FOCUS GRUPUL

Tehnica focus grup este o metodă calitativă ce presupune ca tehnică interviul cu un grup de lucru şi un moderator.
Între focus grup şi alte tipuri de interviuri există deosebiri.
Tehnica grupului nominal utilizează interviul ca instrument principal de investigaţie,
dar grupul este constituit din persoane care nu comunică între ele (este un grup virtual, doar cu numele). Moderatorul are rolul de a
chestiona pe rînd membrii, de a colecta răspunsurile şi de a lansa noi întrebări.
Tehnica Delphi are ca scop obţinerea de informaţii de la experţi, selectaţi pentru a constitui un grup omogen, informaţii care să
permită elaborarea unor previziuni. Ea presupune mai multe runde de interviuri în sistem panel. În prima rundă, fiecare specialist
trebuie să facă propriile previziuni asupra unui eveniment social şi să le ierarhizeze. Moderatorul culege informaţiile, le analizează
şi elaborează un chestionar în care sunt expuse atît rezultatele obţinute, cît şi punctele problematice. Astfel, cei din grup
conştientizează opiniile tuturor şi divergenţele dintre ele. A doua rundă are scopul de a soluţiona problemele din prima rundă; se
continuă interviurile succesive pînă cînd soluţiile sunt calificate şi validate de către toţi participanţii.
Tehnica brainstorming presupune un grup format din persoane cu specializări în diferite domenii, un grup eterogen. Pe parcursul
discuţiilor se interzice emiterea de critici la adresa vreunui anunţ formulat de unul dintre participanţi. Scopul acestei tehnici este
obţinerea unui număr cît mai mare de idei asupra unei probleme date, indiferent de corectitudinea lor. Grupul de discuţii se utilizează
în analiza relaţiilor şi modelelor de interacţiune între membrii unui grup nestructurat.

Focus grupul este un interviu de grup, focalizat pe o anumită temă, bine delimitată, condus de un moderator. Face
parte din categoria tehnicilor calitative de culegere a datelor şi este folosit pentru analiza percepţiilor, motivaţiilor,
sentimentelor, nevoilor, opiniilor oamenilor. Tehnica a fost folosită prima oară în anii 1930. P. Lazarsfeld şi
R.K.Merton au folosit-o în cercetări efectuate în timpul celui de-al doilea război mondial.
- este o “discuţie în grup planificată organizată pentru a obţine informaţii despre percepţiile oamenilor în
legătură cu o arie de interes strict delimitată, desfăşurată într-un mediu permisiv; discuţia este relaxată şi
plăcută pentru participanţii care-şi împărtăşesc idei şi percepţii; membrii grupului se influenţează
reciproc, răspunzând comentariilor”1.
- este “o tehnică de cercetare în care suportul pentru culegerea datelor este interacţiunea dintre membrii
unui grup pe o temă dată de către cercetător”; trebuie precizate: scopul focus grupului, clarificarea rolului
cercetătorului etc2.
Interviul de tip focus grup se diferenţiază de interviul individual prin aceea că “smulge multiple perspective şi procese
emoţionale care au loc într-un grup”3. Prin intermediul acestei tehnici se obţin date calitative care surprind percepţii,
opinii şi comportamente ale indivizilor, nu informaţii cantitative de tip cifric. Dacă dorim să aflăm cum este perceput
programul antisărăcie, putem organiza focus grupuri cu beneficiari ai acestuia, cu oameni care nu beneficiază de
program, cu specialişti în domeniu sau cu lideri ai comunităţii. Vom afla astfel cum gândesc categorii de persoane
selectate după criterii stabilite, cum se iau deciziile cu privire la strategia, obiectivele, activităţile antisărăcie etc.
Participanţii au o experienţă specifică sau opinii pe tema investigaţiei. Urmărim explorarea experienţelor subiective şi
opiniile participanţilor. Scopul principal al cercetătorului este acela de a obţine informaţii “cu valoare de opinii” 4.
Putem folosi focus grupul în cercetarea/evaluarea unei situaţii, probleme prin prisma interpretărilor pe care le dau
oamenii acestora, a sentimentelor faţă de un anumit eveniment, fenomen, a opiniilor faţă de un program, produs,

1 Krueger R., 1994, Focus Group – A practical Guide for Applied Research, New York, Sage Publications.
2 Morgan D., 1996, Focus Groups în Annual Review of Sociology
3 Cojocaru D., 2003, Focus grupul – tehnică de cercetare a socialului, în Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială vol. 3/2003, Iaşi
4 Miftode, V., 2003, Tratat de metodologie sociologică, Iaşi, Editura Lumen

1
servicii, idei etc. Practic, el poate fi aplicat în toate domeniile vieţii sociale atunci când se urmăreşte obţinerea unor
informaţii în mod nemijlocit de la persoane.
Tehnica focus grupului este una calitativă, dar poate fi folosită pentru a obţine informaţii exploratorii despre un
domeniu, o temă, sau ipoteze şi pentru pregătirea culegerii de date de tip cantitativ (de exemplu, prin intermediul
chestionarelor); această tehnică poate ajuta la rafinarea instrumentelor de cercetare care vor fi folosite în culegerea
datelor.
Focus grupul poate fi folosit ca tehnică pentru aprofundarea informaţiilor despre o anumită temă, după culegerea şi
analiza datelor cantitative, folosind la obţinerea unor date necesare realizării interpretării calitative a materialului
informaţional cules. Totodată, tehnica focus grupului poate fi utilizată atunci când ne interesează opiniile, sugestiile,
reacţiile persoanelor.
Focus grupul poate fi utilizat în evaluarea nevoilor unei comunităţi, a resurselor acesteia şi a modului cum membrii
comunităţii gândesc, simt şi reacţioneză faţă de o anumită situaţie. În multe situaţii, focus grupul este considerat ca o
practică esenţială de culegere a datelor cu privire la nevoile oamenilor din comunitate pentru că se obţin date direct de
la persoanele implicate, costurile sunt reduse în comparaţie cu alte tehnici (de exemplu, sondaje de opinie, ancheta
bazată pe interviuri de culegere a datelor sau comprehensive, observaţie directă etc.) pentru că nu sunt necesari mulţi
operatori de teren pentru culegerea datelor, oferă posibilitatea participanţilor de a avea o întâlnire cu ceilalţi etc.
Avantajele focus grupului nu sunt doar de ordin economic, factor deloc de neglijat în realizarea unei evaluări a
comunităţii, ci şi de management al timpului şi informaţiilor; în plus, creează o legitimitate a posibilelor soluţii care se
vor aplica în comunitate în urma prelucrării şi analizei datelor.
Folosirea focus grupului poate fi un avantaj pentru:
- identificarea unor probleme care nu au fost conştientizate de către comunitate, pentru că, o problemă există în comunitate, atunci
când comunitatea devine coştientă de existenţa ei,
- identificarea profilului unui potenţial grup ţintă a unor servicii sociale,
- surprinderea percepţiilor asupra unor instituţii, organizaţii, asupra unor servicii sociale oferite populaţiei de către autorităţile
locale şi/sau organizaţii non-guvernamentale, evidenţierea efectelor pe care le-a avut o anumită decizie la nivel comunitar privind
oferirea unor facilităţi pentru populaţie,
- identificarea unui anumit serviciu social şi poziţionarea acestuia în registrul serviciilor oferite către populaţie,
- identificarea percepţiilor, opiniilor şi reacţiilor privind calitatea unor servicii primite de către membrii comunităţii,
- testarea unor mesaje de campanie folosite în promovarea unor idei, servicii, organizaţii,
- identificarea tipului dominant de vulnerabilitate socială caracteristic unui anumit grup ţintă şi identificarea celor mai eficiente
intervenţii folosite pentru reducerea acestei vulnerabilităţi,
- identificarea unor reacţii, comportamente, motivaţii într-o situaţie reală,
- evaluarea resurselor existente în comunitate care pot fi utilizate în favoarea membrilor săi,
- identificarea unor “resurse pierdute” care pot fi accesate de către comunitate etc.

Organizarea focus grupului presupune:

a) stabilirea temei de discuţie,
b) stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor de selectare a participanţilor,
c) elaborarea şi testarea ghidului de interviu,
d) stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia pentru întâlnire,
e) pregătirea moderatorului, a asistentului moderator,
f) derularea focus grupului.

2
Tema de discuţie se stabileşte înainte de organizarea focus grupului, deoarece toate discuţiile din cadrul întâlnirii sunt
focalizate pe aceasta. Dacă tema este bine structurată în funcţie de obiectivele pe care moderatorul le stabileşte,
întâlnirea va fi coerentă, iar calitatea informaţiilor culese vor fi în funcţie de aşteptări. Focus grupul nu este o întâlnire
de lucru care se desfăşoară sub forma unor întâlniri amicale, colegiale. În evaluarea nevoilor membrilor unei
comunităţi se pot organiza focus grupuri pe teme diferite şi cu grupuri diferite. Se pot organiza, de exemplu focus
grupuri cu:
- persoane de vârsta a treia pentru a evalua nevoile lor de servicii care pot fi dezvoltate în comunitate;
- cu asistenţii personali ai persoanelor cu dizabilităţi, pentru identificarea resurselor disponibile în comunitate utilizate în trecut
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale acestora;
- beneficari ai venitului minim garantat, pentru identificarea unor soluţii de îmbunătăţire a prestării orelor în folosul comunităţii pe
care aceştia trebuie să le desfăşoare;
- femei victime ale violenţei domestice, pentru identificarea cauzelor care produc acte de violenţă în familie, pentru identificarea
unor soluţii, pentru schiţarea unor posibile servicii care pot fi dezvoltate la nivel comunitar;
- persoane de vârsta a treia, pentru a surprinde disponibilitatea de a primi servicii din partea celor care primesc venitul minim
garantat;
- liderii formali ai comunităţii, pentru a evalua modul în care aceştia cunosc probleme membrilor comunităţii, pentru identificarea
categoriilor sociale care au nevoie de anumite servicii;
- proprietarii de baruri din comunitate, pentru a evalua problemele comunităţii generate de consumul exagerat de alcool, de
riscurile şi efectele pe care le are consumul de alcool etc.
Participanţii la interviurile de grup trebuie să aibă caracteristici comune, să alcătuiască un grup omogen în funcţie de
tema de discuţie. Dacă grupul este prea eterogen în raport cu anumite caracteristici, diferenţele între participanţi pot
afecta contribuţiile lor (prin aceste grupuri se pot pune în evidenţă anumite bariere de comunicare, incompatibilităţi de
opinii sau de valori între anumite categorii sociale). Este recomandat ca persoanele participante la focus grup să nu se
cunoască între ele, sau să nu aibă contacte permanente, deoarece familiaritatea relaţiilor dintre acestea afectează
răspunsurile care vor fi date în timpul discuţiilor, datorită interacţiunilor cu persoanele cunoscute, evitarea unor
răspunsuri sincere şi introducerea unor filtre cauzate de imaginea sa în ochii celorlalţi.
De exemplu, dacă se organizează un focus grup cu persoane de vârsta a treia din comunitate pentru identificarea
nevoilor, este recomandat să fie selectate persoane care nu sunt rude sau vecini şi care nu comunică permanent unele
cu altele. Nerespectarea acestei indicaţii poate duce la obţinerea unor informaţii moderate deja de relaţiile existente
între persoanele care se cunosc. Mai mult, în cadrul întâlnirii există riscul monopolizării timpului şi obţinerea unui
consens din partea celorlalţi participanţi, aspect care este de nedorit în cazul focus grupului.
Recrutarea participanţilor la focus grup se face în funcţie de obiectivele cercetării/evaluării, de caracteristicile grupului
ţintă, de informaţiile pe care iniţiatorii evaluării le deţin despre potenţialii participanţi, de caracteristicile serviciului
evaluat etc. Pentru recrutarea participanţilor este necesară elaborarea unui formular de identificare şi recrutare prin
care se verifică dacă subiecţii satisfac cerinţele stabilite de către iniţiatorului evaluării. De aceea, este recomandată
realizarea unei grile de identificare în care să se precizeze criteriile stabilite pentru recrutarea participanţilor la focus
grup. De exemplu, dacă dorim să identificăm nevoile persoanelor de vârsta a treia din comunitate care locuiesc
singure, putem stabili ca participanţii să: aibă peste 65 ani, să locuiască singuri, să nu beneficieze de sprijin financiar
din partea rudelor, să aibă probleme de sănătate etc.
Ghidul de interviu reprezintă o suită de întrebări prezentate într-o succesiune logică, de tip pâlnie (întrebările trebuie
să urmeze drumul de la general la foarte specific), care permit acoperirea tuturor obiectivelor stabilite şi permit

3
culegerea unui volum de informaţii suficient de mare pentru analiză şi obţinerea unor informaţii de profunzime legate
de tema studiată. Construirea ghidului de interviu, acesta este strâns legat de universul tematic ales, caracteristica
focus grupului fiind aria problematică extrem de precis delimitată; ghidul de interviu nu se reduce la itemii propuşi,
asemenea unui chestionar, ci el este construit mai degrabă asemenea unui scenariu, urmărind diverse probleme,
întrebări sau situaţii cu care trebuie confruntaţi participanţii.
Pentru realizarea unui ghid de interviu util se folosesc întrebări deschise, acestea sunt întrebări care pun subiecţii în
situaţia de a-şi exprima liber ideile, opiniile, sentimentele, motivaţiile etc. fără a exista o paletă de răspunsuri
precodificate (aşa cum se întâmplă în construirea chestionarului şi chiar în elaborarea ghidului structurat folosit în
interviul individual.

Orele de desfăşurare focus grupului se stabilesc în funcţie de timpul diponibil al subiecţilor. Invitaţia pentru întâlnire
este lansată cu 6-7 zile înainte de realizare şi tuturor invitaţilor la grup li se reaminteşte de întâlnire cu o zi înainte de
aceasta. Pentru întâlnirea respectivă se folosesc locaţii neutre, pentru a se evita situaţii în care participanţii pot face
asociaţii negative sau pozitive cu un loc particular. Spaţiul este izolat şi aerisit, fără multe postere, tablouri etc. pentru
a nu distrage atenţia celor care participă. Organizatorii se asigură că scaunele şi mesele sunt poziţionate în cerc, astfel
încât fiecare să vadă pe fiecare, că există unele produse: cafea, apă minerală pentru a crea o atmosferă cât mai plăcută.
Se verifică aparatura de înregistrare funcţionează (camera video, reportofon).

Moderatorul şi asistentul moderator trebuie să se familiarizeze cu întrebările din ghidul de interviu, să-şi adapteze
comportamentul în funcţie de caracteristicile grupului tinţă şi să-ţi construiască o atitudine pozitivă, constructivă,
destinsă. Unii autori recomandă chiar învăţarea ghidului de interviu de către moderator pentru a accentua aspectul de
spontaneitate. Moderatorul şi asistentul său trebuie să fie din timp în sala unde se organizează, pentru a se asigura că
totul este aranjat pentru întâlnire.

Reguli pe care trebuie să le respecte moderatorul:

- să cunoască foarte bine ghidul de interviu şi obiectivele evaluării/cercetării;
- să trateze toţi participanţii cu respect şi în mod egal;
- să aibă răbdare cu persoanele care se exprimă cu dificultate;
- să nu se implice prin oferirea unor răspunsuri;
- să nu dea impresia unei autorităţi;
- să se încadreze în timpul anticipat pentru realizarea focus grupului;
- să maniferte fermitate în ceea ce priveşte păstrarea temei de discuţie;
- să nu fie partizan unor opinii exprimate de către unii participanţi,
- să aibă simţul umorului, să nu-şi exprime păreri personale;
- să fie un ascultator activ;
- să fie prietenos, cald şi amabil;
- să aibă o atitudine pozitivă care să încurajeze participanţii;
- să treacă de la o întrebare la alta fără a se repeta;
- să fie flexibil, dinamic etc.

Introducerea este momentul în care moderatorul furnizează grupului mai multe informaţii despre sine şi prezentarea
asistentului în cazul în care este unul. Moderatorul informează participanţii de ce este implicat în focus grup şi care
4
este rolul său în cadrul întâlnirii. Este recomandat ca moderatorul să prezinte informaţii despre sine şi despre
experienţa sa profesională. Moderatorul explică regulile întâlnirii şi mulţumeşte pentru efortul participanţilor de a veni
la întâlnire. Pentru o bună comunicare, pentru reţinerea numelor, moderatorul poate folosi ecusoane.

- Întrebările de deschidere sunt întrebări de introducere menite să “spargă gheaţa” şi care-i ajută pe participanţi să identifice
caracteristicile comune ale membrilor grupului, sunt întrebări relaxante, calde care deschid atmosfera şi trasează canale de
comunicare. Ele se referă la aspecte personale ale vieţii fiecărui particpant, dar se prezintă sub forma unor întrebări generale şi
uzuale, care nu stânjenesc participanţii, sunt lucruri despre care, în general oamenii vorbesc cu plăcere. De exemplu, Ce emisiuni
TV vă plac cel mai mult? Câţi copii aveţi?

- Întrebările introductive sunt intrebări care ajută moderatorul şi participanţii să intre în tema de discuţie, să dirijeze şi să antreneze
participanţii în discuţui discuţiei, să imprime un anumit ritm al discuţiilor. Dacă se organizează un focus grup cu beneficiari ai
venitului minim garantat şi scopul acestuia este de a identifica noi arii de activitate pentru orele de muncă în folosul comunităţii
pe care aceştia trebuie să de desfăşoare, mai ales pentru orientarea unor beneficiari ai venitului minim garantat să ofere anumite
servicii persoanelor în vârstă, fără suport din partea rudelor, vecinilor, pot fi puse întrebări de tipul: Ce activitate pe care o
desfăşuraţi în folosul comunităţii vă place cel mai mult? Care sunt avantajele venitului minim garantat? Care sunt dezavantajele
venitului minim garantat? Cu ce periodicitate vă place să lucraţi?

- Întrebările intermediare sau de legătură sunt întrebările care conduc participanţii spre întrebările cheie, cele care oferă informaţii
cruciale pentru evaluarea pe care focus grupul şi-a propus-o. Aceste întrebări sunt de tipul celor care parafrazează discuţiile
anterioare, realizează o rezumare a răspunsurilor anterioare şi canalizează discuţia spre punctele forte ale întâlnirii. Din discuţiile
de până acum, înţelegem că sunt multe activităţi care ne plac şi unele pe care le considerăm inutile şi chiar neplăcute. Ce credeţi
despre posibilitatea ca unuii dintre cei care primesc venitul minim garantat să lucreze orele prin sprijinirea unui bătrân singur
din satul nostru? Care este părerea dumneavoastră?

- Întrebările cheie sunt întrebările principale ale evaluării propusă prin focus grup. Participanţii sunt destul de acomodaţi cu ritmul
discuţiei, sunt antrenaţi în ascultarea părerilor celorlalţi, au fost introduşi prin intrebările intermediare în “miezul tare” al
discuţiei. Atunci când se trece la această etaă există riscul ca unii participanţi să evite răspunsurile detaliate, amănuntele şi
încearcă să găsească soluţii pentru a da răspunsuri dihotomice. Este rolul moderatorului de a păstra o atmosferă relaxată, destinsă,
dar în acelaşi timp focalizată. Dacă obţine informaţii superficiale, poate pune întrebări suplimentare pentru ca participanţii să
prezinte detalii, motivaţii etc. Exemple, Care credeţi că sunt avantajele pentru dumneavostră dacă orele de muncă în folosul
comunităţii vor însemna ajutarea unui bătrân/ă din sat? Care ar fi avantajele pentru bătrân/ă dacă vă ştiu ca oameni care-i
ajută?

- Întrebările finale sunt întrebări de încheiere prin care moderatorul urmăreşte să obţină o imagine generală din perspectiva fiecărui
participant legată de tema de discuţie. Aceasta va fi analizată pentru a vedea dacă participanţii şi-au modificat ideile, părerile,
opiniile în urma interacţiunilor cu ceilalţi. Care este părerea dumneavoastră generală despre ce am discutat astăzi?

Interviul de grup este o formă de interviu în care intervievat nu este un individ, ci un grup, în cvare numărul
participanţilor poate varia, în funcţie de scop, temă şi categoria populaţiei (minimum 3-4 şi maximum 10-15
persoane), idea fiind ca fiecare participant să aibă timp să se exprime şi fiecare intervenţie să fie înregistrată.
Experţii consideră că focus-grupul prezintă avantaje faţă de interviul individual :
- colectează datele, informaţiile într-un context social (« natural » sau construit) şi utilizează dinamica grupului pentru obţinerea
răspunsurilor, apropiindu-ne mai mult de realitatea socială (fiindcă o opinie, un sentiment etc. nu sunt doar date individuale, ci
construite în interacţiuni sociale) ;
- în grup apar idei noi, care nu apar atunci cînd indivizii rezolvă individual sarcinile;

5
 - interacţiunile membrilor în grup pot stimula răspunsurile, pot stimula subiecţii mai « închişi în sine » (faptul că ceilalţi vorbesc îi
poate stimula şi pe ei să vorbească);
- uneori este o bună abordare a unei teme mai delicate,
- permite punerea faţă în faţă, confruntarea mai multor experienţe şi opinii în legătură cu o problemă de interes;
- e mai puţin utilizat în aprofundarea informaţiei sau testarea unor ipoteze;
- permite o utilizare mai eficientă a timpului şi a operatorilor (două persoane se ocupă de desfăşurarea focus-grupului: moderatorul şi
asistentul său);
- este indicat în anchetele rapide.

Focus grupul este un interviu luat într-un grup construit, pe o anumită temă şi pe o anumită categorie de subiecţi.
Este un interviu de grup « pregătit cu grijă » pentru a obţine informaţii « cu privire la o arie de interes determinată,
într-un cadru permisiv, luat de un intervievator bine pregătit. Discuţia e confortabilă, chiar placută pentru
participanţii care-şi împărtăşesc unii altora idei şi percepţii. Membrii participanţi se influenţează unii pe alţii, raspund
la idei şi comentarii formulate în cursul discuţiilor etc.

Scurt istoric
A fost o tehnică de cercetare în psihologia socială5. Începînd cu anii 1950, a fost folosit pe scară largă în marketing.
În ştiinţele sociale este utilizat în studiile de explorare (interviuri cu experţi, actori-cheie sau persoane obisnuite), în
cercetarea medicală, în ştiinţele educaţiei, în cercetările-acţiune- intervenţii într-o colectivitate, pentru a identifica:
teme ale culturii locale, nevoile unei comunităţi, resurse şi posibilităţi de dezvoltare, obstacole în calea dezvoltării etc.
Este folosit în dezvoltarea organizaţională pentru a identifica teme şi probleme ale culturii organizaţionale, în studii
de management al calităţii (programelor, produselor etc. pentru obţinerea feedback-ului de la beneficiari, clienţi, de la
experţi, pentru cunoaşterea punctelor tari şi slabe ale diferitelor “produse”, pentru identificarea posibilităţilor de
asigurare a calităţii etc.).

Descriere organizării şi derulării focus-grupului

Grupul este compus din persoane recrutate pe baza de voluntariat, care de regulă nu se cunosc între ele, după criterii
care-i conferă o anumită omogenitate (victime sau agresori, fumători sau nefumători etc.), ştiu că se află acolo pentru
o cercetare. Ei sînt convocaţi într-un spaţiu special amenajat (tip « masă rotundă »), în care fiecare vede pe fiecare.
Spaţiul este dotat cu tehnica de înregistrare a discuţiei.
Subiecţii participanţi sunt convocaţi la o anumită dată şi la o anumită oră, pentru o durată determinată, cunoscută
dinainte. Interviul este precedat de o acomodare de 15-20 de minute cu moderatorii, cu spatiul, cu participanţii.
Discuţia este focalizată pe o temă, pe unele aspecte ale acesteia (mai puţine decât în interviurile individuale, maxim
zece). Gradul de structurare variază de la o cercetare la alta. Cercetătorul are un ghid de interviu semistructurat sau
structurat, cu un număr de întrebări care trebuie neapărat puse, în ordine.
Discuţia este condusă de un moderator. Comunicarea trebuie să fie multidirecţională (participanţii trebuie stimulaţi
să comunice unii cu alţii). Focus grupul nu este o colecţie de interviuri individuale recoltate simultan, ci o discuţie în
grup care curge în toate direcţiile prin grija moderatorului. Acesta poate fi cercetătorul sau o altă persoană. Se

5 The focused interview: A manual of problems and procedures, New York, Free Press, 1990

6
apreciază că o persoană exterioară, chiar necunoscută cercetătorului, poate mări obiectivitatea (reduce riscul de a
direcţiona întrebările şi răspunsurile, poate creşte gradul de deschidere al discuţiei).
Moderatorul monitorizează intervenţiile, stimulează pe cei mai “tăcuţi », îi temperează pe cei “vorbăreţi”. El are grijă
ca lista de întrebări să fie parcursă în întregime. Urmăreşte cît timp s-a scurs şi decide dacă lasă discuţia să continue
pe un anumit aspect sau trece la întrebarea următoare. El poate primi sugestii sau indicaţii de la colegi sau beneficiari
ai anchetei, care urmăresc desfăşurarea discuţiei dintr-o încăpere alăturată (prin mijloace audio-video sau printr-o «
oglindă falsă »).
Moderatorul este ajutat de un asistent care se ocupă de aspectele tehnice (organizare, primirea participanţilor,
înregistrare) şi permite moderatorului să se concentreze pe aspectele de conţinut, pe gestionarea dinamicii grupului.
Aparatura de înregistrare trebuie să permită analize fine. Ea trebui discret plasată şi utilizată, pentru ca subiecţii să-şi
focalizeze atenţia asupra discuţiei, să nu fie distraşi de aparate. « Adevărata preocupare trebuie să fie calitatea
discuţiilor, care nu trebuie erodată de participanţii fascinaţi, plictisiţi sau distraşi de instrumente, de oglinzile false, de
camerele de filmat.
Experţii recomandă ca întrebările să fie relativ puţine (7-10), să fie bine alese şi formulate ; întrebările neprevăzute în
ghid să fie puse la sfârşitul interviului, timp de 10 – 15 minute.
Focus grupul tipic poate dura aproximativ 2 ore. Dacă e format din 9-10 persoane care nu se cunosc bine, dar au
anumite caracteristici comune legate de tema cercetării (pot fi, de pildă, persoane care au trecut printr-un eveniment
împreună, pot fi consumatori ai unui produs sau serviciu, pot fi spectatorii unui film sau cei direct implicaţi într-un
proiect de intervenţie socială etc.), se poate obţine o diversitate de opinii, în condiţiile în care discuţia se menţine sub
control şi toţi participanţii îşi spun punctul de vedere.
Focus-grupul nu poate fi folosit pentru educaţia participanţilor, pentru terapia lor, nu este nici un grup de rezolvare a
problemelor şi nici unul de luare a unor decizii. Nu trebuie să se ajungă la un consens. Ne interesează diversitatea
experienţelor şi opiniilor.

Posibile dezavantaje ale folosirii acestei tehnici :

- Numărul de aspecte luate în discuţie este limitat (nu mai mult de zece),
- Timpul intervenţiei fiecărui participant este limitat,
- Moderatorul trebuie să fie foarte bine pregătit pentru a gestiona dinamica grupului,
- Contextul este unul de « experiment », « de laborator »,
- Nu pot fi abordate teme ce ajung la intimitate, sau care vizează sesizarea unor diferenţe subtile,
- Nu se asigură confidenţialitatea răspunsurilor: participanţii se văd, se ascultă, se pot recunoaşte, pot povesti ulterior,
- pot apare fenomene psihologice care să afecteze validitatea tehnicii,
- se poate ca participanţii să tindă să-şi armonizeze opiniile cu ale celorlaţi sau cu ceea ce spune moderatorul,
- se poate să încerce să se abţină să intervină sau să fie sinceri (pot să nu aibă încredere în moderator, în unii participanţi, în modul de
culegere sau utilizare a informaţiilor), pentru că vor să rămînă nişte persoane acceptate social, percepute ca fiind «în rând cu lumea» etc.,
- unii sunt tentaţi să-şi resitueze şi reinterpreteze experienţele trecute sau atitudinile pentru a fi aproape de ale celorlalţi,
- unele opinii se formează pe loc, pe baza afirmaţiilor celorlalţi (unii pot să nu aibă, să nu vrea să exprime nici o opinie faţă de un aspect
al temei),
- dacă focus-grupul se desfăşoară într-o sesiune unică, iar participanţii nu se cunosc, încrederea poate fi scăzută, iar suspiciunile sau
prudenţa mari,
- statusul socio-profesional al unora poate genera atitudini dominatoare sau subordonate (unul care se simte « subordonat » va avea
tendinţa de a nu expune experienţe sau opina diferit de « lider »),

7
 - poate apare « efectul de halo » (o trăsătură a unui participant poate afecta percepţia asupra lui, după cum e apreciat (dacă e frumos, e şi
bun ; dacă e urât, e şi rău; dacă are un statut favorizat, are o poziţie superioară, e şi inteligent, are aproape întotdeauna dreptate etc.),
- exprimarea onestă a opiniilor, atitudinilor ţine de factorii individuali implicaţi, de stima de sine, de încrederea în ceilalţi, de capacitatea
de a se exprima în public, de cunoştinţele în domeniu, de gîndul că alţii evaluează ce spui etc.

Cei care au o bună experienţă în folosirea focus-grupului, au identificat şi posibilităţi de minimizare a dezavantajelor
şi maximizare a avantajelor :
- moderatorul cere participanţilor să se întoarcă în timp : « Faceţi-ne să ne simţim acolo, atunci » ;
- încurajează exprimarea diferenţelor : « Are cineva o opinie diferită ? a trăit o altă experienţă ?» ;
- suscită prezentarea unui evantai de situaţii «Unii au spus…, alţii au spus… ; dumneavoastră ce-aţi spune ? aveţi o altă opinie ? »;
- poate solicita descrieri detaliate, explicitări ale experienţei prezentate etc.

Pregătirea focus-grupului
- studierea unei bibliografii pe tema dată,
- studierea unor materiale despre cultura populaţiei în care are loc cercetarea,
- construcţia unei scheme conceptuale,
- construcţia întrebărilor (plecînd de la temă şi subteme),
- construcţia ghidului de interviu.

- recrutarea şi selectarea participanţilor pe bază de voluntariat,

- informaţia privind organizarea focus grupului poate fi diseminată prin diferite canale: anunţuri, afişe în spaţii frecventate de populaţia
vizată de cercetare, « din om în om », pornind de la un individ tipic pentru populaţia vizată de cercetare ;
- criterii de selectie a participanţilor: să aibă experienţă relevantă în raport cu tema cercetării, să fie asemănători din perspectiva
experienţei (de victimă, de consumatori ai unui produs etc.), să aibă aceeaşi ocupaţie, nivel de educaţie asemănător etc.

Numărul celor selectaţi variază în funcţie de :

- complexitatea şi “sensibilitatea” temei ;
- mărimea ghidului (grupul poate fi mic pentru o temă complexă care necesită
un ghid mai amplu) ;
- de disponibilitatea lor, de capacitatea de a rezista discuţiilor, de a verbaliza experienţele etc.

Grupul mic (5-6 participanţi) are avantajul că:

- stimulează participarea (oamenii se simt mai în largul lor);
- permite fiecăruia să se exprime;
- poate fi mai uşor moderat etc.

Pregătirea logistică este realizată de asistentul moderatorului. Aceasta presupune:

- amenajarea spaţiului (condiţii materiale adecvate: linişte, caldură, lumină, « masă rotundă » etc.) ;
- asigurarea unor condiţii psihologice care să stimuleze furnizarea de informaţii: intimitate, siguranţă, deschidere, modestie reciprocă,
bunăvoinţă etc.;
- uneori spaţiul poate fi amenajat ca să amintească de temă, stimulând interesul şi memoria (de exemplu, pentru a evalua calitatea cursurilor, se
poate ca discuţia să se desfăşoare într-un spaţiu de tip sală de curs); alteori, e recomandat să ne îndepărtăm de acel spaţiu (de exemplu, când
cercetăm violenţa domestică) ;
- un « bufet » (de exemplu, apă, dulciuri, sucuri etc.);

8
- aparatura de înregistrare (verificarea ei înainte, verificarea calităţii înregistrării).

Moderatorul:
- se asigură că are asupra sa textul introducerii şi ghidul de interviu ;
- se asigură că le ştie, că nu va fi obligat să le consulte prea des ;
- dacă moderatorul e o persoană exterioară, trebuie să cunoască tema, astfel încât să poată interveni pe parcurs
pentru a solicita clarificări, aprofundări etc., ştie să gestioneze dinamica grupului;
- să fie odihnit (moderarea necesită atenţie, concentrare, rezistenţă), să aibă încredere în sine, să fie sociabil,
spontan, capabil să comunice cu claritate, să fie calm, echilibrat, inteligent.

Înregistrarea datelor
- familiarizarea participanţilor cu spaţiul şi cu ceilalţi (pe măsură ce intră în spaţiul amenajat, sunt invitaţi să
servească ceva, să stea de vorbă cu ceilalţi etc.);
- moderatorul îi observă discret (cine e mai volubil, mai dispus să vorbească, cine cu cine se asociază spontan, cine pe
cine evită etc. pentru a folosi aceste observaţii în poziţionarea lor în jurul « mesei » de discuţie şi în moderare
(“vorbăreţul” este plasat alături de moderator pentru a fi mai uşor de controlat, « tăcutul » în faţa moderatorului
pentru a putea fi stimulat din priviri etc.).
- moderatorul oferă participanţilor un număr de informaţii cu privire la temă, tehnică, înregistrare şi utilizarea
informaţiilor culese ;
- cei care nu acceptă să fie înregistraţi pot părăsi sala;
- înregistrarea începe de la prima propoziţie a moderatorului ;
- se asigură respectarea exigenţelor etice privind cercetarea pe subiecţi umani ;
- nu se garantează confidenţialitatea datelor (dar cei care doresc pot viziona înregistrările, pot face comentarii etc.) ;
- li se prezintă riscurile, precauţiile luate (de exemplu, pentru a mări sentimentul de siguranţă al participanţilor într-o
anchetă legată de SIDA, li s-a promis ştergerea casetelor la 24 de ore după înregistrare, după ce erau transcrise) ; unii
spun în timpul discuţiilor lucruri pe care nu au avut intenţia să le spună, iar acesta este un risc ne-anticipat, care ridică
semne de întrebare asupra consimţământului în cunoştintă de cauză6) ;
- se prezintă regulile de desfăşurare a discuţiei : participanţii pot spune orice are legătură cu tema, fără nici o restricţie,
fără reţinere ; toate experienţele sau opiniile sunt la fel de valoroase, nu există experienţe sau opinii mai « bune » sau
mai puţin bune decât altele ; ne interesează să ştim experienţe sau opinii asemănătoare, dar şi cît se poate de diferite,
opuse, contare, contradictorii; nimeni nu judecă, nu râde de celălalt ; participanţii se respectă unii pe alţii; în cadrul
focus grupului nu se rezolvă probleme personale, nu se aşteaptă ajutor de la ceilalţi ; important e ca fiecare să se simtă
liber, el însuşi, cu experienţele, gândurile, sentimentele lui ; fiecare poate vorbi în felul său, poate spune ce are de spus
cu cuvintele lui obişnuite ; este important ca fiecare să permită celorlalţi să se exprime, să se manifeste liber ; cine
doreşte să intervină o poate face oricând, fără să ceară permisiunea, dar numai după ce s-a asigurat că antevorbitorul
a terminat ce a avut de spus ; se poate cere voie, discret, moderatorului (mâna ridicată uşor) ; participantul evită să
întrerupă pe alţii, evită să vorbească în acelaşi timp cu alţii; moderatorul intervine din când în cand, nu pentru a spune

6Krueger R.A., Casey M.A, 2005, Metoda focus-grup. Ghid practic pentru cercetarea
aplicată, trad. Rom. Cristina Popa, Polirom, Iaşi (ediţie originală 2000, Sage Publications).

9
ce e bine sau ce e adevărat, nu pentru a da dreptate cuiva, ci doar pentru a se asigura că în timpul desfăşurării cercetării
folosind această tehnică sînt abordate toate aspectele legate de temă şi fiecare participant a intervenit etc.
- moderatorul lansează tema generală, prima sub-temă şi invită participanţiui să se exprime ; el trebuie să fie atent la
gestionarea primelor minute cînd « se sparge gheaţa » ; pentru a evita momente de tăcere, moderatorul poate invita «
la cuvânt » « vorbăreţul », « curajosul » etc. ;
- el se asigură că intervenţia fiecăruia se focalizează pe temă (îi aduce « la subiect » pe aceia care se îndepărtează de
temă);
- are grijă de consistenţa celor relatate de către fiecare: cere detalii, clarificări, dacă e cazul ;
- moderatorul urmăreşte ca intervenţiile să fie echilibrate pe fiecare subtemă, temperează « vorbăreţii » (Ne ajută
mult ceea ce spuneţi, dar vă întrerup, ca să aibă şi ceilalţi timp să vorbească), încurajează pe cei timizi, încurajază
ascultarea pînă la capăt a celuilalt, comunicarea directă între participanţi (« A mai trăit cineva o experienţa
asemanatoare ?», « A mai trecut cineva prin asta ? », « Impartaseste cineva acest punct de vedere ? » ; «
Dumneavoastră păreţi a fi avut o experienţă similară. Povestiţi-ne » ; « Dumneavoastră păreţi a gândi la fel.
Spuneţi-ne cum vedeţi lucrurile » ; « Cunoaşteţi alte persoane care au trecut prin aceeaşi situaţie / care au aceeaşi
părere? » ; « Poate altcineva a avut o experienţă diferită ?”; « Dumneavoastră păreţi a avea o altă părere.
Împărtăşiţi-ne-o şi nouă » etc. ;
- urmareşte şi aspectele nonverbale ale interacţiunii (mimica, gestica, posturile corporale);
- solicită clarificări, aprofundări atunci când spusele unui intervenient sunt contrazise de privirea, de mimica lui, când
se contrazice de la o intervenţie la alta, când se vorbeşte în general, cînd ce se spune e neverosimil, neplauzibil, cînd se
folosesc expresii cu sens neclar, din jargon, cuvinte ambigui, cu sensuri diferite pentru subiecţii participanţi;
- ceea ce nu se clarifică în timpul interviului, înseamnă informaţie pierdută.

Abordarea unei subteme se încheie cu o rezumare a celor discutate: « Aş dori să rezum, ca să mă asigur că am
reţinut esenţialul spuselor dumneavoastră şi am înţeles bine. Unii dintre dumneavoastră au specificat … Alţii… Am
uitat ceva ? Am deformat ceva ?».
Moderatorul îşi exprimă satisfacţia în legătură cu participarea la discuţie, îi întreabă dacă se simt confortabil etc. («
Inainte de a trece mai departe, aş dori să va spun ca sunt foarte multumit de modul în care decurge discuţia. Am
aflat foarte multe lucruri interesante, care ne vor ajuta să
înţelegem mai bine tema cercetată. Toata lumea e mulţumită ? Doriţi să facem vreo schimbare în modul de lucru ?».
Apoi anunţă subtema următoare (« Acum aş vrea să vorbim despre… ». Urmează aceleaşi secvenţe şi exigenţe.

În finalul sesiunii, moderatorul rezumă tema generală, cere completări, corectări, aprecieri ale participanţilor în
legătură cu tema, utilizarea tehnicii focus grup, le mulţumeşte pentru participare, îi invită să mai ramână în sală
cîteva minute, la un suc, pentru a schimba opinii etc.

Există discuţii în legătură cu recompensarea participanţilor. În unele anchete, aceasta poate creşte rata răspunsurilor
(se plăteşte pentru timpul afectat, nu pentru calitatea răspunsurilor…).
Organismele finanţatoare nu aprobă astfel de cheltuieli, pentru că banii reprezintă venituri, deci ar trebui impozitaţi…
De regulă, subiecţii sunt recompensaţi simbolic. Dacă sunt convinşi de beneficiile pe care le poate aduce cercetarea,

10
ei se pot simţi satisfăcuţi. Atunci cînd sînt convocate persoane din populaţii defavorizate pentru a se obţine informaţii
privind sărăcia, consecinţele şomajului etc., cheltuielile de deplasare ar trebui acoperite (unii dau bonuri de masă,
organizează un mic « protocol » etc.

Nu există o “reţetă” de folosire a tehnicii focus grupului. Practica lasă liberă creativitatea cercetătorului. Orice inovaţie
e acceptabilă dacă facilitează colectarea unor date valide, fiabile, cu sens şi care pot fi utilizate în înţelegerea mai bună
a unui fenomen sau o bună practică în domeniu.

FOCUS GRUP (cu elevi)

Data :
Oraşul, satul :
Numărul de participanţi:
Locul desfăşurării :
Durata :
1. Cum se implică părinţii în educaţia voastră ?
2. Ce înseamnă pentru „implicarea familiei“?
3. Ce fac părinţii să vă încurajeze ? Cum vă ajută la învăţătură ?
4. Vreţi ca părintele să vină la şcoală pentru a participa la diverse activităţi ?
5. Ce relaţii sînt între părinţi şi profesorii voştri?
6. Ce ar trebui să discute părinţii voştri cu profesorii pentru reuşita voastră şcolară?
7. Ce face şcoala pentru diminuarea eşecului şcolar ?
8. Ce relaţii există între părinţi, şcoala, comunitate ?

11