Cursul 7

c. Submodel matematic de calcul al transferului de căldură în pereţii

instalaţiei termice
Pentru fiecare pas de timp j şi pentru fiecare perete i, acest model matematic
calculează distribuţia temperaturilor în interiorul pereţilor  Pi  x, t  şi densităţile fluxurilor
de energie transferate prin pereţi către mediul ambiant q p,i,j şi acumulate în pereţi qac,i,j.
Modelul matematic are la bază ecuaţia conducţiei căldurii în regim variabil, pentru
cazul unidimensional, considerând pereţii formaţi din mai multe straturi omogene şi de
grosime uniformă.
Pentru fiecare perete i (i = 2, ..., n) se cunoaşte variaţia în timp, la fiecare moment
j, al temperaturilor  Pi  0, t  ale suprafeţelor interioare, care se determină cu ajutorul
modelului matematic de calcul al transferului de căldură în incinta instalaţiilor de
încălzire.

d. Submodel matematic de calcul al transferului de căldură în spaţiul de

lucru
Transferul de căldură în spaţiul de lucru al instalaţiilor de încălzire are loc prin:
 radiaţie de la gaze la materialul supus încălzirii şi la pereţi;
 radiaţie de la pereţi la material;
 convecţie de la gaze la material şi la pereţi.
Incinta se consideră formată din n suprafeţe S i cenuşii, mate şi izoterme, cu
temperatura  P , umplută cu un gaz cu temperatură uniformă θ G. De asemenea, se
i

consideră repartizarea uniformă a fluxurilor pe suprafeţe, precum şi faptul că

proprietăţile radiante ale suprafeţelor S i sunt independente de lungimea de undă a
radiaţiei şi de direcţia de propagare, şi anume:

 i  Ai  1  Ri (50)

în care: εi este coeficientul de emisie al suprafeţei Si;

Ai - coeficientul de absorbţie total al suprafeţei;
Ri - coeficient de reflexie total al suprafeţei S i.

În aceste ipoteze, bilanţul energetic al incintei se scrie sub forma:

 
n
Qi  Si  M i   S k  Fk ,i  Dk ,i  Si   gi     G4  Si   c ,i   G   Pi [W] (51)
k 1
în care: Mi este puterea efectivă de emisie a suprafeţei S i W/m2;
Fk,i - coeficientul unghiular de radiaţie reciprocă între suprafeţele S k şi Si;
Dk,r - coeficientul de transparenţă total al stratului de gaze, conţinut între
suprafeţele Sk şi Si pentru radiaţia care se propagă de la Sk la Si;
εgi - coeficientul de emisie total al stratului gazos izoterm;
θG - temperatura gazelor din incintă, K;
 P - temperatura suprafeţei Si, K;
i

αc,i- coeficientul de transfer de căldură prin convecţie, de la gaze la suprafaţa S i,

W/(m2°C).

Prin împărţirea cu Si şi prin utilizarea simbolului lui Kronecker δik se obţine:

 
n

 
k 1
ik  Fk ,i  Dk ,i   M k  qi   gi     G4   c ,i   G   Pi [W/m2] (52)

în care σ este constanta Stefan-Boltzmann, egală cu 5,67x10 -8 W/(m2 K4).

Relaţia (52) reprezintă un sistem cu n ecuaţii, care poate fi utilizat în
determinarea puterilor efective de emisie M k, când se cunosc dimensiunile fluxurilor de
energie qi.
Pentru fiecare pas de timp j, densităţile fluxurilor de energie se pot scrie explicit
sub forma:

qu, j pentru i  1
qi, j  (53)
q p,i, j  qac,i, j pentru i  2,..., n

Bilanţul energetic al incintei, exprimat prin relaţia:

   1     F  Dk ,i   M k   i     P4i  1   i   gi     G4 
n

ik i k ,i (54)
k 1


 1   i  c ,i   G   Pi  [W/m2]

reprezintă un sistem de n ecuaţii utilizat în determinarea puterilor efective de emisie M k

când se cunosc temperaturile  Pi ale suprafeţelor interioare ale incintei.