui poet căzut în război”, cu o prefată semnată de Laurentiu Fulga, iar în anul 1975 aceeasi
editură a publicat monografia „Poetul-ostas Ion Siugariu”. Deci de unde până unde legionar? Asta numai dl Nită stie, y compris dnii Tendler & Co. În perioada regimului Antonescu, pentru o scurtă
perioadă a fost sef de cabinet al lui Ion Petrovici, ministru al Culturii si Cultelor. Am mentionat acest fapt, pentru că nu avea cum să ocupe o functie guvernamentală dacă ar fi fost măcar bănuit de
simpatii legionare. Si atunci de unde până unde poet legionar? Si acum scandalul – care a inflamat spiritele contra recentei legi asa-zis „anti-legionare”, prima victimă a acesteia fiind poetul si eroul de
război Ion Siugariu. Atunci, să vedem ce s-a întâmplat mai exact.
Pe scurt, primăria orasului Brezno a reabilitat de curând podul peste râul Hron, aflat în zona Gării Brezno – locul în care a murit sublocotenentul Ion Siugariu, răpus de explozia unui proiectil de artile-
rie. Primăria a luat decizia de a onora moartea eroică a poetului prin acordarea numelui său podului nou reabilitat. Demn de mentionat este că anul acesta s-au împlinit 70 ani de la moartea poetului.
Primarul orasului Brezno, Tomas Abel, a adresat o înstiintare oficială catre Ambasada României în care comunică decizia referitoare la denumirea podului, anuntând că festivitătile oficiale vor avea
loc în data de 28 august 2015. Totodată, Abel solicita prezenta reprezentantilor României în timpul festivitătilor. Ceea ce nu stia primarul din Brezno, este că Legea 217/2015 era deja în vigoare, astfel
că printr-un abuz grosolan de interpretare, „coroborat” – ce sinistru sună, cu informatiile preluate fără o minimă verificare de pe wikipedia, dintr-o prudentă prost înteleasă si gestionată, în contextul
recentului scandal prilejuit de decorarea lui Octav Bjoza, scandal instrumentat si pus în scenă de acelasi politruc cominternist de la conducerea INSHR – „Elie Wiesel”, dl. Alexandru Florian, dimpre-
ună cu slugile sale „corecte politic” din mass-media, poetul si eroul nostru devine suspect de rapid un „fascist”. Ce s-a întâmplat de fapt? Să zicem că dintr-o precautie prost înteleasă, apoi mai este si
o incompetentă crasă la mijloc, secretarul nr. 2 al ambasadei, dl. Radu Coantă dă un răspuns halucinant la scrisoarea primăriei, citez:
Vă scriu în numele Ambasadei României în Republica Slovacă. În primul rând as dori să-mi exprim gratitudinea pentru initiativa si efortul depus de Dvs. pentru cinstirea memoriei sodatilor români
căzuti în cel de-al doilea război mondial în apărarea (nu erau în apărare, ci în ofensivă, dar ce mai contează) pământului slovac. Pe de altă parte, doresc să vă informez că sodatul român (nu era sol-
dat, ci sublocotenent, ofiter care vasăzică, nici asta nu mai contează) al cărui nume intentionati să-l atribuiti podului – de altfel, un soldat si un poet apreciat, a fost, în tineretea sa, asociat cu
miscarea fascistă din România (Miscarea Legionară, al cărei lider a fost condamnat mai târziu pentru crime de război) În consecintă, partea română îsi exprimă rezerva în ceea ce priveste asocierea
cu acest eveniment particular (în special datorită contextului politic si geo-strategic actual – ascensiunea miscărilor de extremă dreaptă în destul de multe tări europene). Etc…

96
Acesta este textul, mai mult decât edificator. Dincolo de ineptiile debitate, hai să admitem că dl. Coantă stă prost la capitolul istorie, ca toti politicienii de altfel, dar putea măcar să se documenteze,
sau să ceară un referat de la centru. Sau poate chiar l-a cerut, cui altcuiva decât „persoanei abilitate” să aprecieze „urmele de legionarism” în biografia fiecăruia din noi, dlui Alexandru Florian. Cum
altfel să putem explica aberatiile debitate în scrisoarea sa, nu vorbesc strict de informatii asupra poetului, ci cele legate de istorie, pe care ar trebui să le cunoască orice absolvent de liceu. Bunăoară
Miscarea Legionară nu a fost fascistă, desi legea asta decretează, substituindu-se Academiei Române care prin vocea acad. Dan Berindei sustine contrariul, dar mai este si enorma gugumănie conform
căreia Horia Sima ar fi fost condamnat pentru crime de război. Nu stimabile, te înseli amarnic, ca să mă exprim asa – chiar dacă Horia Sima a fost inculpat în procesul asa-zis al „Marii Trădări
Nationale”, toti cei inculpati fiind acuzati în rechizitoriu de „crimă de dezastrul tării” – aici incluzându-se printre altele si crime de război, extrem de clar definite în actul de acuzare, în sarcina lui Ho-
ria Sima, absent la proces, nu au putut fi puse crime de război, pentru că la data începerii războiului si pe toată durata acestuia, Horia Sima a fost internat într-un lagăr de concentrare german. Apoi se
pune întrebarea, pe ce bază juridică un functionar al unei ambasade dă astfel de verdicte, normal ar fi fost să se ceară un referat din partea CNSAS, Academiei Române, directiei arhivelor militare, da
– unor organe abilitate să lămurească o astfel de problemă. Stati linistiti! Se va ajunge si acolo. Si pe baza căror documente îsi sustine afirmatiile dl. Coantă? Wikipedia, care încă din start sustine că
este o sursă lipsită de credibilitate? Si implicit, afirmatiile iresponsabile ale dlui Nicolae Nită? Că altceva nu am găsit în investigatiile mele. Repet, nu am găsit numele poetului nicăieri mentionat în
memorialistica legionară, si nici în bibliografia tot mai stufoasă a lucrărilor stiintifice tratând istoria acestei miscări. În fine, treaba MAE cum o va scoate la capăt cu scandalul diplomatic care se profi-
lează la orizont. Pentru că, spre deosebire de români, slovacii stiu foarte bine ce drepturi au si cum se aplică legislatia. Stupefiate la rândul lor, autoritătile slovace dau ambasadei române un răspuns
extrem de transant, cerând, cum altfel, dovezi concrete, nu vorbe goale si lozinci anti-fasciste. Din păcate, nici în ceasul al 12-lea ne-functionarii ambasadei nu se trezesc la realitate, reluând aceleasi
tâmpenii, nu înainte, culmea tupeului, să sugereze atribuirea numelui altui sodat podului peste râul Hron, citez: „În opinia noastră, ar trebui să vă gânditi să denumiti podul cu numele altui soldat căzut
în apărarea Slovaciei.”(sic! iar apărare, era ofensivă pentru eliberare, istoria este o stiintă la fel de exactă ca si matematica.)

Slovacii, mai grei de cap când vine vorba de astfel de interpretări „subtile”, cer din nou dovezi extrem de concrete, asa cum ar trebui si noi să facem la fiecare aberatie debitată de către dl. Alexandru
Florian & Co. În consecintă, văzând cu cine au de-a face, de unde nu e – nici D-zeu nu cere! asa parcă se spune – au reluat investigatiile pe cont propriu, în consecintă, s-au adresat pentru început Ca-
sei Orăsenesti de Cultură din orasul Tăutii-Măgherus, cerând dovezi concrete privind „asocierea” poetului cu „miscarea fascistă din România”. Observati vă rog, modul perfid în care acest neica-
nimeni, un secretar 2 de ambasadă, evită să vorbească clar despre apartenenta sau ne-apartenenta poetului la miscarea legionară, vorbeste de „asociere” – termen necuprins în textul legii, la care indi-
vidul nici nu face vreo referire. Iată ce scrie un voluntar slovac, politistul Luboš NEPŠINSKÝ, adresându-se Primăriei din Tăutii-Măgherus, locul natal al poetului, citez :

Vă salut. Îmi pare foarte rău de ceea ce se întâmplă. Îl voi cinsti întotdeauna pe Siugariu si pe toti soldatii români. El a luptat si a murit pentru libertatea noastră. Acest adevăr nu-l va schimba ni-
meni. Prin sângele său a demonstrat ce gândeste si unde apartine. Nu ne-a putut da mai mult decât ne-a dat. Îmi pare foarte rău, dar informatia a venit din partea Ambasadei Române. Ne-a întristat
foarte mult acest fapt. Toate lucrurile au fost pregătite, ne ocupam deja de ultimele detalii. Sunt sigur că totul se va clarifica, iar numele lui Ion Sugariu va fi reabilitat. Luboš

Ce să întelegem de aici? Nici eu nu mai stiu. Chestiunea e cumva în coadă de peste. Adică în ciuda vorbelor frumoase rostite de către bravul politist, este clar că încă se asteaptă un răspuns din partea
oficialilor români. Din punctul meu de vedere, este aproape sigur că acesta nu va veni, cel putin până în 28 august. Si atunci, nu există decât două ipoteze, fie Primăria din Brezno va amâna evenimen-
tul până la clarificarea situatiei, ceea ce este aproape sigur, fie va accepta solutia oferită de dl. Coantă, mai putin probabil. Pentru că din corespondenta neoficială dintre primăria din Brezno si cea din
Tăutii-Măgherus, pe care nu o mai redau aici, sunt convins că slovacii si-au cam dat seama cum devine chestia. În următoarea perioadă, un rol important, poate cel mai important din cariera sa de par-
lamentar, l-ar putea avea reprezentantul minoritătii slovace în Parlamentul României, dl. Adrian Miroslav Merka, cel care a initiat proiectul ridicării unui bust al poetului. Nu stiu, si nici nu pot aprecia
dacă se va plia sau nu în fata mafiei neo-cominterniste de la INSHR. De asemenea, astept o reactie din partea Oficiului National pentru Cultul Eroilor, Asociatia Natională a Veteranilor de Război,
Arhivelor Militare al M.Ap.N., CNSAS si nu în ultimul rând, din partea Academiei Române. Este de datoria noastră să punem punct terfelirii valorilor nationale, atâtea câte sunt. Primăria si locuitorii
orasului Brezno asteaptă acest răspuns. Nu mă interesează destituirea dlui Coantă, cum au cerut inflamati unii, dânsul este doar un neica-nimeni în multimea de neica-nimeni din administratie, dacă
mâine dispare, poimâine nu va sti nimeni de dânsul, din ce a făcut până acum nu apare a fi decât un „client politic” care se teme pentru „osul său de ros”. Nu mă interesează.

Mult mai interesante sunt întrebările prilejuite de acest scandal mediatic. Pentru că aici nu se pune numai problema imbecilă dacă Ion Sugariu a fost sau nu legionar, ci incriminarea unei întregi
generatii în numele falselor valori, mascate de „respectul pentru victimele Holocaustului”, etc…, etc… Pentru că de la persoane condamnate pentru crime de război, genocid si altele similare, con-
damnate definitiv de o instantă română sau străină, ca să fiu mai pe înteles, din categoria principalelor căpetenii naziste, Hermann Göring si toti cei condamnati la Nueremberg, chiar dacă legalitatea
procesului se mai discută încă, la fel cum unul din condamnati, gral. Alfred Jodl, a fost reabilitat în 1953, dovedind că procesul nu a fost atât de infailibil pe cât se afirmă, deci de la astfel de criminali
de război, si până la sublocotenentul poet Ion Siugariu, înfierat în cel mai pur stil stalinisto-cominternist pe baza a două rânduri din wikipedia, si ele scrise pe baza afirmatiei unui inconstient, fără ab-
solut nici un document justificativ, e cale lungă, ca de la cer la pământ. Este încă o dovadă, mai mult decât concretă, că această asa-zisă lege „anti-legionară” este o aberatie legislativă. Numai si acest
derapaj nenorocit si este un argument serios ca legea să fie abrogată imediat. Sigur, se va spune că toate acestea s-au întâmplat pentru că nu există încă instructiunile de aplicare. Chiar si asa însă, toate
aceste aberatii care au inflamat deja opinia publică – si nu au trecut decât două săptămâni de când legea este în vigoare, sunt dovada palpabilă, că parlamentarii în totalitatea lor, prin votul acordat
acestei legi, au dotat INSHR, recte pe dl. Alexandru Florian, si implicit potentialii adepti ai dânsului avizi de putere, cu un instrument anti-democratic si anti-constitutional de presiune si santaj politic.

Dincolo de toate acestea, orice om de bună credintă îsi pune întrebarea: ce crime de război si genocid a comis Ion Siugariu? A fost el condamnat definitiv pentru asa ceva? Prin ce speculatii iudeo-
cominterniste s-a ajuns la asemenea aberatii? Păi se sustine pe baza wikipediei că ar fi fost legionar. Si ce dacă – spun eu!
97
Chiar si să fi fost al doilea după Horia Sima, contează ceea ce a făcut, dacă a fost condamnat, în mod definitiv, de către o instantă română sau străină, pentru faptele enumerate în lege. Dl. Alexandru
Florian si ciracii dânsului, nevertebrate avide de putere, ar dori să condamne pe oricine nu e pe placul dânsilor, doar pentru ceea ce gândesc. Ori asta nu se poate. Si acum un punct de vedere personal.
Îmi plac astfel de scandaluri. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Să vadă toată lumea ce hram poartă dl. Alexandru Florian & Co. Mămăliga tot va face bum într-o zi. Cineva, acolo sus, chiar în parla-
ment poate, se va convinge într-o zi că activitatea INSHR sub conducerea dlui Alexandru Florian face rău tării, inducând grave tensiuni în societate. Acum câteva zile, un anume Aurelian Pavelescu,
presedintele defunctului PNT-CD, făcea un apel disperat pe feisbuc să semnăm o petitie online, adresată MS, pentru a-si schimba decizia privind schimbarea statutului fostului print Nicolae. Am avut
atunci mai multe replici privind monarhia, actuala casă regală, trecutul, prezentul si viitorul monarhiei în România, vom discuta altă dată acest aspect ca si intrigile de „palat” – nu asta vreau să discut
aici – ci faptul că tara arde si baba se piaptănă – recte PNT-CD, de-asta s-a si dus draq lucrarea lui Coposu. Nu putea dl. Pavelescu să ceară semnarea unei petitii online pentru destituirea dlui Alexan-
dru Florian de la conducerea INSHR, si trecerea acestuia în subordinea Academiei Române? Putea, dar nu-l interesează acest aspect. Oricum, cât de curând va face cineva acest pas. Sunt convins de
asta. PS. Între timp, timid, a apărut si petitia online. Debut relativ slab, ceea ce arată că cei dornici să sanctioneze drastic abaterile găstii de neo-cominternisti ce a ajuns să dicteze în parlament sunt
încă putini, si încă si mai putini decât cei ce constientizează pericolul acestei legi pentru democratie si libertatea de expresie. Pentru că nu la cei care îsi încheie comentariile cu Heil Hitler, totdeauna
anonim, ca si cei ce se lamentează la fel de anonim că le-au murit rudele la Auschwitz, mă refer aici, pentru că sunt cazuri extrem de rare, iar procedura de depistare în vederea sanctionării este extrem
de complicată, ci la cei care doresc să-si exprime în mod liber opiniile, la cei care cred, dacă nu s-au convins deja de „cazul” Siugariu, că legea va da nastere la situatii aberante. În fine, vom trăi si
vom vedea! Sunt tare curios ce părere au initiatorii si sustinătorii legii despre acest caz. Sigur, mi se va argumenta cu chestii gen eroare regretabilă, interpretare exagerată a legii, etc… Cert este că
toate acestea nu ajungeau să se întâmple dacă legea în forma actuală, ar fi fost respinsă de presedinte. Asta este absolut sigur.(va urma)

PS la postul precedent. La cererea familiei, si totodată în urma scandalului din mass-media, o d-nă sau d-soară Mihaela Wallbraun, în data de 18 august a.c. a încercat, timid de altfel, să steargă eti-
cheta de „poet legionar” aplicată lui Ion Siugariu, în articolul atribuit poetului în wikipedia. Extrem de prompt, după numai 1h si 20 de minute, un anume Andrei Stroe, restabileste continutul articolu-
lui, respectiv „legionarismul” poetului. Specimenul, unul din tartorii wikipediei, un micut terorist al acesteia, nu este la prima actiune de acest fel, desi regulamentul wikipediei cere ca atunci când
sunt opinii diferite asupra unui subiect, se poate consemna totul la discutii, iar dacă nu se ajunge la nici un rezultat, să se apeleze la o comisie gen „sfatul bătrânilor”. Nu, domnul Andrei Stroe nu are
nevoie de asa ceva, pentru că dânsul se socoteste deasupra tuturor, abuzând în mod grosolan de oarece scăpări ale regulamentului wikipediei. Iată cum se auto-prezintă individul, în cea mai autentică
„limbă de lemn”, citez:
Desi sunt wikipedist de ani de zile si am scris, tradus, completat si corectat numeroase articole, eu rămân esentialmente un cititor al Wikipediei. Combinatia între experienta de wikipedist si perspecti-
va de cititor mă face să fiu critic la adresa calitătii materialelor: astept să primesc si încerc să ofer maximum de informatie verificată si corect organizată în articole în beneficiul cititorului.”
Edificator, nu? Mai ales faza (si fraza) ultimă. Fără alte comentarii, cred că putem „trage apa”. În ziua următoare, desi contributoarea Mihaela Wallbraun a perseverat, instant a intrat în scenă un anu-
me Dan Mihai Pitea, care a „preluat stafeta” de la celălalt tartor, admonestând-o pe aceasta, citez: „nu cosmetizati aspectele neplăcute”. Din nou, edificator! Si asta în ciuda faptului că dânsa precizase
chiar că este vorba despre dorinta familiei (fără să stie, sau uitând că aceasta nu poate avea nici o influentă asupra articolului, afară doar de cazul în care este identificat clar autorul si se introduce o
actiune în justitie pentru restabilirea adevărului si eventuala sanctiune a actiunii denigratoare) Evident, cu putin bun simt si o minimă documentare, se puteau evita toate acestea. Nu este si cazul celor
doi. As dori să văd ce vor mai născoci după ce sotia poetului va chema în justitie MAE, care continuă să sfideze legea, cerând „referate” din partea CNSAS si INSHR, desi aceste institutii nu sunt
abilitate de lege să presteze astfel de „servicii”. În fine, dat fiindcă în orele următoare situatia a evoluat, individul a admis să renunte la „poet legionar”, fără a renunta însă la eticheta (tag-ul) de
„legionar” pe care Alexander Tendler o aplicase, pentru ca poetul să fie indexat automat de google, în primul rând ca legionar si abia apoi ca poet, pentru ca în fine, să „bricoleze” articolul, fără însă a
uita să adauge, citez : „În 2015, autoritătile române s-au opus unei initiative de numire a unui pod din Slovacia în amintirea sa, motivând că a fost asociat Miscării legionare.” Preventiv, că nu se stie.
Cum spuneam si altă dată, vibrati, băieti, vibrati… vorba poetessei Ana Blandiana. Mai vedem noi! Din nou, mai mult decât edificator, pentru modul în care agenti ai unei tări străine, actionând pe
teritoriul României, se folosesc de wikipedia pentru a împrosca cu noroi tot ce este românesc. Mai mult sau mai putin constient, poate serviciile de specialitate, pentru care plătesc destui bani din veni-
turile mele, îsi vor găsi putin timp să se ocupe si de activitatea antiromânească a acestor domni. Cât despre noul text al articolului, si faptele de ultimă oră, în stilul ăsta, se conturează un nou articol în
wikipedia – „Cazul Ion Siugariu”. Si încă ceva, desi în wikipedia există categoria „eroi români”, individul nu l-a introdus pe Ion Siugariu în această categorie, ci la „Militari români în al Doilea Răz-
boi Mondial” (sic!) QED. Să nu-mi spună careva că este doar o întâmplare. Sper ca într-o zi toti acestia să dea socoteală. Ia uite ce afirma nu demult, pe blogul propriu, stimabilul Andrei Stroe, citez:
Wikipedia este un proiect de voluntariat, unde utilizatorii sunt egali din punct de vedere al politicii editoriale, iar deciziile se iau prin consens; adică nu se votează (deci nicio majoritate nu se va impu-
ne unei minorităţi) şi nu există un for editorial a cărui decizie să fie finală.”
Da, stimabile! Se vede cu prisosintă din ceea ce faci zilnic. Între vorbe si fapte e o discrepantă galactică. Sper ca justitia să îndrepte toată această actiune mizerabilă.
PPS. Sunt nevoit să revin asupra subiectului postului anterior, poetul-erou de război, Ion Siugariu. Desi reactiile din presă si de pe retelele de socializare au fost extrem de vehemente, desi chiar sotia
poetului, în vârstă de 96 de ani, a adresat o scrisoare deschisă ministrului de externe – nici o reactie din partea televiziunilor – nimic, absolut nimic! Sigur! crime „pasionale”, afaceri jegoase cu prosti-
tuate si pesti din „high-life”-ul autohton, triplarea salariilor „alesilor natiei”, toată scursura unei mizerii morale cum nu a mai cunoscut istoria noastră – sunt mult mai importante, fac „reiting” care
vasăzică, nici măcar acolo, o frază, câteva cuvinte despre eroul-poet la tv. Cât despre „societatea civilă” – mi-am luat de mult gândul. Unde sunteti domnilor gedesisti, soresisti, ecologisti, secularisti
& co? când se ară cu plugul prin cimitirele noastre în numele unei legi strâmbe? Da! chiar asa! Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu, Blandiana, Petreu, si atâtea sute de „pitifelnici”, „mintile luminate”
ale neamului, care „ati pus botul” atunci când dl. Cristoiu a vorbit despre „romantismul” Căpitanului? Aiurea’n tramvai! Cai verzi pe pereti! Ca de obicei, tocesc tastatura degeaba…

NOTĂ ULTERIOARĂ atașată la Fabrica de legionari (3). Va urma

98
17.08.2015:
Primul abuz și prima victimă a legii „antilegionare”: poetul-erou Ion Soreanu Şiugariu http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/analize-interviuri/18632-primul-abuz-i-prima-victim-a-legii-antilegionare-poetul-
erou-ion-soreanu-iugariu.html

18.08.2015:
Soţia Poetului-martir Ion Şiugaru îi scrie ministrului Bogdan Aurescu: PROTESTEZ! „Atitudinea reprezentanţilor MAE reflectă o permanentă ură în faţa
logicii, a înţelegerii şi iubirii între oameni”. EXCLUSIV Ziaristi Online http://www.ziaristionline.ro/2015/08/18/sotia-poetului-martir-ion-sugaru-ii-scrie-ministrului-bogdan-aurescu-protestez
-atitudinea-reprezentantilor-mae-reflecta-o-permanenta-ura-in-fata-logicii-a-intelegerii-si-iubirii-intre-oameni-e/?fb_action_ids=1685119378385728&fb_action_types=og.likes

Un simplu patriot!

Excelenţei sale, Domnului Bogdan Aurescu, Ministrul Afacerilor Externe – Bucureşti Aachen, astazi, 18.08.2015

Excelenţă, Sunt Lucia Soreanu Şiugariu, soţia poetului erou Ion Soreanu Şiugariu, căzut pe câmpul de luptă din Slovacia la 01 februarie 1945. În scrisoarea pe care
v-o adresez PROTESTEZ faţă de atitudinea Ambasadei României din Slovacia, cu privire la propunerea făcuta de către Primăria din Brezno, de a onora memoria
soţului meu, dând numele său podului care se construia la intrarea în acel oraş. În “motivarea” Ambasadei exprimată prin secretarul doi (Radu Coantă) al Departa-
mentului politic al Ambasadei, pe lângă faptul că mesajul acestuia către Primăria din Brezno se bazează pe un neadevăr, modul de exprimare jigneşte bunăvoinţa
acelora care, cu generozitate şi deosebită apreciere, au recunoscut meritele acestui ofiţer Român-poet care şi-a jertfit viaţa apărând Slovacia. Prin acest răspuns
oficial i se refuză această onoare de către propria lui ţară.

Soţul meu nu a fost niciodata legionar şi nu a făcut parte din vreun partid politic! Preocuparile sale şi viaţa sa se reflectă în fiecare rând scris, în fiecare pagină a
operei sale culturale, pe care eu am reuşit să o republic după anii 1985 în nouă cărţi, menţionate mai jos: Sete de ceruri, 1985 – München; Ţara crinilor, 1997 –
Iaşi; Bacovia, studiu critic 2002 – Bucureşti; Viata poeziei, 1999 – Timişoara; Scrieri, 2006 – Bucureşti; Iluzie şi destin, 2002 – Bucureşti; Poeme, 2013 – Bucureşti;
Ceva despre noi, 2013 – Bucureşti; Insemnari din Război, 2014 – Baia Mare.

Pentru un om născut în anul 1920, crescut, educat şi respectat într-un regat civilizat, atitudinea Ambasadei României în Slovacia este nu numai de neînţeles, ruşinoa-
să sau o absurdă aberaţie, ci şi reflectă o permanentă ură în faţa logicii, a înţelegerii şi iubirii între oameni. A trebuit să umplu paharul acestei vieţi cu aceste ne-
dreptăţi; ura nu a creat nimic niciodată! Soţul meu şi-a iubit ţara; venea din Ardealul atâta vreme subjugat, era refugiat ca mulţi alţii pe care a încercat să-i ocro-
tească, pe cât a putut, el fiind Preşedintele studenţilor refugiaţi. Sunt şi ramân Lucia Soreanu-Şiugariu, soţia poetului Erou Ion Şiugariu, pentru Iubire şi Adevăr.
Lucia Soreanu-Şiugariu PS: Dorim ca Patriotismul să fie corect interpretat şi să nu fie nimeni pus la stâlpul infamiei pentru că lupta sa preţuieşte valorile naţiunii
din care se trage.

Cu stimă, Lucia Soreanu-Şiugariu

99
100
Solicitare către MAE în cazul Poetului erou-martir Ion Soreanu Şiugariu. Ana Pauker e un nume bun pentru Podul din Brezno?
http://www.ziaristionline.ro/2015/08/18/solicitare-catre-mae-in-cazul-poetului-erou-martir-ion-soreanu-siugariu-ana-pauker-e-un-nume-bun-pentru-podul-din-brezno/#sthash.s6JtwcS8.dpuf

Un personaj cel puţin repetent la istorie, dar şi la diplomaţie, a început să împartă eroii-martiri ai României în buni şi răi.

Cazul Ion Şiugariu este cunoscut deja: un oarecare secretar II al Departamentul Politic al Ambasadei României din Bratislava îl invinovăţeşte post-mortem pe poetul-martir de legionarism
pentru a bloca denumirea unui pod cu numele său, de către Primăria din Brezno.

Documentarea privind campania sa mincinoasă şi ticăloasă este disponibilă mai jos.

Este de remarcat că expertul MAE, în denigrări, desigur, este atât de specializat încât nu vorbeşte nici măcar limba ţării gazdă, corespondenţa roller-iană derulându-se în limba engleză.

Ruşine, MAE “român”! Aşteptăm lămuririle necesare şi obligatorii cât şi sancţionarea politrucului Radu Coantă.

Nu putem să nu ne întrebăm dacă personajul în cauză ar fi protestat la fel dacă podul din Brezno ar fi fost denumit cu numele odioasei înaintaşe a lui, Ana Pauker.

Scrisoarea de mai jos a fost trimisă Ministerului Afacerilor Externe al României. (Redacţia Ziaristi Online)

Către:

Ministerul Afacerilor Externe CC: ES Dl. Ministru Bogdan Aurescu

Stimate Doamne, Stimati Domni,

Va solicit o pozitie oficiala fata de minciunile proferate de angajatul MAE Radu Coanta la adresa unui erou-martir al Romaniei si Slovaciei, mai precis al razboiului
anti-fascist si anti-hitlerist, respectiv poetul Ion Siugariu, minciuni ordinare prin care este blocata in acest moment omagierea acestui erou.

2. Am cautat pe site-ul Dvs Declaratiile de avere si interese ale acestui angajat al Dvs platit de noi sa minta despre un conational cu atata lejeritate si iresponsabilitate
si nu le-am gasit. Va rog sa ma indrumati spre legatura electronica la care sunt postate.

3. Va avertizez ca blocand aceasta omagiere riscati ca institutia sa fie data in judecata de familia poetului-martir calomniat, ceea ce constituie doar unul dintre motive-
le pentru care ar fi trebuit sa interveniti pana acum cu scuzele publice de rigoare cat si cu actiunea de intreptare a unui act nedrept. Dar niciodata nu e prea tarziu.

Cu multumiri anticipate, Victor Roncea

Documentare: http://www.ziaristionline.ro/2015/08/14/prima-victima-a-legii-elie-wiesel-poetul-ion-siugariu-erou-martir-anti-hitlerist-omagiat-in-slovacia-turnat-de-ambasada-romaniei-ca-legionar-documente-ale-
rusinii/

http://www.ziaristionline.ro/2015/08/18/fabrica-de-legionari-institutul-elie-wiesel-de-la-mihail-roller-la-ion-iliescu-crin-antonescu-victor-ponta-si-klaus-iohannis-analiza/

101
19.08.2015:

102
103
20. 08.2015:

Soţia poetului-martir Ion Şiugariu i-a scris ministrului Bogdan Aurescu: "Soţul meu nu a fost niciodată legionar şi nu a făcut parte din vreun partid politic" http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/
analize-interviuri/18683-soia-poetului-martir-ion-iugariu-i-a-scris-ministrului-bogdan-aurescu-qsoul-meu-nu-a-fost-niciodat-legionar-i-nu-a-fcut-parte-din-vreun-partid-politicq.html

Ziaristi Online publică DOSARUL Ion Şiugariu. Au fost Zaharia Stancu şi Prinţul Vladimir Ghica “fascişti”? 100 de DOCUMENTE şi FOTOGRAFII http://www.ziaristionline.ro/2015/08/20/ziaristi
-online-publica-dosarul-ion-siugariu-documente-au-fost-zaharia-stancu-si-printul-vladimir-ghica-fascisti-90-de-documente-si-fotografii-plus-carti-pdf/

Ion Soreanu Şiugariu – Poet Erou-Martir. APĂRAŢI-I MEMORIA ACUM! Apel către Ministerul Apărării Naţionale a României. Ziaristi Online publica DOSARUL ŞIUGARIU: 90 de Documente şi
Fotografii http://roncea.ro/2015/08/20/ion-soreanu-siugariu-poet-erou-martir-aparati-i-memoria-acum-apel-catre-ministerul-apararii-nationale-a-romaniei/

Românii din America critică dur Legea “Elie Wiesel”: Asta e democraţie? Legionarii au fost naţionalişti, dar nu s-au confundat cu fasciştii. Legionarii au fost închişi de Hitler în lagăre cu evreii http://
www.ziaristionline.ro/2015/08/20/romanii-din-america-critica-dur-legea-elie-wiesel-asta-e-democratie-legionarii-au-fost-nationalisti-dar-nu-s-au-confundat-cu-fascistii-legionarii-au-fost-inchisi-de-
hitler-in-lagare-cu-evreii/

APEL către Ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa: Apărați memoria eroului Ion Şiugariu! http://www.dantanasa.ro/apel-catre-ministrul-apararii-nationale-mircea-dusa
-aparati-memoria-eroului-ion-siugariu/

Având în vedere atitudinea nedemnă și profund antiromânească a diplomatului Radu Coantă, cel care a purtat corespondența cu autoritățile din Brezno și care l-a catalogat drept
”fascist” pe Ion Șiugariu”, solicit public ministrului Apărării Naționale, domnul Mircea Dușa, și directorului Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, domnul colonel dr. Ionel
Tălpău, să intervină pentru apărarea memoriei,onoarei și demnității unui Erou al Neamului mort pe câmpul de luptă, departe de țară, luptând împotriva fascismlui și a nazismului.
Dan Tanasă

EXCLUSIV. Oficial: Ministerul de Externe ROMÂN întreabă institutul Elie Wisel dacă soldatul EROU Ion Soreanu Șiugariu este legionar, deși solicitarea
depășește cadrul LEGAL http://oanastanciulescu.ro/index.php/2015/08/20/exclusiv-oficial-ministerul-de-externe-roman-intreaba-institutul-elie-wisel-daca-soldatul-erou-ion-soreanu-siugariu-
este-legionar-desi-solicitarea-depaseste-cadrul-legal/

Ministerul Afacerilor Externe al României afirmă, într-un răspuns solicitat de Expres Magazin, că a “transmis de urgenţă spre competentă analiză la CNSAS şi la Elie Wiesel” cazul
soldatului – erou român Ion Soreanu Șiugariu, a cărui memorie doreau să o cinstească autoritățile slovace, dar s-a opus, culmea, Ambasada României de la Bratislava. Cu alte cuvin-
te, MAE întreabă institutul Elie Wiesel dacă soldatul erou român Ion Soreanu Șiugariu este LEGIONAR, așa cum susține Ambasada României de la Bratislava sau nu. Din obiectul
de activitate al Institutului Elie Wiesel nu reiese însă faptul că acesta ar putea decide cine este legionar sau erou și cine nu în Republica România și nici să-și dea cu părerea, nefiind
instanță de judecată. Și atunci, cum este posibil ca ministerul Afacerilor Externe Român să-i ceară o astfel de opinie când institutul Elie Wisel are dreptul doar să efectueze studii,
cercetări, seminarii și expoziții. Nici unde în statut nu este precizat faptul că institutul ar putea să decidă cine a fost legionar în România. Este clar un abuz din partea MAE, care nu
se subordonează lui Elie Wisel, dar se poartă ca atare. Cu alte cuvinte, MAE depășește cadrul legal prin această solicitare. Potrivit comunicatului de presă, MAE susține însă că Am-
basada Românie la Bratislava nu s-a consultat cu centrala în acest caz și a decis de capul ei…
Reamintim că Ambasada Românie de la Bratislava a refuzat să participe la Ziua insurecției slovace, unde autoritățile din Brezno-Slovacia, doreau să cinstească memoria soldatului-
erou român. Mai mult, Ambasada României le-a atras atenția autorităților slovace că Ion Șiugariu, deși este un soldat și poet apreciat, a aderat în tinerețe la Mișcarea Legionară, or-
ganizație de tip fascist, spune Ambasada României, ai cărei lideri au fost condamnați pentru crime de război și, din acest motiv Ambasadanu doreşte să fie asociată cu acest eveni-
ment, se spunea în scrisoarea oficială trimisă autorităților slovace. Pe 28 august, Primăria din Brezno (Slovacia) intenţiona, cu ocazia Zilei insurecţiei slovace, să dea numele podului
„Ion Şiugariu”, întrucît acolo şi-a pierdut viaţa poetul-erou luptînd pentru eliberarea Slovaciei împotriva trupelor fasciste. Ion SOREANU-ŞIUGARIU, poet, care a murit pentru eli-
berarea Cehoslovaciei decorat cu Ordinul „Coroana României cu Spade, în gradul de Cavaler”, şi cu „Panglică de Virtutea Militară”, adică un erou asumat de Armata României și
azi. Anterior, Ion SOREANU-ŞIUGARIU a participat la eliberarea Ungariei de trupele hitleriste. Ion SOREANU-ŞIUGARIU a murit pe front, la numai 31 de ani, în ziua de 1 febru-
arie 1945, pe podul de pe rîul Hron de la intrarea în localitatea Brezno, Slovacia.
Oana Stănciulescu

104
22.08.2015:
Radu Ulmeanu despre Cazul Ion Şiugariu şi Războiul contra României: Ruşine, Coantă şi Florian! Filderman a recunoscut că Mareşalul Antonescu a salvat
evrei de la moarte http://www.ziaristionline.ro/2015/08/22/radu-ulmeanu-despre-cazul-ion-siugariu-si-razboiul-contra-romaniei-rusine-domnule-alexandru-florian-filderman-a-recunoscut-ca-
maresalul-antonescu-a-salvat-evrei-de-la-moarte/

Ruşine, domnule Florian! Scandalul uriaş stârnit în ţară de legea recent adoptată împotriva promovării cultului legionarilor, prin care se deschide cale liberă unor abuzuri de neimaginat, în condiţiile
în care asemenea prevederi legale existau deja în legislaţia noastră, readuce în atenţie, din colţul prăfuit al istoriei unde zăceau până acum, atât esenţa legionarismului cu reprezentanţii săi – adevăraţi,
sau pretinşi doar –, cât şi figurile celor care i se împotrivesc, recte Institutul „Elie Wiesel” din România şi pe şeful acestuia, Alexandru Florian. Ba chiar pe Elie Wiesel însuşi, cel care şi-a asumat
sarcina de a-i vâna pe naziştii vinovaţi de holocaustul din timpul celui de al Doilea Război Mondial, despre care aflăm acum, iată, din unele comentarii ce bântuie internetul, că ar fi un impostor. Asta
pentru că un fost deţinut din lagărul de la Auschwitz a declarat că insul nu e acel Wiesel aflat, alături de el, în lagăr. Au mai apărut între timp şi poze în care insul apare cu braţul gol pe locul care, la
toţi deţinuţii adevăraţi, s-a păstrat tatuajul imposibil de şters cu seria şi numărul deţinuţilor din lagăr; la el nu se vede nimic.

Ipotezei că acest Elie Wiesel ar fi un impostor i se adaugă acum certitudinea că reprezentantul lui pe pământ românesc, în fruntea institutului ce-i poartă numele, e un impostor sadea. De ce? Domnul
Alexandru Florian este fiul lui Radu Florian, cunoscut şi arhicunoscut pentru a fi propovăduit ani în şir marxism-leninismul la facultatea bucureşteană de filozofie, pe vremea regimului comunist. Am
zice deci că propagarea ideologiei celui mai cumplit sistem de represiune şi omucidere în masă nu e cea mai onorabilă carte de vizită tocmai pentru un om care şi-a asumat lupta împotriva fascismului,
o ramificaţie rasistă a comunismului de la care a preluat, pe cât s-a priceput şi-a putut, barbaria instituită de Stalin cu ani înainte. Căci dacă a existat un holocaust al evreilor (şi nimeni nu contestă fap-
tul în sine), acesta a fost precedat în mod pilduitor şi aiuritor chiar de genocidul instaurat de Stalin, mai întâi în Ucraina, cu un număr de victime suspect de apropiat de acela al evreilor. Doar că Stalin
nu s-a oprit aici, masacrând în continuare nu neapărat evrei, ci milioane de cetăţeni sovietici indiferent de etnie, din spaima paranoică de a nu pierde puterea. Estimările cercetătorilor s-au oprit la o
cifră de aproximativ 20 de milioane. Nefiind vorba de evrei, wieselienii declară ritos că nu-i interesează fenomenul, ei dedicându-se exclusiv holocaustului în care „goii” nu au niciun loc, fiind treaba
lor dacă se omoară sau nu între ei. Moralitatea atitudinii o puteţi desprinde şi singuri.

OK, s-ar putea zice, fiecare cu ale lui. Astfel că domnul mai sus pomenit, care şi-a ascuns cu grijă din CV faptele de vitejie de până prin anul 2000, apornit la luptă crâncenă cu legionarii şi cu Ion
Antonescu, deşi acesta a îmblânzit, pe cât se putea atunci, soarta evreilor din România, şi chiar a evreilor din Ardealul ocupat de horthyşti. Iată ce spune WILHELM FILDERMAN, fost preşedinte al
Federaţiei Comunităţilor Evreieşti în anii ’40, în această privinţă:

„Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat
actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Broadway at 71 St, declar următoarele: (…) În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul
Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazişti (s.n.). Trebuie să subliniez că populaţia română nu este antisemită. Am fost
martor al unor mişcătoare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes
presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aş aminti doar câteva exemple: Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de
20.000 de evrei din Bucovina; El a dat paşapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol; Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub
un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”

O cu totul altă viziune are domnul Florian, de altfel ca şi suspectul de impostură Elie Wiesel, care, în vizită la Memorialul din Sighet, a dovedit o crasă ignoranţă în materie de istorie a propriei etnii,
când a acuzat România pentru victimele holocaustului din acest orăşel aflat, în timpul războiului, sub ocupaţie maghiară. Alexandru Florian, demn reprezentant, prin tată cel puţin, al comuniştitor
aduşi pe tancuri, cum se spune, de ocupanţii sovietici în august 1944, şi care, împreună cu comuniştii locali, au instituit cea mai cruntă teroare asupra poporului român odată cu preluarea prin fraudă a
puterii, având în sarcină circa un milion de victime, morţi, schingiuiţi, suprimaţi în regim de exterminare în noile lagăre comuniste din România, găseşte cu cale să condamne şi să impună poporului
român, din care dovedeşte acum prin chiar aceste măsuri demente şi arbitrare că nu face parte, restricţii în ceea ce priveşte însăşi istoria lui netrucată, trucând-o însă el însuşi.

Dau doar un singur exemplu al scandaloaselor măsuri care, pe lângă anii de puşcărie prevăzuţi de noua lege pentru cei ce se vor face vinovaţi de a-i încălca interdicţiile, vor urma. În ultimele zile,
autorităţile slovace au găsit de cuviinţă să-şi exprime recunoştinţa faţă de sacrificiile armatei române care a luptat pe teritoriul lor pentru eliberarea lui de sub ocupaţia germană. Spre cinstirea memori-
ei poetului erou Ion Şiugariu, au dorit să dea numele lui podului pe care a căzut la datorie alături de alţi ostaşi români. În virtutea prevederilor noii legi, ambasada română le-a cerut însă imediat să nu
care cumva să îndrăznească aşa ceva, având în vedere că poetul, doar în virtutea acestui statut de poet, ar fi trebuit să fie legionar. Isteţul cu pricina din ambasada noastră care a dovedit un atât de slu-
garnic exces de zel se cheamă Radu Coantă şi e secretarul ambasadei.O veşnică ruşine să-i acopere numele! Ruşine de care va avea parte şi domnul Florian, ca şi Parlamentul care i-a pus în practică
inepţiile.
Radu Ulmeanu

105
22.08.2015:
Ion Şiugariu, “fascistul-antifascist” mort pe frontul antihitlerist, ar putea fi descoperit ca “antisemit” şi “colaborator al Securităţii”. Cezarina Condurache
despre menage-ul a trois MAE-“Elie Wiesel”-CNSAS http://www.ziaristionline.ro/2015/08/22/ion-siugariu-fascistul-antifascist-mort-pe-frontul-antihitlerist-ar-putea-fi-descoperit-ca-
antisemit-si-colaborator-al-securitatii-cezarina-condurache-despre-menage-ul-a-trois-mae-eli/

Cazul eroului-martir căzut în Munţii Tatra, poetul “fascist – antifascist” Ion Şiugariu, are o evoluţie din ce în ce mai labirintică. În loc ca statul român să acţioneze solomonic, după cum pare a fi con-
dus, preferă să arunce soarta poetului erou-martir în măruntaiele birocraţiei wieseliene-rollerine, ba chiar kafkiene-orwelliene. După actul incalificabil al unui politruc (consilier politic cu rang de se-
cretar II) de la Ambasada României din Bratislava, pe numele lui Radu Coantă, care a reuşit să blocheze momentan denumirea unui pod din localitatea Brezno după numele eroului-martir Ion Şiuga-
riu, Ministerul Afacerilor Externe, în loc să-l demită pe loc pe analfabetul juvenil, să-şi ceară scuze public faţă de această “gafă” incomensurabilă şi să repare pe loc nedreptatea, a preferat să
“sesizeze”, “spre compententă analiză”, CNSAS-ul şi Institutul… “Elie Wiesel”. Nu Ministerul Apărării Naţionale, care are Dosarul poetului erou-martir, nu Oficiul pentru Cultul Eroilor, care pentru
astfel de cazuri este înfiinţat şi nici Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, de sub egida Academiei Române, for independent şi competent, din moment ce studiaza acest fenomen de 25 de
ani, în toate arhivele României, şi nu numai. Mai e puţin până pe 28 august, când ar fi urmat să aibă loc comemorarea poetului erou-martir, la 70 de ani de la eliberarea Cehiei şi Slovaciei şi de trupele
Armatei Românie, moment aniversar pentru Slovacia, la care este invitat şi preşedintele Parlamentului român, Valeriu Zgonea. Daca “Elie Wiesel” ar putea să descopere că eroul martir căzut pe fron-
tul anti-hitlerist a participat, eventual, la vreun holocaust necunoscut până acum, sperăm ca, până atunci, CNSAS-ul să nu-i dea, cumva, verdict de colaborare cu… Securitatea. În timpul acesta, presa
slovacă (foto) se miră de ciudăţeniile diplomaţiei române (?), observate pertinent şi în opinia analistei Fundaţiei George Manu, Cezarina Condurache.

23.08.2015:

IMPRESIONANT. Soţia Poetului erou-martir Ion Şiugariu, la 96 de ani, scrie românilor: NU PĂRĂSIM FRONTUL!

„Dragi români,
Vreau în primul rând să vă mulţumesc pentru că,deşi eu sunt departe si Dvs aveţi atâtea probleme, v-aţi solidarizat atât de mulţi întru apărarea memoriei soţului
meu, poetul erou-martir Ion Soreanu Şiugariu, căzut pe câmpul de luptă anti-hitlerist, în Munţii Tatra, în urmă cu 70 de ani şi considerat acum “fascist” chiar de
către cei care ar fi trebuit să-i omagieze jertfa: autorităţile statului român “post-revoluţionar”.
Mulţumesc în primul rând gazetarilor, ca cei de la Cotidianul, care v-au împărtăşit din durerile şi umilinţa pe care sunt silită să le îndur, acum, la cei 96 de ani ai
mei, când văd că ţara pentru care soţul meu s-a jertfit este îndoită de a-i mai conferi numele podului din Brezno după ce ţara pentru care a jurat credinţă până la
moarte îi batjocoreşte memoria prin reprezentanţii săi nevolnici.
Înţeleg astăzi că soţul meu – al cărui nume, după cum vedeţi, îl port cu mândrie şi după 70 de ani de la sacrificiul său suprem – a fost condamnat la moarte post-
mortem, de data asta civilă, de un oarecare postator de pe aşa-zisa enciclopedie-online Wikipedia şi de un oarecare institut mai mult privat decât public. Institut care
se răfuieşte cu mari români ca Mircea Vulcănescu şi Nichifor Crainic, Petre Ţuţea şi Ion Gavrilă Ogoranu, şi care este solicitat acum chiar de către cei care l-au
dezonorat deja, recte Ministerul Afacerilor Externe, să-şi dea cu părerea despre soţul meu: a fost sau nu a fost legionar?
Soţul meu a fost înainte de toate român. Da, a fost naţionalist, din moment ce a condus Asociaţia Studenţilor Refugiaţi din Ardealul ocupat. Transilvanie română în
care el trebuia să intre cu paşaportul pentru a-si vizita părinţii, pentru ca în cele din urmă “aliaţii” hothyişti, criminali de evrei şi români deopotrivă, să-i interzică
şi acest drept.
Constat cu tulburare că după ce a fost vânat de horthyişti, după şapte decenii soţul meu este vânat de urmaşii lor. Căci un român nu o să vâneze niciodată un român,
iar dacă se va găsi vreunul să facă aşa ceva acela nu se va mai numi român. În schimb, din câte aud şi citesc, criminali unguri de evrei şi de români sunt omagiaţi şi
cu străzi şi cu statui în România de azi.
Unui român, luptător pe frontul anti-hitlerist, îi este interzisă, în schimb, cuvenita omagiere. Cine poate să aibă interes să-i ştirbească memoria soţului meu şi să o
maculeze mincinos şi chiar ticălos, inclusiv în afara ţării, oferind lumii imaginea unui stat bolnav, cu grave dereglări, de ordin patologic-instituţional, dacă a ajuns
să-şi conteste la nivel internaţional până şi eroii?

106
Ce va mai urma? Să fie dezgropaţi eroii Armatei Române căzuţi la Stalingrad pentru a fi împuşcaţi a doua oară în curtea Institutului Elie Wiesel, cum spunea un zia-
rist, pentru că au luptat pentru dezrobirea Basarabiei sub “criminalul” Antonescu? Dar cine l-a făcut “criminal de război”? Nu cumva URSS? Dar mai există
URSS? Cine ştie? Pentru unii, probabil că da. Eu cred că trebuie să ne aşteptăm la orice, dacă un erou ca soţul meu, decorat de Regele Mihai cu Coroana României
cu spade în gradul de Cavaler şi cu panglică de Virtute Militară a ajuns să fie scos din raclă şi profanat în piaţa publică de devoratorii de cadavre ai “post-
comunismului”, corbii noilor regimuri. Corbii… Dacă memoria nu mă înşeală, aşa se numeau şi nişte dosare de prin ’89 – ’90. Mă mir că Regele Mihai nu e el în-
suşi arestat în baza Legii lui Elie Wiesel. Nu a stat la masa cu “criminalul”? Chiar dacă l-a trădat, nu a stat înainte la masă şi cu legionarii iar apoi şi cu comuniş-
tii? Nu sub el s-au dat legi antisemite şi nu sub el au fost arestate, apoi, elitele ţării, şi judecate ca la abator de “Tribunalele Poporului”? Să fie arestat! Domnul
Ponta, şeful direct al domnului Florian de la Institutul cu pricina, ce părere are: să fie sau să nu fie arestat Regele Mihai? Este, desigur, o ironie. Istoria trebuie să
judece, nu noi să judecăm Istoria.
- See more at: http://www.ziaristionline.ro/2015/12/08/doliu-pentru-o-eroina-lucia-soreanu-siugariu-sotia-poetului-erou-ion-siugariu-s-a-stins-din-viata-la-94-de-
ani/#sthash.Y8IW1sgs.dpuf
Soţul meu nu a fost legionar. Dar dacă ar fi fost, ca milioane de alţi tineri români – dintre care mulţi au murit pe front, iar alţii prin munţi şi închisori -, atâta timp
cât nu ar fi fost condamnat pentru nici o faptă reprobabilă cum ar fi putut fi condamnat peste 70 de ani, fără putinţa de a se mai apăra, sub acuza de “duşman al po-
porului – bandit legionar”? Condamnare în masă au mai făcut-o doar naziştii cu evreii şi bolşevicii cu naţiunile pe care le-au subjugat. S-au reînfiinţat lagărele na-
ziste şi “Tribunalele Poporului”? “Eram obsedaţi de ideea unei afirmări europene a culturii româneşti“ scria Vintilă Horia despre soţul meu şi generaţia sa de la
“Gandirea” lui Nichifor Crainic. Acesta să fie “extremismul” lui, “afirmarea europeană a culturii româneşti”? În urmă cu 46 de ani, Zaharia Stancu îi scria soa-
crei mele, blânda ţărancă româncă Floarea Şugar, care-şi donase casa pentru a o transforma în Muzeu al comunităţii, pentru fiul său. În calitate de preşedinte al
Uniunii Scriitorilor din România, Zaharia Stancu îşi exprima „înalta preţuire” faţă de “jertfa poetului Ion Şiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist” afirmând că
„mama care a dat naştere şi a crescut un asemenea fiu, dăruit ţării până în ultima sa clipă de viaţă, împarte cu fiul-erou gloria şi recunoştinţa ce li se cuvine deopo-
trivă”.
Iată că “gloria şi recunoştinţa” ce i se cuvin poetului erou-martir Ion Şiugariu sunt întinate azi în mod voit provocator şi profanator. Văzută de departe, această si-
tuaţie defăimătoare pentru întreaga României pare să fie cusută cu mână straină. Ministerul Afacerilor Externe, din partea căruia nu am primit nici o scuză până
acum, dar în schimb mi s-a comunicat că la Protestul meu către ministrul Aurescu mi se vă răspunde “în termenul prevăzut de lege”, are datoria să repare, prin toa-
te mijloacele, această “gafă diplomatică”. - See more at: http://www.ziaristionline.ro/2015/12/08/doliu-pentru-o-eroina-lucia-soreanu-siugariu-sotia-poetului-erou-
ion-siugariu-s-a-stins-din-viata-la-94-de-ani/#sthash.Y8IW1sgs.dpuf
Pentru onorarea memoriei soţului meu la Brezno, înainte ca autorităţile să ia această decizie, s-au zbătut timp destul de lung oameni inimoşi ca Angela Miclea de la
Casa de Cultură Tăuții-Măgherăuș sau poliţistul slovac Luboš Nepšinský. Familia noastră a tresăltat de bucurie la auzul veştii omagierii. Eu însămi, la cei 96 de ani
ai mei, trecuţi mai mult prin vifor decât prin alizeu, am aşteptat cu înfrigurare acest moment culminant pentru vârsta mea. Cum va spăla statul român această
“gafă” pentru a nu se înscrie ca un sacrilegiu în istoria României? Nu în ultimul rând, mă întreb unde este Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, a cărui existenţă
este strict legată de eroi ca soţul meu? Unde este Ministerul Apărării Naţionale, al cărui ostaş a fost soţul meu, până la moarte. Dacă nu sunt în stare să-i apere pe
eroii… morţi, pe cine vor reuşi să apere?
Mai sunt doar câteva zile până pe 28 august, ziua când ar trebui să fiu la Brezno, alături de fraţii mei români şi slovaci, pentru a-mi sărbători soţul de care am fost
despărţită în plină dragoste imensă, la 26 de ani, dragoste purtată până azi, nestinsă, timp de şapte decenii. “Pe cât de mult Paradisul căutat se pierdea în ceţurile
nesfârşitelor întinderi, pe atât creştea în mine râvna de a ajunge acolo”, scria soţul meu în 1942. Încă mai sper! Bărbatul meu a murit în picioare, dând ordine, după
ce refuzase să fie dus în spatele frontului, în ciuda unei boli care-l măcina. Cum am putea noi să părăsim frontul? Români, vă mulţumesc tuturor şi iertaţi o bătrână
româncă pentru că încă mai crede în ţara sa, fie ea cea de aici de pe pământ sau cea din Ceruri.
Am fost, sunt şi ramân Lucia Soreanu-Şiugariu, soţia poetului Erou Ion Şiugariu, pentru Iubire şi Adevăr.

Aachen, 23 august 2015”

107
24.08.2015:

Ce spune Cezarina Condurache în cazul Ion Şiugariu, poetul-erou al armatei române? MAE socoate că Institutul „Elie Wiesel” este în măsură să dea sentin-
ţe ideologice http://www.cotidianul.ro/mae-socoate-ca-institutul-elie-wiesel-este-in-masura-sa-dea-sentinte-ideologice-266882/
Abuzul în cazul poetului erou Ion Şiugariu a intrat într-o nouă fază la fel de aberantă ca şi cea iniţială! Revoltaţi de atitudinea pe care Ambasada României la Bratislava a avut-o în cazul Şiugariu, mai
mulţi jurnalişti au solicitat Ministerului Afacerilor Externe un punct de vedere asupra situaţiei, amendarea celor vinovaţi de abuz în serviciu şi soluţionarea cazului. Cu toţii au primit acelaşi răspuns
din parte MAE, răspuns prin care MAE solicită Institutului „Elie Wiesel” să emită o sentinţă ideologică asupra căreia nu are competenţă şi nici atribuţii! Să luăm raspunsul MAE paragraf cu paragraf.
„În urma verificărilor a rezultat că Ambasada a acționat fără a avea o documentare adecvată şi fără a consulta şi a avea acordul Centralei MAE cu privire la corespondenţa purtată. Precizăm că o fun-
damentare a unei decizii pe teme precum cea menţionată poate fi realizată numai de instituţiile care au competenţe pe acest domeniu, MAE având doar rolul de a comunica către parteneri externi, dacă
este cazul, opinia instituţiilor de specialitate din ţară.”
Păi, staţi aşa, că subiectul era altul şi nu avea nevoie de terţi. Primăria Brezno nu a întrebat Ambasada dacă este sau nu de acord cu acordarea numelui Ion Şiuragiu podului peste râul Horn şi nici dacă
Şiugariu a fost sau nu fascist şi legionar, ci a invitat reprezentanţii României să participe la manifestările prilejuite de Ziua Insurgenţei Slovace în cadrul căreia va avea loc şi festivitatea de numire a
podului. Ambasada cu tot cu centrala MAE trebuia să confirme sau infirme invitaţia de a participa la un eveniment derulat în Brezno. Şi atât. Sigur în privinţa asta aveaţi prerogative.
Evident că Ambasada nu avea competenţă să îl acuze pe Şiugariu de fascism sau legionarism şi cu atât mai puţin să ceară alegerea unui alt nume pentru pod în baza acestor acuzaţii. Păi, domnilor,
daca aţi stabilit că nu aveaţi acestă competenţă să vă băgaţi în subiectul ăsta, cum se face că brusc vă arogaţi o altă competenţa ilegală, aceea de a solicita opinia unor terţi pentru a o transmite slovaci-
lor? V-aţi pronunţat aiurea într-un subiect asupra căruia nu eraţi întrebaţi, admiteţi că aţi greşit şi continuaţi să mergeţi pe firul ăsta greşit. De fapt, dvs. căutaţi opinia unui terţ în speranţa că aceasta va
justifica, măcar moral, greşeala pe care aţi făcut-o.
„Ca urmare, precizăm că subiectul la care faceţi referire a fost transmis de urgenţă spre competentă analiză la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi la Institutul Națio-
nal pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR). După ce MAE va primi o opinie fundamentată pe această temă, va face comunicările adecvate.”
Vorbiţi de o analiză dar nu ne spuneţi ce aspecte sunt de analizat în cadrul ei, pe ce criterii şi care este scopul final al analizei. Vreţi să verificaţi dacă a fost sau nu fascist sau legionar Şiugariu? Are
MAE competenţe în a cere verificarea apartenenţei ideologice a unui soldat român mort pe front acum 70 de ani luptând împotriva nazismului? În baza cărui considerent a stabilit MAE că cele 2 enti-
tăţi menţionate au competenţă de analiză ideologică pe subiectul Şiugariu?
Potrivit legii de funcţionare a CNSAS obiectul acesteia de activitate are legătură cu accesul la dosarele instrumentate de fosta Securitate şi cu stabilirea statutului de colaborator al fostei Securităţi. Mai
mult, în preambulul legii citim următoarele: „În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii
statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.”
Să vedem ce legătură poate avea CNSAS-ul cu Şiugariu. Ion Şiugariu a murit pe 1 februarie 1945. Deci cu o lună înainte de 6 martie 1945, data începerii guvernării Petru Groza. Dosar de colaborator
al Securităţii nu poate avea, că doar îl bănuiţi de legionarism şi fascism. V-aţi gândit probabil că poate aveţi noroc şi găsiţi acolo un dosar de urmărire prin care Siguranţa Statului (despre Securitate
putem vorbi oficial abia din 1948) îl urmărea pe motiv de legionarism/facism.
Poate speraţi să găsiţi în acest dosar vreo condamnare la închisoare pe motiv de apartenenţă la Mişcarea Legionară dată pe timpul dictaturilor carlistă sau antonesciană. În acest fel v-aţi gândit că îl
puteţi dovedi drept legionar şi îl puteţi băga pe Şiugariu sub incidenţa legii 217/2015. Aşa ceva nu este însă posibil. Pe lângă faptul că nu cred să existe aşa ceva la CNSAS (credeţi că regimul Ceau-
şescu nu l-a verificat înainte să aprobe înfiinţarea casei sale memoriale?), o sentinţă judecătorescă pe acuzaţia de legionarism nu ajută la nimic.
Legea 217/2015, în litera ei, nu interzice cultul persoanelor „vinovate” de legionarism, ci doar pe cel al persoanelor „vinovate” de „infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război” şi
doar dacă există o sentinţă judecătorească în această direcţie. Mai mult, legea 217/2015 nu interzice acordarea numelor de legionari unor spaţii publice de orice fel, ci interzice „acordarea numelor
persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice” dacă aceste persoane au o
sentinţă judecătorească în acest sens.
La capitolul simboluri legionare nu îl puteţi include oricât aţi încerca, deci... vă chinuiţi degeaba. Şi dincolo de toate astea, în atribuţiile CNSAS nu intră stabilirea calităţii de fascist sau legionar. De
fapt în România anului 2015 nu există nicio instituţie care să aibă în atribuţii stabilirea apartenţei ideologice a unei persoane. Aşa ceva se întâmpla în 1945 în cadrul Tribunalelor Poporului când se
dădeau sentinţe ideologice şi politice.
Nu reuşesc să înteleg care este raţiunea pentru care MAE a solicitat o analiză competentă în cazul Şiugariu din partea INSHR? Dumnealor nu au nicio atribuţie legală în a da etichete ideologice, în a
confirma sau infirma apartenţa cuiva la ceva, în a exprima opinii asupra istoriei armatei române etc. Potrivit statutului de funcţionare INSHR se ocupă doar cu aspecte privind studierea Holocaustului.
Puteţi citi ce scrie pe site-ul INSHR la obiect de activitate: http://www.inshr-ew.ro/ro/despre-noi/obiect-de-activitate.html.
Cum de MAE s-a gândit la INSHR şi nu s-a gândit la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor sau la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară? Unde e legătura între Şiugariu şi Holo-
caust? În baza cărui atribut din statutul INSHR solicitaţi o analiză competentă în cazul Sugariu? Îi recunoaşteţi cumva în mod ilegal pe cei de la INSHR drept o instanţă de etichetare idelogică? Doriţi
să induceţi în chip indirect opiniei publice faptul că INSHR ar avea acestă calitate, sau că ar dori să dea sentinţe în privinţa legionarismului?

108
Am ascultat cu toţii declaraţiile dlui Consilier Prezidenţial Andrei Muraru care spunea că INSHR se va transforma într-un nou Tribunal al Poporului, contribuind la naşterea jurisprudenţei din jurul
legii 217/2015 prin acordarea de asistenţă către organele judiciare. Chiar dacă a spus-o dl Muraru, aşa ceva este imposibil de realizat pentru că avem o Constituţie în vigoare, care pe lângă libertate de
conştiinţă, de exprimare, de întrunire, de asociere ne garantează că: „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Competenţa in-
stanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite
materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.”
Atâta timp cât Constituţia este în vigoare, solicitarea dvs. către INSHR nu poate fi nici întemeiată şi nici justificată. Poate se doreşte iniţierea unei legi organice care să stabilească faptul că INSHR
este instanţa specializată în vânarea legionarilor şi se pregăteşte din timp terenul aruncându-se speculaţii pe piaţă. Să fie ăsta tâlcul?
Până la schimbarea Constituţiei şi până la formarea legală de instanţe specializate, MAE continuă abuzul început de personalul Ambasadei din Bratislava. Mă întreb de ce nu or fi cerut expertiză în
cazul Şiugariu şi de la Poşta Română sau de la CFR Călători. Deşi nici ele nu au prerogative asupra cazului, sigur Şiugariu a folosit la vremea lui serviciile poştale şi cu siguranţă o fi mers şi cu tre-
nul...
„În ceea ce priveşte intenţia autorităţilor locale slovace de a numi podul din localitatea Brezno după numele poetului Ion Soreanu Şiugariu, decizia le aparţine exclusiv acestora, nefiind în competenţa
Ambasadei de la Bratislava de a interfera în luarea acestei decizii.”
Păi, cum se face că decizia le aparţine autorităţilor slovace, din moment ce Ambasada României a avertizat Primăria din Brezno că Şiugariu, în ciuda faptului că a fost un poet şi soldat apreciat, e fas-
cist şi legionar? Ambasada României a refuzat din acestă cauză să participe la evenimentul organizat de slovaci motivând că asocierea cu Şiugariu ar fi periculoasă mai ales în actualele condiţii geopo-
litice în care mişcarea de extremă dreaptă este în ascensiune în multe ţări europene. Ambasada României i-a speriat pe cei de la Primărie cu expunerea de mai sus şi i-a sfătuit că ar fi potrivit să gă-
sească un alt nume pentru pod. După ce le spuneţi asta, cum puteţi spune că decizia le aparţine?
A transmis MAE o informare către partea slovacă prin care îşi retrage afirmaţiile recunoscând că nu avea competenţă să le emită de la început? A reabilitat MAE imaginea lui Ion Şiugariu pe care în
mod stupid a şifonat-o în faţa slovacilor? Nici pomeneală!
„Pentru prevenirea unor situaţii care ar implica MAE pe subiecte ce pot excede sfera sa de competenţă, vor fi aplicate cu rigoare procedurile instituţionale interne. În acest sens, au fost transmise in-
strucţiuni tuturor misiunilor diplomatice ale României privind modul de relaţionare cu autorităţile locale din ţara de reşedinţă şi respectarea procedurilor de lucru misiuni – Centrala MAE. De aseme-
nea, Ambasada României de la Bratislava a primit instrucţiuni şi a fost avertizată să respecte strict procedurile de lucru aplicabile în astfel de situaţii.”
Concret ce înseamnă asta? Că până acum ambasadele, consulatele acţionau de capul lor şi nu ştiau cum trebuie să relaţioneze în raport cu autorităţile locale din ţările de reşedinţă? Că nu ştiau că trebu-
ie să respecte procedurile de lucru? E grav de tot dacă este aşa. Sau vreţi să spuneţi că modalitatea de relaţionare şi procedurile s-au schimbat după cazul Şiugariu? Ce instrucţiuni aţi trimis la Bratisla-
va şi aţi avertizat să fie respectate în situaţii asemănătoare? Au cumva legatură cu o consultare obligatorie a CNSAS sau INSHR în situaţii similare? Pentru fiecare român născut în primele decenii ale
secolului trecut se va cere o analiză competentă care să îl încadreze ideologic?
„Totodată, Ambasada României de la Bratislava a fost instructată să comunice Primăriei Brezno că MAE a solicitat punctul de vedere instituţiilor române competente şi că acesta va fi transmis imedi-
at ce va fi primit. De asemenea, Ambasada va comunica Primăriei faptul că nu este în competenţa sa să intervină în procesul decizional al autorităţii locale.”
MAE a transmis Primăriei Brezno şi faptul că a cerut o analiză competentă asupra situaţiei lui Şiugariu (de la INSHR...) şi că o va transmite Primăriei de îndată ce o va primi. Cum puteţi spune, dom-
nilor, în acelaşi timp, că Ambasada nu intervine în deciziile autorităţilor locale? Festivităţile ar fi trebuit să aibă loc în data de 28 august 2015. MAE pretinde că nu intervine în decizia autorităţilor dar
îi anunţă că la un moment dat le va trimite o analiză pe tema asta. MAE îi lasă pe slovaci să creadă că Şiugariu este posibil să fie legionar şi fascist până când „instituţiile competente” nu vor demon-
stra contrariul!
Şi ce ar trebui să facă între timp autorităţile de la Brezno? Să amâne sărbătoarea naţională a Zilei Insurgenţei Slovace până când CNSAS şi INSHR vor termina analiza? Să numească podul Ion Şiuga-
riu şi apoi să se trezească cu o analiză amănunţită despre fascismul şi antisemismul lui? Să decidă acordarea unui alt nume podului şi să primească ulterior un raport în care Şiugariu este considerat
nevinovat şi nelegionar?
Domnule Ministru Bogdan Aurescu, s-a cerut o lămurire în cazul unui abuz şi MAE prin răspuns a continuat să facă alte abuzuri. Nu am înţeles dacă şi cum va fi sancţionat personalul Ambasadei? Şi
nu mă refer aici doar la domnul Radu Coantă, care a scris corespondenţa. Domnia sa a scris cu acordul superiorilor. Am înţeles din răspunsul dvs. că Ambasada a acţionat de capul ei, dar vă rog să nu
aruncaţi toată vina în capul celui care a redactat emailul.
Domnule Ministru, MAE face o mare nedreptate şi INSHR. Introducând numele Institutului în acest răspuns îl implicaţi într-o problemă în care nu are competenţă şi cu care nu aveaţi de ce să îl asoci-
aţi.Creaţi în mod gratuit suspiciune asupra intenţiilor şi prerogativelor INSHR şi insinuaţi că acesta va da o sentinţă în cazul Şiugariu.
Domnule Ministru, nici nu îndrăznesc să vă cer un răspuns la toate întrebările pe care mi le-a ridicat comunicarea făcută de MAE. După răspunsul anterior mă tem că MAE ar raspunde prin alte noi
abuzuri. Timp de 70 de ani Ion Şiugariu a fost considerat erou atât de români cât şi de slovaci. Nu este posibil, nu este normal şi nu este moral să îi întinaţi memoria prin solicitarea unei analize com-
petente care să ne spună dacă a fost sau nu legionar, fascist sau dacă poate rămâne pe mai departe un erou al României şi Slovaciei.
Ce urmează Domnule Ministru? Cine urmează Domnule Ministru?

Cezarina Condurache

109
PROTEST din Slovacia pe adresa Ambasadei României în Cazul Ion Şiugariu. Poliţistul slovac Luboš Nepšinský din Brezno: Sovieticii pot avea eroi omagi-
aţi, Armata Română, nu?! http://www.ziaristionline.ro/2015/08/24/protest-din-slovacia-pe-adresa-ambasadei-romaniei-in-cazul-ion-siugariu-politistul-slovac-lubos-nepsinsky-din-brezno-
sovieticii-pot-avea-eroi-omagiati-armata-romana-nu/

Poliţistul slovac Luboš Nepšinský din Brezno (foto) care s-a implicat activ în ultimii ani, alături de directoarea Casei de Cultură Tăuții-Măgherăuș, Angela Miclea, în
organizarea omagierii poetului erou-martir Ion Soreanu Şiugariu, la împlinirea a 70 de ani de la moartea sa pe câmpul de luptă anti-hitlerist, şi, totodata, aniversarea a
70 de ani de la Insurecţia Naţională Slovacă, se arată preocupat de situaţia actuală incertă. El a scris Ambasadei României în Slovacia, care a reuşit să blocheze, mo-
mentan, ceremonia de la Brezno, prin intervenţia neavenită a unui Consilier politic analfabet, pe numele lui Radu Coantă, oferind MAE şi MApN o lecţie de demnita-
te naţională.

Iată mesajul acestuia, transmis şi doamnei Angela Miclea:

Stimate Doamnă Ambasador,


Mă bucur că fac parte chiar şi într-un mod mai redus şi mai puţin cunoscut din tot ceea ce se întâmplă în jurul cazului Ion Şiugariu zilele acestea. Sunt foarte intere-
sat de evoluţia situaţiei, mai ales şi pentru că, personal, sunt mereu în căutarea acelor lucruri şi informații care nu fac parte din propaganda oficială şi care ne sunt
servite, bucată cu bucată, drept “corecte politic”. Eu nu agreez acest curent, al opiniilor “corecte”.
Nu știu exact ce a fost Ion Şiugariu în acest sens dar știu doar că a fost unul dintre acei mulți soldați români (66.000) care s-au jertfit, răpuşi aici, pe pământ slovac,
pentru libertatea noastră. Adevărul pe care îl înţelegem noi este că el nu ne-ar putea da mai mult decât deja ne-a dat – el ne-a dat viaţa sa! Pentru aceasta merită
respect şi comemorare din partea noastră pe veci.

Locotentulul Ján Nálepka a fost militarul cu cel mai înalt rang și funcție din Armata Slovacă care a trecut în mod voluntar de partea gherilelor Armatei Roșii, ade-
rând de bunăvoie la lupta împotriva fascismului. Mort în timpul luptelor pentru eliberarea orasului Ovruč, în prezent în partea de nord a Ucrainei, el are acum o
Şcoală denumita după numele său în acest oraș. După moarte, Nálepka a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice, cea mai înaltă distincție militară din acel
moment a URSS. Cine dintre noi îşi permite să se întrebe ceva despre orientarea lui politică? Cine dintre noi a pus la îndoială denumirea Şcolii elementare după nu-
mele lui? Sigur că în momentul în care s-a decis ca numele școlii să devină Ján Nálepka erau destui alţi eroi care ar fi meritat acest lucru. Şi totuşi Şcoala îi poartă
numele. Un exemplu. Ion Siugariu nu merită acelaşi lucru? Eu cred că da.

Este în puterea noastră să facem ceva pentru o cauză bună. Aceasta este ceea ce trebuie să faceţi pentru ca să fie cinstită cum se cuvine memoria lui Ion Şiugariu şi a
tuturor ostaşilor Armatei Române.

Cu salutări,
Luboš Nepšinský

110
Mesajul doamnei Teresia Bolchiş Tătaru privind defăimarea lui Ion Şiugariu http://izvoarecodrene.blogspot.ro/2015/08/mesajul-doamnei-teresia-bolchis-tataru.html?spref=fb

Cine ne va mulțumi pentru toate aceste jertfe?

În a doua jumătate a lunii august, 2015, cu zile de caniculă, mediile ne–au adus o veste care ne-a îndurerat nelimitat, ne-a jignit și ne îngrijorează profund, pe toți cetățenii „de bună
credință” ai României, pe toți scriitorii și intelectualii de aceeași condiție de „spinare dreaptă” ceea ce inseamnă dragoste de ADEVĂR, PATRIE, PACE și DEMNITATE, bună înțe-
legere între oameni indiferent de etnie, concepții filozofice sau religioase, de respectare a ISTORIEI
Suntem profund mâhniți de aitudinea unor diplomați, politicieni români urmași ai nomenclaturii comuniste care nu cunosc adevărata Istorie a Românilor și care, din acest motiv refu-
ză onoarea și recunoștința ce i se face României de către poporul slovac, cu care noi cei din Nordul țării, Maramureș și Oaș avem multe puncte comune în istoria noastră. Atât în Ma-
ramureș cât și în Oaș, avem comunități de slovaci, de peste 300 de ani (poate și mai mult) de zipzeri, din regiunea pitorească Zips, din Slovacia și alte zone, Cașovia de exemplu, cu
care noi am trăit și trăim aici în bună înțelegere și respect reciproc. Avem până azi, în limbajul nostru popular, de aici, influența slovacă în întrebarea pe care o mai pun bunicii nepo-
ților seara înainte de culcare: noa, da, v’ați făcut ocinașele”sau: „făcutu-v’ați ocinașele”?Noțiunea în slovacă vine de la „Oteț nași”=Tatăl nostru” ceea ce la noi, la românii oșeni sau
maramureșeni s’a transformat într’o noțiune mai largă, generală, de „rugăciune”=„ocinașe”.
Din această zonă binecuvântată de Dumnezeu, „cu oameni fără pereche”! după vorba cântecului moroșan și cu o natură minunată, ca și cea din Zips, este poetul nostru erou Ion So-
reanu, din Tăuții Măgherăuș, cartier Băița, lângă Baia Mare, capitala județului Maramureș. Ion Soreanu, cu numele literar, Șiugariu și „Soare” după o poezie de-a sa în care implora
Cerul să’i dea „soare”.
„Soare era dotat cu o gândire și o sensibilitate deosebite, avea puterea de a pătrunde înțelesul destinului său, destin pe care și l-a intuit, dar niciodată nu s’a împăcat cu el, de unde
drama sufletească pe care o trăia aproape permanent, neliniștea și teama de singurătate. Avea nevoie de multă afecțiune, de căldură sufletească, avea nevoie să’i fiu mereu prezen-
tă. Cele mai triste și disperate rânduri le-a scris fiind departe de mine, în concentrările de la Ploiești sau Bacău și în final de pe front.” - notează Doamna Lucia Soreanu-Șiugariu
(n.1 dec. 1920), muza și neprețuita colaboratoare a poetului, în: „Însemnări din război, 1944-194, de Ion Șiugariu, Cuvânt înainte, Evocări, Postfață, Ediție îngrijită de Lucia Soreanu
-Șiugariu, Editura Gutinul, Baia Mare, 2014, scoasă cu ocazia Centenarului nașterii poetului, 6 iunie, 1914-6 iunie, 2014. Lucrarea este un fel de „Jurnal de front” schițat „sub ploaia
de foc” urmând ca „după terminarea războiului” acasă=în țară, în liniștea unei biblioteci, - liniște pe care, pe front și-o dorea atât de mult – să’l întregească și rescrie spre documenta-
rea a ceea ce a însemnat pentru el și Armata Română, războiul din Vest. Dar acest om, poet, critic literar, eseist și publicist, cu o viață și conștiință curată ca un crin, de o cultură en-
ciclopedică, de un rafinament spiritual deosebit și o sensibilitate aparte, după 70 de ani de la moartea sa de mare durere și pierdere pentru Țară, ajunge să fie defăimat de către niște
compatrioți obtuzi și iresponsabili.
În lucrarea citată, într’un moment de mare dramatism, pe frontul din Slovacia, pentru eliberarea orașului Brezno, în cel de al doilea Război Mondial, sublocotenentul în rezervă, Ion
Soreanu-Șiugariu se întreabă: Cine ne va mulțumi pentru toate aceste jertfe?
Se găsesc într’o localitate, Iablonca, joi, 18, ian.1945. Soare a scos oamenii din sat să sape gropi, să’și îngroape morții. Sunt mișcător de mulți. Îi vine să plângă. Au luptat eroic, ca
niște disperați și au murit eroic. Soare se întreabă: „cine ne va mulțumi pentru toate aceste jertfe?” Regimentul lui n’a luptat niciodată atât de „frumos”. Mor mereu, zilnic. Țara este
departe. Nu se mai gândește nimeni la ei. Mor singuri. Sunt pline cimitirele Ungariei (și ale Cehoslovaciei) de morminte românești.(...) „Regiunea e frumoasă, ca și la noi la Băița.
Dealurile răsună atât de profund când bubie tunul, atât de omenește trezite din somnul lor milenar. Ne-am urcat sus, pe unde n’au fost niciodată atâtea mașini, atâtea arme și tunuri.
Facem foc, frigem slănină la jăratec, povestim. Ești și tu(soția) pe undeva pe aproape.”
Iată că după 70 de ani, slovacii au aflat adevărul istoriei, ascuns lor și distorsionat de către sovietici, care în anii comunismului le-au spus slovacilor că singură Armata Roșie i-a
eliberat de fasciști. Nu li s’a amintit nici măcar cu o jumătate de vorbă că în această „glorioasă” armată, a fost înglobat un efectiv de 248.436 de români, care au eliberat, 1722 de sate
și 31 orașe slovace, că și-au lăsat viața pe frontul din Slovacia 66.000 de români dintre care doar 11.000 sunt înmormântați în cimitirul de la Zvolen, Monument Cultural, lângă Ban-
ska Bistriza, aproximativ la 75 km S-V de Polhora pri Brezno, unde a fost sfârtecat de schije, Ion Șiugariu, la 1 februarie 1945 și îngropat în Polhora în aceeași zi. Dar iată că Adevă-
rul iese la iveală, fără să vrea, ucigașii lui. Polițistul din Brezno, Lubos Nepso, cercetător în istorie și alții, l-au descoperit. În lumina acestui Adevăr Istoric, acești cercetători de con-
știință curată, vin, după 70 de ani, să’i dea răspunsul la dureroasa întrebare a lui Șiugariu.
Ca un gest de adevărată atitudine profund umană și creștină, de apreciere, respect și mulțumire „pentru jertfa lor” primăria orașului Brezno, a pregătit ca în preziua comemorărilor
organizate pe tot teritoriul Slovaciei( 29 August,2015)să fie dezvelită o placă comemorativă pe clădirea gării Brezno, deci în apropierea căii ferate unde l-a surprins moartea pe Ion
Șiugariu.

111
Subl.(r)Ion Soreanu-Șiugariu, n.6.6.1914 Băița/România, d. 1.2.1945 Brezno/Slovacia, soldat român, poet. Cetățenii orașului Brezno îi dedică recunoștința lor. Niciodată nu vom
uita. Onoare în memoria lui.
Iar podul de peste râul Hron, din apropierea gării Brezno, să primească numele Șiugariu.
Noi, scriitorii și intelectualii din Maramureș și locurile natale ale poetului, apreciem gestul cetățenilor orașului Brezno, ca un gest de deosebită recunoștință și onoare față de Româ-
nia și față de poetul erou Ion Șiugariu și prin el față de cei 66.000 de militari români jertfiți pe pământul Slovaciei vecine și surori, în același timp suntem îndoliați până la lacrimi
amare privind atitudinea de respingere a acestei recunoștințe a unor politicieni români, fosile ale comunismului.
Eu, Teresia Bolchiș Tătaru, alias (Cecilia Costin, numele bunicului meu din Tăuții Măgherăuș) cea care scriu aceste rânduri și care am publicat un prim volum, roman, din viața lui
Ion Șiugariu, semnat Cecilia Costin, iar acum avem sub tipar vol.II, intitulat: „Argat fără simbrie la cuvânt” din poezia „Ardealul” de Ion Șiugariu, nu am mandat să vorbesc în nu-
mele colegilor mei scriitorii maramureșeni, dar cunoscându-le sufletul, opinia și munca îmi permit să transmit mesajul și în numele lor, noi fiind o familie românească moroșană de
scriitori și ziariști care și în comunism ne-am apărat: „eu îmi apăr sărăcia și nevoile și Neamul” (Eminescu) dar nu ne-am vândut sufletul, nu o facem nici acum. În consecință, ne
permitem să spunem că avem încrederea că istoricii slovaci, primăria și cetățenii din Brezno își vor menține și păstra sentimentele lor sfinte, față de eroii jertfiți pentru libertate, ală-
turi de noi, care îi prețuim la fel.

Teresia Bolchiș Tătaru

25.08.2015:
Scrisoare din partea Luciei Şiugariu, soţia poetului-erou "Români, vă mulţumesc tuturor şi iertaţi o bătrână româncă pentru că încă mai crede în ţara sa"
http://www.cotidianul.ro/romani-va-multumesc-tuturor-si-iertati-o-batrana-romanca-pentru-ca-inca-mai-crede-in-tara-sa-266942/

Am primit din partea doamnei LUCIA SOREANU ŞIUGARIU, soţia poetului-erou Ion Şiugariu, în vîrstă de 96 de ani, o scrisoare emoţionantă, în care se adresează
tuturor românilor ce s-au solidarizat cu domnia sa în faţa abuzurilor funcţionarilor MAE care au împiedicat omagierea soţului său în Slovacia, locul unde, la numai 31
de ani, acum exact 70 de ani, soţul său a căzut pe cîmpul de luptă ca ofiţer al armatei române în războiul antifascist.
Doamna Lucia Soreanu Şiugariu ne-a trimis mai multe fotografii din albumul familiei, pe care vi le prezentăm ca pe adevărate documente istorice, căci ele oglindesc
pasaje din viaţa unui erou care şi-a dat viaţa pentru libertatea poporului său. Ion Şiugariu, aşa cum scrie în memoriile sale de război, a fost sfătuit de comandantul său
de pe front ca, din cauza unei boli dobîndite acolo, să fie trimis în spatele frontului, însă el a refuzat, rămînînd să lupte în continuare cu arma în mînă.
Ion Şiugariu şi Lucia s-au căsătorit în anul 1943, avînd ocazia să stea foarte puţin împreună din cauza războiului. De atunci, Lucia Şiugariu a rămas fidelă soţului său
şi, iată, după 70 de ani de la moartea sa, încearcă să-i păstreze vie amintirea. Vă prezentăm mai jos textul integral al scrisorii pe care ne-a trimis-o Lucia Şiugariu, căci
ea se adresează tuturor românilor.

„Dragi români,

Vreau în primul rând să vă mulţumesc pentru că,deşi eu sunt departe si Dvs aveţi atâtea probleme, v-aţi solidarizat atât de mulţi întru apăra-
rea memoriei soţului meu, poetul erou-martir Ion Soreanu Şiugariu, căzut pe câmpul de luptă anti-hitlerist, în Munţii Tatra, în urmă cu 70 de
ani şi considerat acum f"ascist"chiar de către cei care ar fi trebuit să-i omagieze jertfa: autorităţile statului român p" ost-revoluţionar".

Mulţumesc în primul rând gazetarilor, ca cei de la Cotidianul, care v-au împărtăşit din durerile şi umilinţa pe care sunt silită să le îndur,
acum, la cei 96 de ani ai mei, când văd că ţara pentru care soţul meu s-a jertfit este îndoită de a-i mai conferi numele podului din Brezno
după ce ţara pentru care a jurat credinţă până la moarte îi batjocoreşte memoria prin reprezentanţii săi nevolnici.

112
Înţeleg astăzi că soţul meu - al cărui nume, după cum vedeţi, îl port cu mândrie şi după 70 de ani de la sacrificiul său suprem - a fost condamnat la
moarte post-mortem, de data asta civilă, de un oarecare postator de pe aşa-zisa enciclopedie-online Wikipedia şi de un oarecare institut mai mult privat
decât public. Institut care se răfuieşte cu mari români ca Mircea Vulcănescu şi Nichifor Crainic, Petre Ţuţea şi Ion Gavrilă Ogoranu, şi care este solici-
tat acum chiar de către cei care l-au dezonorat deja, recte Ministerul Afacerilor Externe, să-şi dea cu părerea despre soţul meu: a fost sau nu a fost legi-
onar?

Soţul meu a fost înainte de toate român. Da, a fost naţionalist, din moment ce a condus Asociaţia Studenţilor Refugiaţi din Ardealul ocupat. Transilvanie
română în care el trebuia să intre cu paşaportul pentru a-si vizita părinţii, pentru ca în cele din urmă "aliaţii"hothyişti, criminali de evrei şi români deo-
potrivă, să-i interzică şi acest drept.
Constat cu tulburare că după ce a fost vânat de horthyişti, după şapte decenii soţul meu este vânat de urmaşii lor. Căci un român nu o să vâneze nicio-
dată un român, iar dacă se va găsi vreunul să facă aşa ceva acela nu se va mai numi român. În schimb, din câte aud şi citesc, criminali unguri de evrei
şi de români sunt omagiaţi şi cu străzi şi cu statui în România de azi.

Unui român, luptător pe frontul anti-hitlerist, îi este interzisă, în schimb, cuvenita omagiere. Cine poate să aibă interes să-i ştirbească memoria soţu-
lui meu şi să o maculeze mincinos şi chiar ticălos, inclusiv în afara ţării, oferind lumii imaginea unui stat bolnav, cu grave dereglări, de ordin pato-
logic-instituţional, dacă a ajuns să-şi conteste la nivel internaţional până şi eroii? Ce va mai urma? Să fie dezgropaţi eroii Armatei Române căzuţi la
Stalingrad pentru a fi împuşcaţi a doua oară în curtea Institutului Elie Wiesel, cum spunea un ziarist, pentru că au luptat pentru dezrobirea Basarabiei
sub "criminalul"Antonescu? Dar cine l-a făcut "criminal de război"? Nu cumva URSS? Dar mai există URSS? Cine ştie? Pentru unii, probabil că da. Eu
cred că trebuie să ne aşteptăm la orice, dacă un erou ca soţul meu, decorat de Regele Mihai cu Coroana României cu spade în gradul de Cavaler şi cu
panglică de Virtute Militară a ajuns să fie scos din raclă şi profanat în piaţa publică de devoratorii de cadavre ai "post-comunismului", corbii noilor regi-
muri. Corbii... Dacă memoria nu mă înşeală, aşa se numeau şi nişte dosare de prin '89 - '90. Mă mir că Regele Mihai nu e el însuşi arestat în baza Legii
lui Elie Wiesel. Nu a stat la masa cu "criminalul"? Chiar dacă l-a trădat, nu a stat înainte la masă şi cu legionarii iar apoi şi cu comuniştii? Nu sub el s-au
dat legi antisemite şi nu sub el au fost arestate, apoi, elitele ţării, şi judecate ca la abator de "Tribunalele Poporului"? Să fie arestat! Domnul Ponta, şeful
direct al domnului Florian de la Institutul cu pricina, ce părere are: să fie sau să nu fie arestat Regele Mihai? Este, desigur, o ironie. Istoria trebuie să
judece, nu noi să judecăm Istoria.

Soţul meu nu a fost legionar. Dar dacă ar fi fost, ca milioane de alţi tineri români - dintre care mulţi au murit pe front, iar alţii prin munţi şi închi-
sori -, atâta timp cât nu ar fi fost condamnat pentru nici o faptă reprobabilă cum ar fi putut fi condamnat peste 70 de ani, fără putinţa de a se mai
apăra, sub acuza de " duşman al poporului - bandit legionar" ? Condamnare în masă au mai făcut-o doar naziştii cu evreii şi bolşevicii cu naţiunile pe ca-
re le-au subjugat. S-au reînfiinţat lagărele naziste şi "Tribunalele Poporului"? “Eram obsedaţi de ideea unei afirmări europene a culturii româneşti“ scria
Vintilă Horia despre soţul meu şi generaţia sa de la G " andirea"lui Nichifor Crainic. Acesta să fie e"xtremismul"lui, a" firmarea europeană a culturii româ-
neşti"? În urmă cu 46 de ani, Zaharia Stancu îi scria soacrei mele, blânda ţărancă româncă Floarea Şugar, care-şi donase casa pentru a o transforma în
Muzeu al comunităţii, pentru fiul său. În calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, Zaharia Stancu îşi exprima „înalta preţuire"faţă de
"jertfa poetului Ion Şiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist” afirmând că „mama care a dat naştere şi a crescut un asemenea fiu, dăruit ţării până în
ultima sa clipă de viaţă, împarte cu fiul-erou gloria şi recunoştinţa ce li se cuvine deopotrivă”.

113
Iată că "gloria şi recunoştinţa"ce i se cuvin poetului erou-martir Ion Şiugariu sunt întinate azi în mod voit provocator şi profanator. Văzută de departe, această situa-
ţie defăimătoare pentru întreaga României pare să fie cusută cu mână straină. Ministerul Afacerilor Externe, din partea căruia nu am primit nici o scuză până acum,
dar în schimb mi s-a comunicat că la Protestul meu către ministrul Aurescu mi se vă răspunde î"n termenul prevăzut de lege", are datoria să repare, prin toate mijloa-
cele, această "gafă diplomatică".

Pentru onorarea memoriei soţului meu la Brezno, înainte ca autorităţile să ia această decizie, s-au zbătut timp destul de lung oameni inimoşi ca Angela Miclea de
la Casa de Cultură Tăuții-Măgherăuș sau poliţistul slovac Luboš Nepšinský. Familia noastră a tresăltat de bucurie la auzul veştii omagierii. Eu însămi, la cei 96
de ani ai mei, trecuţi mai mult prin vifor decât prin alizeu, am aşteptat cu înfrigurare acest moment culminant pentru vârsta mea. Cum va spăla statul român
această "gafă"pentru a nu se înscrie ca un sacrilegiu în istoria României? Nu în ultimul rând, mă întreb unde este Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, a cărui
existenţă este strict legată de eroi ca soţul meu? Unde este Ministerul Apărării Naţionale, al cărui ostaş a fost soţul meu, până la moarte. Dacă nu sunt în stare să-i
apere pe eroii... morţi, pe cine vor reuşi să apere?
Mai sunt doar câteva zile până pe 28 august, ziua când ar trebui să fiu la Brezno, alături de fraţii mei români şi slovaci, pentru a-mi sărbători soţul de care am fost
despărţită în plină dragoste imensă, la 26 de ani, dragoste purtată până azi, nestinsă, timp de şapte decenii. "Pe cât de mult Paradisul căutat se pierdea în ceţurile
nesfârşitelor întinderi, pe atât creştea în mine râvna de a ajunge acolo", scria soţul meu în 1942. Încă mai sper! Bărbatul meu a murit în picioare, dând ordine, după
ce refuzase să fie dus în spatele frontului, în ciuda unei boli care-l măcina. Cum am putea noi să părăsim frontul? Români, vă mulţumesc tuturor şi iertaţi o bătrână
româncă pentru că încă mai crede în ţara sa, fie ea cea de aici de pe pământ sau cea din Ceruri.

Am fost, sunt şi ramân Lucia Soreanu-Şiugariu, soţia poetului Erou Ion Şiugariu, pentru Iubire şi Adevăr.
Aachen, 23 august 2015”

Fotografiile de mai sus, ca şi cele care urmează, fac parte din albumul de familie, în care Lucia Soreanu Şiugariu apare alături de soţul său, în scurta perioadă cît au
putut să fie împreună, sau la manifestările omagiale din anii trecuţi, cînd Lucia Şiugariu încă nu-şi imagina că soţul său va fi declarat „fascist”.

Ultimele informaţii, neoficiale, însă, venite din Slovacia ne spun că autorităţile din Brezno, la sugestia Ambasadei Române, condusă de Steluţa Arhire, însărcinatul cu
afaceri al Ambasadei, ar fi renunţat deja să dea numele noului pod după cel al lui Ion Şiugariu, care, la 1 februarie1945, a murit chiar în acel loc, în timpul unui bom-
bardament al armatei fasciste!
În acest fel, la manifestările din 28 august, cu ocazia Zilei Insurecţiei Slovace, delegaţia României, condusă de Valeriu Zgonea, preşedintele Senatului, va trebui să
suporte ruşinea generată de Ministerul de Externe al României, prin reprezentanţii săi în Slovacia! În mod ciudat, încă nu au exprimat un punct de vedere nici Klaus
Iohannis, preşedintele României, care are atribuţii de politică externă, nici Victor Ponta, prim-ministrul ţării, în subordinea căruia se află MAE, condus de Bogdan
Aurescu, şi nici Mircea Duşa, ministrul Apărării Naţionale, deşi este vorba de dezonorarea unui erou al României, căzut pe frontul de luptă în războiul împotriva ar-
matei germane!

Ion Spânu

27.08.2015: Se ridică Maramureşu’ pentru Ion Şiugariu: Bătu-v-ar Dumnezeu să vă bată! Articolul pentru care a fost condamnat la moarte civilă poetul erou-martir: „Destin catedralic” http://
www.ziaristionline.ro/2015/08/27/se-ridica-maramuresu-pentru-ion-siugariu-batu-v-ar-dumnezeu-sa-va-bata-articolul-pentru-care-a-fost-condamnat-din-nou-la-moarte-poetul-erou-martir-destin-
catedralic/

28.08.2015: Cum a murit eroul-martir Ion Şiugariu, poetul ucis întâi de hitlerişti şi a doua oară de bolşevicii de la MAE şi “Elie Wiesel”. Scrisoare In Memoriam, la data când urma să fie aniversat la
Brezno http://www.ziaristionline.ro/2015/08/28/cum-a-murit-eroul-martir-ion-siugariu-poetul-ucis-intai-de-hitleristi-si-a-doua-oara-de-bolsevicii-de-la-mae-si-elie-wiesel-scrisoare-in-memoriam-la-
data-cand-urma-sa-fie-aniversat-la-brezno/
114
Ambasada României din Slovacia, MAE şi “Elie Wiesel” au reuşit să profa- de sub jugul fascist.
neze memoria lui Ion Şiugariu. Primăria din Brezno a decis: podul unde a
murit poetul-erou NU îi va purta numele. EXCLUSIV http:// Ambasada României a transmis un răspuns halucinant, în care se exprimă rezerve faţă de
www.ziaristionline.ro/2015/08/28/ambasada-romaniei-din-slovacia-mae-si-elie-wiesel-au-reusit-sa această iniţiativă, întrucît poetul este asociat cu „mişcarea fascistă”, de fapt legionară,
-profaneze-memoria-lui-ion-siugariu-primaria-din-brezno-a-decis-podul-unde-a-murit-poetul-erou asociată şi ea cu crimele de război. (documentele pe Cotidianul.ro)
-nu-ii-va-purta-numele-exclusiv-dan/
În cursul acestei dimineți surse din Primăria Brezno mi-au confirmat telefo-
Surse din Primăria Brezno (Slovacia) mi-au confirmat telefonic faptul că autorități- nic faptul că în data de 28 august 2015, data la care orașul Brezno va sărbători ridi-
le locale au decis ca până la urmă un pod din apropierea centrului orașului să nu carea la luptă împotriva fascismului, o sărbătoare națională în Slovacia, nu se va
poarte numele eroului român Ion Șiugariu, așa cum s-a dorit inițial. Oficial, decizia mai oficializa denumirea podului din apropierea centrului orașului cu numele poe-
a fost luată la dorința locuitorilor din Brezno care doresc ca podul să poarte numele tului-erou Ion Șiugariu, mort lângă acest pod.
unui erou slovac.
Oficial, decizia Primăriei din Brezno vine după ce mai mulți locuitori din Brezno și-au
exprimat dorința ca podul să poarte numele unui erou slovac. Primăria din Brezno și-a
exprimat dorința de a comemora jertfa soldaților Armatei Române în alte moduri. Primă-
ria din Brezno nu deține informații cu privire la simpatiile politice ale poetului-erou Ion
Șiugariu. Surse din Primăria Brezno m-au asigurat în repetate rânduri de respectul pe care
cetățenii din Brezno îl au față de jertfa ostașilor români.

Personal, nu pot să nu remarc faptul că Primăria din Brezno nu a vrut să fie parte a
unui scandal provocat de Ambasada României la Bratislava. Din corespondența
purtată de Primăria Brezno și Ambasada României (documente aici) reiese foarte
clar faptul că Primăria din Brezno era decisă (nu era doar o propunere) să denu-
mească acel pod cu numele poetului-erou Ion Șiugariu dar după reacția Ambasadei
României la Bratislava și declarașarea întregului scandal a decis să se retragă
învocând dorința cetățenilor din Brezno.

Atitudinea nedemnă de un diplomat și profund antiromânească a angajatului Ambasadei


României la Bratislava care l-a acuzat pe Șiugariu de fascism, profanându-i astfel memo-
Tînărul poet Ion SOREANU-ŞIUGARIU s-a născut pe 6 iunie 1914 la Băiţa, Tăuţii- ria, a dus la anularea unui gest de respect față de jerfta poetului-erou Ion Șiugariu. Modul
Măgherăuş, şi a murit pe front, la numai 31 de ani, în ziua de 1 februarie 1945, pe po- în care a acționat acest individ, fără a-și proba afirmațiile, ar trebui să aibe consecințe
dul de pe rîul Hron de la intrarea în localitatea Brezno, Slovacia. Făcea parte din arma- asupra carierei sale.
ta română de eliberare cu care a intrat în oraşul slovac şi se ocupa de aprovizionarea cu
muniţie şi hrană. În urma soldaţilor români veneau şi trupele ruseşti, însă Ion Şiugariu a Din păcate însă, ministrul Bogdan Aurescu a refuzat până în acest moment să acționeze
căzut secerat de gloanţe chiar pe podul de peste rîul Hron. cu demnitate. Deși a recunoscut oficial faptul că Ambasada României la Bratislava a acți-
onat contar normelor diplomatice în acest caz (detalii aici), ministrul Aurescu nu a acțio-
Primăria din Brezno s-a gîndit ca, în semn de recunoştinţă pentru jertfa sa, podul pe care nat în spiritul diplomației și al legilor și nu i-a sancționat până în acest moment pe cei
a murit să poarte numele „Ion Şiugariu”, iar pe o clădire aflată în imediata vecinătate să vinovați. Modul în care Ministerul Afacerilor Externe a implicat Institutul ”Elie Wie-
fie pusă o placă comemorativă. Propunerea a fost făcută de Excelența Sa domnul Jan sel” în acest caz îl descalifică însă complet pe ministrul Bogdan Aurescu, conchide cu-
Gabor, ambasadorul Republicii Slovacia la București. În acest sens, a fost trimisă noscutul activist pentru drepturile omului.
o scrisoare către Ambasada României din Slovacia, în care Primăria din Brezno se arată
onorată să comemoreze sacrificiul eroului român Ion Şiugariu pentru eliberarea Slovaciei Dan Tanasă

115
116
Subsemnatul OCTAV BJOZA, în calitatea de Preşedinte al AFDPR, îmi exprim îngrijora- 30.08.2015:
rea faţă de escaladarea unor discuţii păguboase pentru toată lumea şi mai ales pentru istoria Fabrica de legionari (4) https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2015/08/30/fabrica-de-
recentă a României, cu referire la Legea nr.217/2015, care alătură legionarismul nazismului legionari-4/
şi fascismului.
Fără a avea studii de specialitate realizez că legea se aseamănă foarte mult cu cele apărute Din nou despre „cazul” poetului erou Ion Siugariu – povestea merge mai departe –
pe la începutul anilor 1950. Este regretabil faptul că unii parlamentari întocmesc proiecte asa parcă se spune. Punct si de la capăt, pentru că istoria noastră recentă este o po-
de legi, fără a-i cunoaşte şi discuta cu cei despre care se face vorbire în acestea. veste fără sfârsit, vorba mafiotilor. Vom începe cu sfârsitul, respectiv comunicatul
Proiectul de lege trebuia supus dezbaterii publice înainte de a fi votat în Parlament şi nu MAE, transmis Dnei Lucia Soreanu – Siugariu, în data de 28 august a.c., în „termen
după ce a devenit lege, cum vedem că se întâmplă azi în presa scrisă, televizată sau pe inter- de 30 de zile” deci, termenul prevăzut de lege – pentru că nu-i asa? MAE actionează
net. în cadrul prevăzut de lege, sau asa ar trebui. Problema este că exact atunci când ar
Din capul locului sesizăm că legea prezintă mai multe ambiguităţi, fiind interpretabilă, ast- trebui să respecte legea, ne-functionarii MAE se socotesc mai presus de ea, pentru că
fel încât oricine poate deveni victimă, fiind la „cheremul” oricărui procuror sau judecător, nu-i asa? legea e pentru noi, astia prostii, pulimea, patibularii, cum „delicat” se ex-
urmare a vreunei sesizări, fie ea chiar anonimă. prima dl. Patapievici. Pentru început să vedem ce spune comunicatul, nu înainte de a
Legea este în contradicţie flagrantă cu Constituţia României, atunci când vorbim de liberta- face observatia că acesta a fost dat publicitătii exact în ziua în care autoritătile slova-
tea de exprimare a cetăţeanului. ce urmau să desfăsoare ceremonia de atribuire a numelui eroului poet Ion Siugariu,
Surprinde la modul cel mai neplăcut faptul că Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională podului peste râul Hron, recent reabilitat, pod în apropierea căruia poetul a fost grav
nu s-au autosesizat de aceste aspecte. Desigur că tăcerea învinovăţeşte cele două instituţii. rănit de explozia unui proiectil de artilerie, încetând din viată după câteva ore. Pentru
Constat cu tristeţe cum legea în cauză a declanşat un efect invers, nedorit de nimeni. început să spunem că acest comunicat are două părti, prima cu referire la recentul
Rezistenţa anticomunistă din România a fost dintre cele mai dure şi longevive din lumea incident si modul în care MAE a înteles să „rezolve” situatia, si a doua cu măsurile
comunistă europeană. Ea trebuie privită ca un „întreg”, nediferenţiind-o pe criterii politice, preconizate de minister în vederea „sanctionării” celor care s-au făcut responsabili
etnice sau culte, predominant fiind spiritul de jertfă pentru patrie şi tricolor. de situatia creată. Comunicatul acum, citez ideile mai importante :
Mă întreb dacă nu noi, foştii deţinuţi politici, suntem cei mai autorizaţi să ne desemnăm Având în vedere că o fundamentare a temei de faţă poate fi realizată doar de
cine să ne fie sfinţii, eroii şi cetăţenii de onoare? institutiile cu atributii în domeniu, Centrala MAE a solicitat informatii si puncte de
De curând, în Parlamentul României, a avut loc un simpozion internaţional intitulat vedere pertinente, conform competentelor acestora, următoarelor institutii: Institutul
„PODURILE TOLERANŢEI”, în organizarea etniei evreieşti, la care am participat şi eu National pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (răspuns trans-
cca două ore. Se vorbea foarte frumos despre toleranţă, iubire, iertare. În timp ce noi am fi mis MAE la data de 24 august 2015), Institutul National pentru Studiul Totalitaris-
dorit un dialog preventiv-constructiv, ni se oferă în schimb aroganţă şi vigilenţă exacerba- mului al Academiei Române (răspuns transmis MAE la data de 24 august 2015),
tă!! Oficiul National pentru Cultul Eroilor din Cadrul MApN (răspuns transmis MAE la
Desigur şi Legea nr.217/2015 este perfectibilă prin amendarea ei de către legiuitori. data de 26 august 2015), Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii
Cu această ocazie, cer cu fermitate trecerea în aceeaşi lege, a comunismului „ilegitim şi (care a aprobat consultarea dosarului la data de 27 august 2015).
criminal” alături de nazism, fascism şi legionarism. Câteva observatii acum, nu înainte de a remarca „limba de lemn” în care este redac-
Să fi uitat parlamentarii că regimul comunist a săvârşit cele mai abominabile crime asupra tat textul – foarte posibil de către un „fost” cu „grade” pe umăr – la vremuri noi, tot
acestui popor, milioane de cetăţeni români având de suferit? noi, tovarăsi! Înainte de a vedea ce atributii au respectivele institutii conform legii,
Aşa cum holocaustul comis asupra etnicilor evrei este recunoscut şi asumat, desigur în ci- orice om de bun simt îsi pune întrebarea – asta trebuia oare să facă MAE? Nici vor-
frele sale reale, să procedăm asemenea şi atunci când vorbim de români, maghiari, germani bă! Autoritătile slovace deciseseră deja ca podul peste râul Hron să poarte numele
şi alte etnii. poetului erou Ion Siugariu, făcând doar invitatia la ceremonie a unui reprezentant al
Doresc ca istoria recentă a României să nu fie mutilată, ci să rămână aşa cum am făcut-o ambasadei. Invitatia trebuia doar acceptată sau declinată. Atât. Am văzut în episodul
noi! cu pricina, cum dl. Coantă, secretar 2 de ambasadă, depăsind în mod grosolan
atributiile prevăzute de lege si regulamentele MAE în vigoare, a afirmat despre poet
Pe marginea Legii nr.217/2015, conducerea AFDPR îşi va exprima un punct de vedere că ar fi fost „în tineretea sa, asociat cu miscarea fascistă din România”, adăugând si
oficial cu ocazia celui de al XXII-lea Congres care va avea loc la Rm. Vâlcea în zilele alte amănunte, respectiv „Miscarea Legionară, al cărei lider a fost condamnat mai
de 28-29 august 2015. târziu pentru crime de război”, exprimând rezerve privind participarea si implicit
Preşedintele AFDPR, Octav Bjoza „asocierea” părtii române cu acest eveniment, asta evident, în contextul recentei legi
217/2015.
117
Că omul nostru a luat-o pe arătură, asta am văzut deja, că a făcut asta „cu voie de la stăpânire” asta va stabili ancheta în curs – nu mă interesează – mai mult ca sigur, conform
„obiceiului pământului” va fi găsit un acar Păun, urmând ca gasca neo-cominternistă din MAE să rămână pe pozitii. Nu mă interesează, nici nu am ce face, chestia asta se rezolvă
prin votul la alegerile parlamentare, problema e că astfel de politruci neo-bolsevici se găsesc în toate partidele, si nu cred că vom scăpa prea repede de această adevărată „lepră” –
chiar si asa, schimbarea dacă e să vină, va veni tot de la Washington, atunci când acesta va binevoi să constate că lucrurile au luat-o mult prea serios razna. Întrebarea pe care o pun
din nou este dacă asta trebuia oare să facă MAE? Nu, nici vorbă! Ci doar să repare gafa monumentală făcută de functionarul ambasadei, printr-o scrisoare trimisă imediat
autoritătilor slovace, declinându-si orice competentă în acest caz, subliniind totodată că datorită incompetentei acestui functionar, ca si a superiorilor săi, care după cum vedem ajun-
ge până sus, în vârful piramidei, la însusi ministrul de externe, s-a ajuns la o situatie regretabilă, cu scuzele de rigoare. Atât si nimic mai mult. Ce face însă conducerea ministerului?
– apelează la o serie de institutii ale statului – doar-doar or găsi vreo „urmă de legionarism” în biografia poetului, care să justifice cumva actiunea ne-functionarilor ambasadei, si să
le scape pielea, evident.
Apoi se pune problema dacă respectivele institutii sunt abilitate de lege să dea astfel de „verdicte”. Primul pe listă, după cum se vede, este INSHR „Elie Wiesel”, si nu tocmai întâm-
plător, dat fiindcă se urmăreste, sfidând Constitutia si legile tării să se creeze astfel o „jurisprudentă” în domeniu, pentru ca ulterior, prin legi „organice” să i se atribuie acestuia posi-
bilitatea de a da astfel de verdicte. Pe moment însă să vedem ce spune legea, citez de pe situl institutiei, la cap. obiect de activitate :
Institutul are ca obiect de activitate identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea si publicarea documentelor referitoare la Holocaust, în rezolvarea unor probleme stiintifice, precum
si elaborarea si implementarea de programe educationale privind acest fenomen istoric.
Un institut de cercetare în domeniul istoriei deci, având drept unic scop cercetarea stiintifică. Atât si nimic altceva. Chiar dacă imediat sunt enumerate pe larg obiectivele urmărite
prin activitatea institutiei (pct. a-k), nici unul nu precizează că institutia ar fi abilitată prin lege de a da astfel de verdicte. Sigur, se poate pune problema dacă poetul nu a participat
cumva la anumite actiuni prevăzute de legea 217/2015, dat fiindcă eroul nostru a plecat pe front în 1943, fiind sub arme până la decesul său survenit în data de 1 februarie 1945. Nu,
nici vorbă – si chestiunea asta ar trebui să o stie oricine a „luat” bacalaureatul, nu este si cazul politrucilor din MAE, anume faptul că pentru crime de război au fost condamnati doar
membrii „lotului Antonescu”. La care se mai adaugă Nicolae Ceausescu. De asemenea, si cei condamnati în procesul „Pogromului de la Iasi”, ca si cei condamnati în procesul legat
de represaliile de la Odesa, toti militari de carieră. Strict acestia – este singurul caz în care se poate aplica legea 217/2015. Oricine altcineva nu se încadrează în prevederile acestei
legi. Deci problema era simplă, procedând prin eliminare, o putea rezolva orisice absolvent de bacalaureat. Sigur, astăzi este clar că aceste procese au avut numeroase vicii de proce-
dură, bunăoară Ceausescu a fost condamnat în baza informatiei că fuseseră ucise 60,000 de persoane, apoi o parte din cei condamnati în procesul „Marii Trădări Nationale” au fost
absolviti de unele din capetele de acuzare, în lumina noilor documente apărute, dovadă că aceste procese nu au fost 100% corecte si echitabile, dar în fine, repet – deciziile
judecătoresti luate atunci sunt în vigoare, iar persoanele în cauză sunt singurele care pot face obiectul legii 217/2015. INSHR nu are si nu poate avea astfel de atributii, în primul rând
pentru că nu are de ce – cei condamnati în temeiul prevederilor Legii 217/2015 se pot număra pe degete si ar trebui să-i stie oricine. Sigur, se poate spuns că încă de la înfiintare,
INSHR, prin persoana dlui Alexandru Florian, care abuzând grosolan de functia ocupată, a dat si dă în continuare verdicte cu caracter abuziv-speculativ unor personalităti ale culturii
noastre interbelice, încercând în acest fel să le atace memoria în mod abuziv si deliberat, dar nu asta este problema. Dl. Alexandru Florian, dacă are astfel de probleme, nu are decât
să se adreseze justitiei, la fel si rudele si urmasii celor intrati în vizorul dânsului. Numai justitia poate da verdicte în astfel de cazuri. Problema este că se procedează pe ocolite, prin
adevărate linsaje mediatice si prin depăsirea atributiilor prevăzute de lege, exact asa cum s-a procedat în cazul recentului scandal mediatic legat de memoria poetului erou Ion
Siugariu.
La fel este si cazul celorlalte institutii solicitate să dea un răspuns la întrebările ce chinuie mintea ministrului de externe, respectiv CNSAS si Institutul National pentru Studiul Tota-
litarismului al Academiei Române. Ce treabă poate avea CNSAS, dat fiindcă Securitatea s-a înfiintat după moartea poetului, sau cu Institutul National pentru Studiul Totalitarismului
al Academiei Române, dat fiindcă PCR s-a instalat la putere după moartea poetului? Apare ca evident că MAE a căutat prin această cerere să găsească oarece „urme de legionarism”
în biografia poetului, dat fiindcă Securitatea a mostenit arhiva fostei SSI, care după cum vom vedea, a „bricolat” si alte dosare de „legionarism” unor mari personalităti precum Mir-
cea Eliade, după cum vom vedea mai târziu. Sigur, procedeul este detestabil în sine, dat fiindcă mai întâi detractori animati de interese obscure lansează o acuzatie nefondată, dovezi-
le urmând a fi „fabricate” ulterior. Dovadă că fosta Securitate e mai vie si mai palpabilă ca oricând, în scenă intrând acum progeniturile fostilor tartori comunisti, pentru că nu-i asa?
Sângele apă nu se face, măi tovarăsi! Sau aschia nu sare departe de trunchi, cum vreti Dvs.
Astea fiind zise, să revenim la comunicatul MAE, citez: Documentarea realizată de către MAE, inclusiv prin răspunsurile primite din partea institutiilor solicitate, a evidentiat exis-
tenta unor informatii care indică simpatiile politice legionare ale poetului Ion Şiugariu (cetăteanul român Ion Soreanu). Din elementele primite nu a rezultat însă faptul că Ion
Siugariu a fost membru al Miscării Legionare sau că ar fi fost condamnat pentru crime de război sau genocid. Toate aceste elemente au fost transmise, cu titlu informativ,
autoritătilor locale din Brezno, prin intermediul Ambasadei României la Bratislava.
Edificator, nu? I-auzi frate! Ce au toate astea cu Primăria din Brezno, asta doar MAE stie. Exact cât unealta împungător-penetratoare cu prefectura de Dubăsari! Ce-s alea „simpatii
politice legionare”, stimabililor? De ce nu ati băgat în atasament si „Cărticica sefului de cuib”, în format pdf, ca să se lămurească pe deplin si autoritătile slovace cum devine chestia
asta cu „simpatiile legionare”? Sigur, se poate presupune că dânsii au făcut aceste afirmatii în mod „preventiv”, pentru momentul ce va veni cu sigurantă, asta este cert, în care pe
118
actul de identitate, pe zgarda fixată în jurul gâtului sau pe cipul implantat, va fi scris de exemplu, dacă nu cumva vecinul de la 7 a avut legionari în familie. Este un vis urât dar care
va fi transformat cât de curând în cea mai neagră realitate, dacă nu luăm măsuri, evenimentele din ultimele zile mă îndreptătesc să cred că este doar începutul unei noi campanii de
„epurare”, asa cum nu a cunoscut România decât în epoca comunistă. Se trece cu plugul prin cimitirele eroilor de război, se face din istoria recentă un subiect tabu, se rescrie perma-
nent istoria recentă conform comandamentelor „corectitudinii politice”, se bagă pumnul în gura istoricilor, si câte si mai câte. Toate acestea în functie de comandamentele Noii Or-
dini Mondiale, la „butoanele” căreia stau Reptilienii, marii păpusari ai istoriei. Normal era să se repare gafa monumentală făcută de functionarul ambasadei, arătând că acesta nu
avea astfel de atributii si că afirmatiile făcute de acesta sunt false. Cu scuzele de rigoare. Atât si nimic mai mult. Prin acest comunicat, dl. ministru nu dovedeste decât „unire în cuget
si simtiri” cu dl. Coantă. Că se anuntă o anchetă la ambasadă, nici că mai contează, dat fiindcă răul a fost făcut deja, si, după cât se vede, persistă. Vreo scuză fată de văduva poetului
– nici vorbă! normal – e si asta în spiritul respectului fată de cetătenii care i-au cocotat în functii unde taie frunză la câini fiind recompensati cu lefuri „grase” – de-aia s-a murit la
revolutie! Mai mentionez că singura institutie în drept să dea un astfel de verdict este Oficiul National pentru Cultul Eroilor din Cadrul MApN, restul nu aveau de ce să fie consulta-
te, mai ales INSHR. Punct!
Cum spuneam si în postul anterior dedicat poetului, până la urmă, din păcate, Primăria din Brezno a renuntat să atribuie numele poetului podului peste râul Hron. Manifestările co-
memorative festive au avut loc exact în ziua în care a fost dat comunicatul MAE, alaltăieri, în 28 august, festivităti la care au participat si reprezentanti ai statului român. Ceea ce este
cert este că numele poetului erou Ion Siugariu nu a mai fost atribuit podului. Astfel, MEMORIA POETULUI A FOST STEARSĂ, cel putin în parte. Dar este doar începutul unei
actiuni mult mai ample după cât se vede. De ce oare să fi mentionat comunicatul MAE pretinsele „simpatii politice legionare” ale poetului, dacă nu în vederea unei desfiintări viitoa-
re, o stergere totală si definitivă din memoria colectivă? Va urma, mai mult ca sigur, dat fiindcă „verdictul” MAE a avut un caracter oficial, oficializare realizată prin circuitul MAE-
INSHR-CNSAS, da! să nu vă mire dacă INSHR va solicita în urma acestui comunicat desfiintarea casei memoriale Ion Siugariu, urmărind stergerea totală si definitivă a memoriei
acestuia. Nu oare acelasi lucru s-a întâmplat acum câteva zile, când dl. Alexandru Florian sustinea la tv despre Petre Tutea că nu este obligatoriu să fi „făcut” ceva, din moment ce a
sustinut „prin idei” Miscarea Legionară? Care este distanta între a sustine „prin idei Miscarea Legionară” si „simpatiile politice legionare” ale poetului? informatie venită probabil
via INSHR. Nu are rost să ne facem iluzii. Problema este că pe termen scurt EI AU CÂSTIGAT. Oare nu acesta este rezultatul? Ba da! Este la vedere. Dincolo de toate aceste aspec-
te ale scandalului mediatic, rezultatul este clar – podul peste râul Hron nu va purta numele poetului, iar comunicatul MAE „certifică” cu claritate „simpatiile politice legionare” ale
acestuia. Nu numai atât, dar vor câstiga si în continuare. Vă spun eu cum – câteva declaratii timide ale dlui Florian vor fi focosul, amorsa, cum vreti Dvs., va urma o campanie medi-
atică ingenios orchestrată la care se vor ralia imediat cercurile sorosiste, seculariste, pro-LGBTQ, ecologistii si altii, toti lătrăii corectitudinii politice din mass-media, si casa memori-
ală „Ion Siugariu” va fi desfiintată, chiar si sub pretextul lipsei de fonduri. Este procedeul îndelung verificat de bolsevici. Nimic nou sub soare! Rămâne de văzut PÂNĂ CÂND?
Până când va suporta acest popor să fie călcat în picioare? Păi răspunsul l-a dat fără să vrea chiar dl. Cioantă. Totul depinde de situatia geo-politică actuală. Care se poate schimba
oricând, după cât se vede zilele acestea – vezi milioanele de migranti musulmani care asaltează vestul Europei. Iar când această situatie va bascula, fiti siguri că toti acestia vor fi
chemati să dea socoteală în fata legii.
Revenind la comunicatul MAE, cum spuneam mai înainte, singura institutie abilitată legal să dea un verdict în acest caz este Oficiul National pentru Cultul Eroilor din Cadrul
MApN, care are în evidentele sale toti soldatii si ofiterii români căzuti pe câmpul de luptă. Această institutie a dat deja un răspuns oficial încă în 2012 dnei Angela Miclea de la Casa
Orăsenească de Cultură din Tăutii-Măgherus, în legătură cu poetul erou Ion Siugariu, citez: Ion Soreanu – Siugariu este înregistrat ca erou al armatei române, confirmîndu-se că a
decedat „în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei în cel de-al Doilea Război Mondial”, si este înmormântat în Cimitirul de onoare al eroilor din Zvolen, Slovacia, care este „cea
mai mare necropolă de război românească de peste hotare, fiind declarat, în anul 1963, monument cultural”!
QED. Un simplu mail către această casă de cultură si situatia era rezolvată, fără să fie nevoie de acest scandal, ca si de consecintele ulterioare pentru memoria poetului, stati linistiti!
toate aceste hiene necrofage din MAE, împreună Câteva consideratii acum, pentru că orice om de bun simt îsi pune întrebarea cui prodest?- asta este clar, am mai discutat asta – nu
voi reveni, dar mai ales, cine poartă răspunderea? Si asta este clar, am mai spus-o, functionarii MAE, dintr-o prudentă prost înteleasă, din inconstientă si din necunoastere crasă a
atributiilor legale, au gestionat în mod catastrofal o situatie pe care orice om de bun simt ar fi rezolvat-o imediat, fără să fi avut vreodată vreo tangentă cu diplomatia. Si totusi, o
chestiune peste care se pare că am trecut cam rapid, respectiv wikipedia si „sursele” sale, ridică la o altă dimensiune problema responsabilitătii pentru acest incident. Numai si pentru
faptul că wikipedia se auto-declară din start ca sursă lipsită de credibilitate, si ar trebui interzis prin lege functionarilor publici să facă referire sau să utilizeze informatiile din
wikipedia. Sigur, marea majoritate a articolelor sunt extrem de pertinente si documentate, dar eu nu mă refer aici la Drosophila melanogaster sau la sonetele lui Shakespeare, ci la
informatia manipulată politic, dacă nu de-a dreptul terorist, asa cum este si cazul de fată. cu gasca neo-cominternistă ce dictează azi în România, vor rămâne neclintite la posturi.
Am mai discutat asta, nu mai revin. Si acesti domni wikipedisti vor trebui să dea într-o zi socoteală în fata legii. Alt aspect însă as dori să-l evidentiez aici, aspect peste care am trecut
inadmisibil de usor, si anume sursa acestei informatii. Este aproape sigur că dl. Cioantă a luat această informatie de pe wikipedia, pentru că nicăieri altundeva nu apare – chiar comu-
nicatul MAE precizează clar că nu s-a găsit nimic în arhive, iar wikipedia în articolul initial, ulterior modificat în mod stângaci si tendentios (în 19 august, continuând în următoarele
zile), indică drept sursă situl miscarea.net. Da, chiar si la ora când scriu aceste rânduri, 30 august 2015, orele 21.00, la căutarea după „Ion Siugariu” pe google, pe locul 3, după arti-
colul din wikipedia (1) si cartea Ion Siugariu si Viata poeziei (2), pe locul 3 deci apare prima frază din textul de pe situl miscarea.net : Poetul legionar, Ion Siugariu, s’a nascut la 6
Iunie 1914 în Băita…. Am făcut si un print screen, că nu se stie niciodată, cu dată si oră. Mai vedem noi cum devine chestiunea, si vorba lui Caragiale, pac la Războiul! Textul cu pricina îi apartine
unui anume domn Nicolae Nită. 119
Afirmam atunci că este probabil vorba despre un fost legionar, decedat între timp. Am corectat ulterior această afirmatii, dat fiindcă mi-a scris chiar domnul cu pricina. Mărturisesc că
din neatentie, nu am verificat persoana cu pricina, lăsându-mă indus în eroare de locul si anul aparitiei cărtii, multumindu-mă să verific lista de membri cunoscuti ai Miscării Legionare.
Ei bine, acest domn există, este foarte prezent pe net, are si fotografie pe site, în fine nu asta mă interesează acum. Senzational este faptul, că printre accente de dezvinovătire, acesta
afirmă sus si tare că ar detine dovezi privind apartenenta la Miscarea Legionară a poetului erou Ion Siugariu. Da! exact asa spune, citez textual :
Vă scriu în privat, din respect ptr. sotia poetului, dar si a celorlalti oameni de bine care s’au înscris în apărarea lui Ion Siugariu. Pe scurt: chiar dacă pe site-ul meu miscarea.net (care nu
este un site oficial al ML) sau în „Bibliografia” mentionată nu au fost produse „dovezile” de care faceti caz, acestea nu numai că există, dar sunt abundente despre apartenenta poetului.
Senzational! Deci poetul erou Ion Siugariu a fost legionar sadea, iar dl Nită are aceste dovezi – mă rog, nu spune că le detine, ci doar că există si sunt si abundente pe deasupra. Unde
sunt domnule? că noi nu le vedem, nici măcar Securitatea în aproape jumătate de secol de existentă nu le-a găsit? Unde sunt? să lămurim odată problema – pentru că nimeni, absolut
nimeni, inclusiv subsemnatul nu avem absolut nici un interes să mentinem o eternă stare de îndoială asupra memoriei lui Ion Siugariu. Astea fiind zise, am dat un răspuns extrem de
transant dlui Nită, citez integral :
Buna seara, am corectat afirmatiile 1.cu privire la persoana dvs – erau doar presupuneri in lipsa de alte informatii. 2. am mentionat doar numele sitului – corect, pe nicăieri nu scrie că
ar fi situl oficial al ML, ci doar Pagina României Nationaliste. Cât despre restul – îmi mentin punctul de vedere, IAR ARGUMENTELE BAZATE PE DOCUMENTE VOR VENI LA
MOMENTUL POTRIVIT, atâta vreme cât nu veti binevoi să corectati toate falsurile de pe site. Am mentionat câteva : imaginea cu „Cioran”, insinuările cu privire la Blaga, etc… si
mai sunt o droaie. Nu mai trebuie să repet, cred că realizati că sunteti principalul vinovat în acest caz „Siugariu”. Cât despre dovezile pe care sustineti că le-ati detine, mă îndoiesc – v-o
spune unul care a cercetat arhivele securitătii, politiei, min. de externe, ale gestapo-ului, ale PCR, zeci si zeci de mii de pagini – când am spus că nu există nimic – fiti sigur că am recitit
de 3 ori înainte de a apăsa pe ENTER. Pe moment nu am închis acest caz, mai sunt încă multe de spus, vor veni la momentul potrivit. Atâta vreme cât aceste mizerii există online, se
vor găsi totdeauna indivizi să profite de acestea. Cel mai bine ar fi să-i eliminati imediat pe toti cei enumerati de mine, Blaga, Crainic, Eliade, Cioran, Stăniloae. Cred că recentul caz
Ion Siugariu, ca si reactiile de pe net au fost suficiente ca să puteti realiza răul imens pe care l-ati făcut deja. Încă o dată, vă rog să stergeti imediat toate aceste articole, inclusiv cel cu
privire la Ion Siugariu. Nu au fost legionari si nu au ce căuta alături de Gyr, Polihroniade, etc… În rest, îmi rezerv dreptul de a lupta cu mijloacele pe care mi le oferă legea si arhivele
istorice, pentru a contracara astfel de actiuni reprobabile în fond, care cum spuneam, produc un rău imens. Inutil să mă mai întreb acum cui folosesc toate astea. Poetului erou Ion
Siugariu, memoriei sale de fapt, în nici un caz. Ati avut azi, 28 august 2015, la Brezno, rezultatul mai mult decât palpabil al notelor dvs bio-bibliografice. Nu cred că mai e nimic de
spus… V-am oferit un cadru de solutionare imediată.
Da, recunosc, nu am mentionat decât în treacăt despre răspunderea primordială pe care o poartă acest domn, punând accentul pe jigodiile de calibrul moral al wikipedistilor mentionati
de fiecare dată. Acum lucrurile sunt ceva mai clare. Dl. Nită a binevoit să-mi răspundă, cum că imaginea cu „Cioran” lângă Căpitan este o „eroare” necorectată din lipsă de timp, desi a
trecut mai bine de un an de când am demascat falsul în mod public, că „Pr. Stăniloae, el e prezent ca „reprezentant de seamă al generației naționaliste” si apare în contextul (vag) al in-
formațiilor neclare de la începutul anilor ’90…”. Despre restul, nici o vorbă, sau mai degrabă, dânsul afirmă că „rămâne cum am stabilit”. Iau bunăoară cazul părintelui Stăniloae. În
afară de faptul că este încadrat în sectiunea „Bibliografii legionare” – în consecintă, chiar dacă nu se precizează precum în alte cazuri dacă a fost sau nu legionar, prin includerea în
această categorie lasă să se înteleagă că marele teolog a avut oarece „scrieri legionare”. Mai mult, în nota biografică se mentionează printre publicatiile cunoscute la care a colaborat,
Telegraful român si Gândirea, „colaborator constant la Buna Vestire” – oficiosul legionar pentru cine nu stie. Nici vorbă! Există pe net bibliografia completă a scrierilor părintelui Stă-
niloae, inclusiv publicistică, completă si exhaustivă – nicăieri nu apare nu numai la Buna Vestire, dar nici măcar la publicatii asa-zis nationaliste. Atunci cine pe cine dezinformează dle
Nită? Nu mai vorbesc despre aberatiile privind personalităti asupra cărora s-au făcut zeci de studii, Blaga, Eliade, Cioran, Crainic, a căror ne-apartenentă la Miscarea Legionară a fost
stabilită în mod definitiv si irevocabil. Prin toate aceste falsuri – sunt mult mai multe, Sergiu Celibidache este unul din acestia, s-a produs un rău imens, voi demonta totul la momentul
oportun. Până atunci ce-i de făcut?, dat fiindcă de aici îsi extrag informatiile wikipedistii evrei precum dl Alexander Tendler si altii de teapa acestuia, agenti ai serviciilor de dezinfor-
mare israeliene ce actionează pe teritoriul românesc? Demn de remarcat, este că până la acest scandal, de la data initierii articolului Ion Siugariu pe wikipedia (11 februarie 2013)
informatia „poet legionar” preluată cu citare de pe situl miscarea.net (sursă unică), a stat bine mersi, până în data de 19 august a.c., când dl. Dan Mihai Pitea a sters această sursă, pe
motivul că ar fi site extremist – de fapt, până la acest scandal, mizeriile fabricate în laboratoarele de propagandă anti-românească de către dl. Tendler & Co au rămas neatinse. Aceasta
nu înseamnă că nimeni nu verifică cele publicate pe wikipedia, există o armată de câini de pază, care verifică ca nu cumva să fie afectate interesele evreiesti. Nu credeti?, totul e la ve-
dere, inclusiv istoricul articolelor. Când este vorba să fie târât în noroi numele unui erou român, atunci nu se mai sinchiseste nimeni, dovadă că eticheta de „legionar” a fost păstrată,
pentru ca google să-l indexeze pe poet la categoria legionari, la fel si eticheta de „Militari români în cel de-al doilea război mondial” si nu la cea de „Eroi români”, etc… Ce-i de făcut?
Întreb din nou. Ca de obicei, răspunsul meu este extrem de transant – dacă nu merge de voie, atunci de nevoie – există o singură cale – justitia. Dna Lucia Soreanu-Siugariu are dreptul,
datoria morală si presupun, mijloacele necesare pentru a initia o actiune în justitie contra MAE. Dovezile sunt mai mult decât evidente. Nu este nevoie să ceară cine stie ce reparatii mo-
rale cum se obisnuieste acum, desi nu cred că ar strica – cu banii respectivi s-ar putea ridica câteva statui ale poetului. Trebuie doar să ceară restabilirea adevărului istoric, în mod defi-
nitiv si irevocabil, si eventual sanctionarea vinovatilor. Un astfel de proces ar atrage atentia si asupra activitătii anti-românesti a INSHR, si ar implica si eventual situl miscarea.net, ca
si pe posesorul acestuia, în calitate de sursă initială a acestor mizerii. La nevoie, dna Soreanu ar putea face apel la opinia publică, cred că sunt destui care abia asteaptă să dea tuturor
acestora o lectie de cum trebuie să se poarte cu memoria eroilor. Nu sunt jurist de profesie din păcate, că as initia instant o astfel de actiune. În imagine, poetul si sotia, în 1943.
(va urma) 120
DESPRE INTERZICEREA SFINTILOR INCHISORILOR PRIN LEGEA “ELIE WIESEL”. Emisiunea Secvential cu Adrian Ursu, Lucia Hossu-Longin,
Octav Bjoza, Alexandru Florian si altii (VIDEO) http://www.dailymotion.com/video/x33pg3x_2-2-secvential-legea-217-si-cazul-eroului-ion-siugariu-cu-vaduva-poetului-dan-tanasa-
lucia-hossu-lon_tv
Ce se intampla cu memoria lui PETRE TUTEA, ION SIUGARIU, PARINTELE IUSTIN PARVU? http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/08/31/despre-
interzicerea-sfintilor-inchisorilor-prin-legea-elie-wiesel-emisiunea-secvential-cu-adrian-ursu-lucia-hossu-longin-octav-bjoza-alexandru-florian-si-altii-video-ce-se-intampla-cu-memor/
A doua parte a emisiunii “Secvential” cu Adrian Ursu (Antena 3) din 30 august 2015 pe tema legii 217/2015 (“antilegionara”, “antiextremista”)
si despre cazul scandalos al interzicerii de catre Ambasada Romaniei in Slovacia a unui moment dedicat eroului roman ANTIFASCIST Ion Siugariu.
participa: Lucia Soreanu Siugariu (prin telefon), Lucia Hossu Longin, Octav Bjoza, Aurel Vainer, Dan Zamfirescu, Daniel Bejan, Dan Tanasa (prin telefon).

Antena3: Alexandru Florian la “Secvenţial”. Ce se întâmplă cu Mircea Eliade şi Petre Ţuţea, conform “legii antilegionare”
Istoria este un subiect de discuţie în care arareori îşi face loc consensul, indiferent de nivelul la care se discută.
Una dintre cele mai dificile perioade din trecutul românilor, cea de la finele anilor ’30 şi anii ’40, a fost tema emisiunii “Secvenţial” de duminică, acolo unde Adrian Ursu a rememorat clipe grele din
istoria românilor şi a pus o serie de întrebări pentru care nu există, deocamdată, un răspuns clar.
Discuţiile vin în contextul unui text de lege, OUG 31 din 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob, precum şi promovarea cultului persoanelor vino-
vate de infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Legea a suferit mai multe modificări şi completări, pe parcurs fiind adăugate menţuni legate de noţiunea de Holocaust.
În 2013 a fost introdusă o nouă iniţiativă legislativă, pentru completarea aceeaşi ordonanţe din 2002, prin care erau interzise simbolurile şi organizaţiile cu caracter legionar.
În 2015 aceste modificări au fost adoptate de Parlament şi legea a fost promulgată de Klaus Iohannis. Noul cadru legal a stârnit numeroase controverse în spaţiul public, acolo unde s-au format două
tabere. Una dintre acestea vedea în actul de lege drept o nouă recunoaştere a Holocaustului, de recunoaştere a unor “pagini de durere şi sânge”, aşa cum spunea deputatul Aurel Vainer, preşedintele
Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.
Pe de altă parte au fost cei care s-au arătat ultragiaţi de iniţiativa legală, iar una dintre marile întrebări puse de aceştia a fost cea legată de personalităţile româneşti care au avut simpatii sau afinităţi faţă
de legionari. Ce se va întâmpla cu acestea? Vom mai putea vorbi în termeni elogioşi de Mircea Eliade? Vom mai putea cita din Petre Ţutea? Vom putea vorbi altfel decât în şoaptă despre duhovnicul
Iustin Pârvu?
La câteva dintre aceste întrebări au încercat să răspundă Adrian Ursu şi invitaţii săi, alături de Alexandru Florian, directorul Institutului “Elie Wiesel”, instituţie care a colaborat la redactarea
modificarilor de lege din proiectul iniţiat în 2013.
“De ce pe listă nu se regăseşte o organizaţie care a promovat naţional socialismul? Grupul Etnic German?” a întrebat Adrian Ursu.
“Grupul Etnic German intră sub incidenţa legii în măsura în care legea vrea să interzică simbolurile fasciste, naziste şi legionare. Dacă ar fi organizaţii care ar vrea să renască Grupul Etnic German, nu
ar putea să o facă. Ceea ce funcţionează astăzi ca fiind o organizaţie civică ce reprezintă minoritate germană, nu poartă aceeaşi ideologie (Forumul Democrat al Germanilor din România – nr.)” a ex-
plicat Alexandru Florian.
“Asta deranjează. Avem o situaţie. Amiralul Horthy nu a fost declarat criminal de război. Cetăţenii pot să-l aduleze, să-i pupe tălpile dacă vor” a spus Adrian Ursu, referindu-se la Miklos Horthy, re-
gent al Ungariei şi aliat al Germaniei naziste.
“Legea românească se referă doar la realităţile româneşti” afirmă Alexandru Florian.
“În Ardealul de nord nu au fost deportaţi nişte foşti cetăţeni români?” întreabă Adrian Ursu.
“Este adevărat, eu nu neg acest aspect. Faptul că nu a fost condamnat după război, nu îl absolvă. Dacă au fost manifestări pe spaţiul public în România care să îl omagieze pe Horthy noi am protestat”
a spus Alexandru Florian.
“Horthy a fost omagiat acum 10 zile la Cluj. Aţi protestat faţă de această acţiune din cadrul Zilelor Culturii Maghiare, sponsorizate inclusiv de Primăria Cluj Napoca, condusă de Emil Boc?” întreabă
Adrian Ursu. “A fost un simpozion dedicat lui Horthy. Dacă era unul dedicat lui Ion Antonescu, era o mare problemă, nu?”.
“Nu, era aceeaşi problemă. Nu am ştiut că era finanţat din bani de la Primăria Cluj Napoca” spune Alexandru Florian.
“Aţi spus că nu v-aţi propus să rezolvaţi şi crimele regimului comunist. De ce? Trăiţi în România, sunteţi cetăţean român, institutul e plătit din banii Guvernului. Nu înţelegeţi suferinţa prin care a tre-
cut poporul român, la fel ca şi cel evreu. Nu reacţionaţi la ce s-a întâmplat cu poporul român, deşi trăiţi în România” a spus Lucia Hossu Longin, realizator “Memorialul Durerii”.
“Eu nu sunt conaţional cu dumneavoastră, reprezint o instituţie publică şi sunt cetăţean al României. Despre etnia mea nimeni nu poate şti, atât timp cât nu mă exprim public. Această lege nu a fost
făcută de Institutul Elie Wisel” a răspuns Alexandru Florian.
“Institutul nu va avea atribuţii în cadrul acestei legi. Cazul Petre Ţuţea nu intră sub incidenţa acestei legi. Este cazul de valori şi ce valori vrea să îmbrăţişeze societatea românească” a mai spus Ale-
xandru Florian.
“O afirmaţie care vă este atribuită, cea legată de portul naţional. Oricine se îmbracă în costum naţional şi nu este ţăran simpatizează mişcarea legionară. Este adevărat?” a întrebat Adrian Ursu.
“Această lege, nu ştiu de ce, a fost prilejul pentru dezinformare şi defăimarea Institutului şi a celui care îl conduce. Referitor la această informaţie – dezinformare. Nu pot să reacţionez la toate murdă-
riile şi la tot felul de persoane. Nu am spus această frază” a conchis Alexandru Florian.

121
31.08.2015: După
ce s-a consultat şi cu Institutul „Elie Wiesel”, MAE ne dă dreptate “Ion Şiugariu nu a fost legionar şi nu a fost condamnat pentru crime de
război sau genocid” http://www.ziaristionline.ro/2015/08/31/mae-recunoaste-profanarea-memoriei-lui-ion-siugariu-dar-de-mana-cu-elie-wiesel-tot-nu-si-cere-scuze-familiei-poetului-erou-martir/

Exact în ziua în care podul din Brezno urma să poarte numele „Ion Şiugariu”, Ministerul Afacerilor Externe a remis un Comunicat tardiv în care recunoaşte că noi am avut dreptate: Ion Şiugariu nu a
fost legionar şi nu a fost condamnat pentru crime de război şi genocid! Lipsesc însă scuzele faţă de Lucia Şiugariu, soţia poetului-erou, pentru suferinţele cauzate de acest abuz comis împotriva soţului
său.
În acest Comunicat, trimis în 28 august 2015, MAE anunţă că va începe, prin Corpul de Control şi Evaluare Diplomatică (corpul de control al ministrului), o anchetă la Ambasada României în Slova-
cia pentru a se verifica depăşirea atribuţiilor de către Steluţa Arhire, împuternicitul cu afaceri al ambasadei, şi Radu Coantă, secretar II al ambasadei, cel care a semnat documentul prin care se spunea
că Ion Şiugariu ar fi fost „fascist” şi, deci, nu merită omagiul autorităţilor slovace!

PENTRU MAE, INSTITUTUL „ELIE WIESEL” ESTE O INSTANŢĂ DE JUDECATĂ?


Acest ultim Comunicat al MAE are două părţi: una în care ni se comunică rezultatul verificărilor efectuate după consultarea unor instituţii de la care a cerut un punct de vedere, iar alta în care anunţă
măsurile pe care ministrul Bogdan Aurescu le-a dispus pentru eventuala sancţionare a funcţionarilor ambasadei din Slovacia.
În prima parte a Comunicatului ni se spune că, fiind sesizat de ziariştii care au scris despre Cazul „Ion Şiugariu”, Ministerul Afacerilor Externe a decis să verifice situaţia eroului nostru, căzut în lupte-
le contra armatei fasciste pe frontul din Cehoslovacia. În acest sens a cerut o „expertiză” de la mai multe instituţii, între care şi Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România „Elie
Wiesel”, condus de Alexandru Florian, despre care cotidianul.ro a scris în mai multe rînduri, deşi acesta nu are absolut nici o competenţă în acordarea unor astfel de avize! Aşadar, au fost consultate
următoarele instituţii:
– Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
– Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române
– Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor din Cadrul MApN
– Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Dintre acestea, singura instituţie care are abilitatea să se pronunţe faţă de situaţia lui Ion Şiugariu în acest caz de interes pentru autorităţile din Slovacia este „Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor din
Cadrul MApN”, căci acolo sînt înregistrate toate persoanele căzute pe cîmpul de luptă. Nu ştim ce răspuns a primit MAE de la ONPCE, însă noi sîntem deja în posesia unui răspuns trimis de ONPCE
doamnei Angela Miclea, în 2012. Cu alte cuvinte, Ion Soreanu – Şiugariu este înregistrat ca erou al armatei române, confirmîndu-se că a decedat „în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei în cel de-al
Doilea Război Mondial”, şi este înmormîntat în Cimitirul de onoare al eroilor din Zvolen, Slovacia, care este „cea mai mare necropolă de război românească de peste hotare, fiind declarat, în anul
1963, monument cultural”!
Toate celelalte instituţii consultate de MAE nu au absolut nici o legătură cu situaţia lui Ion Şiugariu, căci:
– Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române se ocupă de perioada dictaturii comuniste, instaurate după anul 1945, cînd Ion Şiugariu deja căzuse pe cîmpul de luptă,
– Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se ocupă de dosarele Securităţii, ori această instituţia a fost înfiinţată după anul 1948, cînd, de asemenea, poetul-erou era mort pe cîmpul de
luptă,
– Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” se ocupă strict de faptele şi evenimentele încadrate în Holocaust, cu care Ion Şiugariu nu a avut absolut nici o legătură,
el fiind „concentrat” în armată încă din anul 1939, cînd avea 25 de ani, şi a decedat în 1945, la vîrsta de 31 de ani! Niciodată, nimeni nu a făcut referire la numele său ca fiind legat de vreo acţiune or-
ganizată de Mişcarea Legionară sau de vreun eveniment tragic la care să fi luat parte.
Dar, din Comunicatul MAE, înţelegem limpede că acea precizare, cum că s-a evidenţiat „existenţa unor informaţii care indică simpatiile politice legionare ale poetului Ion Şiugariu (cetăţeanul român
Ion Soreanu)”, vine din partea Institutului „Elie Wiesel”, cel care a contribuit la promovarea Legii 217/2015, supranumită anti-legionară. Totuşi, nici măcar această lege, cu toate exagerările sale, nu
condamnă SIMPATIILE POLITICE ale cuiva, ci doar crimele de război şi genocidul, ori Ion Şiugariu nu a fost niciodată încadrat de nimeni în aceste categorii! Oriunde în lume, a condamna pe cineva
pentru ideile sau reprezintă un proces de intenţie şi înseamnă nerespectarea dreptului la opinie, ceea ce este una dintre cele mai grave infracţiuni la adresa drepturilor fundamentale ale omului!
De altfel, la această concluzie ajunge chiar Ministerul Afacerilor Externe, care, în acest ultim Comunicat, menţionează: „Din elementele primite nu a rezultat însă faptul că Ion Şiugariu a fost membru
al Mişcării Legionare sau că ar fi fost condamnat pentru crime de război sau genocid”!
În acel moment, discuţia trebuia să fie încheiată, iar MAE ar fi trebuit să îndrepte eroarea colosală făcută de angajaţii săi, Steluţa Arhire şi Radu Coantă, de la Ambasada României din Slovacia,
trimiţînd scuze autorităţilor din localitatea Brezno, însoţite de retragerea acelei adrese nefericite care a adus jignire unui adevărat erou al armatei române, astfel încît podul pe care şi-a pierdut viaţa să
poarte numele „Ion Soreanu – Şiugariu”! Din păcate, MAE s-a limitat să trimită chiar în ziua de 28 august (cînd deja erau în derulare acţiunile organizate cu ocazia Zilei Insurecţiei din Slovacia!) con-
cluziile celor patru instituţii consultate, lăsînd la aprecierea autorităţilor slovace luarea unei decizii! Evident, în acea zi nu se mai putea face nimic.

MAE ANUNŢĂ CĂ VA FACE O ANCHETĂ LA AMBASADA DIN SLOVACIA


În partea a doua Comunicatului remis presei, MAE constată că, totuşi, reprezentanţii Ambasadei române din Slovacia, în speţă Steluţa Arhire, împuternicitul cu afaceri al ambasadei, şi Radu Coantă,
secretar II, şi-au depăşit atribuţiile, astfel încît Corpul de control al ministrului va efectua un control „cu privire la modalitatea de respectare a procedurilor”! Mai exact, MAE reinterează ce a spus şi în

122
Comunicatul precedent, publicat în cotidianul.ro, adică faptul că „decizia de a denumi podul din localitatea Brezno după numele poetului erou Ion Şiugariu… este de resortul exclusiv al factorilor de
decizie locali din Slovacia, ambasada nefiind competentă a interfera în nici un fel în luarea deciziilor de către autorităţile locale slovace”! Şi, totuşi, Ambasada României a interferat, anulînd o acţiune
care-i onora pe toţi cei 11.000 de eroi ai armatei române căzuţi în Slovacia!
Din păcate, Comunicatul MAE nu conţine, nici măcar formal, scuzele faţă de doamna Lucia Soreanu Şiugariu, soţia lui Ion Şiugariu, în vîrstă de 96 de ani, care fusese invitată de autorităţile din Slo-
vacia să participe la omagierea soţului său prin denumirea podului din Brezno după cel al soţului său! Reamintim că, la scrisoarea doamnei Lucia Şiugariu, MAE a expediat un e-mail sec: „Vă vom
trimite un răspuns în termen de 30 de zile”! Pentru această neobrăzare, oare cine va mai răspunde, alt acar Păun din MAE?
La această oră, manifestările din Slovacia în cinstea eroilor căzuţi în Războiul cu armata fascistă, la care participă şi o delegaţie din partea României, sînt în plină derulare, fiind umbrite de incidentul
teribil provocat de Ambasada română din Slovacia, pe care nimeni nu a vrut să-l rezolve la timp, astfel încît orice trecător peste podul din Brezno să-şi aducă aminte de sacrificiul lui Ion Şiugariu, un
tînăr considerat genial, care şi-a dat viaţa pe cîmpul de luptă la numai 31 de ani, plecînd de lîngă soţia sa, cu care abia se căsătorise!
În acest Comunicat, MAE „apreciază intenţia autorităţilor locale din Brezno de a amplasa şi de a dezveli o placă memorială dedicată tuturor eroilor Armatei Române care s-au jertfit în luptele pentru
eliberarea localităţii”, dar nu înţelege că noţiunea aceasta de „eroi ai Armatei Române” este formată din persoane concrete, una dintre ele fiind cea a lui Ion Şiugariu, pe care MAE l-a batjocorit într-un
mod incalificabil! Iar lucrul acesta nu trebuie să rămînă nepedepsit.
Ceva, totuşi, ca o minimă compensaţie, s-ar mai putea face: ca o stradă din Bucureşti, locul unde a studiat şi a lucrat înainte de pleca pe front, să poarte numele „Ion Şiugariu”, oricît de mult s-ar împo-
trivi Institutul lui Alexandru Florian! Iar autorităţile române ar mai avea ceva de învăţat: să nu mai promoveze legi care să aducă atingere marilor personalităţi ale României, iar cele care deja există să
fie abrogate imediat, căci soarta unei naţiuni stă pe umerii marilor ei spirite.
Cum spunea Constantin Noica, considerat şi el „simpatizant al Mişcării legionare”: „Poţi să domini istoria timp de secole, cum au făcut turcii, dar dacă nu ai în spate o mare cultură, vei ajunge să mă-
turi străzile în ţara lui Goethe, Kant sau Shopenhauer, aşa cum fac azi fraţii noştri turci”!
Ion Spanu: Impresionată de solidaritatea românilor, nepoata eroului Ion Şiugariu scrie: “Mi-ar plăcea să cred că eforturile voastre vor reda demnitatea unchiului meu”
După ce marţi v-am prezentat scrisoarea Doamnei Lucia Soreanu-Şiugariu, soţia lui Ion Şiugariu, eroul căzut în războiul antifascist pe frontul din Slovacia, devenit prima victimă a Legii 217/2015,
astăzi publicăm scrisoarea trimisă din Aachen, Germania, de Mihaela Stroescu Wallbraun, nepoata soţilor Ion şi Lucia Şiugariu.

„Stimate Domnule Spânu, Stimaţi Ziarişti Români,


Nu mai prididesc a citi tot ce se scrie pe tema Ion Soreanu-Şiugariu şi sunt foarte impresionată. Motiv pentru care doresc să apelez la amabilitatea Dv. cu rugamintea de a
transmite aceste câteva rânduri de mulţumire tuturor celor implicaţi:
Mi-ar plăcea să cred că rezultatul acestor eforturi va reda demnitatea numelui şi operei (prin fatalitatea soartei) neterminate a unchiului meu, care merită un loc în conştiinţa
noastră, fie şi numai pentru că a fost un erou.
Doresc pe această cale să mulţumesc tuturor ziariştilor talentaţi, implicaţi şi preocupaţi de apărarea libertăţilor fundamentale şi a valorilor culturale ale României. Mulţumesc
tuturor celor care se implică activ, cu convingere şi simpatie pentru cel care a fost poetul-erou Ion Soreanu-Şiugariu.
“Problemele geopolitice” – după cum a invocat angajatul MAE de la Bratislava, Radu Coantă – nu scuză lipsa de profesionalism şi cultură precară până la inculltură a unor
funcţionari care nu-şi cunosc nici măcar fişa postului. Altfel nu se poate explica atitudinea Ambasadei României, care îşi permite denigrarea numelui şi a memoriei unui poet-
erou căzut în lupta anti-hitleristă în urmă cu 70 de ani, la 1 februarie 1945. Nici astăzi nu am primit scuzele de rigoare!
Doresc să accentuez că dezaprob activităţile parlamentarilor care votează legi fără dezbatere publică, fără să le studieze sau fără măcar să le citească şi protestez împotriva ace-
lora care, neînţelegându-le esenţa antiromânească, doresc să le aplice. Într-un cuvânt: Protestez împotriva abuzurilor care lovesc, iată, şi familia mea! Subliniez că mătuşa
mea, soţia poetului erou, Lucia Stroescu Şiugariu, are aproape 96 de ani.
Toată stima mea pentru acei puţini, din păcate, care trăiesc cu ochii deschişi, atenţi la ceea ce ne înconjoară şi atacă fiinţa naţională a României. Tuturor acelora care nu cad
în blazarea inoculată cu „aşa-i la noi, la români“, călduroase mulţumiri!
„Nu doresc să spun oamenilor ce să gândească! Doresc să le spun să gândescă, să se aplece chiar şi asupra unor evenimente mici, care în istoria omenirii se repetă cu regulari-
tate“ – Moore Alan.
Vă doresc tuturor numai bine, succes şi prosperitate, un viitor mai bun, cu voia lui Dumnezeu! Maica Domnului să apere România!
Mihaela Stroescu Wallbraun, Aachen, Germania”
Cum s-au desfăşurat pînă acum acţiunile de comemorare a eroilor români căzuţi în Slovacia?
Mai sînt doar două zile pînă cînd încep manifestările din Slovacia (28-29 august) cu ocazia Zilei Insurecţiei Slovace, cînd sînt omagiaţi eroii căzuţi în anul 1945 în războiul pentru eliberarea Cehoslo-
vaciei. În fiecare an, o delegaţie din Maramureş, din care totdeauna făcea parte şi doamna Angela Miclea, omul care s-a dedicat păstrării memoriei poetului-erou Ion Şiugariu, se afla la Banská
Bystrica, unde se află cimitirul eroilor, şi la Brezno, locul unde acesta şi-a dat sacrificiul suprem! Angela Milea este directoarea Casei de cultură din Tăuții-Măgherăuş şi organizatorul, alături de auto-
rităţile locale, a tuturor manifestărilor anuale de comemorare a eroului Ion Şiugariu.

123
României şi Ministerul de Externe, care, fără nici o bază legală, l-au declarat pe Ion Şiugariu ca fiind „fascist”, ceea ce, în afara jignirii aduse unui erou al armatei române în războiul de eliberare de
sub jugul fascist, au dus la decizia ca podul din Brezno, unde eroul şi-a pierdut viaţa într-un bombardament al nemţilor, să nu mai poarte numele său!
An de an, în perioada 28-29 august, autorităţile de la cel mai nivel al statului au fost invitate să participe la acţiunile de comemorare a eroilor din cel de-al doilea război, căzuţi în luptele din Munţii
Tatra, între care s-au aflat şi 11.000 de români!
De pildă, în anul 2013, la aceste manifestări, a fost prezent chiar preşedintele României, Traian Băsescu (v. foto de mai sus), care a fost însoţit de omologul său, preşedintele Slovaciei, Ivan
Gašparovič! Pentru multe lucruri a fost criticat Traian Băsescu, dar, după cum se vede, mandatele sale nu vor purta peste vreme ruşinea de a nu-i respecta pe eroii ţării, cu care se încarcă acum actualii
conducători ai României!
Acum, dintr-odată, abuziva Lege 217/2015 face o selecţie între eroii armatei române, generînd o situaţie penibilă, astfel că delegaţia din acest an, condusă de Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei
Deputaţilor, va trebui să suporte ruşinea de a da explicaţii autorităţilor slovace faţă de decizia luată de Ambasada României, condusă de împuternicitul cu afaceri Steluţa Arhire, aceea de a-l declara
„fascist” pe un ofiţer căzut chiar în lupta contra fascismului!
Este păcat că, prin ignoranţa unor funcţionari ai statului s-a ajuns la această situaţie, în care este dezonorată armata română şi eroii ei, iar preşedintele ţării, prim-ministrul, ministrul de Externe şi mi-
nistrul Apărării Naţionale au stat nepăsători lăsînd ca astfel de lucruri să se întîmple, fără ca nimeni să fie pedepsit. În mod sigur, pentru aceste lucruri trebuie să plătească chiar ei, căci niciodată în
istorie nu s-a mai întîmplat o asemenea ruşine, ca un om ca Ion Şiugariu, care şi-a dat viaţa pentru ţară, rămînînd în linia întîi, deşi i s-a indicat să plece în spatele frontului din cauza unei boli contrac-
tate pe front, să fie batjocorit în faţa celor care doreau să-i onoreze sacrificiul suprem!
De altfel, atît soţia, cît şi nepoata lui Ion Şiugariu ne-au anunţat că îi vor acţiona în judecată pe toţi cei care se fac vinovaţi de dezonorarea sublocotenentului Ion Şiugariu, căzut în luptă ca ostaş al ar-
matei române! Dacă, în mod cu totul şi cu totul forţat, am putea să înţelegem că nu sîntem în stare să ne onorăm eroii, este total de neînţeles faptul că nu-i lăsăm nici pe străini s-o facă! Cu atît mai
jalnic, cu cît totul este făcut de frica unei instituţii de stat, în fruntea căreia se află Alexandru Florian, fiul unuia dintre cei mai odioşi ideologi ai comunismului.
Dacă ne uităm în motivarea cu care Legea 217/2015 a fost promovată în Parlament, vom vedea că argumentul îl reprezintă grija faţă de memoria celor dispăruţi în Holocaustul din cel de-al doilea răz-
boi mondial! Este normală această grijă, dar, faţă de memoria ostaşilor care şi-au dat viaţa tocmai în lupta directă cu cei care au produs acest Holocaust, ce facem? Îi batjocorim?
Foarte bine că cetăţenii evrei îşi respectă victimele, dar nu ar trebui ca, respectîndu-le pe acestea, să nu-i batjocorim pe românii care au luptat cu arma împotriva fascismului? Ne poate spune vreunul
dintre cei care vor Certificate de bună purtare de la Institutul „Elie Wiesel” pe cine a ucis sublocotenentul Ion Şiugariu şi care este vina lui pentru a merita o asemenea jignire?
Oricum, de rîs ne-am făcut; rămîne acum să vedem cine va plăti pentru ruşinea în care am fost tîrîţi cu toţii.

Despre Holocaust şi Comunism, cu durere, compasiune, dar şi revoltă

Am văzut zeci de filme realizate în lagărele de concentrare ale naziştilor şi m-am cutremurat tot de atâtea ori de ororile făcute de nişte oameni care trăiau, totuşi, în ţara lui Goethe,
Beethoven sau Kant! N-am putut niciodată să-mi stăpînesc lacrimile în faţa grămezilor de cadavre care urmau să fie aruncate într-o groapă comună.
Toţi cei care au participat la astfel de monstruozităţi şi-au anulat calitatea de oameni raţionali, căci astfel de acţiuni demente nu au legătură decît cu instinctele animalice, arătînd cît
de periculoasă este cultivarea urii faţă de oricine este altfel decît tine, avînd altă religie, altă culoare a pielii, altă naţionalitate. Am auzit că unii dintre comandanţii lagărelor se du-
ceau seara la concerte, ascultînd emoţionaţi muzica lui Bach sau Mozart, iar dimineaţa deschideau cu seninătate uşa camerelor de gazare! Sînt lucruri despre care credeam că nu pot
exista în acelaşi om, că fiecare lucru ce ţine de latura estetică a vieţii produce modificări semnificative asupra psihicului omului, făcîndu-l nu neapărat mai bun, dar măcar mai sensi-
bil în faţa durerii şi suferinţei, chiar dacă este vorba de trăirile altora.
Tot ce s-a întîmplat în lagărele de concentrare naziste reprezintă, fără îndoială, o ruşine a întregii omeniri, nu numai a nemţilor care au legitimat prin vot un guvern capabil să genere-
ze un asemenea genocid, argumentat prin aberaţia apartenenţei victimelor la o anumită naţionalitate. Nimic din ceea ce s-a întîmplat în aceste lagăre nu poate avea o justificare, căci
uciderea acestor oameni nu s-a făcut nici ca la animale, pentru a potoli foamea, nici din instinctul firesc de apărare, nici din reflexul hoţesc de-i lua victimei ceva ce-şi dorea crimina-
lul. Toate aceste aberaţii criminale din lagărele naziste au venit dintr-un spirit exacerbat al unei puteri iluzorii, din sentimentul că, dacă ai puşca în mînă, poţi să faci orice, întrucît
nimeni nu-ţi cere socoteală; lucruri care s-au dovedit, toate, a fi deşertăciune.
Pentru toate victimele din aceste lagăre, nu putem decît să vărsăm neîncetat lacrimi, iar pentru familiile distruse de aceste oribile crime să manifestăm toată compasiunea şi frăţietatea
pentru a se putea depăşi, cît de cît, ceva care nu mai poate fi recuperat: viaţa.
Din păcate, în toţi aceşti ani de cînd lagărele s-au închis, iar vinovaţii au fost condamnaţi la moarte, oameni care n-au avut nici o legătură cu victimele holocaustului, au văzut în
soarta acestor nefericiţi calea pentru a dobîndi ceea ce pregătirea sau competenţele nu puteau să le ofere.
Zeci de mii de asociaţii, de institute sau de organizaţii s-au născut peste noapte şi au preluat durerea celor dispăruţi în lagărele naziste ca pe un capital bun de stors. Nu ne referim aici
la acele organizaţii care chiar au contribuit la depistarea unor criminali fugari şi la aducerea acestora în faţa completelor de judecată, ci la acea puzderie de asociaţii care aveau în
comun cu victimele doar apartenenţa etnică, şi care invocă holocaustul doar pentru a justifica nişte fonduri uriaşe care, de cele mai multe ori, nu ajung la familiile celor dispăruţi, ci
în conturile unor profitori care, practic, batjocoresc memoria victimelor holocaustului!

124
Ana Robinsohn Pauker, de pildă, era evreică. În timp ce conaţionalii săi erau gazaţi în lagărele naziste, ea a venit în România şi nu a făcut altceva decît să deschidă gulagul comunist,
care n-a fost decît o altă formă de lagăr de concentrare! Putem noi să spunem astăzi că, în memoria evreilor ucişi în lagărele germane, Ana Pauker ar merita vreo compasiune, din
moment ce ştim că, în acelaşi timp cu holocaustul, ea punea bazele unui sistem criminal la fel de criminal ca şi cel nazist?
La fel şi toţi ceilalţi evrei aduşi din Rusia sau din ţările satelite pentru a instaura în România un regim care a ucis în închisori cîteva sute de mii de oameni şi care a practicat tortura
sistematică, avînd aceleaşi efecte ca metodele fasciste.
Aşa cum au existat ideologi ai crimelor naziste, la fel de vinovaţi ca acei comandanţi care deschideau robinetele pentru ca gazul ucigaş să pătrundă în încăperile în care erau evrei
nevinovaţi, tot aşa au existat ideologii comunişti evrei care au pus bazele întregului sistem criminal de după 1948, ale cărui efecte continuă şi astăzi să fie resimţite.
Lista acestora este lungă: Walter Neulander (Roman), Alexandru Nicolschi (Grumberg Boris Nicolschi), Silviu Brucan (Samuil Brukner), Leon Tismeniţki, Paul Cornea, Radu Flori-
an, Mihai Roller, care a condus secţia de istorie şi care a fost făcut academician deşi nu avea studiile terminate, Filipovici, Onesacu Marcu, Marusohn, Krakauer Charlota,
Langfelder Paul, Aronovici, Iosif Chişinevschi, care împreună cu Miron Costantinescu l-au ucis pe Lucreţiu Pătrăşcanu cu ranga, Teodor Rudenco, care ni i-a băgat pe gît pe poeţii
A. Toma, Eugen Frunză sau Marcel Breslaşu, Ghizela Vass, Eduard Mezincescu (Mezingher), Mircea Bălănescu, Clara Ardeleanu, Gheorghe Stoica, Mircea Bălănescu, Mihai Flo-
rescu, Emil Bodnarebko (Botnăraş), Leontin Silaghi (Sălăjan), Luka Laszlo (Vasile Luca), Ana Toma, Alexandru Moghioroş, Teohari Georgescu (Burach Tescovici), Serghei
Niconov, Bodnarenco, Pantelei Pantiuşa, Vladimir Mazuru, Cacica Sasa, Oprescu Dorel, Slechinger Paul, Chioreanu Magdalena, Blaukenstein Magdalena, Roza Adalbert, Bichel
Ivan, Mişa Protopopov, Bercovici, Ijak Adalbert, Szabo Eugen, Maximenco Feodor, Hollinger Isidor, Teişanu Eugen, Hirch Tiberiu, Friedlander Eugen, Herişan Alina, Ebner Silvia,
Kovaks Pius, Demeter Şandor, Hirch-Haiducu, Fux Beria, Herscovici, Schmerler, Hary Bogadan, Mihai Pacepa, Dulgheru Mişu (Dulbergher), care a condus Direcţia de cercetări
penale alături de Aritonovici Samy, Matusevici Nathan, Ficher Simon, Zigler Simon, Davidovici Leon, Segal Luiza, Demeter Şandor, şef de cadre la Ministerul de interne, Ludovik
Weiss, care a lucrat în Siguranţă în 1946-1948, iar ulterior la Securitate (1948-1960), fiind cel care s-a ocupat de loturile Canal şi Lucreţiu Pătrăşcanu (în1949 aîmpuşcat patru ţărani
din Odorhei (Satu-Mare): Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyla Alexandru), Ştefan Koller, locotenent colonel de Securitate care între 1954 şi1957 afost comandantul închiso-
rilor din Aiud şi apoi a Văcăreştilor, Avram Bunaciu, care a fost Preşedintele Tribunalului poporului, Alexandru Voitinovici, Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan), care a
fost acuzator public în procesele lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Gheorghe Brăteanu, Constantin Titel Petrescu.
Poate să-l acuze cineva de antisemitism pe cel care, după modelul Legii 217/2015, dată împotriva legionarilor, i-ar pune pe o listă a proscrişilor pentru că, sub diferite forme, au par-
ticipat la crimele din anii ’50, în care au dispărut cîteva sute de mii de români, de la ţărani simpli, la intelectuali de mare valoare, ucişi sau torturaţi prin închisori?
Fără îndoială, în faţa memoriei evreilor ucişi în lagărele de concentrare naziste trebuie să plecăm capul şi să lăsăm lacrimile să curgă neîncetat, pe de o parte ca semn de compasiune
îndurerată, iar pe de altă parte ca dorinţă ca astfel de crime să nu mai aibă loc niciodată! Dar absolut aceleaşi sentimente cerem omenirii întregi şi faţă de sutele de mii de români ex-
terminaţi în închisorile comuniste, care nu aveau altă vină decît că şi-au iubit ţara! Între aceste suferinţe nu poate exista decît semnul de egalitate, căci moartea nu alege pe nimeni
după naţionalitate, culoarea pielii sau religie!
Cînd, ca reacţie la această absurdă Lege 217/2015, mulţi cer să fie incriminat şi comunismul pentru crimele sale, să nu creadă cineva că lista începe şi se termină cu Nicolae Ceau-
şescu! Nu, lista începe cu cei enumeraţi mai sus, pe care nici măcar copiii sau nepoţii lor, unii ajunşi acum lideri de opinie, nu-i pot spăla de păcate, din moment ce românii, în baza
acestei absurde Legi 217/2015, pot intra în puşcărie doar pentru că ar citi cărţile unor mari intelectuali cu simpatii legionare!
Aici nu e vorba de vreun spirit revanşard, căci autorii unor crime nu merită răzbunarea, ci pedeapsa potrivită. Vrea cineva să fie condamnaţi oamenii pentru simpatiile politice cu
acei reprezentanţi ai regimurilor criminale, atunci aşa să fie! Dar fără excluderi pe criteriul „doar unii”, pentru că astfel reacţiile ce se pot naşte sînt devastatoare, necontrolabile şi pot
duce la repetarea unor experienţe pe care nimeni nu mai vrea să le trezească, aşa cum au fost Nazismul şi Comunismul.
Marii şefi de stat din ultimele decenii au făcut gesturi istorice de împăcare între Germania, Italia, Anglia, Franţa, dînd un semnal pentru întreaga omenire: nimic nu trebuie uitat, dar
nimic din răul acela imens nu trebuie păstrat ca motiv de răzbunare! Legea aceasta 217/2015, coaptă de minţi înfierbîntate, trebuie abrogată imediat, pînă nu generează efectul acela
îngrozitor care separă oamenii după criterii etnice: noi şi ei, ai noştri şi ai lor. Abrogaţi legea aceasta dacă vreţi să rămînem toţi împreună!
Nimeni nu are dreptul să se joace cu astfel de jucării periculoase, căci ne-am trezi cu toţii în situaţia unuia care, după ce trage cuiul de siguranţă al unei grenade, ar pune-o liniştit sub
pernă, crezînd că astfel se apără de hoţi!

Ion Spânu

Lighioanele. De la Alexandru şi Sorin Toma (Moscovici) la Radu şi Alexandru Florian (Feinstein). Un editorial pentru Klaus Iohannis de la Teresia Bolchiș Tătaru
http://www.ziaristionline.ro/2015/08/31/lighioanele-de-la-alexandru-si-sorin-toma-moscovici-la-radu-si-alexandru-florian-feinstein/

125
AFDPR cere oficial abrogarea Legii “Elie Wiesel”. Legea 217/2015 este
“fundamental neconstituțională, antidemocratică și inoportună.”. COMUNI-
CAT http://www.ziaristionline.ro/2015/08/31/afdpr-cere-oficial-abrogarea-legii-elie-wiesel-legea-
2172015-este-fundamental-neconstitutionala-antidemocratica-si-inoportuna-comunicat/

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici și Victime ale Dictaturii Comuniste din România
COMUNICAT DE PRESĂ
Cei 242 de delegați prezenți la Congresul al XXII-lea al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici și
Victime ale Dictaturii Comuniste din România, întruniți la Râmnicu Vâlcea în zilele de 28 și
29 august 2015, au ales noua conducere a A.F.D.P.R. pentru următorii patru ani. Pentru func-
ția de președinte a fost reales domnul Octav Bjoza (foto).
Discuțiile celor prezenți s-au axat pe două probleme importante: Legea 217/2015 (“Elie Wie-
sel”) și Întâlnirea de la Tallinn (Estonia).
În luările de cuvânt delegații au atras atenția asupra caracterului neconstituțional al Legii
217/2015 și au votat în unanimitate rezoluția prin care să se solicite Avocatului Poporului să
ceară Curții Constituționale a României să o abroge pentru că este fundamental neconstituțio-
nală, antidemocratică și inoportună.
Dacă în prealabil s-ar fi inițiat dezbateri ample, inclusiv cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici
din România, nu s-ar fi ajuns la situația actuală.
Următoarea problemă abordată s-a referit la întâlnirea comemorativă de la Tallinn (Estonia)
din 23 august 2015 (Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului), ocazie cu
care a fost adoptată o declarație comună a țărilor participante, declarație în care se afirmă:
“Toate regimurile totalitare, precum cel nazist şi cel comunist, au restricţionat sistematic li-
bertăţile oamenilor şi le-au încălcat drepturile, sub forma lor extremă de crime împotriva
umanităţii, motivate ideologic. Multe dintre crimele comise de regimurile totalitare au fost de
natură genocidală. Genocidul şi crimele împotriva umanităţii nu se prescriu. Victimele crime-
lor comise de regimurile totalitare au dreptul la justiţie”.
S-a votat în unanimitate susținerea Declarației comune adoptate la întâlnirea de la Tallinn din
23 august 2015.
Somăm pe această cale miniștrii de externe și de justiție să clarifice motivul pentru care Ro-
mânia nu a fost reprezentată la această importantă întâlnire.
Considerăm că și România trebuie să adere în cel mai scurt timp la Acordul interstatal pentru
constituirea Tribunalului internaţional pentru investigarea crimelor comunismului, inițiat la
Tallin. Se crează astfel o șansă istorică pentru dezvăluirea crimelor din perioada comunistă și
pedepsirea celor ce se fac vinovați.
În încheiere, delegații și-au manifestat în continuare disponibilitatea pentru a depune mărturii
în procesele cu torționarii din aparatul de represiune comunist.

Președinte Octav Bjoza

126
01.09.2015:
Negaţioniştii eroilor români: “Elie Wiesel”, MAE, MApN. Un fost copil de trupă martor la moartea lui Ion Şiugariu. INTERVIU cu Miron Iustin
de Cristian Negrea şi VIDEO de Angela Miclea http://www.ziaristionline.ro/2015/09/01/negationistii-eroilor-romani-elie-wiesel-mae-mapn-un-fost-copil-de-trupa-martor-la-moartea-lui-
ion-siugariu-interviu-cu-miron-iustin-de-cristian-negrea-si-video-de-angela-miclea/

Ca urmare a contestării de către Ambasada României din Slovacia a omagierii poetului-martir Ion Şiugariu în Munţii Tatra, unde şi-a dat viaţa pentru eliberarea Cehoslovaciei, auto-
rităţile de la Brezno au anulat numirea podului din localitate după numele eroului român. Diplomaţii MAE de la Bratislava au invocat Legea “Elie Wiesel” 217/2015. Reprezentanţii
MAE l-au condamnat post-mortem la moarte civilă pentru un articol de presă. Ulterior, s-a dovedit că poetul nu putea fi încadrat în nici o circumstanţă în această Lege absurdă. Dar
aceste confirmări au venit din partea MAE chiar în ziua în care eroul trebuia omagiat la Brezno, pe 28 august 2015, iar în cazul MApN (vedeţi mai jos), peste alte trei zile, respectiv
pe 31 august a.c.. De ce? Ziaristi Online va oferă un comentariu de Cristian Negrea de la revista Tactica şi Strategia şi mărturia fostului copil de trupă Miron Iustin despre moartea
lui Ion Şiugariu şi eliberarea cu preţul a tone de sânge românesc a Ardealului ocupat de unguri şi apoi a Cehoslovaciei de hitlerişti. (Z.O.)
Un erou negat: Ion Șiugariu
Multe lucruri de minune fac aleșii noștri sau cei plătiți din banii publici. Dar de data asta, cei de la MAE s-au întrecut pe sine. Concret, e vorba de personalul unei ambasade române.
Autoritățile din Brezno (Slovacia) au dorit să dea numele poetului Ion Șiugariu podului lângă care acesta a murit în timpul unui bombardament german la 1 februarie 1945, dar am-
basada română refuză pe motiv că acesta ar fi fost fascist! Chiar citind legea nou apărută, acolo se spune clar că se interzice cultul persoanelor care au fost condamnate definitiv pen-
tru holocaust, genocid sau crime de război, pe când Ion Șiugariu nici măcar nu a fost acuzat de așa ceva! Și doar a murit în luptă cu trupele fasciste! Orice popor ar fi mândru să i se
facă un astfel de omagiu ca recunoaștere a unui erou din rândurile sale, dar noi, nu, cei plătiți din banii poporului român, cu funcții în ambasada din Slovacia, nu vor asta, deși nicio
lege din lumea asta nu-i oprește! E un caz de incompetență crasă, dacă nu ceva mai mult! Așa este dacă personalul care ne reprezintă peste hotare este numit pe criterii politice, de
partid! La astfel de monstruozități ajungem. Și ca să vorbim și despre Ion Șiugariu, pseudonimul literar al lui Ion Soreanu, adaug aici un articol apărut în Revista Tactica și Strategia
nr 2, pag 14-15, din decembrie 2014. Pe atunci nu aveam de unde să știm că lui Ion Șiugariu, la numai câteva luni, îi va fi negată calitatea de erou al României tocmai de niște repre-
zentanți ai statului român în țara care a eliberat-o cu sângele său. Bieți eroi ai României, nici după moarte nu sunteți lăsați în pace! E vorba de mărturia unui copil de trupă, Miron
Iustin, care la 16 ani vede războiul din Transilvania, Oarba de Mureș, apoi în Ungaria, Cehoslovacia, și este martor la moartea lui Ion Șiugariu, fiind amândoi din sate apropiate,
amândoi refugiați din Ardealul de Nord cedat Ungariei în 1940, și recuperat cu mult sânge românesc. Se pot vedea fotografii de pe front, casa memorială Ion Șiugariu și monumentul
Ion Șiugariu din satul Băița, jud Maramureș. Nu cumva și acesta ar trebui dărâmat, stimați angajați ai ambasadei române din Slovacia? Cred că ar trebui să avem niște demisii, dacă
nu, niște demiteri. Îmi amintesc de Miron Iustin, acum la 89 de ani, cât de emoționat a mulțumit redacției revistei pentru că i-a păstrat amintirile de pe front! Iar partea cu Ion Șiuga-
riu face parte din aceste amintiri. Păcat că nu face parte și din conștiința unor angajați ai statului român pe la ambasade.

MARTORUL ISTORIEI: MIRON IUSTIN - INTERVIU


MUREŞUL CURGEA CU CADAVRE ŞI SÂNGE. ŞAPTE NE-AM MAI ÎNTORS DIN TOATĂ COMPANIA Miron Iustin s-a născut la 1 iulie 1928, rămas orfan de mamă în
1934, cu tatăl plecat la muncă în Braşov, a ajuns în 1940 slugă la un măcelar ungur la Aghireş, nu departe de Cluj. Printr-o întâmplare nefericită, este bătut crunt de stăpân şi de prie-
tenii lui, salvat de un vecin, îşi ia lumea în cap şi pleacă la Cluj. Reuşeşte să treacă graniţa impusă în România şi ajunge la Turda, la punctul de triere a refugiaţilor. Neavând pe ni-
meni, împreună cu alţi patru copii, este înrolat ca şi copil de trupă în Regimentul 89 Infanterie Braşov. Învaţă carte mai departe şi devine telegrafist militar la staţiile TFF. După bom-
bardamentele americane de la Braşov, unitatea se mută la Codlea, unde îi prind evenimentele de la 23 august 1944. Cu instrucţia de front făcută, se înscrie voluntar participând la
luptele pentru eliberarea Ardealului până în Ungaria şi Cehoslovacia, deşi avea doar 16 ani. Martor la dezarmarea germanilor în zona Braşov, la 10 septembrie 1944 porneşte spre
Mediaş cu unitatea şi de aici pe front...

ION ŞIUGARIU, UN POET ÎN TRANŞEE. Poetul Ion Şiugariu, la rănirea fatală a căruia a fost martor Miron Iustin, s-a născut în satul Băiţa la 6 iunie 1914. Debutează în 1934 în
revista liceului cu poemul Imn tinereţii. Absolvent al Facultăţii de Litere, i se publică trei volume de poezii: Trecere prin poarta albă (1938), Paradisul peregrinar (1942) şi Ţara de
foc (1943). Mobilizat, ia parte la luptele pentru eliberarea Ardealului şi trecerea Tisei ajungând până în Cehoslovacia, la Brezno, unde este rănit mortal în timpul unui bombardament
german. Este reînhumat în 1956 la Zvolen, în cimitirul ostaşilor români. Postum îi apar note din jurnalul său de front (Carnetele unui poet căzut în război, 1968), precum şi o parte
din scrisorile către soţia sa, Lucia, azi locuind în Germania. Ulterior, după 1989, aceste note de jurnal sunt publicate necenzurat, cu referirile la aliaţii ruşi. “Am început să ne îngro-
păm în noroi. Suntem plini de murdărie, ne mănâncă păduchii. Pe poziţie mai sunt 150 de oameni. Când am plecat de la Jitaru eram 1000. Pe unde am trecut am lăsat numai mormin-
te şi ţărână amestecată cu sânge. Tare am plătit scump Ardealul!“

127
Ministerul Afacerilor Externe

11 septembrie 2015
A1/1336

Referitor la solicitarea dumneavoastră, Ministerul Afacerilor Externe face urmă-


toarele precizări:
Răspunsul care v-a fost transmis la data 28 august 2015 a avut la bază o docu-
mentație rezultată în urma consultării unor instituții cu atribuţii în domeniu din
România.
Potrivit informaţiilor transmise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii (CNSAS), în perioada 1938-1941, Ion Şiugariu (cetăţeanul român Ion
Soreanu) a încercat să obțină acordul pentru editarea unor reviste/periodice cu
caracter național (ex. Manifestul nopții albe, Dorința Românească). Verificările
autorităților cu competențe în domeniu au condus spre concluzia unui aviz nega-
tiv pentru editarea revistelor, ca urmare a existenței informațiilor că este simpati-
zant al Mișcării Legionare („are bune purtări și din informațiuni, numitul – n.n.
Ion Șiugariu – este un simpatizant al mișcării legionare”).
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” a
transmis MAE informaţii despre activitatea publicistică a poetului Ion Şiugariu
(cetăţeanul român Ion Soreanu). Conform acestor informaţii, în perioada 1940-
1944, acesta a scris poezie și materiale jurnalistice în mai multe ziare și reviste
ale vremii, articolele sale susținând ideologia fascistă și legionară. Ion Șiugariu a
fost șef de cabinet al Ministrului Culturii Naționale, în perioada ianuarie 1943 –
august 1944. În revista Meșterul Manole, a cărei linie editorială era coordonată de
Horia Vintilă (după 23 august 1944, Horia Vintilă a sprijinit guvernul în exil condus de Horia Sima și a fost condamnat pentru crime de război), Ion Şiugariu a scris o serie de artico-
le, precum:
- Poezia și Legiunea (anul II, nr. 10, decembrie 1940), prin care susține caracterul înnoitor al ideologiei legionare asupra spiritualității și culturii din România: „născută din imperia-
lism românesc, Legiunea este chemată să imprime tinerei noastre poezii un caracter de profunzime și de generalitate…”.
- Cazemate în cultură (anul II, nr. 8-9, august-noiembrie 1940), prin care susține rolul salvator al spiritualității și ideologiei legionare.
În revista Chemarea Vremii, condusă de Ion Sân-Giorgiu (membru în guvernul în exil condus de Horia Sima și condamnat pentru crime de război), Ion Şiugariu a semnat:
- Destin Catedralic (nr. 24, 14 noiembrie 1940), în care susține caracterul salvator, biruitor al revoluției legionare într-o țară „săpată de străinism și măcinată până în măruntaie de
cariii necinstei și ai trădării”.
- Tineret în odăjdii (nr. 26, 28 noiembrie 1940), care susține rolul revoluționar al tineretului legionar, chemat să rezolve problemele endemice ale României.
- Ideea de creație în organizația statală a național-socialismului (nr. 87, 30 ianuarie 1942), în care se susține rolul benefic al organizațiilor național-socialiste de masă.
Referitor la activitatea militară a lui Ion Şiugariu, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a transmis MAE că acesta a fost concentrat începând cu 1943, inițial ca ofițer în rezervă, mo-
bilizarea având loc începând cu lunile iunie-iulie 1944. Locul de înhumare a slt (r.) Ion Șiugariu este considerat mormânt de război, având în vedere că acesta a murit în timpul și din
cauza unui conflict armat, ca urmare a executării unui serviciu comandat în interesul statului român.
Ministerul Afacerilor Externe a consultat şi Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, din subordinea Academiei Române, care a comunicat că nu deţine date referitoare la
persoana lui Ion Soreanu Şiugariu.

Direcţia Purtător de Cuvânt şi Comunicare


Către: Ministerul Afacerilor Externe / DPCC

128
15.09.2015:
EXCLUSIV: Saga “Ion Şiugariu” merge mai departe. Acum şi Vintilă Horia este “criminal de război”, conform lui Alexandru Florian de la “Elie Wiesel”.
Corespondenţă deschisă cu MAE, CNSAS şi MApN http://www.ziaristionline.ro/2015/09/15/exclusiv-saga-ion-siugariu-merge-mai-departe-acum-si-vintila-horia-este-criminal-de-
razboi-conform-lui-alexandru-florian-de-la-elie-wiesel-corespondenta-deschisa-cu-mae-cnsas-si-mapn/

Portalul “Ziaristi Online” continuă investigaţiile în Cazul “Ion Şiugariu”, rămas, deocamdată, fără deznodământ, având în vedere că nimeni nu a fost pedepsit pentru dezonorarea
unui erou-martir – propus spre aleasă omagiere de Slovacia – şi nici o instituţie din cele implicate în macularea memoriei poetului-militar nu şi-a cerut încă scuze faţă de Doamna
Lucia Soreanu Şiugariu (foto dr.), soţia nonagenară a lui Ion Şiugariu, pentru sacrilegiul comis. În acest sens am corespondat recent cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE),
CNSAS şi MApN, respectiv Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE) cât şi cu Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST) aflat sub egida Academiei Române.
Colonel dr. Ionel Tălpău, directorul ONCE, ne-a transmis acelaşi răspuns ca şi MApN, publicat de noi aici, CNSAS ne-a încunoştiinţat cu amabilitate că a oferit MAE spre consulta-
re Dosarul lui Ion Şiugariu, iar Ministerul Afacerilor Externe ne-a oferit explicaţiile detaliate de mai jos, pe care le însoţim şi de răspunsul transmis la rândul nostru. Observăm că
Institutul “Elie Wiesel” continuă cu aberaţia suprapunerii ideologiei fasciste cu cea legionară, contrazisă de academicianul Dan Berindei şi Academia Română. Totodată, notaţi că
lista întocmită de Alexandru Florian de la Institutul “Elie Wiesel” cu “criminalii” care trebuie epuraţi de “pe spaţiul public” (sic) s-a mai mărit cu un nume din galeria marilor ro-
mâni: după Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Ion Gavrilă Ogoranu şi Petre Ţuţea sau, mai nou, savantul basarabean Eugen Coşeriu, şi celebrul scriitor de valoare universală
Vintilă Horia a redevenit “duşman al poporului”. Al “poporului” sovietic, bineînţeles, revenit în România prin stafia lui. Din documentarea MAE mai aflăm un lucru extrem de ono-
rant pentru Ion Şiugariu: şi anume că, în timp ce se ocupa de activitatea sa literară multiplă dar şi de refugiaţii din Transilvania ocupată, ca preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refu-
giaţi, în acelaşi timp fiind concentrat pe front în câteva rânduri, tânărul poet îndeplinea şi funcţia de şef de Cabinet al ministrului Culturii Naţionale, celebrul filosof Ion Petrovici,
devenit apoi unul dintre sutele de mii de martiri a închisorilor bolşevice. Vedeţi mai jos, de la Arhivele Naţionale ale Franţei, imagini şi un interviu video cu Vintilă Horia, de la
anunţarea Premiului Goncourt – 1960 şi citiţi un interviu din 1991 cu scriitorul exilat, publicat de Revista Cultura, condusă de academicianul Augustin Buzura
http://revistacultura.ro/nou/2013/04/vintila-horia-gandesc-in-limba-romana-azi-ca-si-intotdeauna/
Comunicarea MAE - pg. precedentă.
Stimati Colegi,

Va multumesc foarte mult pentru raspunsul Dvs.


Si CNSAS si Oficiul National pentru Cultul Eroilor si INST ne-au informat asupra raspunsurilor lor oficiale, institutul Academiei Romane adaugand ca v-a trimis sa studiati dosarul
Ion Siugariu la Serviciul Istoric al Armatei, cel mai in masura sa detina informatii acurate, drept pentru care va intreb, colegial, daca ati mers si pe acest fir.
Raspunsul INSHREW se dovedeste, din pacate, a fi supus simpatiilor si antipatiilor politice mostenite de directorul acestuia pe linia formatiei si familiei sale. Personal consider ex-
trem de grav si chiar o ofensa la adresa culturii romane si a literaturii universale catalogarea celebrului creator roman Vintila Horia drept “criminal de razboi” si dupa 25 de ani de la
caderea comunismului impus cu tancurile sovietice. Aceasta consideratie se cupleaza perfect cu Dosarul fabricat de Securitate in 1960, la primirea prestigiosului Premiu Goncourt de
catre Vintila Horia, un episod cunoscut astazi de orice istoric al literaturii europene si, totodata, al regimului comunist. Intrucat la momentul arestarii sale de catre trupele SS (!)
Vintila Horia facea parte din ministerul pe care cu onoare il reprezentati si Dvs, ca atasat de presa la Ambasada Romaniei de la Viena – ulterior fiind eliberat, dupa un an, dintr-un
lagar nazist (!) de trupele britanice (!) – s-ar cuveni sa-i aparati si acestuia memoria, la fel ca in cazul Siugariu, condamnat, iata, pentru simpatiile sale personale.
Nu putem sa nu notam ca cel care face asemenea aprecieri a avut fata de regimul comunist – condamnat de statul roman actual drept “ilegitim si criminal” (Raportul Basescu-
Tismaneanu) – nu doar simpatii ci a fost parte integranta din aparatul ideologic si de propaganda comunista.
Nu in ultimul rand, informatia care se adauga la cele cunoscute pana acum, si anume ca Ion Siugariu a fost si sef de cabinet al Ministrului Culturii Ion Petrovici, este mai mult decat
onoranta pentru biografia sa, avand in vedere cine a fost savantul roman, membru titular al Academiei Romane, considerat “cel mai cunoscut filosof al Romaniei in perioada interbe-
lica”, devenit, apoi, victima a regimului de ocupatie sovietic, ca detinut politic, pana in 1964.
Lasand simpatiile ziaristice ale tanarului Ion Siugariu deoparte, toate functiile indeplinite in structurile statului roman – ca functionar si militar desavarsit – nu stirbesc cu nimic din
memoria eroului martir, ci dimpotriva. De aceea, revin cu intrebarea: ce veti intreprinde pentru a repara ceea a fost distrus, atat pentru memoria si familia lui Ion Siugariu cat si pen-
tru imaginea Romaniei pe plan international, a carei imbunatatire continua este una dintre responsabilitatile Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei?

Cu deosebita consideratie,
Victor Roncea

129
130
13.10.2015: Legea “Elie Wiesel” – o lege strâmbă, profund antiromânească. ANALIZĂ http://www.ziaristionline.ro/2015/10/13/legea-elie-wiesel-o-lege-stramba-profund-
antiromaneasca-analiza-de-dan-tanasa/

Dacă am asculta un doctor că își dă cu părerea despre extragerea uraniului am considera că opiniile sale nu merită atenția noastră. În schimb, un economist, un licențiat în istorie re-
petent și un licențiat în istorie care nu a profesat niciodată au rescris, la propunerea unui licențiat în filosofie, o parte a istoriei noastre.
Absout nimic din modul în care s-a născut și a prins viață Legea nr. 217/2015 nu trădează bune intenții. Dimpotrivă. În cauză avem de-a face cu un demers în mod evident ticălos,
interesat, menit să servească nu dreptății, nu principiilor, ci unor interese de grup. Legea nr. 217/2015 nu are a face, în opinia mea, cu principiile și cu istoria, pe care de altfel o re-
scrie după bunul plac al unor persoane neavenite.

Ce aduce nou forma în care a fost votată legea


Redau mai jos o listă, întocmită de jurnalistul Victor Roncea, a elementelor de noutate aduse de această lege:
– include in categoria de infractori “criminalii de razboi” definiti ca orice persoana care a primit o condamnare in acest sens data de o instanta romana sau straină – adica inclusiv
sentintele date de ocupantii sovietici generalilor, ofiterilor, ziaristilor, demnitarilor judecati si condamnati drept “criminali de razboi”;
– lege stabileste ca nu se pot ridica si mentine in spatiul public statui, placi comemorative etc ridicate in memoria acestor oameni;
– legea stabilese ca numele acestor oameni nu se pot aloca strazilor, pietelor etc – nici unui spatiu public – si ca nici o asociatie nu poate purta numele lor – statuiile lui Mircea
Vulcanescu si Petre Tutea vor fi daramate, iar numele date unor Licee si strazi din intreaga tara vor fi indepartate;
– “legionarismul” este definit vag – practic, oricine va deranja va putea fi catalogat drept “legionar”, exact ca pe vremea stalinistă, folosindu-se chiar şi un simplu comentariu pe
Facebook. “Legionarismul” devine infractiune si asocierea, promovarea etc a unor persoane considerate a fi legionare se pedepseste cu inchisoarea;
– se elimina complet din prezenta lege articolul Art.4 aliniatul (3) care mentiona ca nu constituie infractiune nicio actiune dedicata acestor oameni daca este facuta in interesul artei,
stiintei, educatiei etc; practic orice referire pozitiva sau neutra la viata, opera sau suferinta acestor oameni poate fi catalogata drept infractiune;
– legea stabiliste juridic (!?) definitia Miscarii Legionare ca “organizatie fascista” care a activat pe teritoriul Romaniei intre 1927-1941, in ciuda definitiilor puse de numerosi istorici,
membri ai Academiei Române sau ai Acedemiei Oamenilor de Stiinta din Romania;
– se urmareste crearea bazei legislative pentru un “Minister al Adevărului”, cu toate mecanismele lui de control, “monitorizare”, urmărire, cenzură şi pedepsire, exact ca în perioada
în care România era comandată de consilierii sovietici ai poliţiei politice bolşevice, NKVD.
– in Apelul Asociației „Libertate pentru Istorie“ din Franța se afirmă: “Într-un Stat liber, nu este nici dreptul Parlamentului, nici al Puterii Judecătorești să definească adevărul istoric.
Politica Statului, chiar atunci când este animată de cele mai bune intenții, nu este politica istoriei.”

Cine sunt autorii legii


Având în vedere că în cazul de față avem de-a face cu un subiect controversat, m-aș fi așteptat ca o lege care se vrea a fi lămuritoare să fie redactată și promovată de persoane aviza-
te, de istorici, de academicieni, tocmai pentu a înlătura orice suspiciune și pentru a turna apă limpede în pahar. În cauză, nu era vorba de reglementarea activităților economice în pie-
țele publice, ci de un subiect mult mai sensibil, de o parte a istoriei noastre care trebuie lămurită și evaluată la adrevărata sa intensitate și complexitate.
Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau
xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, devenit Legea nr. 217/2015 (textul legii aici, fișa proiectului legislativ
aici), a fost inițiat de liberalii Crin Antonescu, Andrei Gerea și George Scutaru. Potrivit expunerii de motive, cei trei au beneficiat de sprijinul Institutului Naţional pentru Studierea
Holocaustului din România „Elie Wiesel“, condus de Alexandru Florian.
Deputatul Andrei Gerea este economist. Domnia sa este probabil vreo eminență cenușie a economiei. Când vine vorba de istorie însă, adică domeniul reglementat de Legea nr.
217/2015, absolut nimic nu-l recomandă pe acesta să se pronunțe.
Deputatul George Scutaru este licențiat în istorie al Universității București, însă nu a profesat niciodată. Scutaru a profesat ca jurnalist, consilier și deputat. Din nou, absolut nimic nu
-l recomandă pe Scutaru în chestiunea Legii nr. 217/2015.
Senatorul Crin Antonescu, este și domnia sa licențiat în istorie al Universității București și a profesat timp de șase ani la gimnaziu și liceu. Potrivit unor informații prezente pe inter-
net, Antonescu a repetat doi ani în timpul facultății (detalii aici). Din nou, un istoric cu o experiență mai mult decât modestă este implicat în producerea Legii nr. 217/2015.
Toți cei trei au acționat, potrivit propriilor declarații din expunerea de motive, la îndrumarea conducerii Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wie-
sel“, adică a lui Alexandru Florian.

131
Absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, după cum reiese din biografia sa, Alexandru Florian este un filosof, propagandist al comunismului și al Partidului Co-
munist Român, după cum aflăm din Cotidianul, fiul ideologului stalinist Radu Florian.
Așadar, un economist, un istoric repetent și un istoric fără experiență, îndrumați de un filosof, au făcut o lege care rescrie istoria. Toți cei patru au beneficiat de largul concurs a de-
putatului PSD Ciprian Nica, dovedit definitiv ca fost colaborator al Securității (detalii aici).

Ce părere au istoricii
Prof. dr. în istorie Radu Ciuceanu, fost deţinut politic, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române consideră Legea “Elie Wiesel” drept
“o tâmpenie”. “S-a făcut o chestie de necrezut. Chiar aşa, să distrugi ce înseamnă rezistenţa poporului român împotriva ocupaţiei sovietice? În rezistenţa anticomunistă au fost 70-
75% legionari. Să elimini o parte majoritară din rezistenţa poporului român împotriva regimului bolşevic este o măsură inconştientă”, a declarat Profesorul Radu Ciuceanu pentru
Adevărul.
Academicianul Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române şi Preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, consideră că alăturarea în lege a celor doi
termeni, “legionar” = “fascist”, “ar putea fi puţin forţată”. Conform declaraţiei publice (2011) a Acad. Dan Berindei, Preşedinte de Onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie
a Academiei Române, Mişcarea Legionară nu poate fi calificată drept „fascistă” întrucât nu întruneşte, prin elementele de doctrină pe care le-a adoptat şi promovat, un caracter ideo-
logic fascist (documentul și detalii aici).
Profesorul Cristian Troncotă, fost Decan al Facultăţii de Informaţii din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, a afirmat tranşat că această lege este “o aberaţie”! Într-o
emisiunea la postul România TV, istoricul Cristian Troncotă s-a arătat absolut revoltat de această “lege” catalogând-o drept “o aberaţie”. Părintele Hariton şi călugării de la Petru
Vodă “au perfectă dreptate” contestând “legea”, a afirmat tranşant cunoscutul istoric. “Mie mi se pare cumva o inabilitate politică să încerci să promulgi o lege care vine să condam-
ne un fenomen istoric, ceva care s-a petrecut demult în istorie. Chestiunea aceasta cu ‘lupta cu istoria’ mie unuia imi aduce aminte de un mental care aparţinea unei lumi revolute
(bolşevice – n.m.). Deci parlamentarii ar trebui să reformuleze, Preşedintele să le ceară în mod expres să reformuleze, pentru că nu te poţi lua la trântă iarăşi cu Istoria. Este o chesti-
une care aparţine Istoriei. Este absolut aberant să ieşi cu o lege care să vină să-ţi interzică să vorbeşti. Ce să ne interzică? O să ne interzică nouă, profesorilor, istoricilor, să vorbim
despre legionarism în spaţiul public? Pentru că Universitatea este un spaţiu public! Tinerii trebuie să cunoască Istoria… Interzicem Istoria? Asta mi se pare un lucru absolut de neac-
ceptat!”, a afirmat profesorul Cristian Troncotă. “Şi, în ceea ce spunea Părintele adineauri, sigur că da, au fost oameni care au greşit şi au plătit. Au fost condamnaţi. Dar imensa ma-
să a celor care au împărtăşit o ideologie şi care n-au făcut nici un fel de rele, dimpotrivă, au pătimit şi au suferit ororile Gulagului comunist din România, ce facem cu aceştia, îi mai
omorâm o dată, îi mai condamnăm a doua oară? Mie mi se pare o chestiune absolut aberantă! Ori e vorba de incultură, ori e vorba de reavoinţă… Se întâmplă ceva ciudat în Parla-
mentul României.”, a conchis reputatul istoric şi general.
Invitat la o dezbatere de către ziarul Adevărul, istoricul Marius Oprea a făcut câteva afirmații tranșante cu privire la această lege.
”Dreptul la opinie este îngrădit de prevederile legii. Legea va avea un efect de bumerang. Asta e firea românului: ce i se interzice românului, asta vrea să facă. Această lege ar fi fost
pe marele plac al lui Carol al II-lea, în 1938. Cum de nu s-a gândit și la ea? Această lege este făcută cu copy-paste. Pe multe pasaje ale ei, nu respectă limba română. Tehnica legisla-
tivă a lipsit: capacitatea de a exprima în propoziții un caracter precis al legii. Foarte multe din paragrafele legii seamănă cu ordonanțele secrete din anii ’50, care aveau în vedere pe-
depsirea oricărei împotriviri la instaurarea brutală a comunismului în România. Tocmai această mireasmă represivă care este conținută de această lege nu a avut darul să mă încânte”,
a spus el, citat de Active News.
Împotriva acestei legi aberante s-au mai pronunțat și alte persoane publice. Din păcate însă, numărul celor care au avut curajul să se pronunțe cu privire la această lege a fost foarte
mic, multe personalități alegând calea tăcerii într-o chestiune foarte importantă pentru societatea românească, în ciuda apelurilor la reacție. Asta și pentru că cei care s-au pronunțat
împotriva acestei legi adoptată în condiții dubioase și fără o dezbatere publică solidă au fost catalogați drept neo-legionari de către Federația Comunităților Evreiești din România,
printr-un comunicat semnat de președintele acestei federații, deputatul Aurel Vainer.

Prima victimă nevinovată


O lege strâmbă nu avea cum să dea naștere decât unor aberații. Legea nr. 217/2015, adoptată în luna iunie anul curent de Camera Deputaților și promulgată de Președintele Klaus
Iohannis în luna iulie, a făcut deja prima victimă. Eroul Ion Șiugariu, care și-a dat viața pe cămpul de bătălie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în lupta împotriva fascis-
mului, a fost ”asasinat” în baza acestei legi aberante.
Holocaustul Roșu, ignorat
”Legea 217/ 2015 este o Lege care se referă la totalitarismul fascist. Totalitarismul comunist nu a constituit subiectul acestei Legi, care este în vigoare, din 2002, când a fost emisă
Ordonanța nr. 31. Peste tot în Europa, legi de acest fel se referă doar la Holocaust și fascism, cele privind alte regimuri nedemocratice făcând obiectul unor reglementări separate.

132
Ne exprimăm tot respectul pentru victimele totalitarismului comunist. Este atributul Parlamentului României să decidă dacă și când va aproba o lege similară pentru apărarea memo-
riei victimelor comunismului”, se arată într-un comunicat de presă al Federației Comunităților Evreiești din România, semnat de președintele Aurel Vainer.
Cu alte cuvinte, legea nu și-a propus să reglementeze un principiu, acela al condamnării regimurilor care au provocat victime. Legea de față servește doar victimelor represiunii legi-
onare, adică comunității de evrei. Potrivit informațiilor publicate de Institutul ”Elie Wiesel”, ”Numărul evreilor români şi al evreilor din teritoriile aflate sub administraţie
româneascăucişi în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Concluzia Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România în acest sens este
că, în timpul Holocaustului, în România şi în teritoriile aflate sub controlul său au fost ucişi sau au murit între 280 000 şi 380 000 de evrei români şi ucraineni. În Holocaust au pierit
şi aproximativ 135 000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată sub conducere maghiară, precum şi 5000 de evrei români care se aflau atunci în alte ţări din Euro-
pa”. Așadar, ceea ce se știe cu siguranță este că nu se știe sigur câți evrei au murit în România dar că evreii din România au fost deportați și au fost victime ale Holocaustului (nu
neg Holocaustul și nici nu minimizez dimensiunea lui în România!).
Despre Holocaustul din România a vorbit în mod oficial și președintele statului Israel, Shimon Peres. În 2010, acesta a făcut, chiar în timpul unei vizite oficiale la București, o decla-
rație prin care a salutat faptul că România a salvat viața a 400.000 de evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Legea Antonescu nu spune însă absolut nimic despre Holocaustul Roșu. Potrivit Jurnalului Național, două milioane de români au fost tarati in inchisorile si lagarele comuniste. Din-
tre ei, o jumatate de milion sunt considerati victime ale regimului trecut de catre comisia prezidentială pentru analiza dictaturii comuniste in România. Din păcate însă, și în acest caz
știm cu siguranță faptul că nu știm sigur câte victime a făcut Holocaustul Roșu în România. În lipsa unor analize mai vaste, operăm cu cifrele oficiale întocmite de personaje care
sunt în opinia mea de o calitate îndoielinică.
Așadar, se ridică întrebarea de bun simț: unde sunt victimele Holocaustului Roșu și de ce Legea Antonescu nu s-a gândit și la ele? Dacă au fost mânați de cele mai bune intenții, care
sunt motivele pentru care autorii legii și cei care i-au sfătuit pe autori nu s-au gândit și la victimele Holocaustului Roșu? Legile reglementează interesele unor grupuri sau reglemen-
tează principii?

O lege strâmbă, care nu lămurește nimic


Mișcarea legionară a fost fascistă. De ce? Pentru că așa o spune economistul Andrei Gerea și filosoful Alexandru Florian. Păi bine dar istoricii și academicienii sunt de altă părere!
Nu contează, dacă așa zice Florian atunci așa rămâne (Florian, același personaj ridiculizat chiar de către deputatul Aurel Vainer). Iar în baza acestei legi aberante vor putea fi blamați
(amendați și poate chiar închiși) toți cei care au avut simpatii legionare și toți cei care au fost bănuiți de simpatii legionare (vezi recentul caz Ion Șiugariu) sau toți cei care au acum
simpatii legionare sau sunt bănuiți a avea simpatii legioare. Simpla bănuială va permite Institutului ”Elie Wiesel” să dea sentințe publice. Institutul ”Elie Wiesel” ne va spune pe cine
putem comemora, ce nume putem da unor străzi sau piețe publice, despre cine putem vorbi public.
O lege strâmbă, care interpretează în mod tendențios istoria. Unele victime sunt recunoscute în timp ce altele sunt ignorate. Procesele prin care comuniștii, la comanda staliniștilor,
au umplut pușcăriile de ”legionari” sunt acum recunoscute de către Institutul ”Elie Wiesel”, transformat peste noapte în poliție a gândirii. Iar toți cei care îndrăznesc să se opună
acestui eșafodaj sunt catalogați drept neo-legionari. Tot așa cum cei care s-au opus instaurării comunismului în România au fost catalogați drept legionari și băgați în pușcării, de
unde foarte mulți nu au mai ieșit niciodată.
Iar toate acestea se petrec în timp ce același institut și aceeași Federație a Comunităților Evreiești din România sunt oarbe în fața antisemitismului maghiar promovat în Transilvania
(detalii aici și aici).
Un articol interesant pe această temă a scris și Mihai Enciu în Academia Cațavencu. O opinie tranșantă a avut și scriitorul Alex Ștefănescu aici. Istoricul Mihai-Andrei Aldea a reac-
ționat aici. Opinii foarte pertinente a exprimat și cercetătorul Mircea Stănescu aici și aici.
Dan Tanasă
P.S. 1: Nu am înțeles de ce directorul Institutului ”Elie Wiesel” e atât de plin de ură când apare în spațiul public să dezbată pe acest subiect. Fața domniei sale îmi pare întunecată,
gri, plină de ură, schimonosită, atunci când vorbește despre această lege. Dacă domnia sa are impresia că acționează cu bună credință în acest caz de ce nu e luminat la față și de ce
nu zâmbește?
P.S. 2: Mă aștept să fiu și eu catalogat drept legionar sau simpatizant legionar. Asta în condițiile în care nu sunt și nu am fost membru al altui partid legionar și nu am participat nici-
odată la vreo adunare a legionarilor.
P.S. 3: Consider că Ion Gavrilă Ogoranu, ca de altfel toți cei care au luptat împotriva regimului stalinist și comunist, sau doar s-au opus și au înfundat pușcăriile comuniste, merită
respectul și pomenirea mea. Consider că indivizi ca Alexandru Florian, Crin Antonescu, Andrei Gerea sau George Scutaru sunt departe de a merita respectul meu.

Dan Tanasă

133
03.12.2015: Ștefan Bellu: Timpul a trecut cu mare grabă peste anii mei! http://www.graiul.ro/2015/12/03/lucia-soreanu-siugariu-la-95-de-ani/

Este greu, uneori aproape imposibil ca generaţiile prezente să înţeleagă sau poate nici măcar să-şi imagineze ce şi cât a însemnat în mintea şi sufletul unui om mulţumirea firească de
a fi putut să-şi desfăşoare tinereţea în ţara sa, întregită, civilizată, frumoasă şi respectată, la care şi el, ca om avea să-şi dea contribuţia în respectul legilor, în respectul drepturilor
fiecăruia. Sunt născută la 1 decembrie 1920 în România Mare şi m-am format în Regatul României, la fel ca Soare şi ca generaţiile dintre cele două războaie”. (Lucia Soreanu-
Şiugariu, „Postfaţă” la Ion Şiugariu, Însemnări din război 1944-1945, Editura Gutinul, Baia Mare, 2014)Lucia Soreanu-Şiugariu (n. Stroescu) a văzut lumina zilei la 1
decembrie 1920, la Tighina, într-o familie de funcţionari. Tatăl, Dimitrie Stroescu, era originar din Vâlcea, iar mama, Angela, din Dobrogea. Familia Stroescu a avut pa-
tru copii: Ileana, Cornelia, Lucia şi Mihai.
În anii Primului Război Mondial, familia Stroescu se afla în refugiu la Iaşi. După război, ca funcţionar, Dimitrie Stroescu a fost transferat în diferite localităţi, după cum o cerea or-
ganizarea instituţiilor din regiunile recuperate după Marea Unire din 1918. Astfel, în 1920 se afla în Basarabia, la Tighina, unde a venit pe lume Lucia. În 1927 este transferat la Si-
ghişoara, unde Lucia a urmat cele patru clase primare. În 1931, familia Stroescu se stabileşte în Rm. Vâlcea, unde Lucia îşi continuă studiile la Liceul de Fete. Aici îşi trece bacalau-
reatul, după care, în 1939, se înscrie la Facultatea de Farmacie din Bucureşti. Surorile sale erau şi ele în Bucureşti: Ileana, care urmase Facultatea de Bellearte, se căsătorise, Cornelia
era studentă la Conservatorul de Muzică, secţia canto (după absolvire a fost încadrată ca solistă la Opera Română din Bucureşti). În primii doi ani de facultate, Lucia a locuit împreu-
nă cu ea la Căminul de studente din Calea Victoriei, vizavi de Palatul Telefoanelor. Al treilea an, an de practică farmaceutică, l-a efectuat la Rm. Vâlcea, la Farmacia „Bejan” care
aparţinea Mirei Simian, viitoarea soţie a poetului Ştefan Baciu.

Lucia Stroescu îl cunoaşte pe Soare, cum era apelat îndeobşte Ion Şiugariu de către prieteni şi cunoscuţi, într-o zi însorită de ianuarie a anului 1941, la cantina studenţească din stra-
da Gogu Cantacuzino. „Ne-am împrietenit repede – notează într-o emoţionantă „Evocare” în volumul „Iluzie şi destin”, de I. Şiugariu, Editura Fundaţia Culturală Memoria, Bucu-
reşti, 2006. Îl ascultam cu plăcere pentru că îmi vorbea despre cu totul altceva decât despre micile noastre preocupări imediate, studenţeşti. Privirea senină a ochilor săi albaştri se
lumina de un foc lăuntric când îmi vorbea despre sensul, frumuseţea sau muzicalitatea unei poezii, despre pădurile şi poienele satului său natal Băiţa din Maramureş, rămas acolo în
munţi la unguri (refugiat ardelean, Ion Şiugariu a fost ales preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi din toată ţara), despre satele vecine Băiţei şi despre oamenii de acolo, despre
preotul Victor Băcilă, care îl îndrumase cu dragoste de părinte, despre balurile la care, în vacanţele de Crăciun, se ducea traversând pădurile înzăpezite până în Valea Borcutului,
Bozânta Mare sau Nistru… Îmi povestea despre preocupările prietenilor săi cu care colabora la reviste şi cu care ne întâlneam deseori…”
În 1936, prin decizie a Ministerului Justiţiei, numele de familie al lui Şiugariu este schimbat în Soreanu, spre a se numi Ion Soreanu. Ca poet rămâne însă credincios numelui de Ion
Şiugariu, sub care îşi începuse ucenicia literară la revista „Familia” din Oradea pe când era elev al prestigiosului Liceu „Emil Gojdu”. În anii 1936-1937 îşi satisface stagiul militar la
Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti, iar în toamna anului 1937 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie, specialitatea Filologie modernă din Bucureşti. Îşi susţine teza de
licenţă în februarie 1942, cu lucrarea „Aspectul jurnalistic al literaturii moderne”, calificată cu foarte bine – cum laudae.
Începând din 1939, Ion Şiugariu este mereu concentrat, fie la Ploieşti, la Şcoala de Instrucţie, fie în cadrul Regimentului 27 la Bacău. La 29 iulie 1943, în timpul unei permisii, se
căsătoreşte la Rm. Vâlcea cu Lucia Stroescu, studentă la Facultatea de Farmacie. Bucuria de a fi împreună le dă curaj şi speranţe, cu toate că începuseră căsnicia sub auspiciile atât
de neliniştitoare ale războiului, iar organizarea vieţii lor modeste în comun nu era uşoară, ea fiind încă studentă, iar el abia după un timp fiind numit referent literar în cadrul Ministe-
rului Culturii, ministru fiind fostul său profesor universitar, filosoful şi omul de înaltă cultură Ion Petrovici.
Desconcentrat în septembrie 1943, este rechemat în mai 1944 la acelaşi regiment care se afla acum dislocat în zona Jitaru-Mogoşeşti (Slatina). În zilele de 23-25 august 1944 ia parte
la luptele de la Băneasa şi Otopeni pentru apărarea Capitalei. Participă, în continuare, la luptele pe care regimentul său le susţine, alături de celelalte unităţi româneşti pentru dezrobi-
rea Ardealului, pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei. În dimineaţa zilei de 1 februarie 1945, sublocotenentul de rezervă Soreanu Ion Şiugariu cade grav rănit în bătălia pentru ora-
şul Brezno (Cehoslovacia). În drum spre ambulanţă a mai apucat să spună câteva cuvinte adresate soţiei sale: „Lucia, ah! Lucia, te pierd!… Salvaţi-mă”… După care se stinge.

„Acelui 1 februarie 1945, care curmase viaţa poetului Ion Şiugariu, îi urmaseră ani mulţi de grele şi nedrepte prefaceri sociale, de suferinţe, de năpăstuiri şi de profunde spaime, tul-
burând preocupările spiritului până aproape în a le desfiinţa – scrie Lucia Soreanu- Şiugariu în „Postfaţă” la volumul „Scrieri”, de Ion Şiugariu, Editura Fundaţia Culturală Memoria,
Bucureşti, 2006. Pentru orice scriere neorientată comunist „nu era momentul”, aşa cum se menţionase pe manuscrisele unor poezii de Ion Şiugariu prezentate spre avizare în vederea
editării lor. Încă de atunci eram hotărâtă să public tot ceea ce rămăsese scris de mâna poetului”.

134
„Acelui 1 februarie 1945, care curmase viaţa poetului Ion Şiugariu, îi urmaseră ani mulţi de grele şi nedrepte prefaceri sociale, de suferinţe, de năpăstuiri şi de profunde spaime, tul-
burând preocupările spiritului până aproape în a le desfiinţa – scrie Lucia Soreanu- Şiugariu în „Postfaţă” la volumul „Scrieri”, de Ion Şiugariu, Editura Fundaţia Culturală Memoria,
Bucureşti, 2006. Pentru orice scriere neorientată comunist „nu era momentul”, aşa cum se menţionase pe manuscrisele unor poezii de Ion Şiugariu prezentate spre avizare în vederea
editării lor. Încă de atunci eram hotărâtă să public tot ceea ce rămăsese scris de mâna poetului”.
Referitor la sacrificiul suprem al poetului, Lucia Soreanu-Şiugariu scrie: „Poate că prin acest sacrificiu, Bunul Dumnezeu l-a scutit pe Soare, ca om şi poet, de experienţa comunistă,
care atâţia ani a întunecat şi a secerat nenumărate vieţi de valoare, elita neamului, prăbuşind ţara în nenorocirea şi dezastrul cu-noscut, dezastru ca-şi spune roadele încă şi astăzi”.
(„Evocare” în Ion Şiugariu – „Iluzie şi Destin”).
În 1944, Lucia Soreanu- Şiugariu termină studiile farmaceutice şi în noiembrie obţine licenţa. Negăsind de lucru în Bucureşti, spre sfârşitul lunii ianuarie 1945 pleacă la Rm. Vâlcea
lângă tatăl său rămas singur după decesul soţiei, la 23 august. Lucrează la Farmacia „Bejan”, acolo unde făcuse practica. În mai 1945 se află la Băiţa pentru a o cunoaşte pe mama
soţului său, poetul Ion Şiugariu, şi pe fraţii acestuia. Tatăl poetului murise în martie 1945, la 56 de ani, în urma unei duble pneumonii. La 1 iunie acelaşi an este încadrată la farmacia
Spitalului „Dr. Cantacuzino” din Sinaia, unde funcţionează până în 2 august 1947, când îşi dă demisia pentru a se stabili în Bucureşti, unde îşi avea locuinţa (strada Rondă nr. 28).
Lucrează, rând pe rând, la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, la Direcţia Farmaciilor, Dispensarul Ministerului Sănătăţii. După naţionalizarea farmaciilor este pusă la dispoziţia
Centrofarmului şi repartizată la una din farmaciile naţionalizate, până în 1970.

În 1968, după mai bine de două decenii de la moartea lui Ion Şiugariu, la Editura Militară apare placheta „Carnetele unui poet căzut în război”, ediţie îngrijită de Laurenţiu Fulga pe
baza manuscriselor şi corespondenţei puse la dispoziţie de soţia poetului. Placheta cuprinde fragmente din scrisori şi din „Jurnal de front”, precum şi poemele din preconizatul vo-
lum „Elegii pentru Ardeal”, constituind prima tentativă de a readuce în contemporaneitate figura unui poet pe nedrept uitat: Ion Şiugariu.
Recenzând „Carnetele unui poet căzut în război”, criticul şi istoricul literar Nae Antonescu anunţa „o ediţie antologică a creaţiei poetice” a lui Ion Şiugariu, aflată în stadiul ultim al
finisării, ediţie care nu a văzut însă niciodată lumina tiparului. Hotărâtoare în aducerea în actualitate a moştenirii literare a poetului Ion Şiugariu este acţiunea hotărâtă a soţiei sale,
Lucia Soreanu-Şiugariu, de a-i publica scrierile. În cursul scurtei sale existenţe (31 de ani), Ion Şiugariu a reuşit să publice doar trei plachete de poezie: „Trecere prin alba poar-
tă” (1938), „Paradisul peregrinar” (1942) şi poemul „Ţara de foc” (1943). A rămas în urma sa un bogat material nevalorificat, aflat în manuscrise, în revistele şi ziarele vremii.
În 1971, Lucia Soreanu-Şiugariu pleacă din ţară şi se stabileşte în Germania. În urma susţinerii unui examen referitor la legislaţia farmaceutică germană, aşa-numitul Approbation,
obţine dreptul de a-şi exercita profesia. Profesează la spitalul din Russelsheim, lucrează la o farmacie publică din Essen, la Weilburg an der Lahn, organizează şi conduce Farmacia
„Zum Engel”. S-a stabilit la Aachen, unde locuieşte şi în prezent.
În 1985 se împlineau 40 de ani de la moartea poetului Ion Şiugariu. Din iniţiativa soţiei sale, Lucia, la Editura Ion Dumitru din Munchen apare volumul de poezii „Sete de ceruri”,
cu o prefaţă de Vintilă Horia.
Începând cu anul 1978, Lucia Soreanu-Şiugariu vine în fiecare an în ţară, la Bucureşti, nu şi la Băiţa, pentru a nu crea neplăceri familiei, ea locuind în Germania.
După Revoluţia română din decembrie 1989, Lucia Soreanu-Şiugariu vine în ţară, la Bucureşti, în 1991 şi de atunci în fiecare an şi aproape de fiecare dată şi la Băiţa. Urmărind edi-
tarea în totalitate a scrierilor soţului său, Lucia Soreanu-Şiugariu se preocupă de apariţia acasă, în România, a unor noi volume purtând semnătura lui Ion Şiugariu.
A făcut-o ani de zile, cu sacrificii personale, reuşind să le adune, după 1985, în nouă cărţi: Sete de ceruri, 1985 – Munchen; Ţara crinilor, 1997- Iaşi; Viaţa poeziei, 1999 – Ti-
mişoara; George Bacovia, studiu critic, 2001 – Bucureşti; Scrieri, 2006 – Bucureşti; Iluzie şi destin, 2006 – Bucureşti; Poeme, 2013 – Bucureşti; Ceva despre noi, 2013 – Bucureşti;
Însemnări din război, 2014 – Baia Mare.
Acum, când toate scrierile poetului, criticului literar şi eseistului au fost aduse la lumina tiparului prin emoţionantul devotament de credincioasă Penelopă al soţiei sale, Ion Şiugariu
e prezent între noi prin aceste cărţi.
Preocupărilor pentru edi-tarea scrierilor li se adaugă, începând cu anul 1998, Concursul premiului pentru poezie „Ion Şiugariu”, concurs iniţiat de poetul-editor de carte românească
în exil, Ion Dumitru, Munchen, Lucia Soreanu-Şiugariu, Aachen, împreună cu Trustul de Presă al Armatei, sub auspiciile Uniunii Scriitorilor din România. Cele trei ediţii ale Con-
cursului (1998, 2000, 2002) s-au desfăşurat de fiecare dată în luna iunie (6 iunie fiind ziua de naştere a poetului) la Bucureşti, constituind o punte literară şi afectivă între Capitală şi
manifestările aniversare care aveau loc în acea lună la Baia Mare şi Băiţa.
Acum, la ceas aniversar, prilejuit de împlinirea vârstei de 95 de ani, putem spune cu deplin temei că Doamna Lucia Soreanu-Şiugariu şi-a respectat întru totul promisiunea pe care şi-
o făcuse, anume aceea de a publica „tot ceea ce rămăsese scris de mâna poetului”. Este totodată un prilej de adâncă preţuire pentru truda de decenii pusă în slujba culturii române, în
general, a celei maramureşene în special, să-i urăm sănătate deplină, putere de muncă şi tinereţe spirituală să putem scrie despre Domnia Sa şi când va atinge anii unui secol şi mai
bine de viaţă.

135
07.12.2015: Nepoata soţilor Şiugariu
acuză: “Lucia Soreanu Şiugariu a fost afectată definitiv şi iremediabil de şocul provocat de MAE român şi instituţiile sta-
tului, care au profanat memoria soţului ei, eroul-martir al României Ion Şiugariu” http://www.ziaristionline.ro/2015/12/09/nepoata-sotilor-siugariu-acuza-lucia-soreanu-
siugariu-a-fost-afectata-definitiv-si-iremediabil-de-socul-provocat-de-mae-roman-si-institutiile-statului-care-au-profanat-memoria-sotului-ei-eroul-ma/

ACUZĂM!
Marea Doamnă a României Lucia Soreanu Şiugariu s-a stins din această viaţă neîmpăcată, după ce, anul acesta, statul “român” i-a terfelit memoria bărbatului ei de-o viaţă, poetul-martir Ion Şiugariu,
răpindu-i o ultimă bucurie – onorarea de către Slovacia a eroului Armatei Române care a fost soţui ei -, şi grăbindu-i astfel sfârşitul. Ministrul şi ministerul Afacerilor Externe – instituţie care nu şi-a
cerut scuze şi nici măcar nu i-a mai răspuns vreodată Doamnei Lucia Soreanu Şiugariu la Scrisoarea trimisă oficial la MAE (doc. olograf mai jos)-, Parlamentul bolnav al României şi autorii Legii
“Elie Wiesel” sunt direct responsabili de scurtarea vieţii unei românce model, care, spre deosebire de cei enumeraţi mai sus, va rămâne în istoria de aur a Doamnelor României şi va merge sus, în Ro-
mânia Cerească, la “Soarele” ei, cum era numit de către camarazii de pe frontul anti-hitlerist Ion Soreanu Şiugariu. Lucia Soreanu Şiugariu s-a stins din viaţă Duminică, 06.12.2015, de Sfântul Nico-
lae, la ora 07:00. Pe 1 Decembrie – Ziua Naţională a României – împlinise 95 de ani. S-a născut la Tighina, la doi ani după ce Marea Unire. Ceremonia de înhumare va avea loc joi 10.12.2015, la ora
09:30, La cimitirul Friedhof HAND, Str. Karl-Friedrich 29, 52072, Aachen. Redăm mai jos câteva rânduri ale nepoatei familiei Şiugariu, Mihaela Stroescu Wallbraun, şi o biografie a regretatei
Doamne a României scrisă de Ştefan Bellu, materiale însoţite de fotografii de arhivă de la Ziaristi Online.
Dumnezeu să o odihnească în pace!

Nepoata soţilor Şiugariu: “Sunt tulburata de tristete dar si de furie!”

Doamna Lucia Soreanu, sotia poetului erou Ion Siugariu, ne-a parasit!
Acum, in aceste zile, sunt tulburata de tristete dar si de furie!
Tristete pe care am impartasit-o cu matusa mea. Ea, neconsolata de pierderea prematura a sotului iubit, a carui cariera literara a fost intrerupta atat de brutal de un destin crunt. Eu neconsolata de a nu-l
fi cunoscut decat din povesti si carti. Si acelea greu de procurat.
Tristetea pe care o incerc acum izvoraste si din regretul ca am pierdut o ruda draga in persoana matusii mele de care exilul, pe care l-am impartasit cu dansa in Germania, m-a despartit fizic dar nu si
sufleteste.
Am admirat-o si aprobat-o in taria si abnegatia ei, de a lasa natiei romanesti amintirea talentatului ei sot, poetul martir Ion Siugariu, amintire atat de strans legata de sacrificiul sau suprem si patriotic.
Doamna Lucia Soreanu nu a pregetat nici un efort fizic sau material pentru a darui romanilor mica mostenire literara dar marea mostenire spirituala a celui care a fost sotul ei iubit.
A facut-o cu daruire si sinceritate sacrificand chiar si intimitati, in dorinta de a promova talentul si patriotismul celui care a fost Ion Siugariu. Aceasta a fost misiunea vietii ei, pe care a desfasurat-o
discret, cu sacrificii si devotament de-a lungul intregii sale vieti.
Ar fi fost incununarea efortului vietii ei, sa se fi infaptuit si ceremonia de la Brezno.
„Cununa“ acestei impliniri i-ar fi impodobit fruntea pe drumul sfant catre vesnicia sufletelor, in lumea de dincolo, impacata fiind, ca noua, celor ramasi ne-a imbogatit spiritul si inima.
Furia mea “politica”
Dar nu a fost sa fie asa!
Socul actiunii de profanare a memoriei sotului ei infaptuita de Ambasada romana de la Brezon si apoi chiar de MAE roman si restul institutiilor statului, in legatura cu ceremonia de la Brezno, a afec-
tat-o definitiv si iremediabil!
De subliniat ca Ministerul de Externe nu s-a invrednicit de a transmite nici macar adresa legala si obligatorie de raspuns la cererea Luciei. “Raspunsul va va parveni in termen de 30 de zile, conform
Legii”, ni s-a scris mincinos. Si scuzele? In cate zile, conform Bunului Simt si datoriei de slujbasi ai Statului Roman, pentru care Ion Siugariu si-a dat viata!?

Lucia a mai luat in suflet si durerea ca donatia pe care dansa a dorit s-o faca romanilor, posteritatii, a fost asumata de niste persoane care-si aroga aproape drepturi de autor, drepturi pe
care dansa nu le-a revendicat niciodata desi ar fi avut, evident, acest drept.

Multumiri postume
Tuturor celor care i-au ramas aproape, tuturor celor care au scris “pentru Iubire si Adevar”, tuturor celor care au sprijinit-o si tuturor celor care acum, la despartire sunt alaturi de tristetea noastra.
Suntem tristi, dar impacati, caci suferinta Luciei nu a fost prea lunga, in drumul sau spre odihna vesnica unde sufletul ei va fi de acum alaturi de iubitul sau Soare.
Ii vom pastra pe amandoi, mereu, cu dragoste in suflet!

Dumnezeu s-o odihneasca!


Mihaela Wallbraun-Stroescu Germania -Frankfurt am Main

136
08.12.2015: Doliu pentru o eroină. Lucia Soreanu Şiugariu, soţia poetului-erou Ion Şiugariu, s-a stins din viaţă la 95 de ani
http://www.ziaristionline.ro/2015/12/08/doliu-pentru-o-eroina-lucia-soreanu-siugariu-sotia-poetului-erou-ion-siugariu-s-a-stins-din-viata-la-94-de-ani/

LUCIA SOREANU ŞIUGARIU s-a stins din viaţă la Aachen în ziua de 6 decembrie, după ce în prima zi a acestei luni împlinise vîrsta de 95 de ani. A plecat dintre noi cu sufletul
mîhnit de ce s-a întîmplat în acest an cu memoria soţului său, poetul-erou Ion Şiugariu, căzut acum 70 de ani pe frontul antihitlerist din Cehoslovacia.
Lucia Soreanu Şiugariu s-a căsătorit cu poetul-martir Ion Şiugariu în anul 1943, însă războiul i-a făcut să stea împreună foarte puţin timp. Ion Şiugariu a murit la 1 februarie 1945 la
Brezno, Cehoslovacia. De atunci, Lucia Soreanu Şiugariu a păstrat vie memoria soţului său, publicînd de-a lungul anilor 9 volume care conţin opera poetică şi memorialistica lui
Ion Şiugariu. A fost prezentă, de asemenea, la mai multe manifestări omagiale din ţară, ridicînd chiar un momument în faţa casei părinteşti din Maramureş.
Anul acesta, Lucia Soreanu Şiugariu a trebuit să suporte umilirea maximă prin gestul Ambasadei Române din Slovacia, cînd funcţionarii români au împiedicat autorităţile din
Brezno să dea numele podului din localitate după cel al soţului său, acesta fiind considerat pe nedrept ca fiind legionar.
Într-o scrisoare pe care Cotidianul şi portalul Ziaristi Online au publicat-o recent, Lucia Soreanu Şiugariu îi scria Ministrului de Externe Bogdan Aurescu: „Soţul meu şi-a iubit ţara;
venea din Ardealul atâta vreme subjugat, era refugiat ca mulţi alţii pe care a încercat să-i ocrotească, pe cât a putut, el fiind Preşedintele studenţilor refugiaţi. Sunt şi ramân Lucia
Soreanu-Şiugariu, soţia poetului Erou Ion Şiugariu, pentru Iubire şi Adevăr”.
Vestea trecerii în veşnicie a Luciei Soreanu Şiugariu ne-a fost comunicată de nepoata sa, Mihaela Stroescu, care transmite cititorilor ziarului Cotidianul cîteva cuvinte emoţionante:
„Şi noi aici suntem trişti, dar împăcaţi, căci suferinţa Luciei nu a fost prea lungă, în “drumul său” spre odihna veşnică unde sufletul ei va fi de acum alături de iubitul său Soare.
Mulţumesc mult, din suflet, pentru rîndurile scrise despre ei în ziarul Cotidianul. Îi vom păstra pe amîndoi, cu dragoste în suflet! Dumnezeu s-o odinească! Cu stimă, MW”.

Din păcate, nu am reuşit să facem mai mult pentru ca acum Lucia Soreanu Şiugariu să plece cu sufletul împăcat că memoria soţului său, care şi-a dăruit viaţa pentru eliberarea ţării,
va fi respectată şi preţuită aşa cum merită. Acum, după 70 de ani, Lucia şi Ion Şiugariu se întîlnesc în cer. Dumnezeu să-i aibă în pază pe amîndoi!

Ion Spânu

137
08.12.2015:
Pios omagiu celei care a fost Doamna Lucia SOREANU-ȘIUGARIU, Cetățean de Onoare al orașului Tăuții-Măgherăuș –
soția poetului-erou Ion ȘIUGARIU, acum la trecerea ei în eternitate.
Existența sa jertfelnică în numele Iubirii, Adevărului și Păcii au reprezentat crezul și cauza întregii sale vieți. Fie-i țărâna ușoară.

Consiliul Local al Orașului Tăuții-Măgherăuș


Primar, Anton ARDELEAN

***
Regretăm trecerea în neființă a distinsei doamne Lucia SOREANU-ȘIUGARIU, care prin truda ei, pe parcursul a 70 de ani,
a păstrat vie memoria poetului-erou Ion ȘIUGARIU.
Veșnică recunoștință pentru neobosita sa dăruire cu care a reflectat razele Poetului-Soare în locul nașterii sale. Odihnă eternă.

Primăria Orașului Tăuții-Măgherăuș


Primar, Anton ARDELEAN

***
Împărtășim durerea descendenților Familiei SOREANU-ȘUGAR din Băița,
acum la trecerea în neființă a Distinsei Doamne Lucia SOREANU-ȘIUGARIU, soția-martir a poetului-erou Ion ȘIUGARIU.
Dumnezeu să-i dea odihnă veșnică alături de alesul inimii sale, înspre care a călătorit cu zel șapte decenii,
înnobilându-i numele, versul și memoria. Pios omagiu.

Familia Olivia și Anton ARDELEAN

***
„Cât este de lung și de greu drumul sufletului…” înspre Nemurire!
Lucia SOREANU-ȘIUGARIU este de-acum în Țara Crinilor, alături de Soare.

PIOS OMAGIU CELEI CARE A NEMURIT ȘI ILUMINAT


OSÂRDIA ȘI JERTFA POETULUI-EROU ION ȘIUGARIU
(n. 1914, Băița, România – d. 1945, Brezno, Slovacia).

Ce vârstă are Poetul? Ce vârstă are Muza sa?


Poetul și Muza sa au tot timpul. Poetul și Muza sa au Eternitatea.
„Nu-L lăsați pe Dumnezeu să se plimbe singur!”

Pace eternă sufletelor regăsite în Împărăția Cerului.

Casa Orășenească de Cultură, Tăuții-Măgherăuș


Director Angela MICLEA

138
09.12.2015: Legea Wiesel i-a scurtat viaţa unei mari Doamne a României. Poetul-martir Ion Şiugariu şi soţia sa, Lucia – o dragoste dincolo de moarte
http://www.ziaristionline.ro/2015/12/09/legea-wiesel-i-a-scurtat-viata-unei-mari-doamne-a-romaniei-poetul-martir-ion-soreanu-siugariu-si-sotia-sa-lucia-o-dragoste-dincolo-de-moarte/

In Memoriam Lucia Soreanu Şiugariu

Iată că anul care se încheie, 2015, pe noi băimărenii-moroșeni ne încearcă, cu trei pierderi grele: bunul Dumnezeu ne-a luat trei valori spirituale, toate în zi de dumini-
că, asta poate spune ceva (!): Mihai Olos, 22 Februarie, Augustin Cozmuța, 22 Noiembrie, iar acum, Doamna Lucia Soreanu-Șiugariu, în 6 Decembrie. Primul și ulti-
ma, în Germania, Cozmuța acasă, la Baia Mare.
Dacă Franța a avut o „ilustră văduvă” în persoana Mariei Curie, noi românii o avem în persoana Luciei Șiugariu, o veritabilă matroană, eroină și chiar martiră a națiu-
nii noastre, căreia viața, de 95 de ani împliniți la 1 Dec. 2015, nu i-a oferit decât suferință, dor și singurătate pe care și-a dus-o în umbra comorii ei, soțul, poet și erou
al României, pe care nu l-a lăsat să moară, republicându’i opera.
Dacă avem în istoria noastră literară o mare dragoste, Eminescu – Veronica Micle, o avem și pe a doua, mai puțin cunoscută, „Soare” Ion Soreanu – Șiugariu-Lucia
Stroescu, o dragoste divină de care puteau fi geloși și îngerii din cer, pentru profunzimea, puritatea, sinceritatea și tăria ei.
„Soare” a fost un model, în toate: ca poet, ne-a oferit versuri unice în poezia modernă, corectitudine exemplară în critica literară, eseu și jurnalism, în dragoste, ca iu-
bit și în căsnicie, ca soț. Cu toate acestea, dragostea lor a fost îmbrăcată în dor și pelin de vitregiile sorții, războiul.
Fericirea lor a fost scurtă, doar de patru ani, din care cea comună, de căsătoriți, nici măcar doi ani împliniți, huiduma cu coasa răpindu’i Luciei comoara, pe front, la 1
Februarie 1945, la 31 de ani, iar Lucia rămânând văduvă pentru o viață, la nici 25 de ani. Soare îi scria Luciei cu un an înainte de moarte: „Te rog să fii sigură, draga
mea, că te iubesc până dincolo de moarte!” – ceea ce s’a adeverit și în cazul ei, răspunzându’i la fel, devenind o Penelopă modernă „țesând” poezia lui spre eternitate.
Acum s’a dus, de pe patul unui spital din Aachen/Germania în dimineața duminecii de Sfântul Nicolae, să’l întâlnească în Împărăția Cerului pe neprețuitul ei soț, poe-
tul, supranumit de prieteni „Soare” după o poezie de-a lui: „Dă’mi Doamne Soare…” poetul care vorbea de: „un bob de lumină”! Lucia îi poate răspunde poetului ei,
tot poetic: „Pe urmele pașilor noștri au răsărit flori de veșnicie.”
Doamna Șiugariu trăia de mulți ani în Germania unde a lucrat ca farmacistă, retrăgându-se la pensie în Aachen orașul de reședință a lui Carol cel Mare, al carolingie-
nilor secolului 8-9 al primului mileniu, Aquae Granni, zeul antic celtic-german al luminii, focului și al apei termale tămăduitoare, izvoare de apă termală sulfuroasă
descoperite de Iulius Caesar în timpul războaielor gallice așezându-se aici în Aquis Villa, devenită stațiune balneară, de atunci și până azi.
Doamna Lucia trăia și se gospodărea singură, fiind întru toate facultățile psihice, intelectuale și nervoase în bună stare de sănătate, dar cu unele disfuncții vegetative
determinate de vârstă. Durerea pierderii soțului în plină tinerețe și împlinire morală și intelectuală a stăpânit-o cu curaj, tărie și demintate, adunând bănuț cu bănuț în-
tru menținerea memoriei soțului. Așa se face că a reușit să’i republice opera redând tinerei generații pe Șiugariu, unul din poeții „generației soarelui” a „generației
’39” cu lucrări de valoarea celor, despre care presa noastră moroșană, tânără a afirmat că „nici nu credea că există.” După revoluție a ințiat un concurs național de po-
ezie Șiugariu, cu prima ediție în 1998, a doua, în 2000 iar a treia în 2002, premiul I, dotat cu 2000 de mărci, respectiv euro, susținut de dânsa. Uniunea Scriitorilor și
Editura Militară a contribuit cu sală și membrii juriului alături de dânsa și editorul din München al poeziei lui Șiugariu, Ion Dumitru care a susținut concursul prin
publicitate și prezență în juriu.
Dar cea mai dureroasă lovitură pe care a primit-o, nu de la soartă ci de la oameni, a fost pentru „ilustra noastră văduvă” lovitura dată de „legea Wiesel” 217/2015,
„legea” care zice că, chipurile, condamnă genocidul și crimele de război, dar care, constatăm practic că nu este altceva decât o altă formă de vânătoare de legionari.
Lovitura primită la 95 de ani, pe bază de discriminare și neadevăr i-a scurtat viața. Când poetul sublocotenent în rezervă Ion Soreanu Șiugariu, ofițerul regimentului
cu armamentul, se întreabă în jurnalul de front scris pe apucate, sub ploaia de gloanțe în Jablonca, sat din munții Tatra din Slovacia, la 18 ianuarie, 1945, când a scos
oamenii la săpat de gropi „pentru morții noștri, mulți, mult prea mulți morți” se întreabă: „Cine ne va mulțumi pentru toate aceste jertfe”? În timp de 70 de ani de la
război în România comunistă și postdecembristă, nu s’a găsit o voce să dea răspuns la această dureroasă întrebare.

139
În schimb slovacii, prin intermediul comemorărilor Șiugariu, a scriitorilor și istoricilor băimăreni susținuți de oficialitățile din Tăuții Măgherăuș de care aparține așe-
zarea de mineri, Băița, locul natal a lui Șiugariu, și-au descoperit istoria, adevărul legat de istoria lor, ținut ascuns de sovietici, au dat un răspuns. Pe ei nu glorioasa
Armată Sovietică i-a eliberat de fasciști, ci efectivul de 248.436 de români ai Armatei Române, care a eliberat 1722 de sate și 31 de orașe și a lăsat viața pe front în
Slovacia 66.000 de militari români, dintre care doar 11.000. Printre ei și poetul Șiugariu, aceştia din urmă fiind înhumați în cimitirul de la Zvolen, lângă Banska
Bistriza, 74 km S-V de Polhora-pri-Brezno. unde a căzut Șiugariu, cea mai mare necropolă românească de peste hotare.
Descoperind acest adevăr, slovacii, la aniversarea a 70 de ani de la insurecția armată, la ei la 29 Aug.1944, de uimire și recunoștință față de Armata Română au hotărît
cinstirea ostașului român Ion Șiugariu. Astfel, oficilitățile din orașul Brezno, la recomandarea grupului de istorici din care făcea parte și polițistul istoric, Lubos
Nepso, din Brezno, care a adus pământ de pe mormântul Șiugariu de la Zvolen, pentru casa memorială din Băița, au propus o placă comemorativă pentru clădirea din
apropierea gării din Brezno unde s’a săvârșit Șiugariu: „Subl.(r) Ion Soreanu-Șiugariu n.6.06.1914 Băița/România, d.1.02.1945, Brezno/Slovacia, soldat român,
poet. Cetățenii orașului Brezno îi dedică recunoștința lor. Niciodată nu vom uita. Onoare în memoria lui.” Iar podul de peste Hron, pe care au trecut căruțele cu
muniție ale Armatei Române dirijate de Șiugariu, urma să primească numele Șiugariu.

S’au adresat Ambasadei Române din Bratislava, anunțându-o. Aceasta s’a opus invocând “legea Wiesel”, după care Șiugariu a fost „legionar”! Ei și? Chiar să fi fost,
legionarii n’au fost toți criminali, au fost creștini români, care au luptat pentru un ideal, împotriva comunismului ateu distrugător de țară, dovadă că 70% din deținuții
politici în „pensioanele comuniste” au fost legionari, iară dacă este să scriem istorie adevărată, să nu mințim, după cum ne îndeamnă „boierul minții” istoricul Neagu
Djuvara, atunci suntem obligați a o spune. Cât despre Șiugariu fără să fi fost legionar a fost un patriot adevărat, care a luptat împotriva fascismului!
Durerea și rușinea adusă României prin Institutul Wiesel și nenorocita lege împotriva Culturii românești, votată bivoliceşte de acest parlament iresponsabil, a făcut
prima nevinovată victimă prin Ion Șiugariu. Această bestială batjocură și neînchipuită durere oferită „pe gratis” memoriei unui erou al Armatei Române, excepționala
noastră Doamnă, Lucia Soreanu-Șiugariu, la vârsta ei n’a mai putut-o suporta: i-a grăbit sfârșitul. Stimabilii parlamentari și legiuitori, Ministerul de Externe nu s’au
gândit să’i ceară scuze ilustrei Doamne pentru această gafă de rușine internațională adusă nu numai ei ci și României. În ce’l privește pe laureatul “pentru pace”, poa-
te fi mulțumit de „realizarea” falsului trecut în palmaresul Institutului său, de „condamnare a crimelor de război,” în cazul Șiugariu!
Doamna noastră, Lucia Soreanu-Șiugariu, o făclie de credință și cultură românească în Occident, printre străini, își va găsi locul de veci într’un cimitir de cartier al
orașului carolingienilor, după serviciul inmormântării ce va fi celebrat de preotul român ortodox, Alexandru Pop, din Aachen, joi, 10 Decembrie, la ora 9,30. Noi o
deplângem pe minunata Doamnă, dar ea este fericită în Împărăția lui Dumnezeu unde după o viață pământeană trăită model, după legile și etica creștin-românească,
s’a împreunat din nou cu scumpul ei soț și poet „Soare”. În veci pomenirea ei și a lui, în Împărăția Tatălui!

Teresia Bolchiș Tătatru


Augsburg / Germania, marți, 8 Dec.2015

140
13.01.2016: MAE: nicio sancțiune în cazul batjocoririi memoriei eroului Ion Şiugariu. Soţia poetului, Lucia Soreanu Şiugariu, a murit afectată de scandal.
EXCLUSIV http://www.ziaristionline.ro/2016/01/13/mae-nicio-sanctiune-in-cazul-batjocoririi-memoriei-eroului-ion-siugariu-exclusiv-dan-tanasa/

Ministerul Afacerilor Externe nu a aplicat nicio sancțiune diplomaților din cadrul Ambasadei României la Bratislava care au batjocorit memoria eroului Ion Şiugariu
în august 2015.
Tînărul poet Ion SOREANU-ŞIUGARIU s-a născut pe 6 iunie 1914 la Băiţa, Tăuţii-Măgherăuş, şi a murit pe front, la numai 31 de ani, în ziua de 1 februarie 1945, pe
podul de pe rîul Hron de la intrarea în localitatea Brezno, Slovacia. Făcea parte din armata română de eliberare cu care a intrat în oraşul slovac şi se ocupa de aprovi-
zionarea cu muniţie şi hrană. În urma soldaţilor români veneau şi trupele ruseşti, însă Ion Şiugariu a căzut secerat de gloanţe chiar pe podul de peste rîul Hron.
Primăria din Brezno s-a gîndit ca, în semn de recunoştinţă pentru jertfa sa, podul pe care a murit să poarte numele „Ion Şiugariu”, iar pe o clădire aflată în imediata
vecinătate să fie pusă o placă comemorativă. Propunerea a fost făcută de Excelența Sa domnul Jan Gabor, ambasadorul Republicii Slovacia la București. În acest
sens, a fost trimisă o scrisoare către Ambasada României din Slovacia, în care Primăria din Brezno se arată onorată să comemoreze sacrificiul eroului român Ion Şiu-
gariu pentru eliberarea Slovaciei de sub jugul fascist.
Ambasada României a transmis un răspuns halucinant, în care se exprimă rezerve faţă de această iniţiativă, întrucît poetul este asociat cu „mişcarea fascistă”, de fapt
legionară, asociată şi ea cu crimele de război.
Exact în ziua în care podul din Brezno urma să poarte numele „Ion Şiugariu”, Ministerul Afacerilor Externe a remis un comunicat tardiv în care a recunoscut faptul
că Ion Şiugariu nu a fost legionar şi nu a fost condamnat pentru crime de război şi genocid. Au lipsit însă scuzele faţă de Lucia Şiugariu, soţia poetului-erou, pentru
suferinţele cauzate de acest abuz comis împotriva
soţului său, a transmis Cotidianul. La scurt timp, so-
ţia poetului, Lucia Soreanu Şiugariu, a murit, afectată
de acest scandal antinaţional.

La începutul acestui an am solicitat MAE să-mi co-


munice ce sancțiuni au fost aplicate în acest caz di-
plomaților care au acționat defectuos și au batjocorit
memoria poetului-erou Ion Șiugariu. Redau mai jos
răspunsul MAE:
„Referitor la solicitarea dumneavoastră, vă transmi-
tem următoarele:
În urma controlului, ministrul afacerilor externe a
dispus atenţionarea în scris a Ambasadei de la Bratis-
lava cu privire la necesitatea realizării unei comuni-
cări adecvate cu Centrala MAE în toate problemele
aflate pe agenda de lucru a ambasadei, precum și che-
marea în țară la consultări pe probleme specifice a
factorilor de decizie din cadrul ambasadei în perioada
3-4 decembrie 2015.
Direcţia Comunicare şi Purtător de Cuvânt”.

Dan Tanasă

141
r i v a t e
e c t e ” p
„E f e n ț ă
e s p o n d
(c o r )
a r a l e l ă
p

142
(13.08.2015) Stimata doamna Miclea,

Ma numesc Cezarina Condurache, am 33 ani, sunt din Bucuresti si fac parte din Fundatia Profesor George Manu. Impreuna cu colegii mei de la Fundatie am facut tot
felul de petitii si acte oficiale, articole de presa etc, prin care am incercat sa atragem atentia asupra abuzurilor pe care legea 217/2015 le va face. Iata ca primul abuz
are loc tocmai in Slovacia! Am citit poezia lui Siugariu si i-am vizitat casa memoriala acum 7 ani.
Am gasit astazi intamplator pagina dvs. de internet si am citit tot ce ati publicat acolo in legatura cu acordarea numelui Ion Siugariu podului nou reabilitat din Brezno.
Asa ceva este strigator la cer! Mi-am permis sa scriu si eu un articol pe acesta tema si sa il transmit prietenilor mei. Gasiti mai jos materialul scris de mine.
Va multumesc pentru lupta pe care o duceti in numele lui Ion Siugariu care nu se poate apara singur.
Daca va pot fi de folos intr-un fel, va stau la dispozitie.

Cu drag si respect,
Cezarina Condurache

„Primul abuz și prima victimă a legii „antilegionare” - Poetul erou Ion Şiugariu
Deși inițiatorii și susținătorii legii ne tot dau asigurări că legea va fi corect aplicată și că abuzurile sunt vehiculate de „neolegionari și anticomuniști nedemocra-
tici“ pe care legea i-a făcut să se demaște public, iată că apare și prima victimă din noua serie a epurărilor ideologice.
Este vorba de poetul erou Ion Soreanu Șiugariu. Aflăm prin intermediul doamnei Angela Miclea, ziarist și director al Casei de Cultură Tăuţii Măgherăuş…

Intră Ion Șiugariu sub incidența legii 217/2015? Cu siguranță nu! Nu a fost criminal de război, nu a comis crime împotriva umanității, nu a comis genocid. Și
atunci ce aveti domnilor cu Ion Șiugariu? A murit pe front luptând împotriva NAZIȘTILOR, ce vreți mai mult decât atât? Nici regimul comunist nu l-a incriminat ca
fascist sau legionar, din contră, i-a publicat opera și i-a făcut casă memorială.
...
Oameni buni, legea este activă și a început să producă abuzuri. Ion Șiugariu este prima victimă.
Cine urmează?” (14.08.2015) Distinsa Doamna,
tocmai ce-am citit articolul Dvs. -
(Vezi textul complet - la pg. 89) pe Sentinela... si nu doar!
APRECIEZ CA SOLIDARIZATI.
Cezarina Condurache VA MULTUMESC.
www.fgmanu.ro
ATITUDINEA DVS., DISPONIBILITATEA -
Informații suplimentare: MA INTARESC. CONTEZ!!!
Casa de Cultură Tăuţii Măgherăuş – inclusiv corespondenţa între Ambasada României şi Primăria Brezno:
http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/ VA MULTUMESC INCA O DATA.
Comunicat de presă Adrian Merka:
http://www.cameradeputatilor.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=10146 Cu deosebita consideratie,
Ion Șiugariu – Viața Poeziei:
http://www.bjt.ro/bv/ScritoriBanateni/SIUGARIU_Ion/Siugariu.Viata.pdf Angela MICLEA
Textul „incriminator” pentru Șiugariu – „Destin catedralic” director COC - PTM
http://www.miscarea.net/chemarea-vremii-destin-catedralic.htm
143
(19.08.2015, către Cezarina)

MAXIM: http://www.ziaristionline.ro/2015/08/18/sotia-poetului-martir-ion-sugaru-ii-scrie-ministrului-bogdan-aurescu-protestez-atitudinea-reprezentantilor-mae-reflecta-o-
permanenta-ura-in-fata-logicii-a-intelegerii-si-iubirii-intre-oameni-e/?fb_action_ids=1685119378385728&fb_action_types=og.likes

Am vazut de ieri. Ma bucur enorm.

Si azi avem un material bun, direct de la Camera Deputatilor.


Comunicat de presa de la dl deputat Daniel Gheorghe PNL:

http://www.cdep.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?
pid=10373

(19.08.2015, către mine:)

Mai sunt si urmatoarele linkuri aparute zilele trecute:

http://www.cotidianul.ro/ambasada-romaniei-refuza-ca-podul-unde-a-murit-sa-poarte-numele-ion-siugariu-266439/
http://www.graiul.ro/2015/08/19/ion-siugariu-de-la-erou-la-proscris/
http://www.ziaristionline.ro/2015/08/18/solicitare-catre-mae-in-cazul-poetului-erou-martir-ion-soreanu-siugariu-ana-pauker-e-un-nume-bun-pentru-podul-din-brezno/
http://www.nasul.tv/aiuritor-prima-victima-a-asa-zisei-legi-antilegionari-un-erou-decorat-cu-ordinul-coroana-romaniei-cu-spade-in-gradul-de-cavaler-si-cu-panglica-de-virtutea-
militara/
http://www.presalibera.net/erou-omorat-a-doua-oara-de-legea-antilegionaro-procomunista-iohannis-ponta_1834604.html
http://www.cunoastelumea.ro/atentat-grav-la-memoria-poporului-roman-ce-lucruri-incredibile-au-inceput-sa-se-petreaca-azi/
http://www.expresmagazin.ro/halucinant-autoritatile-din-slovacia-vor-sa-ne-cinsteasca-eroii-romania-refuza-ambasada-romaniei-nu-doreste-sa-fie-asociata-cu-acest-eveniment/
http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/analize-interviuri/18632-primul-abuz-i-prima-victim-a-legii-antilegionare-poetul-erou-ion-soreanu-iugariu.html

Simata doamna va imbratisez cu mult drag,


Cezarina

144
de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com> de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
către: ……………...@gmail.com către: Victor Roncea <……….@gmail.com>, Michelle Wallbraun <……...@gmail.com>
data: 21 august 2015, 13:02 data: 22 august 2015, 17:19
subiect: contact subiect: Re: contact

Buna ziua! Buna ziua Domnule, Doamna!


Sunt Angela Miclea.
Am inteles de la Dl. Victor RONCEA ca doriti sau trebuie sa ma Parcurgand documentele atasate, in ordine -
contactati... prindeti toata Povestea cu podul... - Distinsa Doamna Michelle!
Va stau la dispozitie!
Si Dl. RONCEA mai are ce vedea pe alocuri...
Cu deosebita consideratie, Evident, fara cooperarea primarului, la un moment dat - ramaneam doar cu iluzia...
„Progresiei SIUGARIU”
Angela MICLEA dar pt. ca slovacii au rezonat - am inceput demersurile oficiale, in 2013,
director COC - PTM pana am ajuns, anul acesta, sa incheiem un „Acord de parteneriat”
intre cele doua primarii respectiv Tautii-Magheraus si Tisovec.
In Scrisoarea deschisa - veti gasi primarul printre... destinatari. Adica...
i-am adus la cunostinta!
de la: Michelle Wallbraun <…………………..@gmail.com>
către: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com> Ati vazut sau va imaginati un bugetar care „ignora” ierarhia
data: 21 august 2015, 18:12 si se adreseaza presedintelui si unor demnitari?
subiect: Re: contact Mi-am asumat si-am procedat asa pt. ca un accept pt. o „scrisoare deschisa”
(la cel mai inalt nivel) - n-as fi obtinut: exista protocol standard, timpi de cate...
Stimata Doamna Miclea, pot fi 30 de zile pt. fiecare etapa... si in cele din urma... era prea tarziu!!!
ma bucur ca mi-ati scris! Si-apoi nu eram eu in masura...
Stiu de la matusa mea ca sunteti in posesia documentelor originale
pe care ati avut amabilitatea Fiindca eram in contratimp, eu purtand corespondenta cu Brezno
sa le puneti la dispozitia presei, lucru pentru care va multumesc! (si cu ceilalti slovaci parteneri) -
Asi dori sa ramanem cumva in contact; daca va trebui, candva, imediat ce mi-au cerut documente/dovezi ca I.S. a fost sau nu fascist/legionar
Sa reglementam situatia pe cale legala, probabil va trebui sa apelez si-am inteles ca s-a intamplat ceva -
iar la Dv. Pentru documentele originale. am insistat sa-mi spuna cine-i „partea româna”, cine-i „un român” care pretinde asta?
In alta ordine de ideei as dori sa multumesc, Dv. in primul rand, Presupuneam ca-i demnitar/diplomat - pt. ca ei (politistul) cu mine adaptam prin mailuri
dar si primarului din Tautii-Magheraus care inteleg ca s-a implicat textul bilingv al placii comemorative, si primaria lor expedia invitatiile...
foarte mult in Povestea cu Podul din Brezno. Poate puteti Dv. Socati ei, socata eu - am tot cerut un nume, numele românului acela... si stresati (de mine!),
sa ma sfatuiti si eventual sa-mi spuneti unde sa scriu si cui? mi-au redirectionat mailurile.
Apoi am scris Ambasadei romane 3 corespondente (in 29 si 30 iulie),
Va multumesc anticipat in asteptarea raspunsului lor (slovacilor) le-am dat dovezi -
Cu stima ce-am avut eu si ce-am strans on-line de la altii (institutii & nume autorizate).

145
Am asteptat cateva zile efectul care n-a venit. Apoi am scris celorlalti (Scrisoarea deschisa) in doua randuri:
in 4 aug. respectiv in 12 (doar unora dintre ei, la care-am adaugat-o pe M. Macovei).

Primul efect l-am identificat pe „http://voceadiasporei.ro/erou-omorat-a-doua-oara-de-legea-antilegionaro-procomunista-iohannis-ponta/” (care nu se mai deschide...):


titlul nu-mi apartinea insa era scrisoarea mea, semnata de mine.
Apoi, in 13 aug., am primit un text (excelent!) pe mail si linkul lui http://www.fgmanu.ro/sentinela.php#s22
Apoi, in 14, o disponibilitatate de cooperare (dinspre o asociatie) - oferta pe care am facut-o publica (fara expeditor), alaturi de raspunsul meu -
aici: http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/2015/08/raspuns-pt-un-tert.html
Apoi le-am pierdit sirul... - dupa ce-am colectionat o pg. de linkuri!!!
Intre timp, m-am „conectat” la Dl. Victor RONCEA.

E bine de stiut: am sperat sa reactioneze - de aceea am dat indicii suficiente despre D-na Lucia Soreanu-Siugariu -
si acela mi s-a parut momentul MAXIM - pana sa raspunda MAE provocarii... raspuns care m-a stupefiat, dupa cum ii scrisesem si D-lui RONCEA:
˂˂„... Ambasada va comunica Primăriei [Brezno] faptul că nu este în competenţa sa să intervină în procesul decizional al autorităţii locale”
dar l-a calificat fascist/legionar, si-a exprimat rezervele si a recomandat gasirea altui nume de soldat român... insa
„decizia le aparţine exclusiv acestora, nefiind în competenţa Ambasadei de la Bratislava de a interfera în luarea acestei decizii.”
Clar! Aceasta-i filozofia noastra contemporana si pragmatica (adaptabila - adica)!˃˃ Ca sa nu mai vorbesc si despre cui au dat-o-n lucru...
In sfarsit..., aici am o dezamagire profunda http://cenaclulscriitorilormm.blogspot.ro/2015/08/primul-abuz-si-prima-victima-legii.html
si ma gandesc ca asa n-or fi fost acasa dacii cand au venit romanii, apoi si peste o mie de ani - au fost plecati din nou, iar acum, ca tot s-a schimbat iarasi mileniul -
se trag spre est...
Dar nu va mirati... - c-am fost intrebata daca nu mi-e frica (dupa acest demers!)... si-abia atunci am inteles de ce nu-i nimeni pe-aici... si nu dau „like”uri!
Deci... sunt singura acasa!

Doamna M.,
Actele sunt de fata - insa, sper din tot sufletul, sa nu fie cazul! Incredintarea totusi trebuie sa vina de la D-na SOREANU!
Si tot ce v-am atasat si comunicat - doresc sa-i fie adus la cunostinta. Si voi sti daca i-a fost!
Da, ar fi elegant sa-i scrieti primarului, aici primariatautiimagheraus@yahoo.com - pt. ca, daca n-ar subscrie initiativelor - n-ar avea loc:
ideile nu-s suficiente si nu toti „ordonatorii de credite” (primarii) investesc in cultura;
pe de alta parte - renovarea casei memoriale si asfaltarea strazii sunt ambitia sa si meritul... consiliului local (care a votat alocarea de fonduri)!
FOARTE IMPORTANT: Documentul „Initiere Progresia SIUGARIU” vi-l expediez doar pt. informare;
este o corespondenta privata, dupa cum veti deduce si nu-mi permit sa-i schimb criteriul. Va multumesc!

--------------------------------------
Cu deosebita consideratie,

Angela MICLEA
director COC - PTM

146
de la: Michelle Wallbraun <…………………..@gmail.com>
către: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
data: 22 august 2015, 18:26
subiect: multumesc

Draga Doamna Miclea,


realizez cat efort ati depus! Duceti acolo o lupta eroica, ale carei rezultate au avut ecou pana in G.
Eu sunt aceeia care l-a raceptionat pe 15.08. Am sunat-o pe matusa mea si am rugat-o sa scrie la MAE.
Am informat-o ca v-am contactat, nu a parut insa interesata, in pricipiu incerc sa nu o suprasolicit;
i-a picat f. prost sa afle de tot scandalul si pana a scris scrisoarea a fost f. nervoasa.
Acum m-am hotarat sa-i multumesc eu primarului, ca sa nu se mai agite Lucia. Am trimis multumiri si primarului Tades Abel [Brezno] .
Ce va urma vom vedea!
Si eu m-am tot lovit de site-uri blocate, credeam ca e vina la mine! Asa ceva,?, pe undeva ma pregatisem....dar nu credeam sa se intample cu adevarat!
Am citit site-ul Dv., blocat din pacate nu am stocat!...
Ceeia ce ati trimis insa ramane confidential, se intelege. Va urez succes, informati-ma daca se va tine sau nu Ceremonia, poate aveti surse sa aflati. Mai vedem apoi!
Fiti darza, mult curaj! Suntem mai multi....

cu stima Mihaela

de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>


către: Victor Roncea <…………...@gmail.com>, Michelle Wallbraun <…………………….@gmail.com>
data: 22 august 2015, 18:37
subiect: ompletare:

Sa ne intoarcem la momentul in care mi s-a comunicat dinspre Brezno raspunsul Ambasadei la invitatie si cauza refuzului:
- eu trebuia sa iau lucrurile ca atare...
- sa-i comunic primarului meu ca nu mai are loc denumirea podului si amplasarea placii comemorative - pt. ca... si pana la clarificarea situatiei, in Romania. Si gata -
asa era... „profesional”!!!
- trebuia implicit sa accept, si sa-mi asum ca Ion SIUGARIU este fascist/legionar
- si tot ce deriva... - adica Ion SIUGARIU nu mai exista!!! Cu „complicitatea” mea???
Si totusi, am ales sa fac public - doar dupa ce am trimis Ambasadei noastre trei mailuri,
sperand sa ia in considerare datele de care dispuneam si logica corelarii lor - in virtutea legii 217/2015, nu nesocotind-o!
Intre timp, in Slovacia a aparut un articol (10 aug.) despre anularea/suspendarea demersurilor - aici http://spravy.pravda.sk/domace/clanok/364098-brezno-nechce-
pomenovat-most-po-rumunovi/)

Cu deosebita consideratie,

Angela MICLEA
director COC – PTM

147
de la: Michelle Wallbraun <…………………..@gmail.com>
către: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
de la: Michelle Wallbraun data: 22 august 2015, 21:07
<…………………..@gmail.com> subiect: sunt socata!
către: Angela Miclea
Nu stiu limba slovena. Mi-ati trimis un articol in slovena!? Altfel eu am urmarit povestea din 14.08 incoace.
<cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
Eu am trimis D.lui T. Abel un mail la care am atasat si scrisoarea de protest a sotiei poetului si am garantat
data: 22 august 2015, 19:41 in numele ei si al meu ca nu a fost legionar, in nici un partid, nu a fost acuzat, judecat sau condamnat pentru ceva,
subiect: sunt socata! din contra Statul Rom. l-a medaliat post mortem pentru lupta de pe front. Din pacate nu am primit confirmare
de primire, de la primaria din Brezno si nici raspuns. Doar n-or fi suparati si pe mine!
o seara buna! In "rest" nu va faceti griji...!! OK? Totul va fi bine!
Stimata Doamna, MW

Cum?! E definitiv?
Eu nu pot citi articolul! Cum a ramas, e batut in cuie, de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
nu se mai face nimic? către: Michelle Wallbraun <…………………...@gmail.com>
Nu e acceptabil! data: 22 august 2015, 20:31
subiect: Re: sunt socata!
Ce scrie in articol? E f. important sa stiu.
Poate intreb un avocat, ce ziceti? Este logic: daca un diplomat român l-a declarat fascist/legionar - va dati seama ce raspundere am eu, care l-am
I-ati comunucat si Dlui Roncea, „exportat” - sa conving ca nu am vrut subliminal sa-i compromit?!
in caz ca ceremonia este anulata? Cred ca l-ar interesa. Cititi toate atasarile, in ordine - numai asa veti intelege si-i veti putea explica Doamnei... pas cu pas:
pentru mine este important sa cunoasca realitatea asa cum s-a derulat caci, cum are o suparare pe mine -
cu stima desi primarul i-a dovedit ca n-am avut nici-o vina - ma subestimeaza!
MW Va va povesti… Cu bine! Nu-nteleg de ce nu puteti citi articolul - si care? Dintre atasari?
Cu deosebita consideratie,

Angela MICLEA
director COC - PTM
de la: Michelle Wallbraun
<…………………..@gmail.com>
către: Angela Miclea de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
<cultura.tautii.magheraus@gmail.com> către: Michelle Wallbraun <…………………...@gmail.com>
data: 22 august 2015, 19:45 data: 22 august 2015, 21:39
subiect: completare: subiect: Re: sunt socata!

Cercetati destinatarul..., eu am verificat - si nu cred desi i-am pus un text D-lui Roncea dar doar lui!
Eu astept raspund de la MAE. Mai vedem dupa. Nu? poate vi l-a redirectionat! Dinspre Brezno nu mai primim vesti pana la solutionarea cazului.
Asa mi-au comunicat atunci - cand a aparut incidentul.
Va dati seama ce jenant este si pt. ei fata cu comunitatea orasului lor: e ca si cum nu stiu ce fac...
Suparati nu sunt, m-am interesat - doar asteapta OFICIAL pozitia Statului Roman. Pana atunci nu reactioneaza.

148
de la: Michelle Wallbraun <………...………...@gmail.com> de la: Michelle Wallbraun <…………………..@gmail.com>
către: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com> către: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
data: 22 august 2015, 22:12 data: 23 august 2015, 12:13
subiect: Ambasada a acţionat fără a avea o documentare subiect: Sorry
adecvată şi fără a avea acordul Centralei MAE
Stimata Doamna Miclea,
http://www.cotidianul.ro/ambasada-a-actionat-fara-a-avea-o- In alta ordine de idei.
documentare-adecvata-si-fara-a-avea-acordul-centralei-mae-266737/ Doresc sa sititi ca matusa mea nu imi face confidente.
Deci nu stiu de ce ar fi suparata pe Dv. si nici nu voi incerca sa aflu.
Nu vreau, in consecinta, sa mediez nimic pentru ca as risca sa se supere si pe mine.
In masura in care imi va cere info. despre ce s-a scris ii voi da mailurile Dv. care sunt elocvente.
de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com> Nu pot face mai mult in privinta asta, regret.
către: Michelle Wallbraun <…………………..@gmail.com>
data: 22 august 2015, 22:19 cu stima
subiect: Re: Ambasada a acţionat fără a avea o documentare MW
adecvată şi fără a avea acordul Centralei MAE

Și-ati vazut cui a cerut documentarea? Nu va socheaza? de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
Va las azi, noapte buna! Cu deosebita consideratie, către: Michelle Wallbraun <……………………..@gmail.co>
data: 23 august 2015, 13:15
Angela MICLEA subiect: Re: Sorry
director COC - PTM
Eu slujesc adevarul si dreptatea. Si ce-am facut - imi asum.
Am socotit ca am o datorie morala fata de poetul-erou Ion SIUGARIU.
Cu bine!
de la: Michelle Wallbraun <…………………..@gmail.com>
către: Victor Roncea <……………..@gmail.com>,
Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
data: 23 august 2015, 11:47 de la: Michelle Wallbraun <d…………………@gmail.com>
subiect: Iohannis, mesaj despre victimele regimurilor național- către: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
legionar, antonescian şi comunist - Stiri pe surse - Cele mai noi data: 23 august 2015, 20:13
stiri subiect: Sorry
http://www.stiripesurse.ro/iohannis-mesaj-despre-victimele- Sunt de acord!
regimurilor-na-ional-legionar-antonescian-si- Toata recunostiinta si admiratia!
comunist_964928.html
cu stima
MW

149
de la: Mihaela W-Stroescu <……………..@gmx.net> Doar ca eu nu sa ma afirm am urmarit: puteam sa nu fac nimic...
către: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com> nici acum si nici cand am inventat progresia... si era gata I.S.
data: 24 august 2015, 12:40 - oare intelegeti??? Si cat de contratimp eram - nu stiti!!!
subiect: MAE socoate că Institutul „Elie Wiesel” este în măsură să dea sentinţe ideologice Dar bugetarii nu-s angajați sa gandeasca. Politicienii gandesc aici.
Astept si acest efect: adica pretul...
http://www.cotidianul.ro/mae-socoate-ca-institutul-elie-wiesel-este-in-masura-sa-dea- Ca ati ales „protejarea” Doamnei de succesiunea reala a lucrurilor -
sentinte-ideologice-266882/ este... privare, deruta si dezinformare. Dvs. v-ati asumat-o!
Si-apoi daca tot stie una-alta - atunci trebuie sa stie adevarul.
Si sa-l accepte. Prin urmare, dupa cum constatati -
de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com> m-am hotarat sa va dau mai multe amanunte fata de mailul precedent -
către: Mihaela W-Stroescu <……………..@gmx.net> in care v-am raspuns sumar cu privire la primar.
data: 24 august 2015, 22:47 Sa clarific esentialul: primarul se ocupa de materie iar eu de spirit...
subiect: Re: MAE socoate că Institutul „Elie Wiesel” este în măsură să dea sentinţe ideolo- (banii alocati sau investiti si-n idei - sunt materie si acestia!).
gice Acum - ca a intervenit ceea ce se intampla -
eu personal ma voi raporta in continuare la aceasta etapa ca la una de
stiu, urmaresc! referinta: adica ce a fost inainte si ce va fi dupa... pentru ca va fi altfel!
aici apare din 22 aug.: http://www.ziaristionline.ro/tag/elie-wiesel/ Prin urmare - atasarea de fata este „dinainte”!
***
Doc. nu-l pot incarca aici, asa ca-l trimit cu WeTransfer...; descarcati-l.
de la: WeTransfer <noreply@wetransfer.com> Si-mi dati vesti. Bune - pe cat se poate!!! Va multumesc!
către:"cultura.tautii.magheraus@gmail.com" <cultura.tautii.magheraus@gmail.com> Cu deosebita consideratie,
data: 25 august 2015, 13:57
subiect: Thanks for using WeTransfer - file sent to ……………….@gmx.net Angela MICLEA
director COC - PTM

de la:Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>


către: Mihaela W-Stroescu <…………….@gmx.net> de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
data: 25 august 2015, 14:44 către: Michelle Wallbraun <…………………..@gmail.com>
subiect: foto-documentar... data: 25 august 2015, 17:53
subiect: Fwd: foto-documentar...
Este in lucru ceea ce va expediaz acum -
adica trebuie sa mai scriu texte la unele poze si data... tocmai ce-am citit aici
insa vi-l trimit in faza asta - sa-i aratati Doamnei Lucia SOREANU-SIUGARIU http://www.cotidianul.ro/romani-va-multumesc-tuturor-si-iertati-o-
cam ce s-a facut pe-aici daca tot v-ati gandit cam care si cat e meritul primarului... batrana-romanca-pentru-ca-inca-mai-crede-in-tara-sa-266942/
in Progresia SIUGARIU... pana la Brezno! MAXIM-ul istoric cu privire la subiect. am subinteles totul...
mai ramane sa vedeti ce v-am expediat pe WeTransfer (si ce-am scris
Este bine sa aveti „surse” dezinteresate: nu cele care deja si-o asuma (progresia) mai sus) - pe adresa cealalta!!!
prin omiterea initiatoarei respectiv petentei (adica a mea!). Nu recunosc nici ce-i evident... -
aceiasi care n-au vazut nici casa renovata si nici drumul asfaltat... s-auzim numai de bine! cat mai curand! si dinspre altii...

150
de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com> de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
către: Michelle Wallbraun <…………………..@gmail.com>
Mihaela W-Stroescu <…………...@gmx.net>
către: Mihaela W-Stroescu <…………….@gmx.net>
data: 29 august 2015, 08:44 data: 8 decembrie 2015, 11:16
subiect: Comunicatul MAE - subiect:
aici: http://www.ziaristionline.ro/2015/08/28/ministerul-afacerilor-
externe-l-a-prins-pe-eroul-martir-ion-siugariu-cu-simpatii-politice- Noi [Primăria, Casa de Cultură Tăuții-Măgherăuș]
legionare-document-mae/ n-am meritat sa aflam... deci - odata cu ceilalti
[despre decesul doamnei, survenit la 6 decembrie 2015].
Cu deosebita consideratie,

Angela MICLEA Cu deosebita consideratie,


director COC - PTM
Angela MICLEA
de la: WeTransfer <noreply@wetransfer.com>
director COC - PTM
către: "cultura.tautii.magheraus@gmail.com" ***
<cultura.tautii.magheraus@gmail.com> de la: Mihaela W-Stroescu alias Michelle Wallbraun
data: 30 august 2015, 13:34 către: Angela Miclea
subiect: Your transfer has not been downloaded yet...
trimis de: email.wetransfer.com data: 8 decembrie 2015, 11:55
semnat de: email.wetransfer.com subiect: Re:

Stimata Doamna,
de la: Angela Miclea <cultura.tautii.magheraus@gmail.com>
către: Michelle Wallbraun <d…………………@gmail.com> nu prea inteleg in ce calitate aveti pretentii de la mine.
data: 30 august 2015, 15:48 Matusa mea nu a pomenit niciodata numele sau calitatea Dv.
subiect: Fwd: Thanks for using WeTransfer - file sent to ……@gmx.net in lagatura cu familia noastra.
buna ziua!
Veti intelege sper, macar acum de ce nu am vrut sa dau curs insistentelor in a
acum constat ca nu ati putut cred descarca documentarul aborda temele Dv. cu Lucia care era suferinda. Toata povestea cu ceremonia de la
pe care vi l-am expediat pt. D-na Lucia Siugariu Brezno si defaimarea lui Soare i-au dat lovitura. Inteleg ca Dv. ati derulat aceasta
deoarece acum mi-a parvenit retur. incerc sa-l redirectionez. actiune si ma scuzati ca nu va pot simpatiza pt. asta, considerand efectele asupra
daca nu reusim - vi-l pun din nou luni, de la servici - pe aceasta adresa.
m-as bucura sa-l vada sanatatii matusii mele. In plus daca vreau sa ajung la cartile publicate ale lui Soare
si-s convinsa ca i-ar face placere sa o „ancoram” in cotidianul de... ma 'impiedic' de numele Dv. desi Lucia le donase la liber românilor. Dispuneti cu
acasa!!! generozitate de fotografiile si artefactele muzeului fara a tine cont de nimeni…
cu bine! de parca v-ar apartine personal.
Cu deosebita consideratie,
Cu asta am incheiat relatia, nu doresc explicatii, va rog sa nu-mi mai scrieti.
Angela MICLEA
director COC - PTM Mult succes!
MW 151
„Matusa mea nu a pomenit niciodata numele sau calitatea Dv. in lagatura cu familia noastra.” Evident: nicio calitate in relație cu familia
Wallbraun-Stroescu — absolut de acord, doar este alianta alianței acestei familii cu familia Soreanu-Șugar. Și-apoi nici nu m-am erijat vreodată
ca având astfel de „calități”, subiective (de rudenie — așișderea, întâmplător) în abordarea, recuperarea ori promovarea poetului-erou.
Sigur, nici ocupația profesională (în subordinea Primăriei, căreia i-am sporit notorietatea și beneficiile, prin inițiative inedite)
nu m-a investit cu prerogative de gen — pentru că am funcție de execuție. Reflecția mi-o asum personal; efectele, scrise de obicei —
cele pozitive, si le asumă alții (a se vedea cum a evoluat și subiectul acesta — de la scrisoarea deschisa, pe toate fronturile...)
iar cele negative, care interferează diametral opus cu potentații zilei — au consecințe direct proporționale
dar eu am doar un sigur criteriu: conștiința. Sigur, am ucenicit în umbra Poetului şi-am avut vreme suficientă să-l întorc pe toate fețele...
Acum mă aflu în momentul lui — nu cel critic, ci cel vulnerabil: când a fost nevoit să fie secretar de ministru… Iată cum ne și trăim mentorii —
când naiv, când abstract! Cât despre „cărți, fotografii și artefacte” — veți deduce, explicit, până la capăt...
152
„ACUZĂM! ... Lucia a mai luat in suflet si durerea ca donatia pe care dansa a dorit
s-o faca românilor, posteritatii, a fost asumata de niste persoane care-si aroga aproape
drepturi de autor, drepturi pe care dansa nu le-a revendicat niciodata desi ar fi avut, evident,
acest drept…”
Mihaela Wallbraun-Stroescu Germania -Frankfurt am Main 07.12.2015
(fragment; vezi pg. 135)
***

Pe Ion SIUGARIU l-am absolvit aici, în România (într-atâta birocrație, formalism


și nu mai puțină… corupție, lipsă de cultură și caracter, lipsă de conștiință și profesionalism)

printr-o suită de demersuri, alături de „camarazii” care-au simțit și rezonat —
de efectul Legii 217/2015.
Din Comunicatul MAE: „a simpatizat dar n-a aderat la mișcarea legionară”.

Noi „nu părăsim frontul” — unii „administratori” ai materiei fizice,


și alții care și-au asumat pe parcurs „Progresia Șiugariu” ori matricea valențelor sale spirituale:
rămânem deci, deși absolut independenți unii de alții — pe baricade! Necondiționat.

Cum instanțele morale surclasează „instanțele” subiective (din interes — de cele mai multe ori)

— CONCHID:

Ion ȘIUGARIU nu va fi niciodată o afacere... „adoptata” prin alianța alianței (r)aliate… ;


și nu va fi niciodată vândut, cumpărat sau abandonat. Și n-avem nici ce negocia!!! Il oferim
doar celor care vor să-l împărtășească alături de noi! Îl „risipim” — așa cum l-am
„împărțit” cu slovacii — că tot noi avuserăm ideea… de-al nemuri și-n preajma casei sale
de veci…
și până acolo!
Ion SIUGARIU este un brand al localității nașterii sale și RĂMÂNE
EXCLUSIV administrat

 și întreținut (prin investiții și manifestări anuale comemorative) de forul public local


al orașului Tăuții-Măgherăuș — custodele-proprietar al Casei memoriale,
al documentelor, cărților, manuscriselor, Bustului, Statuii cum și activităților
intreprinse în numele său și promovării extinse, inclusiv cu Terți voluntari sau inițiatori

 alături de reprezentantul din familia de origine a poetului desemnat legal


de către D-na Lucia SOREANU-ȘIUGARIU — respectiv D-na Aurica PETRUȘCA,
fiica singurei surori a poetului — cu privire expresă doar de reeditare eventuală
a volumelor organizate și publicate de soția poetului în timpul vieții.

De cercetat îl poate cerceta oricine. Și mai mulțora — îl recomand să-l studieze.


153
Mot
o:
„PR
Nu OTES
păr TEZ
ăsi !
m f
ro ntu
Luc l!”
ia
SOR
(so EANU
ția -ȘI
Inițiată de „Jurnaliști online” poe UGAR
tul IU
ui)

154
155
a s t a . . .
c i p e s te
Tre

156
157
Distinsă Doamnă,
din ofensa pe care apreciați că v-am adus-o – vă răfuiți cu mine nemerit! Îmi asum. Și îmi însușesc – din disciplină și politețe – pretenția formulată de Dvs.; mai mult
– vă asigur că am comunicat Editurii (imediat după ultimul telefon) suspendarea protocolului.
V-am spus: inițiativa „colecției de autor” a avut-o Editura. Sigur, nu se poate face fără „copiere și publicare” căci restituirea integrală a operei, la care am subscris,
a fost mobilul convenției survenită între părti (Editură și Consiliul local).
Despre revendicarea „dreptului de autor”
(din punct de vedere moral eventual –
căci material reprezintă investiție, cheltuieli
pe care ni le-am asumat bilateral, cu Editura):
nu pot să cred că ne suspectați de vreo afacere, respectiv profit.
Sau asta-i problema – că „gestionăm” prost punerea în valoare a poetului?!
Pe noi, ca instituții (Primărie, Consiliu local, Casă de cultură)
ne-a interesat permanent, cu orice preț și necondiționat –
reabilitarea, recuperarea, republicarea, publicitarea
omului, eroului, operei și creatorului său.
O să mă îngrijesc să aflați cât va investi Primăria în consolidarea Casei memoriale I.Ș.; deocamdată „preparăm” proiectul, avizele și autorizațiile necesare. Și în acest
caz – avem doar proprietar spiritual: Muzeul județean Maramureș.
Nadia ROMAN a cerut de la primar „pe argumente culturale de ordin subiectiv și pragmatic” o sumă substanțială, și a obținut-o – în vederea publicării tezei sale de
doctorat. Eu m-am împotrivit justificat: n-am îmbunătățit fondul de carte cu bibliografia școlară necesară bibliotecii ori doctoratul este o teză privată și o publicație
ulterioară voluntară care – ambele – aduc una coeficient salarial iar alta profit (dacă a avut sponsori!). Nouă (bibliotecii) nu ne-a donat nici un exemplar; d-nei
Petrușca – i-a vândut. Eu, dacă m-am afirmat – nici am primit (ceea ce era de anticipat!) nici am cumpărat – din principiu: teza aceasta a-nceput-o de la mine și cu
cărțile mele. Apoi am introdus-o în casa d-nei Petrușca – pentru că acolo erați Dvs. Primarul, în etapa a 2-a, a dat curs cererii și a intrat în ecuația financiară (privind
publicarea) – pentru subiect (I.Ș.); eu am avut părere contrară – pentru criteriile enunțate mai sus.
Despre carte, în afara bărbaților – s-a pronunțat o doamnă (în anexă). Comentariile (pe internet) sunt elocvente și ele. Știți ceva despre toate astea? Dacă sunteți prote-
jată sunteți și dezinformată – prin omisiuni sau cosmetizări… Subiectiv! Eu nu sunt înzestrată cu această „calitate”. Dacă m-ați provocat (și judecat) înseamnă că tre-
buia să aflați. Nu veți afla niciodată de câte feluri poate fi investiția mea în Ion ȘIUGARIU!
Eu cred în continuare că Ion ȘIUGARIU poate fi cunoscut, recunoscut, poate fi printre noi – doar prin cărți.
Revin – pentru încheiere: Dvs. îmi imputați inițiativele. Am dedus că poetul, eseistul, criticul, publicistul Ion ȘIUGARIU este al Dvs. nu al tuturor; am înțeles – eu și
toți ceilalți – condițiile. Din păcate – ne-necesare… Noi însă vă respectăm dreptul. Statutul, vârsta și penitența. Cinstea nemăsurată – ați refuzat-o.
Sănătate multă!

DOCUMENT intern / extern Număr pagini _1 Anexe _ 1


CARACTER: o Secret o Publicitar o Informează o Comentează o Solicită o Răspunde o Așteaptă răspuns SUBIECTUL:
Co / Respondent Angela MICLEA Director Casa Orășenească de Cultură
http://www.casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.com/ Informațiile conținute in acest Document sunt destinate Persoanei sau Instituției nominalizată; copierea, răs-
pândirea sau distribuirea – fără acordul uneia dintre părți – este interzisă; dacă acest Document Vă parvine din greșală, anunțați Co /Respondenții
Angela MICLEA, jurnalist / Director COC – PTM

158
(anexa) Ultimele tendinţe: doctorate de pension
Publicat de Virginia Paraschiv în Iunie 6, 2012 în Dezbateri-Jurnalism literar-Cenacluri literare-Interviuri Apărul și în Jurnalul de vineri – http://www.jdv.ro/476.pdf

În cele ce urmează nu mi-am propus să fac o cronică de întâmpinare. Poate nici nu aş fi citit cartea semnată de Nadia Aurelia Roman, Structuri arhetipale în lirica lui Ion Şiugariu,
Editura Techno Media, Sibiu, 2011, dacă nu s-ar fi făcut un tapaj monden ieşit din comun. Un desant de cărturari hârşiţi , prestigioşi şi venerabili, prosternaţi în faţa autoarei, dimen-
siunea aulică a pălit în faţa feminităţii auctoriale, şi a unei opere dătătoare de frisoane culturale. Personaje cu vechi atestate de exigenţă didactică, au acompaniat tânăra speranţă a
hermeneuticii locale, cu incantaţii şi exclamaţii admirative. Sibiu, Iaşi, Baia Mare, au exersat individual şi în cor polifonic, vocalize elogioase. A dat iama noua generaţie în ştiinţa
ştiinţelor, zic eu ca onest element al publicului programat ca aplaudac. Şi iau cartea de coperţi şi descind haotic la lectură, direct la pagina 296, unde găsesc un enunţ vecin cu premo-
niţia: „..în această mişcare haotică se află ÎNSĂŞI sensul devenirii”. Am încheiat cu maximă fidelitate citatul revelator. Dezacordul, un prilej numai bun pentru o cronică de Raclaj,
cum plastic se exprimă prefaţatorul, prof.univ.dr. Gheorghe I Manolache. Şi cum domnul profesor a republicat Prefaţa în Nord Literar nr 5(108), mai 2012, mi-am zis să nu mă iau
totuşi după prima impresie şi după aparenţe, să ignor sugestia de raclaj, să iau act de dublarea garanţiei aulice, fie şi cu clonarea unei prefeţe, şi să citesc cu seriozitate şi fără prejude-
căţi feministe şi livreşti. Aşa că rândurile pliciticoase care urmează sunt doar nişte observaţii de cititor care a dat ceva timp din viaţa sa ca să parcurgă o carte, prin lectură cinstită,
rând cu rând, paragraf cu paragraf, pagină cu pagină de la început până la sfârşit. Recunosc că am prostul obicei, după ce răsfoiesc la prima vedere o carte, s-o şi citesc. Un obicei
desuet , nişte sechele incurabile din studenţia de clasicistă. Aşadar să consemnăm nişte note, nişte simple note de lectură.
O lucrare-studiu, eveniment monden. Un titlu sofisticat cu trimitere erudită. Dimensiune de volum respectabilă. 439 pagini.
79 de pagini bibliografie şi anexe.
Aproape 100 de pagini de citate extinse, din şi despre autorul studiat, precum şi din arealul livresc invocat temei.
Între citatele agreate de autoare , unele sunt transcrise identic de două sau de mai multe ori, fără ca interpretarea să aducă o nuanţă suplimentară . Exemple:
-La paginile 58 şi 87 se dă curs aceluiaşi citat din scrisoarea lui Octav Şuluţiu către Ion Şiugariu, iar comentatoarea reiterează evidenţa din textul de referinţă, îndemnul mentorului
către elev la prudenţă şi la cumpătare cu privire la debut. Didactismul repetabil.
-La paginile 61 şi 93 apare citată una şi aceeaşi strofă, comentariul de text repetă structura volumului Paradisul Peregrinar şi aduce ca suport argumentativ strofa respectivă ( Poetul),
ca să înţelegem foarte aplicat cum se face vorbire despre condiţia poetului în lume şi despre ars poetica . Repetiţia a fost eficientă şi de bun augur, acum ştiu strofa pe de rost.
-Dacă nu prindem cumva ideea despre vis şi ideal din fragmentul citat în extensie la paginile 38, 39, 40 (Ion Şiugariu, Sete de Ceruri), autoarea, vădit grijulie cu uitucul cititor, îi rea-
duce în memorie citatul cu pricina, în format mai mititel, cu croşete şi puncte de suspensie, la pagina 109.
-„Povestea olarului” frumoasă şi pilduitoare, e preferata exegetei , devreme ce o dăruieşte cititorului odată la pagina 75, a doua oară la pagina 124 şi a treia oară la pagina 313, proba-
bil ca modalitate de exorcizare rigorii erudite.
-Poemul Rugăciune pentru soare ne este oferit printr-un fragment, la pagina 140, apoi, la pagina 321 citarea se dilată, ca , în cele din urmă, la pagina 328, trimiterea la acelaşi poem
să se restrângă din nou, la o strofă. Se manifestă poate grija diafană a seraficei autoare pentru sacru, la un cititor profan.
-Am luat la cunoştinţă la pagina 133 şi la pagina 312 de tema şi problematica mineritului, de care autorul nu a uitat, stau mărturie citatele identice. Suntem aproape în zona tautologi-
ei cu citate repetate ca aide memoire.
-Aspectul picturalităţii poeziei se ilustrează prin aceeaşi trimitere la un fragment din poemul Gând, la pagina 141 şi la pagina 285.
Şi mai sunt fragmente poetice reluate cu un pretext interpretativ sau altul, de se mai întâmplă să se încurce fişele sau să stagnăm ideatic.şi procedural. Să nu ignorăm că lucrarea are o
anexă consistentă, o antologie sui generis cu poemele citate.
-Aşa zisele structuri arhetipale detectate în textele poetului Ion Şugariu sunt nişte listări aproape în exclusivitate cu cuvinte nominale, nişte cataloage lexicale inserate în cuprinsul
studiului, pentru ca autoarea să ne convingă de frecvenţa anumitor termeni. Simbolistica adiacentă lexicului inventariat mecanic oscilează între platitudini de liceu ( „albul reprezintă
puritatea”) şi interpretări speculative forţate :” tranzitată în poem textura poetică îşi arogă ceva din virtuţile ambelor sexe, în sensul că masculinul o nutreşte cu materia existenţială,
generatoare, iar femininul cu materia contemplatoare, receptoare” în acest mediu al osmozei androgine, spre latura feminină, ca şi cum făptura poetului ar plăsmui poemul în pânte-
cul matern (p. 269). Mă rog, abordarea cam sexistă e preocupantă pentru autoare, care defineşte un Şiugariu oarecum efeminat , lipsit de aplombul virilităţii agresive. Eu gândesc
doar că poetul era un ardelean bine crescut, blând şi civilizat şi foarte cultivat. Avea poetul o formă a superbiei masculine în temeritatea ideatică.
-Ideea nodului, cu adevărat element princeps, arhetipal, este lăsată de izbelişte, în exclusivitate pe seama interminabilelor inventare , cărora locul firesc în structura volumului era într
-o addenda, într-o anexă. Nodul, ca element de referinţă, simbol absolut al indestructibilităţii, nu este tratat în spirit hermeneutic, aşa cum clamează instanţele aulice care au girat
acest studiu. Nu poate fi vorba de o întreprindere hermeneutică, stricto sensu ( iar nu stricto senso, aşa cum apare mutilată prin contaminare fonetică expresia latină, la pagina 340; e
bine de reamintit că substantivul sensus-us este de declinarea a IV-a şi că ablativul este sensu. Contaminarea specificată se produce printr-un fel de acord aiuritor al substantivului cu
adjectivul lui, am mai observat eroarea aceasta în folosirea celebrei expresii juridice).
159
Hermeneutica, o metodă şi un concept al statorniciei şi universalităţii, presupune integrarea entităţii studiate (în cazul nostru opera poetică a lui Ion Şugariu) într-un spaţiu arhetipal
de referinţă, cu precizie, rigoare şi argumentaţie specifică. În ceea ce priveşte interpretarea hermeneutică a nodului, cu aplicaţie în artele plastice, autoarea avea la îndemână o refe-
rinţă bibliografică impecabilă: Ioan Marchiş, Simbolistica artelor non-verbale. Aplicaţii hermeneutice. Nadia Aurelia Roman a observat în poetica lui Ioan Şugariu o componentă
evidentă, picturalitatea, vizualitatea. Şi atunci, când vorbim de imagini făurite din cuvinte, ne raportăm , de ce nu , la simbolistica artelor plastice, mai ales când avem intenţia inter-
pretării unor motive cromatice.
O monografie onestă şi cuminte , o tehnică structuralistă de investigare, prin catalogare şi evadare speculativă, nu pot fi asimilate unui demers hermeneutic. Temerea mea este pentru
o recidivă nefericită, aplicarea unor şabloane pe text poetic, pe post de studiu hermeneutic. Şi pentru asta nu autoarea poartă responsabilitatea, ci mentorii care s-au mulţumit să vali-
deze ca studiu hermeneutic un studiu simpatic, empiric, vag intuitiv şi tributar unei bibliografii eclectice . Ca om cu gusturi personale, am căutat şi eu o referinţă din Luca Piţu, inse-
rat în bibliografie. Am căutat şi alte nume , şi m-am oprit, în definitiv nu e nimic nou sub soare, o lucrare de ştiinţă, nu-i aşa, nu are blazon aristocratic, dacă nu se plastronează eru-
dit, fie chiar şi în imaginar. E foarte veche şcoala mimării biobibliografice în filologia românească.
E lung şi subtil Drumul Mătăsii.
Virginia Paraschiv

Răspunsuri la Acest Subiect:


Răspunsul lui mihai ganea în Iunie 7, 2012
“. . . nu autoarea poartă responsabilitatea, ci mentorii care s-au mulţumit să valideze ca studiu hermeneutic un studiu simpatic, empiric, vag intuitiv şi tributar unei bibliografii eclec-
tice .” Așa este Virginia Paraschiv. Se pare că doctoratele au devenit o modă, pe lângă modeling, arta machiajului și tatuaje. Deci, ce-i și cu doctoratele astea ? De la o vremee plouă
și tot plouă cu ele. Frumoasele domnișoare au descoperit o breșă de intrare confortabilă în mediul academic unde discriminarea pe criteriu de sex și vârstă pare să opereze de la o
vreme în candoare și taină. Pe banca de rezervă așteaptă cuminți androginii. Vivat Academia ! Vivant profesores !

Angela Miclea 07.06.2012 (editat(ă)) -


Cenușăreasa – în așteptarea directorului ONORIFIC desemnat (sa vorbim intre noi, personajele:) Da, interesanta opinie! Deocamdata singulara... Oricum, am mai intrebat: daca n-ar
fi scriitorii (cei care creeaza) - ce-ar „cerceta” Epigonii? Cei care tanjesc dupa nemurire – sa conceapa pana sa cerceteze: sa-i inrobeasca si pe ei complexul lui Orfeu (eterna îndoială
de sine a creatorului) – proba intelepciunii… Daca pe langa moftul de notorietate poate interveni si un coeficient financiar (cazul doctoratelor „precoce”), atunci subsidiarul este ab-
solut plauzibil caci... Nimeni - nu scrie doar de dragul scrisului; banii vorbesc! Ceilalti, care-au deschis cutia Pandorei, s-au innobilat prin (e)purificarea voluntara spre deosebire de
anoNimii oportunisti care tanjesc sa se-mbuibe cu sperantele… altora, ramase (in cutia Pandorei). Cele ce pana acum „Trebuiau sa poarte un nume” – de-acum trebuie sa poarte al-
tul: tot mai multi ONORIFICI, peste tot… Pentru care jertfe? Si cine sa fie smeritii necesari? Ooo…, cati farisei adevarati si cate inocente false! Ei se de-mască singuri însă ele tre-
buie dez-onorate in bal… Auzi?! – să aibă Cenușăreasa director ONORIFIC? Pesemne norodu-i tot mai subtire si pseudo-aristocratii n-au pe cine guverna dacă vor să intre-n poves-
te… Mda, e și asta un (alt)fel de nemurire… Măcar director de personaj(e) – dar nu oricare: de Cenusareasa!
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/plagiat-ponta-patru-profesori-de-drept-desfiinteaza-apararea-premierului-268016-pagina1.html#

Ultimele tendinţe: doctorate de pension 20:40 | 21 Iunie


Colajul bibliografic care ascunde impostura şi pretenţiile de natură ştiinţifică, este încurajat sistemic. Fenomenul doctoratelor acordate prin universităţile de provincie de dinozaurii
plastronaţi academic este, prin amploarea sa, înspăimântător. E nevoie de instanţe de control asupra fabricilor de doctorate, cazul premierului este doar vârful de lance al unui sistem
declasat. Propun atenţiei, cu titlul de analogie grăitoare, un doctorat magna cum laude, selectat aleatoriu din massa amorfă de aberaţii cu pretenţii. "Ultimele tendinţe: doctorate de
pension". Analiza pe text efectuată cu genericul suscitat, demonstrează cum te poţi înşuruba în lumea academică, o rampă snoabă de lansare în cariera profesională şi politică. Docto-
ratele, pepiniera fraudei morale prin continuă şi asiduă reciclare.
EXPEDITOR
DESTINATAR Angela MICLEA
Lucia SOREANU - ȘIUGARIU DIRECTOR Casa Orășenească de Cultură
Schlossparkstr. 17-19 TĂUȚII - MĂGHERĂUȘ
52072 Aachen Str. 1, nr. 194
DEUTSCHLAND Cod 437345 – jud. MARAMUREȘ
ROMÂNIA
160
NR. 4578 /25.07.2012

Distinsă Doamnă Lucia


Soreanu Şiugariu

În primul rând vă mulţu-


mesc pentru felicitările
şi urările adresate în
noul meu mandat. Mă
voi strădui ca, în conti-
nuare, să „clădesc” oră-
şelul meu la care ţin atât
de mult şi să veghez
înde-aproape la bunăsta-
rea locuitorilor urbei.
Aş fi un primar fericit
dacă aş reuşi să edific
obiective importante
pentru oraş, aşa cum,
Dumneavoastră, aţi reu-
şit să clădiţi şi să redaţi
la viaţă strălucitoarea
operă şi creaţia literară a
celui care a fost SOA-
RELE dumneavoastră.
Sunt trist însă pentru
mesajul Dumneavoastră,
în legătură cu acţiunile
şi iniţiativele pe care eu,
împreună cu Directoarea
Casei Orăşeneşti de Cul-
tură le intreprindem în
memoria poetului erou
Ion Şiugariu. Nu doresc
să mă justific în vreun
fel, dar, vreau să vă aduc la cunoştinţă faptul că, tot ceea ce noi facem pentru a păstra vie memoria
poetului realizăm atât de greu acum , în vremuri de criză (atât financiară cât şi morală, uneori).
Ori, să ne acuzaţi de un abuz, nu m-aş fi aşteptat niciodată, mai ales din partea Domniei Voastre.

Pentru o informare corectă vă rog să analizaţi toată corespondenţa pe care instituţia a purtat-
o cu Editura Dacia, inclusiv cu Dumneavoastră, la tiparirea acestui ultim volum de poezii, care
este subiectul discuţiei noastre.
Vă las să studiaţi şi să vă exprimaţi poziţia după o informare completă asupra stării de fapt.

Vă doresc sănătate şi gînduri bune.


Cu aleasă consideraţie,
Primar,
Anton ARDELEAN
161
162
SCRISOARE / RĂSPUNS – Subiect SIUGARIU :

Fiind impresionaţi de interesul pilduitor pe care îl acordaţi poetului martir Ion Şiugariu şi văzând
cum nu de puţine ori activitatea acestuia şi opera lui nu sunt recepţionate şi puse în cadrele ei fireşti
şi adevărate, propunem Primăriei din Tăuţi Măgherăuşi, ca în colaborare cu ilustra soţie a poetului
Ion Şiugariu, doamna Lucia Soreanu-Şiugariu să gândim o colecţie de autor Ion Şiugariu, după mo-
delul conceput şi consacrat de noi deja, cu scriitorii Petre Stoica, Gheorghe Bulgăr, Gheorghe Boitor,
Al. Ivasiuc, Petre Bucşa, etc.
Despre importanţa lui Ion Şiugariu mi-a vorbit prima oară regretatul istoric literar Nae An-
tonescu, ce îl aprecia foarte mult. Pentru o periodicizare corectă am apelat şi vom apela în continuare
la doi cunoscători ai operei lui Ion Şiugariu, Titu Popescu şi Marcel Clihană.
Opera lui Ion Şiugariu poate fi împărţită în următoarele „calupuri editoriale”:
Versuri (care să cuprindă toată creaţia poetică).
Eseu. Istorie şi critică literară.
Jurnalistică, albume, memorialistică.
Bibliografie referitoare la opera poetului, studii, etc.

Durata de timp pentru restituire integrală a operei o proiectăm să se deruleze pe exact cinci
ani de zile.
În tot demersul nostru ne vom baza pe studiul şi consilierea primite din partea doamnei Lu-
cia Soreanu-Şiugariu.
Dacă tipărim într-un an editorial versurile grupate în două volume Volumul I şi Volumul II
costurile se ridică la aproximativ 5000 RON per volum, din care noi contribuim la proiect cu 3000
RON iar dumneavoastră cu 2000 RON, 30 exemplare revenind Primăriei Tăuţi Măgherăuşi, 20 moş-
tenitorilor legali ai acestuia.
Diferenţa o punem la dispoziţia unor biblioteci şi în piaţa românească de carte.
Dacă nu se acceptă varianta „colecţiei de autor” vă propunem să reedităm cartea Paradisul
peregrinar la care se mai pot adăuga alte poeme din celelalte volume într-o antologie ce să nu depă-
şească 160 pagini.
Pentru această a doua variantă contribuţia dumneavoastră este de 2000 RON, a noastră de
3000 RON, în aceleaşi condiţii, 30 exemplare din carte primăriei, 20 exemplare moştenitorilor legali,
diferenţa de tiraj, până la 150 exemplare fiind pusă la dispoziţia bibliotecilor şi librăriilor.
Prin „alte cheltuieli” înţelegem tot ceea ce ţine de etapele editării unei cărţi (culegere texte,
redactare, tehnoredactare, corectură, tabel cronologic, prefaţă, copertă, etc.).
După cum am spus numărul minim de cărţi este de 150 exemplare, orice modificare de tiraj
fiind notificată autorului sau moştenitorilor legali şi tipărirea suplimentară a cărţilor revenind în ex-
clusivitate editurii.
Scopul nostru este de a crea împreună un eveniment editorial împreună cu Primăria Tăuţi
Măgherăuşi şi de a populariza actuala ediţie în mediile literare româneşti.
Precizăm că noi ne dezicem în totalitate şi fără echivoc de sintagma „poet legionar” expre-
sia fiind promovată pe unele site-uri iar noi nu vom aplica în nicio imprejurare această sintagmă.

Ion Vădan, coordonator proiect

163
164
165
166
(însemnare de prezentare a volumului) * În numele Domnului Ion ȘIUGARIU funcție de exercițiile pe care le face fiecare –
Ion ȘIUGARIU se poate releva mereu altfel și mai mult…
Cartea [Bolnav de auroră] este alcătuită simplu –
din perspectiva profanilor, ucenicilor, neavizaților – Incidența cu Ion ȘIUGARIU în câmpul spiritual al creației sale
și-am conceput-o liniar, cu toate poeziile scrise, publicate de poet sau nu. poate genera erudiți – dacă exercițiile identifică cu perseverență necunoscutele,
căci progresia ȘIUGARIU nu stă într-un exercițiu oarecare și singular –
Doar titlul este elaborat ( și-acela de poet, într-o metaforă: care, dacă nu intră într-un sistem, într-o matrice,
„Te-am cătat în mine, cum într’o pădure, dacă nu (se) perpetuează – rămâne doar unul singular și nesemnificativ.
Să-mi mângâi sufletul bolnav de auroră …”) Frecvența sporită este o condiție!
care – desi-i o sintagmă sinonimă cu „însetat de lumină” –
este de alt ordin, mult superior Ion ȘIUGARIU este un concept, este propriul său concept.
și comportă prin evocarea (în versuri) repetată și obsesivă a aurorei – Și-a stabilit înainte coordonatele virtuale, s-a circumscris
o stare de spirit asumată de poet: și-și crea cu cerbicie extensiile necesare transpunerii identic-ideatice;
este starea lui de transcendental conștient, impus; se dorea în cele din urmă perfect și performa…
este starea lui de grație, este boala lui voluntară.
Pe front, pe frontul adevărat, chiar și-n clipa morții –
„Prinț de rouă” mai putea fi titlul acestui volum – sunt convinsă că era în aceeași transă: concepea, evoca, invoca, imagina…
însă era impropriu pentru că induce volatilitate
iar eu regăsesc poetul mereu ancorat în destin… În 1 februarie 1945 la ora 11 și 10 minute
proiectilul i-a spulberat visul în care l-a surprins…;
Volumul se adresează în primul rând consătenilor poetului cuvintele s-au transfigurat instantaneu, înaintea poetului – dar n-au murit!
respectiv concitadinilor care,
mai mult au auzit de Ion ȘIUGARIU decât să-i fi învăluit slova lui… Eu incerc să-l readun, să-l remontez, să-l reconstitui;
Și-am vrut să dezleg acest mister – misterul Ion ȘIUGARIU – să-l „risipesc” și să-l împart...
aici, acasă, printre ai lui, cu cei care citindu-i poezia
vor rezona – căci sursa, energia care a generat aceste poezii Trebuie să-l recuperam nu doar în memoria colectivă locală
sunt Băița, Pietroasa, minerii (lui!), familia, consătenii, iubirea și... ci să-i reconfigurăm idealurile, să le continuăm…
Ardealul – în numele căruia s-a oferit ofrandă.
Supun judecății Dvs. de valoare – acest spirit și multiplele sale valențe posibile.
Din punct de vedere transcendental – Lăsați-vă învăluiți în aurora (i)luminării Cuvântului...
îl putem reconfigura mereu și mereu, altfel –
după propriile-i orizonturi, inițiate, sondate dar neexploatate. Progresia ȘIUGARIU – continuă! Aderați!

Spre deosebire de cei consacrați, împliniți, desăvârșiți, în pacea vieții – Angela MICLEA-MUREȘAN, jurnalist, poet
Ion ȘIUGARIU a descins pe fronturi multiple (Director Casa Orășenească de Cultură TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ)
și așteptă la zenit ariergarda...
Nota bene: cota-parte revenită nouă, respectiv 30 exemplare, s-a distribuit elevilor premianți ai
Liceului Traian VUIA din orașul nostru, și indirect — familiilor acestora; a fost o „strategie” admi-
A murit la 31 de ani. De atunci și până astăzi – nistrativă! La fel cum sunt și toate comemorările anuale: publice.
cei care-i capteză unda, rezonează și-i străbat orizonturile – 20 de exemplare au fost donate familiei — cf. stipulării din contract; și tot cf. contractului, Primăria
își crează propriul labirint și sondează: a suportat exclusiv 2/5 din cheltuieli.
167
e m . Ș i n e
e n i s u n t
Oa m g i i . . . f i r i i
n e m ș i l e
sup u p ă c a t e
e o r i , d i n
— u n a s t r e )
c a t e l e n o
(di n p ă
168
„Suspect nr. 4685”: Victor BACILA

În amintirea poetului-erou Ion ȘIUGARIU, vă fac cunoscută o pagină din „Schița [auto]biografică”
a preotului-învățător din Băița, Victor BACILA (27.05.1887 - 13.08.1953) - cel care a hotărât desti-
nul mai multor elevi ai săi, fie că a convins părinții acestora de potențialul odraslelor lor
fie chiar i-a ajutat material (este și cazul poetului nostru);
alăturat sunt înșirate numele și al altor elevi ai timpului respectiv, primul sfert al secolului trecut,
asupra cărora părintele-paroh s-a aplecat cu dăruire - și vă veți reaminti cei originari din Băița (care
mai știți lucrurile astea din auzite!) ori ii veți identifica - prin descendenți, pe ramură...
Destinul preotului însă a fost mutilat definitiv din sânul aceleiași comunități: prigonit de aserviți mă-
runți ai „securității statului” - cu ajutorul informatorilor meschini și nerecunoscători,
invidioși slugarnici racolați de noul regim instalat - concetățeni din sat și fals-enoriași ai aceleiași
parohii...
„Suspect nr. 4685” va fi cândva un volum complet… și-atunci va veți minuna cât de apropiați (nu
doar aproape) ne sunt călăii! Părintele Bacila îi mângâia pe creștet (și pe la casele lor) și-i binecuvân-
ta, în mărinimia lui! Toți au fost oile sale și unii chiar atâta minte-aveau… (Această „autobiografie”
scrisă de preotul Bacila - este de fapt o declarație dată la securitate în 10 mai 1943 - ca „element ostil
regimului”... și „ostil” a rămas până la capăt...)

Originea înțelepciunii: mentoratul și ucenicia…

„… am trimis mai mulți copii la școale mai înalte, din care s-au ales ca preoți, profesori,
ofițeri, învățători și maiștri absolvenți de școala de arte și meserii.
Majoritatea lor materialicește au fost subvenționați de către mine. Dintre elevii care au
ajuns oameni mai marcanți în viață, sunt: tânărul poet Ioan Șiugariu, profesor la București.
Ioan Cosma – înv., căpitan în armata română. Mihai Șereș – preot în Roșiori. Gheorghe
Soreanu – stud. politehnică București. Liviu Boțiu – stud. medicină Sibiu. Dumitru Drago-
mir – teolog anul III Oradea. Rus Dumitru – secretar, căpitan în armata română. Gheorghe
Butean – prof. Școala de arte și meserii București. Zaharie Sindreștean – stud. în drept.
Bolchiș Ștefan – stud. în drept; ambii cu gradul de locotenenți în armata română…”

Fragment din „Schița [auto]biografică” a preotului-învățător din satul Băița – Victor BACILA
(27.05.1887 - 13.08.1953), cel care a hotărât destinul mai multor elevi ai săi, fie că a convins pă-
rinții acestora de potențialul odraslelor lor, fie chiar i-a ajutat material (este și cazul poetului Ion
ȘIUGARIU) în primul sfert al secolului trecut, asupra cărora părintele-paroh s-a aplecat cu dărui-
re. Destinul preotului însă, ulterior, a fost mutilat definitiv din însăși sânul aceleiași comunități:
prigonit de aserviți mărunți ai „securității statului” (1943) – cu ajutorul informatorilor meschini și
nerecunoscători, invidioși slugarnici racolați de regim – concetățeni din sat și fals-enoriași ai ace-
leiași parohii... Cât de apropiați (nu doar aproape) sunt călăiii! Părintele BACILA îi mângâia pe
creștet (la biserică, în sat ori pe la casele lor) și-i binecuvânta, în mărinimia lui! Toți au fost oile
sale dar unii chiar atâta minte-aveau...

Această „autobiografie” scrisă de preotul BACILA – este de fapt o declarație dată la securitate ca
„element ostil regimului”... – se încheie astfel: „În activitatea mea de preot până în timpul de față
mă pot bucura și mândri cu cuvintele Sf. Scripturi: Pe cari mi-ai dat Doamne, pe toți i-am pă-
zit. / Băița, la 10 mai 1943 – Victor Băcilă, paroh”.

169
170
171
172
ă r ă a l t e
F
i n t e . . .
cuv

173
174
Restituiri: Ion Şiugariu şi revista „Cronica literară“ de Nicolae Scurtu des.
http://www.romlit.ro/ion_iugariu_i_revista_cronica_literar Deocamdată cred că vom avea poezii numai de la autori de poezii. Mai târziu voi
vedea.
Revista Cronica literară, deşi nu se află în colecţiile Bibliotecii Academiei Ro- În numărul prim vom avea poezii de la George Petcu, George Meniuc, Ion Th.
mâne şi, evident, nu e menţionată nici în lucrarea istoricului literar Ion Han- Ilea, Vintilă Horia, Ştefan Stănescu şi Virgil Carianopol.
giu, fiind azi, ca şi odinioară, o raritate bibliofilică, se găseşte, totuşi, în bibli- Te rog să păstrezi toate manuscrisele şi, după culegere, la arhivă.
oteca mea de la Văratec. Proză – Ion Şiugariu, un articol despre Camil Petrescu, Ovid Caledoniu, etc.
Revista a apărut în anul 1939, ca supliment literar al ziarului Cronica din Am speranţa că va fi ceva f[oarte] bun. După cum vezi, am dat o notiţă şi la Deca-
Baia Mare, şi a fost coordonată de Gheorghe Crişan, directorul şi proprieta- logul. În curând la Sf[armă] Piatră. Iată alăturatul şi Meşterul Manole.
rul gazetei aici amintite, precum şi de tânărul poet şi eseist Ion Şiugariu În scrisoare greşeşti – piesa a fost scrisă de Oct[avian] Goga şi nu de Iorga. Trimi-
(1914–1945), care în acea perioadă era student al Facultăţii de Litere şi Filo- te-mi regulat Cronica. Decalogul nu-l primeşti? De ce?
sofie a Universităţii din Bucureşti. Aştept răspunsul tău,
Efemerida aceasta literară, din care s-au publicat doar trei caiete: ianuarie Soare [P.S.] Planul revistei ţi-l voi comunica mai târziu. Bineînţeles tu ai primul
1939 şi februarie-martie 1939, însumează optzeci şi opt de pagini ce conţin cuvânt.
poezii, proze, eseuri, recenzii, însemnări, note de lectură şi o interesantă ico-
nografie aparţinând tinerilor scriitori. *
Un rol esenţial în apariţia acestei publicaţii periodice l-a avut poetul Ion Şiu- Buc[ureşti], 6 noiembrie [1]938
gariu, care iubind şi preţuind valorile istorice şi culturale ale oraşului Baia
Mare, l-a stimulat pe jurnalistul Gheorghe Crişan să tipărească o revistă lite- Dragă amice,
rară în paginile căreia să se regăsească scriitori din Maramureş şi din alte Îţi mai trimit material. În curând, un articol de Gheţie, de mine şi probabil un frag-
centre spirituale ale României. ment de Lucrezzia Kar. Fotografii nu punem decât la poezii. Te rog trimite-le să le
Epistolele lui Ion Şiugariu, [acestea] ce se publică acum întâia oară, conţin o facă clişeele.
sumă importantă de precizări şi informaţii privitoare la structura, formatul, Eu deocamdată aştept. Poate că în curând voi pleca acasă. Acum, nu pot încă să
ilustraţia şi, mai ales, la colaboratorii acestei rarisime, azi, reviste din Baia mă înscriu. N-am bani. Scrie-mi imediat ce vei primi aceste rânduri. Poate că vom
Mare. lăsa din poezii ceva afară. Voi căuta să obţin şi poza lui Mihai Beniuc. Ţin mult la
Lectura epistolelor lui Ion Şiugariu, extrem de preţioase pentru reconstitui- ea.
rea şi restituirea vieţii literare şi culturale de altădată, ne oferă imaginea Tu ce faci? Ce mai e nou la Baia Mare. Eşti sigur că vei putea ţine cont cheltuieli-
unor tineri talentaţi, instruiţi şi preocupaţi să se afirme prin opera lor. lor? Acum trebuie să faci ceva. Cel puţin p[en]t[ru] numărul 1. Trebuie. Am rămâ-
ne de ruşine. Cronica cărţilor e aproape gata. Ţi-oi trimite-o în curând.
* Multe, multe salutări tuturor,
[Bucureşti, 10 octombrie 1938] Ion Şiugariu
Dragă amice, *
Am primit rândurile şi bunăvoinţa ta cu mare bucurie. Alăturat îţi trimit câteva Buc[ureşti], 27 ianuarie [1]939
poezii p[en]t[ru]Cr[onica]lit[erară] ca să ai mai multă încredere.
În curând ceva mai mult. Ai răbdare. Abia azi am terminat cu examenele, din feri- Dragă Crişane,
cire, bine. Aş vrea, şi cred că eşti şi tu de aceeaşi părere, să apărem cât mai degrabă cu n
D[oam]nei Manu spune-i să fie atât de bună să-mi dea o telegramă când soseşte. [umă]r[ul] 2. De aceea mă grăbesc cu trimiterea materialului.
Vreau s-o aştept la gară. Ai grijă să trimiţi clişeele. Beniuc nu va avea, deocamdată, fotografia. Alte clişee,
Eu locuiesc la Decalog, aşa că adresa mea este cea pe care o ştii. Scrie-mi mai decât cele prezente, nu-ţi voi putea trimite.
175
Mihail Drumeş, Fata-Morgana de George Petcu, Drumeţ în anotimpuri de Ştefan
Primul articol din revistă să fie Imitaţia naturii în artă, care p[en]t[ru] mine e o Baciu, Trecere prin alba poartă de mine etc. şi revistele: Gândirea, Meşterul Ma-
adevărată revelaţie. Încolo, aranjează tu după cum vrei. nole, Afirmarea şi Pagini literare.
Te mai rog să faci şi tu recenzia unei cărţi de proză întrucât eu nu-ţi pot trimite Dacă poţi, grăbeşte-te să apară cam pe la 10 febr[uarie]. Aranjează tu materialul
decât despre două. Trebuie să avem trei în fiecare număr. cum vei crede mai bine. Ţin să începem revista cu Imitaţia naturii în artă de Elena
Revistele pe care mi le-ai lăsat aici nu le-am putut plasa. Ar fi şi inutil şi târziu şi Soare.
costisitor. Am dus eu în Buc[uresti] 150 ex[em]pl[are] pe la chioşcuri şi librării. Ai văzut notiţa din Sf[armă] Piatră despre noi? Toată lumea ne apreciază. Trebuie
Voi mai duce vreo 50. Restul rămâne. să ne silim ca să nu-i decepţionăm. Aştept cuvântul şi hotărârea ta.
Pentru reclamă mai dăruiesc prietenilor, aşa încât numai vreo 100 rămân. Scrie-mi imediat, să ştiu ce mai faci. Mi-a revenit şi mie boala, în urma unei beţii
În tot cazul, pe viitor nu pot primi aici mai mult de 50–100 ex[em]pl[are], poate nesăbuite.
mai puţin. Redu tirajul la jumătate. Aş vrea să păstrezi hârtia asta pentru că e mai Cu aceeaşi dragoste,
bună pentru clişee. Aşa ne sfătuiesc toţi. Şiugariu
Ion Şiugariu [P.S.]1
[P.S.]1 Ţin f[oarte] mult să intre darea de seamă despre Petcu. Chiar dacă ar trebui s-o
Mâine îţi trimit cronici. Atât. Trimite fotografiile să fie gata clişeele la vreme. transcrii.

[P.S.]2 [P.S.]2
Nu te supăra pentru nimic întrucât te asigur de aceleaşi bune şi prieteneşti senti- Ai grijă să nu apară numele proprii greşite. Avem cam multe, mai ales în articole-
mente pe care totdeauna le-am avut faţă de tine. Trebuie să biruim amândoi şi să le Elenei Soare şi a d[oam]nei Lucrezzia Kar.
ne ajutăm reciproc. Ce clişeu ai de gând să pui pe copertă? Îmi place mult mai mult Cronica ta, aşa
Aş vrea să-ţi păstrezi intact entuziasmul şi să nu te laşi înfrânt de nici o greutate. cum apare acum. Atât ca format, cât şi ca tehnică. Mi-a plăcut şi darea ta de sea-
Noi suntem totul dragă Crişane. Noi tinereţea, noi doi la Baia Mare. mă despre C. Pârlea. Era ea cam prea laudativă, dar era scrisă frumos şi asta are
Cronica literară este fructul unui vis care nu e bine să moară, care e frumos şi care importanţă mare pentru mine.
totdeauna ne va face cinste. Să luptăm, să ne străduim pentru păstrarea lui intactă. Ce mai e nou pe la Baia Mare? Te rog transmite salutările mele respectuoase d
De multe ori mă gândesc că poate eşti supărat pe mine pentru prea multă rezervă, [omnu]lui Georgescu şi d[omnişoa]rei Magda Manu, precum şi d[omni]şoarei Au-
prea marea grabă cu care fac totul ce te priveşte, dar Crişane, totul e numai o apa- rica Boţiu. Şi te mai rog ceva, spune-i d[oam]nei Băcilă, dacă nu se poate altfel,
renţă. mergi într-o duminică până acolo, că sunt destul de bine şi că nu am de gând să
Eu sunt bun, te apreciez, cred în tine şi vreau să luptăm cot la cot p[en]t[ru] ideal. mă reîntorc acasă degrabă.
I. Ş. I-aş scrie eu, dar e cam gelos, pe dejaba, părintele. Poate aş putea prin tine.
Mi-a părut rău că nu ai putut rămâne mai mult la Buc[ure[ti] să faci cunoştinţă cu
* prietenii mei literari de aici. Ar fi fost frumos. Eu m-am mutat la adresa: Asistenţa
[ Bucureşti], 2 februarie 1939 Universitară „Carol II“, Str[ada] Matei Voievod, nr. 76.
Nu e tocmai bine, dar decât nimic, tot e mai preferabil. Te salută C[oriolan] Ghe-
Dragă Crişane, ţie, care aşteaptă nerăbdător revista.
Îţi trimit aici ultimul material pentru Cronica lit[erară]. Te-am rugat în scrisoarea Cu aceleaşi sentimente,
trecută să faci şi tu o dare de seamă despre o carte de proză. Trebuie să avem cel I.Ş.
puţin trei.
Pe copertă, acolo unde a fost în n[umă]r[ul] trecut ce? publică reclamă la următoa-
rele cărţi: Frunzişul toamnei mele de Virgil Carianopol, Scrisoare de dragoste de

176
177
178
179
180
181
182
183
184
1 9 4 2
ORIA,
t i lă H
Vi n

185
POSTFAȚĂ

186
PROGRESIA ȘIUGARIU - v/est-etica firii... (Tradus pentru autoritățile publice locale
și un ziar, din orașul Brezno –
Un discurs imaginar... deocamdată, cu excepția paragrafelor [...] postate pe blog
dedicat Locuitorilor si Forurilor publice ale orașului Brezno / Slovacia și parțial a notelor de subsol.)
la 71 de ani de la eliberarea orașului slovac
de către armatele română și rusă.

*
Ion SOREANU-ȘIUGARIU –
născut Patriot. Român de vocație.
De formație – Cetățean european!
(06.06.1914 Băița/Ro – 01.02.1945 Brezno/Sk)

*
MOTO: „Pe mine... M-au atacat duşmanii omului!” (Vintilă HORIA)*

„Faptele, prin urmare, au fost acestea – din scrisoarea doctorului Eugen CIURA către soția poetului, 1945:

După ocuparea orăşelului Tisovec, ne-am îndreptat spre oraşul Brezno de pe valea rîului Hron. Şoseaua, minată şi barată de tot felul de obstacole, ne-a obligat s-
o apucăm peste creste, unde am dat de nemţi şi unde am stabilizat frontul. Între timp, Brezno a fost cucerit de alte unităţi ale noastre, şi tot efortul s-a concentrat
pe păstrarea cu orice preţ a oraşului. Oraşul însă a fost supus zi şi noapte unui masiv bombardament de artilerie, al cărui tir se zice că era dirijat de doi nemţi,
care rămăseseră ascunşi în turnul bisericii şi aveau cu ei aparat de radio-emisie.
Pentru a nu expune primejdiei coloanele aflate în marş, comandantul regimentului a ordonat replierea acestora pe extremele oraşului. Se crease totuşi învălmă-
şeală prea mare, şi era absolută nevoie de un spirit calm care să ordoneze desfăşurarea acestei mişcări. Deşi colonelul l-a invitat pe Soare (= Ion SOREANU-
ȘIUGARIU) în trăsura personală, să-l ducă în spatele frontului (Soare fiind foarte bolnav, dureri atroce din cauza unei infecţii în organism, de neremediat în
condiţiile de front), Soare totusi a refuzat şi a rămas pe loc. E chiar ora cînd artileria germană începe să tragă din plin asupra şoselei aglomerate şi a căii ferate
care ducea spre oraş. Soare, în clipa aceea, se afla chiar pe marginea şoselei,

într-un punct pe care el îl va fi socotit ocrotit de orice primejdie, calm, continuând să dea ordine. Un proiectil însă a căzut foarte aproape, explozia l-a surprins în
picioare. Cei de faţă la această nenorocire spun că i-au fost fracturate amîndouă picioarele, a fost de asemenea lovit şi în abdomen. I-au strâns imediat coapsele
în moletiere, ca să poată stăpîni pierderea mare de sînge pe care o avea, l-au urcat în ataşul unei motociclete şi au pornit cu el spre ambulanţa regimentară. Soare
a mai apucat să spună cîteva cuvinte – „Lucia, te pierd... Salvaţi-mă...” – după care şi-a pierdut cunoştinţa. În drum spre ambulanţă, cam la vreo zece minute du-
pă rănire, s-a stins fără să-şi mai fi revenit.
A fost înmormântat în cimitirul comunal din Polhora pri Brezno, în ziua de 1 februarie, împreună cu alt sublocotenent – Stoica, tot din unitatea noastră, şi încă
şapte soldaţi căzuţi în aceeaşi zi. Slujba au făcut-o preotul regimentului şi preotul satului, au luat parte femei şi oameni din sat, de asemenea un mic grup de par-
tizani slovaci, garda de onoare.”

[A fost strămutat ulterior, alături de toți eroii români, peste 11 mii morți pe teritoriul Cehoslovaciei – în monumentalul Cimitir Militar al Armatei Române din Zvolen.]

187
Eu l-am adus aici, în Slovacia, pe Ion SOREANU-ȘIUGARIU în urmă cu 4 ani? Nuuu! ȘIUGARIU a venit, înaintând cu frontul prin tranșee, cu sârg și convingere
străbătând munții înnămețiți ai anului 1945, spre a doua lui casă – Slovacia, eliberând-o – să poată adormi… în somnul de veci. Eu, după 65 de ani de la moartea sa
jertfelnică aici, pentru că-mi părea veșnicia lui nemeritat de discretă, mi-am propus să o transform (veșnicia) în eternitate, în nemurire, și aici în Tisovec, Polhronska
Polhora, Michalova, Brezno și Zvolen – adică să-l întregesc, apropiind spiritul Poetului rămas acasă, la prima lui casă, în România, de materia Eroului din pămân-
tul-temelie al Slovaciei eliberate. Eu am venit doar să vi-l amintesc! Și să-i împart memoria cu Dvs. Asta am făcut-o deja, până aici în Brezno – cu toate celelalte lo-
calități amintite: Tisovec este un oraș la a cărui eliberare a luat parte ostășește, în Michalova a fost prima lui înhumare oficiată de preotul satului Polhora și săteni iar
Zvolen este altarul… Slovaciei eliberate. Am sperat – dându-vă indiciile necesare – să-l descoperiți Dvs., în timp, pe poetul-erou Ion ȘIUGARIU, în toată splendoa-
rea lui, să vi se reveleze; am sperat să-l descoperiți și ați fi făcut-o sigur, în timp – așa cum a interceptat vibrația și concitadinul Dvs., Dl. Ľuboš Nepšinský… după ce
l-a cercetat! Eu, în schimb, am descoperit (al)chimia… popoarelor noastre surori: „au venit frații noștri români” au exclamat printre lacrimi, în locuri diferite, doi
venerabili octogenari slovaci (contemporani cu războiul și cu Ion ȘIUGARIU) la debarcarea mea aici în urmă cu 4 ani. De-atunci continui să vin. Ca acasă!

Este foarte important să conștientizăm împreună ceva: să nu credeți că Ion ȘIUGARIU doar a participat la eliberarea Dvs. în 1945 – căci ne-am fi întâlnit după aceea!
Ion ȘIUGARIU nu v-a vrut doar eliberați ci și liberi – de aceea doar după 1989 putea fi vorba despre asta… Și spiritul poetului-erou a așteptat desăvârșirea eliberării
și metamorfozarea ei în libertate: să putem și vorbi nu doar să știm
unii despre alții că existăm pe planetă!

Noi, în România, nu-l omagiem doar pentru jertfa sa eroică la 31 de


ani, nici doar pentru cât a apucat să fie ca om de cultură și litere, ci
deopotrivă și pentru ce ar fi putut fi…

Foarte probabil, dacă ar fi supraviețuit războiului, ar fi fost dizident


sau condamnat – pentru că majoritatea celor din preajma lui, ca să-și
păstreze caracterul integru și să-și urmeze convingerile patriotice de
integritate națională și ulterior de „neatârnare” – au emigrat (dacă au
supraviețuit torturii condamnării ca „ostil regimului politic” – comu-
nist) sau au fost expulzați, dar au continuat să lupte „din Occident”
pentru România. Există prin urmare – și eroi pe timp de pace: dizi-
denții!

După ce-au ucenicit mentorând diverse surse autentice – dizidenții


contemporani cu noi, care au supraviețuit revoluțiilor din 1989 în
Europa Centrală și de Est – acolo unde au fost valorizați, și-au antre-
nat națiunile și inițiat conaționalii în democrații reale, valide: este și
cazul Cehoslovaciei.

(fotografia alăturată: turnul-clopotniță din care s-a tras asupra podu-


lui, gării, căii ferate și… poetului — reflectat pe placa monumentu-
lui dedicat eroilor români și ruși)

188
Revenind la poetul nostru: comuniștii i-au tolerat memoria publică pentru că a devenit… inofensiv – doar era… mort; pe front; și era erou în Cehoslovacia anului
1945: toate atuurile unui „comunism cu față umană”, a unei democrații populare de paradă! Oare a devenit acum periculos eroul Ion ȘIUGARIU?! Memoria lui?! Și
numele atâtor personalități ilustre (Vintilă #HORIA*, Emil #CIORAN, Constantin #NOICA, Mircea #ELIADE, Petre #ȚUȚEA, Nichifor #CRAINIC, Mircea
#VULCĂNESCU, Ion #PETROVICI** ș.a.) purtate astăzi de străzi, monumente, statui, cărți, biblioteci, școli – urmare conceptelor și perceptelor morale ale numero-
șilor mentori colectivi? Cine ar suprima temelia României și ar dezintegra-o în baza unei legi nedrepte?***

Erorile, fie și legislative, nu se tolerează! Noi am înțeles: activiștii falși ai globalizării nu au nevoie de mentori patrioți – în perspectiva disoluției catifelată a națiuni-
lor! Dar globalizarea de ce nu poate însemna – de exemplu – salvarea din sărăcie a „lumii a treia” sacrificată pe frontul războiului religiilor – și nu salvarea
migranților inventați și infiltrați pentru compromiterea creștinătății, destabilizarea Europei și a unei false probleme, artificial create? Fals război pe timp de pace!

[Demnitatea și-o poartă acum câinii cu buletin, cu ștaif și papion care-și supun stăpânii (— slăbiciunii), sau chiar cei comunitari-crotaliați – față de umanoizii
care cu greu mai corespund fizionomic (darmite socio-cultural?) coordonatelor umane (nu și specificului național!), din cauza inaniției și umilințelor sistemi-
ce. Și-apoi orice animal de companie este mai fericit când poate sfida educat câte-un boschetar. Răsfățul animalului de companie merge până la… testamentul
de moștenire: averi + personal angajat! Doar Grivei din curte-și mai recunoaște proprietarul ca stăpân; dincolo de gard – globaliștii adepți ai discriminărilor
pozitive de orice fel – ar pune-n lesă gazda plimbată de câine: iată cum poate deveni omul – animal de companie! Sintagma discrminare pozitivă – aposto-
lat politic modern (globalist) asimilat jenant de slugarnic de către guvernele subordonate – legitimează dezintegrarea mulțimii celei mai mari (majoritatea
natural-statuală a națiunilor), depersonalizând pe diferite criterii (preponderent etnice și religioase), indivizii componenți, potențând subiectiv prin avantaje
necompetitive minoritățile de orice fel. Cine și ce urmărește? Nu spune nimeni! Știm doar că în acest haos implementat în sânul națiunilor, orice tip de mino-
ritate subjugă legal majoritatea complementară – c-o fi de natură etnică, religioasă, sexuală, morală (cum prezumția de nevinovăție – la fapte evident repro-
babile), etc.]

Trendul globalizării este tendința anihilării și a patrioților consacrați cum și a avengardei naționale, este tendința anihilării personalităților crepuscular-aureolat-solare
– personalități erudite, principiale și cu viziune, care au coagulat, definit, circumscris, apărat și promovat națiunile-stat.

Dar pentru că visele lui Ion ȘIUGARIU s-au frânt la porțile orașului Dvs., în asaltul pentru eliberare – am venit să conștientizăm împreună: le adunăm, le visăm în
continuare și le înfăptuim ori luăm în considerare doar jertfa sa, și-l comemorăm eventual anual, să ne convingem că-i mort în continuare și așa rămâne? Nu cred – și
asta pentru că, studiind personalitatea altui erou, nativ slovac – Milan Rastislav STEFANIK – îi găsesc pe ambii, și pe ȘIUGARIU și pe STEFANIK, cu absolut ace-
leași idealuri pentru timpi diferiți și găsesc pietatea Dvs. desăvârșită și deloc formală. Și idealurile aceleași: pacea și prosperitatea națiunii! Sunt fascinată de identifi-
carea cauzelor acestor doi martiri – fiecare pentru câte un război mondial, fiecare pentru câte o pace mondială ulterioară! Sunt fascinată de omagiile Dvs. sincere și
de recunoștința poporului slovac. Pe de altă parte, noi chiar v-am oferit o armată de eroi: 11 mii! Dvs. chiar sunteți o țară care și-a meritat jerfa dacă o știe cinsti cu
smerită recunoștință!

Și-apoi mai avem în comun ceva, originar: orașul meu, Tăuții-Măgherăuș care s-a întemeiat pe vatra satului Tăuții de Jos (numit de slovaci – Totfalu iar ulterior de
maghiari – Misztotfalu). Husiți din Boemia s-au refugiat pe aceste meleaguri unde s-au așezat pe malul râului Miszt; prima mențiune atestatară Totfalu datează din
anul 1440 deși date istorice despre această așezare omenească există de la 1216. Și după ce-am descoperit asta – am înțeles mai bine de ce Ion ȘIUGARIU rezona cu
mentalul slovac și așezămintele locului – după cum nota în jurnalul său de front – ba că munții Cehoslovaciei sunt ca ai noștri, ba că satele ar fi, ba că oamenii și ca-
sele; până și sărăcia era la fel – înțelegeți?!

Restul e politică, politica celor care au inițiat o lege care dacă s-ar aplica ad litteram, ar suprima temelia României și ar dezintegra-o – cum am mai spus.****
189
[Dac-ar fi să-mi aleg încă o cetățenie europeană – aș alege să fiu slovacă: a doua mea natură! Care-i totuși diferența între noi? Oricum, nici mie nu-mi place pro-
verbul „capul plecat sabia nu-l taie” după care a funcționat țara mea, până acum. Sper că proverbul nu-i universal!

Dvs. poate că sunteți săraci și cinstiti. Noi suntem doar săraci, majoritatea – căci ne-am asumat tacit, resemnați și prin eliminare – discriminarea… negativă,
cea neomologată: mulțimea vidă; doar cele avide… etnic, religios, de putere (coruptă), de teritoriu (retrocedat), de piață economică (prădată), de confesiune
(ortodoxă compromisă), de orientare sexuală (atipică), etc. sunt mulțimi minuscule, minorități diverse, discriminate pozitiv (!), în trendul mileniului și protejate
de legi globaliste.]

(fotografia alăturată: vedere de sus a monumentului dedicat eroilor armatei române și ruse;
ambasadoarea României la Bratislava — la discurs, 31 ianuarie 2016)

NOTA BENE: la acest monument a fost împrejurarea în care autoritățile publice din Brezno
ne-au adus fața-n față — la „comemorarea eroilor eliberatori” (români și ruși), care are loc
în fiecare an de ziua eliberării orașului. Sigur c-am profitat de „întâmplare” și-am antrenat
un dialog respectiv o recapitulare a… erorilor diplomatice din 2015 ale Ambasadei României
la Bratislava față de poetul-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU. Fără scuze, evident; și fără
remușcări; și cu oarece satisfacție parcă, așa… că i-a ieșit, dar și mie, după un an —
confruntarea măcar!

Să ne adăpostim în spirit, să ne adăpostim în Eroi, să ne adăpostim în Istorie!

Nu ne pot învinge dușmanii omului… Pace și prosperitate!

La mulți ani, Brezno, eliberat și liber! Cu deosebită considerație


și sinceră prietenie – Jurnalist, Angela MICLEA, 1 februarie 2016

Director Casa Orășenească de Cultură, TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ, ROMÂNIA

NOTE DE SUBSOL:

*: „Lui Ion Șiugariu, prietenul din mijlocul inimii mele, poetul de curajoase și nobile realizări. Toată dragostea lui Vintilă Horia. 26 aug. 1942” (dedicație pe un volum de autor)

**: N-a trecut mult de la conceperea discursului imaginar — „imaginar” doar pt. că n-am avut ocazia (dintr-o eroare!) să-l prezint când am răspuns invitației oficialităților orașului
Brezno participând la „comemorarea eroilor români și ruși, eliberatori” — că iată confirmarea ipotezelor mele probate și aici — cu privire la ministrul al cărui șef de cabinet a fost I.Ș.:

˂˂… profesorul Ion Petrovici, născut în 1882, studentul lui Titu Maiorescu şi al lui Nicolae Iorga, ministru al educaţiei şi al culturii trimis de comunişti la puşcărie pentru 15 ani…˃˃

http://www.cotidianul.ro/vanatorii-de-romani-275449/

˂˂Din documentarea MAE mai aflăm un lucru extrem de onorant pentru Ion Şiugariu: şi anume că, în timp ce se ocupa de activitatea sa literară multiplă dar şi de refugiaţii din Transil-
vania ocupată, ca preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi, în acelaşi timp fiind concentrat pe front în câteva rânduri, tânărul poet îndeplinea şi funcţia de şef de Cabinet al minis-
trului Culturii Naţionale, celebrul filosof Ion Petrovici, devenit apoi unul dintre sutele de mii de martiri a închisorilor bolşevice.”
190
„… informația care se adaugă la cele cunoscute până acum, și anume ca Ion Șiugariu a fost și șef de cabinet al Ministrului Culturii Ion Petrovici, este mai mult decât onorantă pentru
biografia sa, având în vedere cine a fost savantul roman, membru titular al Academiei Române, considerat „cel mai cunoscut filosof al României în perioada interbelică”, devenit,
apoi, victimă a regimului de ocupație sovietic, ca deținut politic, până în 1964.˃˃

http://www.ziaristionline.ro/2015/09/15/exclusiv-saga-ion-siugariu-merge-mai-departe-acum-si-vintila-horia-este-criminal-de-razboi-conform-lui-alexandru-florian-de-la-elie-
wiesel-corespondenta-deschisa-cu-mae-cnsas-si-mapn/

Cazul Ion ȘIUGARIU – aici: http://www.ziaristionline.ro/tag/ion-siugariu/

***: ˂˂Legea 217/2015, care interzice opiniile pozitive legate de personalități din România ce au fost acuzate de simpatii legionare, stârnește reacții în rândul intelectualilor români.
Criticul literar intervievat de Alex. CĂUTIȘ:

ALEX. ȘTEFĂNESCU: Ceea ce s-a votat în Parlament ca lege nu este lege. Este un text propagandistic, ridicol și compromițător din punct de vedere intelectual…:

1. Este antidemocratică pentru că limitează libertatea de exprimare. Și pentru că pedepsește anumite opinii cu închisoarea, făcând imposibilă o discuție firească (n-ar fi exclus ca,
din cauza ei, să ajungem să vorbim în șoaptă, așa cum făceam pe vremea comunismului).

2. Este asimetrică, incriminând fascismul și trecând sub tăcere comunismul (deși s-a stabilit de multă vreme că ambele regimuri politice au fost dezastruoase pentru omenire, iar
Parlamentul României a adoptat o declarație oficială care denunță caracterul „ilegitim și criminal” al regimului comunist).

3. Culpabilizează categorii întregi de oameni (de exemplu pe toți membrii unor organizații legionare) eludând caracterul individual al răspunderii în fața legii. Tocmai din cauza
unui asemenea mod de gândire primitiv au avut de suferit evreii în timpul fascismului.

4. Este dogmatică, străină de spiritul științific, întrucât pleacă de la premisa că anumite concluzii privind perioada dintre cele două războaie mondiale au valoarea unor adevăruri
absolute, imuabile, că nimeni nu mai are dreptul să cerceteze și să regândească pe cont propriu istoria.

5. Este sfidătoare, considerând corecte verdictele date de tribunalele comuniste care au dus la întemnițarea a 2.000.000 de cetățeni români (dintre care 200.000 au murit în închi-
sori, supuși unui regim de exterminare).˃˃

http://gandeste.org/general/alex-stefanescu-datorita-legii-217-2015-stalin-a-inviat-din-morti-cu-moartea-pre-moarte-calcand/57080

****: ˂˂Tenacitatea şi radicalitatea iniţiatorilor legii 217 se întoarce însă, inevitabil, împotriva ei înseşi, strnind frustrări culturale legitime, confuzii de valori şi principii, iritări au-
tohtoniste divagatorii… Cînd e vorba de nume impozante ale culturii româneşti, recunoscute ca atare şi în afara ţării, stricta lor anatemizare sau asumare, nu poate fi lăsată pe mîna
cîtorva voci izolate… Ar fi nevoie de o dezbatere care să implice Academia Română, Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român şi Ministerul Justiţiei… Socotesc urgentă recon-
siderarea riguroasă a deciziilor luate de Tribunalele Poporului de la mijlocul anilor `40, invocate adesea de „Institutul Elie #WIESEL” drept argument al propunerilor lui de
„epurare”. Cum ştim, tribunalele cu pricina au fost inventate de cîştigătorii războiului, pentru lichidarea adversarilor lor politici. Anticomunismul şi antisovietismul erau calificate
drept „legionarism”... Membrii tribunalelor cu pricina erau, adesea, muncitori, cîte o „casnică” dezorientată şi cîte un chelner de la Capşa…, alături de cîţiva jurişti… Verdictele…
vorbeau toate de „infracţiuni de genocid”, „crime contra umanităţii”, „crime de război”. Cum se poate justifica invocarea, după aproape 70 de ani… a unor „hotărîri” luate de o adu-
nătură de politruci şi ignoranţi, manevraţi de ocupantul sovietic şi de un partid…? ˃˃ (Andrei Pleșu)

http://adevarul.ro/news/eveniment/greseala-vina-justitie-1_56af110d5ab6550cb8559994/index.html

191
„Aş vrea ca viaţa mea întreagă să fie un altar de jertfă, un rug aprins
pe care să-mi ardă sufletul, o cruce pe care să mi-o port cu resemnare
şi cu încordare în spate…, să port această cruce aşteptând învierea.”

„Cu moartea pe moarte călcând...” (Canonul Învierii)

192
193
i t a t e ” :
„În c e cal

194
Primăria Orașului TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ — Compartimentul CULTURĂ
Administrează prin Casa Orășenească de Cultură Tăuții-Măgherăuș:
Centrul Cultural „Ion ȘIUGARIU” – Băița,
Căminele Culturale Bușag, Merișor, Bozânta Mare și Ulmoasa,
Biblioteca orașului (cu Sala de lectură), Casa memorială a poetului-erou Ion ȘIUGARIU – Băița,
Muzeul satului „Acasă” (gospodărie tradițională cu specific local),
Colecția vestimentară și de obiecte vechi de uz casnic și gospodăresc,
Colecția de fotografie veche (vezi aici și aici).

Ține evidența imobilelor, monumentelor și siturilor – din patrimoniul național sau local –
respectiv Biserica de piatră Reformată (sec. XIV – XV), Biserica de piatră Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (1560 – 1830),
Casa parohială Reformată veche (sec. XVIII), Biserica Ortodoxă „Sfinții arhangheli Mihail și Gavril” (1815),
Biserica Romano-Catolică „Sf. Lorinc” (1875), Școala veche românească (sec. XIX), Casa „Avocat MAN” (sec. XX),
Casa de lemn a poetului-erou Ion ȘIUGARIU (1913-1925), Casa parohială Reformată nouă (1930-1940),
Monumentul Eroilor căzuți în cele două războaie mondiale (T.M.), Statuia poetului-erou Ion ȘIUGARIU (Băița),
Monumentul deținuților politici (Nistru), Cruci și Troițe dedicate eroilor („Dura”, Bozânta Mare, Merișor, Băița),
Inscripția comemorativă în cinstea țăranilor-iobagi sacrificați la 1848 („Merisor”),
Siturile „Coasta Bușagului” (paleolitic) și „Pe Toag”(epoca bronzului) –
vezi foto aici.

Operează demersuri profesionale specifice (adrese / corespondență, documentări, parteneriate, portofolii, etc.)
și de ordin administrativ (închirieri, întreținere și reparații – inițiere proceduri).

Organizează EVENIMENTE / MANIFESTĂRI / ACȚIUNI proprii, în parteneriat sau doar alocare de spatii / incinte + logistică
și personal de serviciu (ex.: festivități școlare, workshop-uri, serate, baluri boboci, diverse campanii, festivaluri, revelion, etc).

Inițiază activități specifice.

Promovează obiectivele culturale și activitățile (inclusiv Colecția particulară „Kis Miklos Totfalusi” a bisericii Reformate Tăuții-
Măgherăuș) – și în on-line (pagini proprii – TEXT/blog/scribd, FOTO/picasa, AUDIO/you tube) – de exemplu vezi aici.

Participă la evenimente, schimburi de experiență, parteneriate, etc.

Angela MICLEA – jurnalist, director Casa Orășenească de Cultură (2017)


195
l i c i t a te
P u b

196
Casa memorială a poetului-erou Ion ȘIUGARIU: locul unde a răsărit Soarele în 6 iunie 1914…
În 1976 Floarea ȘUGAR donează statului casa (din care se retrăsese si ea, cu mulți ani în urmă), casa în care a văzut lumina zilei poetul Ion ȘIUGARIU
– erou în Cehoslovacia anilor 1945 la doar 31 de ani. „Soarele” cum îi spuneau cei apropiați, „însetat de lumină” cum scria despre sine că este – sufletul
poetului peregrin poate adăsta acum și pe pragul casei sale memoriale care-i poartă numele, la Băița, sub aceiași codri adumbriți de Pietroasa, privind
aceeași grădină care i-a inspirat atâtea incantații… „Copilul acesta singuratic e poet” își spunea adeseori și chiar plăpând și firav cum era – a putut să-și
descopere și vocația de… erou: uneori se juca cu moartea-n texte, alteori il învăluia frica, deznădejdea sau disprețul. Încă înainte să meargă în întâmpi-
narea războiului și-a morții – în publicistică își vărsa și cauzele și năduful…
Muzeul Județean Maramureș a avut casa în patrimoniu și ani mulți a fost loc de întâlnire, inspirație și creație pentru mai multe generații de scriitori,
artiști și ziariști. Comemorările de regulă au fost anuale, au rămas așa și constau ca de obicei în întâlniri ale scriitorilor cu fii satului, elevi, cadre didac-
tice și Administrația orașului – care le și organizează acum.
Din anul 2008, casa cu fundație din piatră de vale, stâlpi din stejar, pereți din bârne crăpate lipiți cu pământ și pământ pe jos, acoperită cu șindrilă, com-
pusă din două camere și prispă – intră în administrarea Consiliului Local al orașului Tăuții-Măgherăuș printr-un protocol semnat între Consiliul Județean
Maramureș și Primăria orașului Tăuții-Măgherăuș. Urmează investiții majore pentru consolidarea imobilului și reparație capitală; se alocă fonduri și
pentru drum – astfel că poteca scobită și bătucită secole cu pasul de-alungul coamei „Curăturilor” din „Dâmbuʼ Luncii” devine… Strada 80 – cu asfalt,
rigole, canalizare și parapeți!
În 2013, cu un an înaintea Centenarului, a (re)născut și în Slovacia: am exportat acolo un mit, o legendă, o poveste; am împărțit cu ei nu doar eroul (pe
care-l aveau deja) ci și poetul; am dus spiritul creației sale lângă trupul său împământenit, la (a)casa de veci – și acestei jertfe găsesc slovacii potrivit să i
se incline mereu, mulțumindu-i că asemenea ofrandă și celelaltele 11 mii de soldați români au fost prețul eliberării lor. Frații noștri, cum ne spun – așa se
și poartă: smeriți și recunoscători sinceri unui spirit cultivat și erudit care și-a sacrificat conștient viața și visul… nu fără regrete, dar care știa cel mai
bine că trebuie mai întâi să (te) eliberezi ca să fii și liber! Și a trait precum a scris… Pe tot teritoriul Slovaciei, de unde-au relocat eroi în Cimitirul Militar
al Armatei Române din Zvolen – slovacii au înălțat monumente în memoria acestora, astfel că Slovacia este un altar de jertfă și pioșenie.
Poetul de-acum are tot timpul: „Sunt singur, departe… Pe aici sunt munți, e zăpadă multă, ca la noi acasă. Mă gândesc la copilărie, la părinți… Îmi pare
rău că n-am putut merge până acasă… Am scris mai multe scrisori dar n-am primit niciun răspuns… Adresa noastră de acasă este: Ion SOREANU, com.
Băița, Of. poștal Tăuții-Măgherăuș. Dacă poți încearcă să le scrii și tu. Să știi că mie acasă îmi spun Ion. Nu-mi spune nimeni Soare…” (fragment din
corespondența de pe front, 26.01.1945)
Soția poetului, Lucia – mai întâi muză, apoi reflexia Soarelui... – a fost neobosită în a-i „risipi” razele surprinse în cuvinte, până dincolo de secol…
Lucia SOREANU-ȘIUGARIU (n.1920) a trăit în Aachen, Germania, până în 6 decembrie 2015.

„N-ar mai trebui să moară nimeni…” – ultimul rând scris de poet în jurnalul său de front.

Date bio-bibliografice despre poetul-erou Ion SOREANU-ȘIUGARIU (n.06.06.1914 – d.01.02.1945) – aici:


Album bilingv româno-slovac „Ion SIUGARIU”
Ion SIUGARIU - Agenda CENTENAR (Subiecte-Dezbateri-Invitati)
„Bolnav de aurora” - Ion SIUGARIU (SOREANU) / volum de poezii
„Progresia ȘIUGARIU” aici (blog) și aici (you tube).
197
Adresele mele virtuale:

https://www.facebook.com/culturatautiimagheraus

http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.com/
* https://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.ro/search/label/ion%20siugariu

https://www.youtube.com/user/angelamiclea/featured
* https://www.youtube.com/results?search_query=progresia+siugariu

https://www.scribd.com/user/22947673/Angela-MICLEA-MURESAN

http://jurnalism-corespondenta-publica.blogspot.com/

https://gloria-echo-poetry.blogspot.ro/

http://angela-miclea-muresan-volum-poezii.blogspot.com/

https://picasaweb.google.com/115954840286842117443

198
f l et . . .
l o g u- i pam
Ep i

199
Te lepezi de Satana? Întreb pentru un prieten!

MOTO: „Hei, e cineva-năuntru? întreabă fluturele


așezîndu-se pe gura fierbinte a puștii…?” (M. Vișniec)

„Mă întreb şi eu alături de Ion Spânu: nici sacrificiul suprem pe care l-a dat împotriva fascismului nu poate să-i aducă iertarea pentru o frîntură din
gîndirea de tinereţe? Nu are nici o sentinţă! Eu am păcătuit? Am scris despre Şiugariu. Confratele Ştefan Bellu a publicat prima monografie a lui Şiugariu.
Cu argumente şi documente. Şi am fost la mormîntul lui de la Zvolen. Din cimitirul ostaşilor români.”

https://foaienationala.ro/ion-siugariu-de-la-erou-la-proscris.html

Nu zău?! „Se întreabă alături de Spânu” – deci?! Adică nu singur, își ia și complice (și mai târăște pe unul, pt. orice eventualitate, plus „confratele” – dar cât
de naiv și inocent vrea să pară!)… – din care, culmea, se și inspiră (de parcă ăstuia nu i-ar ajunge!), răstălmăcindu-i Cotidianul – doar să-i iasă lui „bomba”
de presă… locală!
Ăsta da… impresar de minți… deșarte – așa cum a fost mereu: un fanfaron limbut.
Și RECUNOAAAȘTE, implicit (sau… informează subliminal???): „nici sacrificiul suprem pe care l-a dat împotriva fascismului nu poate să-i aducă ierta-
rea?”! Ce iertare? Iertare pt. ce? C-a fost… PATRIOT, că și-a exprimat dragostea de neam – spre deosebire de oportuniști?! ȘIUGARIU își asuma și Țara și
convingerile lui – cum să vină azi un fariseu aservit tuturor regimurilor (!) să-l disculpe? Ce sacrilegiu! Și cere indurare… – cui?
Cu insinuarea că „o frîntură din gîndirea de tinereţe” a lui ȘIUGARIU era nu doar rebelă cât mai ales neconformă – nu-l poate umili mai mult! Dar de contat,
în subsidiar, contează îngrijorarea personală, și sondează… paralel, pe cazul altuia! – că subconștientul său știe că va veni oricum odată demascarea Satrapi-
lor care au fost și mai sunt (aceiași, pe ramură sau pe afinități)! Dacă a sosit timpul? Dacă acesta este? Și cum nu concepe că ȘIUGARIU și-a cultivat patrio-
tismul cu perseverență și din convingere (spre deosebire!) – se compară, își permite, îndrăznește – căci ei, Călăii „de pe lângă casa omului” au gândirea (în)
frântă și conformă oricărei orânduiri și prin urmare nu-i putem confunda cu Victimele sistemului (oricare), cum tânjesc după ce expiră câte un regim… Iden-
tificare? Blasfemie!
„Am scris despre Șiugariu” spune – și ce dacă??? Doar nu aspiră la gloria de-a fi măcar o… victimă colaterală? Astea-s „fronturile” pe care le cunoști?! Asta
te-ar onora?! Te-ar absolvi?! De aceea nu v-ați solidarizat, Maramureșeni – și-ați pândit doar de după perdele efectul – după ce m-am aruncat în vâltoarea cu
rechini, să-l absolv de Legea 2017/2015 pe Ion SOREANU-ȘIUGARIU? De aceea m-ați întrebat unii „nu ti-e frică?”! Daaa – nuuu: nu mi-a fost niciodată
nici de lichele și nici de oportuniști – doar că nu prea mi-a venit rândul „la schimbarea gărzii” (care nici măcar n-a avut loc!) că n-am încăput de ei – care erau
aceiași și unii dintre voi, tovarăși! – (vă) știți, da? – și mai sunteți…

Vă amintiiiți… Dar asta încă nu v-am spus-o pe șleau: la Ștefan GHEORGIU (!) – că doar acolo și numai acolo era „Facultatea de Ziaristică” – între probe la
admitere, m-a luat un profesor, bătrân, pe după cap, și conducându-mă pe alee în unitate mi-a șoptit: „fată dragă, aici nu intri cu fluturașii…” „M-am pregătit
7 ani – și să intru în criterii; scriu și poezii, frecventez cenaclurile literare și-s bine cotată de consacrați; mă duce capul” îi zic – și-mi zice: „tocmai asta e: aici
cei cu fluturași ne creează probleme!” și dus a fost… maramureșeanul meu, că aflasem și asta între timp! Și ce (de) fluturași aveam… – stoluri-stoluri… dar
se și vedeau ori doar îmi mersese vestea?
Îmi mersese faima și printre concurenți: sclipeam de stăpână pe situație; se simțea de la o poștă ce potențial… de atitudine am! Cât despre „fluturași” – îi con-
firmam cum deschideam gura: zburdau metaforele (cu subînțeles!) printre rânduri!

200
O lună am așteptat rezultatul și după ce s-a dat – căci eu nu-l aflasem... La 23 august eram în pas de defilare când cineva de la cadrele partidului mi-a spus
printre dinți „să treci pe la mine” și-am trecut. Ochi-în-ochi, el încercând să-și formuleze enunțul – eu m-am pomenit făcându-i introducerea:
după ce-am venit de la București – am fost citată la Postul de Miliție… După două ore, pe la 10 – m-au trimis „acasă, repede” (pe jos, dus-întors circa 5 km.)
s-aduc „imediat toată corespondența” ce-am purtat-o cu prietena mea Reli, de pe unde (e)migra… „De ce-ai întrebat-o cum a fugit? Vrei să fugi și tu?” Nu
voiam! „Miiie să nuuu-mi spuuui… Da’ pretin ungur – de ce ai?” M-am gândit la asta – și-mi voi păstra numele. „Ai văzut tu ziariști cu astfel de nume? Sau
ești împotriva familiei și nu spui? Știi că familia este celula de bază a societății, de ce nu te-ai căsătorit până acuma?” M-am pregătit, vreau să mă fac ziarist.
Am renunțat la o facultate tehnică pentru asta, să mă pot pregăti; mă voi și căsători. „Da’ cu Europa Liberă – ce ai???” Până la ora 16, cât au avut program,
am tot declarat că „doar ascult”…

Știam că-s în vizorul lor – doar în fiecare joi seara, pe la 10-11, venea POPică să-i verifice arma la tata: dulap metalic, închizătoare cu lacăt, încărcător, tijă de
lustuit țeava, legitimație, autorizație… Doar era Europa Liberă! Toate bune… dar venea din nou, iar și iar! După câteva înfățișări de genul acesta, o dată, când
îl conduc (dacă eu l-am deschis – eu închid ușa), îmi spune că „arma-i un pretext” și că eu sunt „cauza”… – și dus a fost. „Ai vecini buni” mi-a spus în loc de
la revedere! Mi-am dat seama… cu privire la cauza și durata vizitei – dar n-am oprit radioul niciodată, s-audă și el, era tânar doar… Cu privire la vecini – m-a
băgat în ceață: n-am știut niciodată de cine să mă feresc și nu m-am ferit, deși mă uitam uneori la ei, când stăteam de vorbă pe lângă o cafea și-mi închipuiam
c-ar putea fi… și acesta, și celălalt – dar de vorbit ohooo, și mai cu sârg! Acum începeam însă să-nnod deja capetele: acestea cu următorul.
Într-o dimineață se pomenise tata, pădurar fiind, direct cu DRĂGAN: „azi mergem împreună în patrulare”. Seara îi spune maică-mi: „Auzi?! Ce facultate-i
trebe feti ăsteia de n-o mai făcut nime p-aici? – așe m-o-ntrebat șăfu de post – că tătă zua o umblat cu mine prin pădure. Și că di-ce nu să mărită?, da’ și că
di-ce-i pretină cu aiesta?. Ș-apoi di-ce s-o lăsat de facultate? Asta n-o fo bună pântru ie? Amu astalaltă-a hi? Omu ăstă tătă zua mi-o hiert capu cu fata asta.
Ore ce vre? Fata” – evident, căci eu eram suspectul și-ai mei erau îngrijorați peste măsură de caracterul meu... integru, îndârjit: „avocat să te faci!” – zicea
mama „dacă ești așe bună de gură și știi atâtea”. Dar am înțeles bine: tata l-a alimentat inconștient…
N-a trecut mult și-am fost chemată la post. Să declar… concluziile la care a ajuns! DRĂGAN, evident. Și-atât… – că-n împrejurarea asta, nemernicul acesta
m-a lăsat fără vis, fără carieră și fără viitor: respinsă… prin recul deci – adică cu dosar la securitate cu aportul inconștient al familiei; prieteni, vecini, colegi,
cenacliștii / ziariști aserviți (cu „operă” cu-tot!), până și operatoarele de la centrala telefonică – informatori oportuniști cu toții – au pus umărul și ei, cu con-
vingere, să-mi suprime… îndrăzneala! Și nemiluita de curtezani îndrăgostiți „la prima vedere” abia acum mi-o explic: cu excepția celor de bună-credință – de
la cei dispuși să divorțeze pentru o partidă cu mine (!) până la cei dispuși să-mi ofere paradisul din Toronto de exemplu, dacă vreau… Sigur, fluturașii-mi
rămăseseră toți; că uneori nu mai erau din mătase visele mele ci erau cele mai sumbre, „cap-de-mort” ori doar „fluturi de noapte” pt. nopți albe nenumărate –
sigur o luau razna tot mai mult… dar nimfele, încotro? – căci eram conștientă că toți cei enumerați îmi vor ține jurnalul, mă vor compromite în continuare și
mă vor „executa” ca ostilă regimului… – deși declinam provocările, ofertele, însă nu puteam tăcea cu privire la erori…
„De ce n-ai venit să-mi spui ce s-a întâmplat? De asta n-ai intrat, acum înțeleg… Îmi pare rău.” Acum înțelegeam și eu… toată încrengătura: era o plasă ade-
vărată, cu ochiuri mult mai multe, și tentacule… pe toate (a)fronturile mele – familie, prieteni, relații, servici, carieră, tot-tot…– pt. această „cauză”: nu trebu-
ia să ajung ziarist, cu orice preț.
Ce să-i mai spun? Că între timp, în cei 7 ani cât m-am pregătit – Securitatea m-a invitat pe Scânteii și mi-a propus să mă duc la Școala de ofițeri, la Bucu-
rești?! „Lasă Ziaristica”… Și chiar m-a plimbat un tânăr absolvent (elegant, diplomat, și disponibil!) – să mă „traducă” după ce mă va scana… probabil. Și
invers a fost la fel! Oricum – nu m-a încurajat peste-măsură… și l-am (sub)înțeles sincer atunci deși după ani, el a ajuns mare de tot și eu tot atât de mică!
Sigur, acesta era obiectivul „colaboratorilor” cu privire la mine: ori – ori!
Abia după ce n-am intrat la Ziaristică înțelesesem că m-a învins „sistemul”… și-am început răfuiala… Cu partidul: „Dacă n-am corespuns la Ziaristică – aici
corespund?” – l-am întrebat pe NĂPRĂDEAN, secretarul de partid pe întreprindere când m-a chemat să dau seamă de ce am lipsit, delegată fiind „cu sarcină
de partid”, poziție rezervată, circulară și tabel nominal semnat de cu o lună înainte – de la Conferința Județeană PCR. „Gata! S-a terminat. Dacă acolo n-am
fost bună, nici aici nu-s, e logic, am înțeles și-mi asum. Atât am de spus.” „Asta vedem noi… Unde ai fost? Cum ți-ai permis? Vei suporta consecințele. Și
șeful tău de secție are repercursiuni de pe urma ta. Ce-ai de gând? Cine te crezi?” „Acum nimeni!” îi răspund și trântesc ușa ieșind. „Ai noroc că ești feme-
ie…” mai răzbate bolboroseala prin fanta ușii vânturate.

201
Altul a fost norocul meu: cum mă monitorizau prin interpuși (inclusiv curtenitorii!) – realizau că nu-s periculoasă și, cum nu le lipsea vreo „afurisenie” de la
partid pe cale ierarhică, preferau, cât puteau întinde coarda, să închidă și ochii! Și-apoi sigur conștientizau că mă voi folosi la o adică de „cheia” pe care-am
consacrat-o după concluzia unei ședințe de birou UTC pe intreprindere, pt. c-am dedus instantaneu că funcționează (: „Tovarășul Nicoloe CEAUȘECU cre-
deți că știe cum stau lucrurile aici, pe plan local? Oare acesta-i socialism-comunismul acela din cărți, evocat în toate împrejurările?”) – după care mi-au reco-
mandat să închid ușa pe dinafară… dar nu m-am lăsat după ce i-am intimidat, însă recunosc: Revoluția din ’89 a fost norocul meu adevărat, dar nu pe de-a-
ntregul – după ce-a urmat…
Eu m-am dus și le-am dat deșteptarea în 22 dimineața la ora 6-fără, înaintând pe alee în secția UT3 la IMMUM, muncitor direct productiv (că și asta fusese
una dintre muuultele condiții necesare să poți aspira… la Ziaristică): „S-a terminat!” le-am zis – și unii-și căutau de lucru instantaneu în timp ce alții se-
apropiau curioși, inconștienți sau duplicitari (: încă era periculos să vorbești); ceilalți, care coborau pe alee au făcut stânga-mprejur – să nu fie… martori!
Șeful meu de secție când m-a auzit strigând vestea – s-a dus în birou să asculte știrile, și eu imediat după: „N-am dormit toată noaptea! De la Europa Liberă
vin... Nu se poate să nu se termine. Azi!” Cu el, cu GIURGI, aveam complicități riscante pe subiect, cauză şi literatură interzisă…

„Lasă Ziaristica” – am înțeles mult prea târziu că era concesia care mi se putea face – la schimb…

Dar să revin la „impresar(i)”: sigur c-am vrut să vă dărâm dacă terminam… – c-așa visasem, să vă implozez „Pentru Socialism”, să vă dovedesc „atotputernici” în poziții dar
duplicitari – însă m-ați dibuit și voi..., și m-ați sabotat încrucișat; și-apoi mai era și fantezia aceea unică și blondă, care tânjea să rămână… muză fără concurență: n-a știut că
dacă-i vidă mulțimea care-o răsfață – este mulțime… degeaba! Eu știam… că mă lucrați – voi, toți (a)vizii! Și unii scriitori de prin cenaclurile Nord și Arta – acolo unde mă
desfătam eliberându-mă – erau tot de-ai vostri … mediocri, infiltrați. Sigur că nu v-ați putut schimba nici pân-acum: pe Graiul vostru veți pieri – aceleași vagoane infestate și
otrăvite – agățate după o locomotivă invizibilă; dependente de infuzii… proletare. Pe mine însă m-a recuperat și răsfățat (puteam vorbi liiiber!) însăși libertatea de la capătul
anului; recunosc: maaare noroc am avut… c-a venit! Sigur, tot voi profitați și de asta – știiiu: ați interceptat și frecvența asta și ați deturnat-o; mai mult: emiteți și manipu-
lați… dar proverbele, nefiind din niciun „sistem”, și cum nu expiră niciodată – mai sper că… buturuga mică răstoarnă… Carul Mare, carul cu vampiri – că doar nu vă ima-
ginați că v-ar plimba în continuare Sf. Petru cu falsa voastră Galaxie Gutenberg până la… infinit, să (ab)sorbiți cumva și Calea Lactee?! De când tot vă dă cu oiștea ba-ntr-un
nor ba-n altul – n-ați înțeles încă că trebuie să aterizați, dracului? Praful de stele contează – să nu vi se risipească de pe umeri – oare? Deconspirarea-i grea, și dureroasă –
cred și asta… dar voi știți că-s bună... concurentă! Și Andrei GHEORGE era! Și mai sunt și alții – ăsta-i baiu’ vostru! Unii mai #rezist(ă) dar eu #numairezist… Va fi mai rău
ca-n’ 89; va fi de-adevăratelea…

Auuuzi... – tu cel de-alături de închipuita-ți iluzie blondă: te lepezi de Satana? Întreb pentru un prieten! Unde dai și unde crapă: sigur că ȘIUGARIU se leapădă de ti-
ne; și de ea; și de alți oportuniști ca voi – așa că nu vă mai agățați de oglinzile altora… Resemnați-vă: nu toate nimfele ajung fluturași minunați la orizont, și-apoi de mătase
– și mai puțini. Viermi? Cu nemiluita! Colcăiți… Roadeți… Și devorați, moli(m)ilor! Și câți oameni ați distrus până acum, ereticilor invidioși! De fapt nu prea știe nimeni
bine dacă și cam ce-a rămas după voi – din oameni și materie – atei creștini sau mirenii diavolului dar iată-vă strâmbi și exclusiv paradoxul Epocii de aur și Epocii de tranzi-
ție.

***

Cum să recunoască (alt)cineva „Progresia ȘIUGARIU” de exemplu, dacă n-au conceput-o?, dacă-l socot mort și numară doar anii?, dacă nu i-au „cercetat”
jertfa în locul săvârșirii și nu l-au „împărtășit” cu cei de-acolo?, dacă doar îl propagă dar nu-i însuflețesc creația? Și casa de-acasă unora doar li se pare c-ar
fi fost renovată... – ce să mai genereze spiritul și jertfa poetului-erou acolo unde există totuși reflecție dar nu există... „chimie”??? Intotdeauna a fost așa:
unii se cred genii și alții chiar sunt ingenioși... Și sigur, chiar m-ați dezonora dacă m-ați evoca în... preludicele voastre, cum mulți și alții – așa că... fiecare cu
oglinda lui.

202
203
204

S-ar putea să vă placă și