MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE.

Capitolul 10
Cap.10. INSTALŢAII DE PROPULSIE NAVALE CU TURBINE

10.1. Instalaţii de propulsie navale cu turbine cu gaze

10.1.1. Generalităţi

In domeniul naval au fost realizate instalaţii de propulsie cu turbine

cu gaze, IPTG, montate pe unele nave comerciale (metaniere, petroliere,
nave de croazieră, portavioane, …), având puteri de 15 – 80 MW, dotate cu
EPR. Pe unele nave militare, astfel de instalaţii s-au extins mai mult datorită
avantajelor pe care le au :
- masă redusă ;
- putere mare ;
- durată de timp redusă pentru punerea in funcţiune.
Turbinele cu gaze, folosite în prezent la propulsia navală, din punct
de vedere constructiv, sunt asemănătoare cu cele utilizate în aviaţie.
Cele mai multe instalaţii de propulsie navale cu turbine cu gaze
folosite pentru propulsia navelor comerciale sunt cu două trepte de
comprimare, cu două trepte de destindere, cu două încălziri ale gazelor şi
recuperarea energiei din gazele arse. Sistemele de propulsie cu turbine cu
gaze cu trei trepte de comprimare, cu răcire intermediară, cu trei trepte de
destindere şi încălzire înaintea fiecărei trepte de destindere nu se mai
întălnesc.

10.1.2. Instalaţia de propulsie cu turbine cu gaze cu circuit deschis

Fluxul de aer şi gaze este în succesiune, cu răcire intermediară a

aerului, încălzirea gazelor în trepte şi recuperarea energiei din gazele arse, şi
este prezentată în figura 10.1, iar în figura 10.2 este prezentată în coordonate
T – s, ciclul de funcţionare al acestei instalatii de propulsie cu turbine cu
gaze în circuit deschis.
Elementele componente ale acestei instalaţii, prezentate în figura
10.1, sunt :
1 – elice cu pas reglabil ; 2 – reductor de turaţie cu roţi dinţate ; 3 –
camera de ardere ; 4 – turbina cu gaze de înaltă presiune; 5 –camera de
ardere; 6 – turbina cu gaze de joasă presiune ; 7 – compresor de aer ; 8 –
răcitor de aer ; 9 – compresor de aer ; 10 – schimbător (recuperator) de
căldură.
Aerul este aspirat de compresorul 7 şi refulat pentru răcire în
răcitorul 8, realizând comprimarea conform politropei 11-21 din diagrama T-
s. Răcirea în răcitorul 8 este reprezentată prin evoluţia 21-1, după care
urmează a doua comprimare din compresorul 9, reprezentată prin politropa
1-2.

133
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
Compresorul 9 refulează aerul în schimbătorul de căldură 10, unde se
încălzeste prin schimbul de căldură cu gazele arse, după evoluţia 2-2r. Aerul
încălzit pătrunde în camera de ardere 3, unde prin arderea combustibilului se
produce amestecul de gaze şi aer, conform evoluţiei 2r-31. Fluidul motor
compus din gaze şi aer pătrunde în turbina 4 în care se destinde politropic
după evoluţia 31-41, urmată de încălzirea acestui amestec 41-3. Urmează
destinderea 3-4, în turbina 6, după care

134
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.1. Schema instalaţiei de propulsie cu turbine cu gaze cu ciclu deschis.

135
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
gazele arse trec prin schimbătorul de căldură 10, unde cedează căldură
pentru preîncălzirea aerului, conform evoluţiei 4-4r. Evoluţia 4r-11 se
realizează prin evacuarea gazelor arse şi preluarea aerului din mediul
înconjurător de compresorul 7.
La ciclul termic prezentat în figura 10.2, nu au fost luate în
considerare pierderile de presiune, datorate rezistenţelor gazodinamice ale
camerelor de ardere, răcitorului de aer 8 şi a schimbătorului de căldură 10.

Fig. 10.2. Ciclul termic în coordonate T – s al

instalaţiei de propulsie din figura 10.1.

10.1.3. Instalaţia de propulsie cu turbine cu gaze cu circuit închis

Schema acestei instalaţii este prezentată în figura 10.3.

Elementele componente ale acestei instalaţii sunt :
136
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
1 – elice cu pas reglabil EPR ; 2 – reductor de turaţie cu roţi dinţate ;
3 – schimbător de căldură (încălzitor) ; 4 – turbina cu gaze de înaltă
presiune ; 5 – schimbător de căldură (încălzitor) ; 6 – turbina cu gaze de
joasă presiune ; 7 – compresor; 8 – răcitor ; 9 – compresor; 10 – schimbător
(recuperator) de căldură ; 11 – răcitor.
Această instalaţie funcţionează similar cu instalaţia de propulsie cu
gaze cu ciclul deschis, cu precizarea că în locul camerelor de ardere sunt
introduse schimbătoare de căldură 3 şi 4, în care fluidul motor este încălzit
înainte de destinderea în turbine, iar la ieşirea fluidului motor din
schimbătorul de căldură 10, acesta trece prin răcitorul 11, pentru a-i coborî
temperatura, conform evoluţiei 4r – 11.
Instalaţiile de propulsie cu turbine cu gaze cu circuit închis sunt
caracterizate prin circuitul continuu, închis, al fluidului motor (în general aer
sau un alt gaz) ; aceste sisteme, în comparaţie cu cele cu circuit deschis,
prezintă unele avantaje, cum ar fi :
- dimensiuni de gabarit mai mici, la puteri egale, datorită măririi
presiunii medii din sistem ;
- posibilitatea folosirii unor combustibili inferiori, întrucât paletele
turbinei nu sunt supuse coroziunii şi eroziunii gazelor de ardere.
Ca dezavantaj al sistemelor cu circuit închis trebuie mentionat costul
ridicat al schimbătoarelor de căldură, datorită complexităţii acestora.

10.1.4. Instalaţii de propulsie navale combinate cu

turbine cu abur şi turbine cu gaze

Principalul mijloc de creştere a randamentului efectiv al ciclului real

al instalaţiilor de propulsie cu turbine cu gaze, constă în reducerea
pierderilor de căldură, eliminată din ciclu prin gazele arse evacuate din
turbină. În acest scop, se aplică regenerarea, prin care o parte din căldură
conţinută în gazele arse se reintroduce în ciclu, prin încălzirea aerului înainte
de intrarea acestuia în camera de ardere.
Aplicarea regenerarii însă, complică mult schema instalaţiei de
propulsie, care în acest caz nu mai poate folosi mişcarea în echicurent a
aerului şi a gazelor.
După cum se ştie, mişcarea în echicurent a aerului şi a gazelor,
permite obţinerea unei forme constructive moderne a corpului
turboagregatului.
Pierderile de presiune ale fluidului motor pe traseul de curgere pot fi
reduse la minim datorită intrării şi ieşirii axiale a fluidului de lucru din
turbomaşini şi a absenţei pierderilor de presiune în tubulatura care uneşte
regeneratorul cu compresorul şi cu camera de ardere.
Turbomaşinile cu mişcarea fluidului de lucru în echicurent sunt
construcţii compacte, cu mase şi gabarite reduse şi pot fi adaptate pentru a fi
instalate la bord ca agregate navale. Asemenea maşini se construiesc în serie
mare pentru aeronave şi din acest motiv sunt foarte convenabile.
Randamentul turbomotoarelor cu flux în echicurent al fluidului de lucru este
137
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
mai redus decât al altor maşini termice, iar mărirea acestuia este dependenta
de recuperarea căldurii conţinută în gazele arse.
Recuperarea se poate face într-un schimbător de căldură prin
suprafaţă, înclus în schema altei instalaţii termice, cu orice fluid de lucru.
Căldura recuperată în schimbătorul de căldură 7 poate fi folosită pentru
generarea de abur. În acest caz schimbătorul de căldură este denumit cazan
de recuperare (caldarina recuperatoare) de tip convectiv, amplasat pe canalul
de gaze arse evacuate din turbina cu gaze.
Aburul obţinut în cazanul de recuperare este dirijat într-o turbină care
poate transmite puterea dezvoltată la propulsor (fig. 10.4) sau să acţioneze
un compresor de aer al unei instalaţii de turbine cu gaze (fig. 10.5).
Elementele componente din cele două scheme, prezentate în fig. 10.4
şi fig. 10.5, sunt următoarele:
1 – propulsor de tip elice cu pas reglabil EPR; 2 – reductor de turaţie
cu roţi dinţate ; 3 – compresor de aer ; 4 – camera de ardere ; 5 – turbina cu
gaze de înaltă presiune ; 6 – turbina cu gaze de joasă presiune pentru
propulsia navei ; 7 –cazan (caldarină) de abur cu recuperare ; 8 – pompă de
alimentare ; 9 – schimbător de căldură gaze-apă ; 10 – pompă de circulatie ;
11 – dezaerator ; 12 – turbină cu abur pentru propulsie, pentru schema din
figura 10.4, respectiv, pompă de antrenare a ventilatorului din prima treaptă
de compresie, pentru figura 10.5; 13 – condensator de abur ; 14 – pompă de
circulaţie – răcire a condensatorului de abur ; 15 – pompă de extracţie
condensat ; 16 – compresor din prima treaptă de compresie a aerului ; 17 –
schimbător de căldură aer – apă.

138
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.3. Schema instalaţiei de propulsie cu turbine cu gaze cu ciclu închis.

139
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.4. Schema instalaţiei de propulsie combinată cu turbine cu gaze şi

turbine cu abur – varianta 1.

140
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.5. Schema instalaţiei de propulsie combinată cu turbine cu gaze şi

turbine cu abur – varianta 2.

141
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
10.2. Instalaţia de propulsie cu turbine cu abur

10.2.1. Descrierea instalaţiei

Instalaţia de propulsie cu turbine cu abur din figura 10.6, este

compusă din : cazanul 1 în care se introduce apa de alimentare cu
temperatura ta şi presiunea p0 şi care produce vapori supraincălziţi, cu
presiunea p0 şi temperatura t0, în schimbul căldurii primite din exterior
(proces de ardere, reacţie nucleară sau căldura conţinută în gazele de ardere
evacuate din motoarele cu ardere internă). Apa este încălzită în
economizorul 2, apoi în ţevile fierbătoare 3, după care în colectorul 4 vaporii
se separă de apa şi pătrund în supraincălzitorul 6, unde se supraîncălzesc ;
Vaporii supraîncălziţi, prin conducta 8 ajung la valvula principală 9, după
care pot pătrunde în turbina de înaltă presiune 10, pentru mers înainte, sau în
turbina de mers înapoi 12, amplasată în acelaşi corp cu turbina de joasă
presiune pentru mers înainte.
După ce s-au destins în turbinele de înaltă presiune IP, medie
presiune MP şi joasă presiune JP (10, 11 şi 12), vaporii trec în condensatorul
13, unde se condenseaza, cedând căldură sursei reci (apei din afara bordului
trimisă de pompa 16). Pompa 14 aspiră apa din condensator şi o refulează
prin preîncălzitorul 26 al ejectorului de aer 15, în dezaeratorul 17, în care
este eliminat aerul din apa de alimentare. Cu pompa 18 apa este aspirată din
dezaerator şi este refulată prin preîncălzitorul 19, unde apa se preîncălzeşte
pe baza energiei termice a vaporilor prelevaţi de la o priză situată între
turbina de înaltă presiune şi turbina de presiune medie.
Cazanul de vapori este alimentat cu combustibil lichid (motorină sau
păcură), transmis de pompa 20 prin filtrul 21, apoi prin preîncălzitorul 22,
filtrul fin 23 la pulverizatoarele de combustibil 24.
Un asemenea cazan poate fi alimentat şi cu combustibil solid. Aerul
necesar arderii combustibilului este trimis de ventilatorul 25, în
preîncălzitorul de aer 7 după care intră în focarul cazanului.

10.2.2. Ciclul teoretic al sistemului cu vapori

Ciclul termic cu vapori se realizează într-un sistem format, în

principal, din patru componente : cazanul 1, turbinele 2, condensatorul 3 şi
pompa 4, conform schemei simplificate reprezentată în figura 10.7.
Ciclul teoretic Rankine al instalaţiei cu vapori, prezentat în coordonate T – s
şi i – s în figura 10.8, este cuprins între două izobare şi două izentrope

142
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.6. Schema termică a unei instalaţii de propulsie navale cu turbine cu vapori.

143
MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.7. Schema termică simplificată a unei instalaţii

de propulsie navale cu turbine de vapori.

144
MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.8. Ciclul Rankine reprezentat în coordonate T – s şi i – s.

Fazele ciclului, conform celor patru părţi ale sistemului sunt:
145
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
a) încălzirea izobară 3-4-5-0, are loc în cazan ; încălzirea apei 3-4 se
realizează parţial în preîncălzitoarele de apă şi apoi în cazan,
urmează fierberea 4-5, care are loc în cazan, iar supraîncălzirea 5-0
în supraîncălzitorul de abur. În decursul încălzirii izobare se
primeste căldura q 1  i 0  i a , egală cu aria a-2-3-4-5-0-b-a;
b) destinderea izentropă 0-1, în turbine; se produce lucrul mecanic
l t  i 0  i 1t , reprezentat prin aria 3’-3-4-5-0-1-2-2’-3’. Întrucât
destinderea se termină în zona umedă, pentru a nu eroda paletele,
umiditatea finală nu trebuie sa depăsească 12-14% ( titlul aburului
x≥0.86);
c) condensarea izobară 1-2, se realizează în condensator. Se cedează
căldura reziduală q 2  i 1 t  i p , reprezentată în diagrama T-s prin
aria a-2-1-b-a. În cazul ideal, punctul 2 se află pe curba lichidului,
deci entalpia i p este chiar entalpia de saturaţie i la presiunea p c ;
d) compresia izentropă 2-3, realizată în pompa ; în acest scop se
consumă lucrul mecanic l p  i a  i p ,reprezentat în diagrama T-s
prin aria 3’-3-2-2’-3’. Deoarece se comprimă apa, lucrul de pompare
este foarte mic.
Randamentul termic al ciclului teoretic este :

l lt  lp i 0  i 1t  i a  i p  aria( 0123450)
t     (10.1)
q1 q1 i0  ia aria(a 3450ba)

Obişnuit, lucrul mecanic al pompelor se include în consumul

serviciilor interne ale instalaţiei cu turbine, iar pentru randamentul ciclului se
foloseşte expresia :

l i i
t   0 1t (10.2)
q1 i 0  i a

10.2.3.. Îmbunatăţirea randamentului termic

Metodele prin care se poate îmbunătăţi randamentul termic al

instalaţiilor de turbine cu abur, sau cu gaze, se pot împărţi în două grupe :
a) metode sau procedee legate de alegerea caracteristicilor ciclului
termic al instalaţiei în care funcţionează turbina, metode prin care se
urmăreşte în special îmbunătăţirea randamentului termic al ciclului
t ;
b) metode legate de concepţia şi execuţia diferitelor organe ale turbinei,
prin care se tinde să se îmbunătăţească randamentul efectiv al
turbinei e , prin micşorarea pierderilor ce au loc în turbină.

146
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
10.2.3.1 Influenţa presiunii şi a temperaturii iniţiale a aburului

La variaţia presiunii iniţiale, prin menţinerea constantă a temperaturii

iniţiale, rezultă :
- entalpia iniţială i *0 a aburului creşte puţin la început, după care scade
continuu ;
- căderea termică H *t la început creşte, iar după atingerea unei mărimi
începe sa scadă ;
- randamentul termic al ciclului t , la început creşte după care începe să
scadă ;
- umiditatea aburului (1-x) creşte continuu.
Cu creşterea temperaturii iniţiale, entalpia i *0 , căderea de entalpie
H*t şi randamentul termic t cresc iar umiditatea scade (este limitată
creşterea temperaturii iniţiale a aburului din cauza fenomenului de fluaj).

10.2.3.2. Influenţa presiunii finale

Presiunea finala la sfarşitul destinderii depinde de tipul turbinei (cu

contrapresiune sau cu condensaţie). La turbinele cu contrapresiune,
presiunea aburului la ieşirea din turbina este dependenta de marimea
presiunii din reţeaua de abur alimentată de turbină. La turbinele navale cu
condensaţie, presiunea finală se stabileşte în funcţie de zona de navigaţie
(temperatura apei de răcire). Astfel, pentru o temperatura medie a apei de
răcire de 15oC se admite o presiune finală de destindere de 4000 Pa, iar
pentru 27oC, o presiune de 6500…7000 Pa.
Cu reducerea presiunii finale a aburului, cresc căderea de entalpie
H*t şi randamentul termic t . Cu reducerea presiunii finale a aburului
creşte volumul specific al aburului, cresc secţiunile de curgere la ultimele
trepte, iar turbina se scumpeşte. Reducerea presiunii finale sub nivelul
presiunii atmosferice, se obţine prin condensarea aburului evacuat în
condensator. După modul cum se realizează condensarea, condensatoarele
pot fi prin amestec sau prin suprafaţă. În domeniul naval,

datorită avantajelor pe care le au, sunt folosite condensatoarele prin

suprafaţă. În figura 10.9 este reprezentat un condensator de abur.
În condensator se află vapori în stare de saturaţie, la temperatura
respectivă şi presiunea p s şi aer, care pătrunde prin neetanşeităţi, sau este
adus cu apa de adaus, la presiunea p a . Conform legii lui Dalton, presiunea
din condensator va fi p c  p s  p a . Pentru a reduce presiunea din
condensator trebuie micşorate cele două presiuni parţiale, ceea ce impune
- răcirea condensatorului
- extragerea continuă a aerului care pătrunde în condensator.
147
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.9. Condensatorul de abur prin suprafaţă.

10.2.3.3. Influenţa resupraîncălzirii aburului

Randamentul ciclului Rankine poate fi îmbunătăţit prin

resupraîncălzirea aburului, care constă în supraîncălzirea debitului total de
abur după destinderea parţială 0 -1 în turbină şi reintroducerea lui în turbină
pentru a-şi continua destinderea (0’-1’) până la presiunea din condensator.
Resupraîncălzirea poate fi repetată de două sau de mai multe ori.
Prin resupraîncălzire, căderea de entalpie H *t creşte şi deci creşte
randamentul termic al ciclului. Avantajul principal al resupraîncălzirii constă
în îmbunătăţirea randamentului intern al turbinei, ca urmare a reducerii
umidităţii aburului.
În figura 10.10 este prezentat, în coordonate T - s, ciclul Rankine
corespunzator introducerii resupraîncălzirii aburului, conform schemei
termice simplificate din figura 10.11.
Elementele componente ale instalaţiei din figura 10.12 sunt: 1 –
magistrala de abur sunpraîncălzit; 2 – turbina cu abur de înaltă presiune; 3 –
turbina cu abur de joasă presiune; 4 – condensator de abur; 5 – pompa de
alimentare cu apă; 6 – cazanul de abur şi supraîncălzitorul de abur; 7 –
serpentina de resupraîncălzire a aburului.

148
MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.10. Ciclul Rankine cu resupraîncălzirea aburului.

Fig. 10.11. Influenţa resupraîncălzirii aburului.

149
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
10.2.3.4. Preîncălzirea apei de alimentare a cazanului

În figura 10.12 este prezentată schema termică simplificată a

instalaţiei de propulsie la care este introdusă preîncălzirea apei de alimentare
a cazanului, iar în figura 10.13, este ciclul Rankine, în coordonate T – s,
corespunzator acestei scheme.
Elementele componente ale instalaţiei din figura 10.12 sunt:
1 – magistrala de abur supraîncălzit; 2 – turbina cu abur; 3 – condensator de
abur; 4 – pompa de alimentare cu apa; 5 – cazanul şi supraîncălzitorul de
abur; 6 – preîncălzitorul apei de alimentare a cazanului; 7 – pompa de
extragere a condensatului din preîncălzitorul 6 şi introducerea lui în circuitul
apei de alimentare a cazanului de abur.
Daca D1 , D 2 ,, sunt debitele de abur preluate de la turbina, iar
i1 , i 2 ,  , reprezintă entalpiile corespunzătoare debitelor D1 , D 2 ,, atunci
suma lucrurilor mecanice interioare ale fiecărei părţi a turbinei va fi :

Li  D0 i 0  i1   D0  D1 i1  i 2   D0  D1  D 2 i 2  i 3    ,

unde D 0 este debitul de abur introdus în turbină. Cădura introdusă în ciclu

pentru a produce acest lucru mecanic este

Q  i*0  i a , (10.4)

iar randamentul termic interior

Li
ti  . (10.5)
Q

Notând cu H*t căderea de entalpie, se obţine :

Li H*t
ti   it , (10.6)
H*t i*0  i a

unde

Li
i  (10.7)
H*t
este randamentul intern al turbinei iar

H*t
t  , (10.8)
i*0  i a
150
 MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10
randamentul termic al ciclului.
Pentru îmbunătăţirea randamentului termic al unei instalaţii cu
turbine cu condensaţie se preîncălzeşte apa de alimentare a cazanului
folosind în acest scop conţinutul de căldură al unui anumit debit de abur
extras din unul sau mai multe puncte situate între etajele turbinei.
Procedeul este cunoscut sub denumirea de ‘carnotizarea ciclului
Rankine’, iar ciclul se numeşte regenerativ. Îmbunătăţirea randamentului se
explică prin recuperarea căldurii latente de vaporizare conţinută în aburul
extras, care altfel ar fi fost cedată apei de răcire a condensatorului. Aburul
preluat de la turbină intra în preîncălzitorul 6 (fig. 10.13), cedează căldură
apei condensându-se, după care condensatul este reintrodus în circuitul
principal.

Fig. 10.12. Schema de preîncălzire a apei de alimentare

a cazanului de abur.

151
MIHAI SIMIONOV – INSTALAŢII DE PROPULSIE NAVALE. Capitolul 10

Fig. 10.13. Ciclul Rankine cu preîncălzirea

apei de alimentare.

152