Derularea Afacerilor An III Sem VI

Dr. Iuliana Ciochină Dr. Liliana Gherman Dr.
Silvia Dugan
Dr. Laura Pănoiu Dr. Emilia Iordache Dr. Laura Dindire
Dr. Răzvan Decuseară
DERULAREA
AFACERILOR
ECONOMICE
- CURS APLICATIV -
2014
CUPRINS
Motto:
„In afaceri nu avem prieteni, ci doar parteneri”
Alexander Dumas
I. INFORMAłII GENERALE _______________________________________________ 5
a) Date de identificare a cursului ____________________________________________ 5
b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare _______________________________________ 5
c) Descrierea cursului ____________________________________________________ 5
d) CompetenŃe __________________________________________________________ 6
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului ___________________________________ 6
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs ________________________________ 7
g) Materiale bibliografice __________________________________________________ 7
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs _______________________________ 8
i) Calendarul cursului _____________________________________________________ 8
j) Politica de evaluare şi notare _____________________________________________ 8
k) Elemente de deontologie academică ______________________________________ 9
l) Strategii de studiu recomandate ___________________________________________ 9
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS _____________________________________ 10
Modulul A. AFACERILE ÎN ECONOMIA DE PIAłĂ _________________________________ 10
LecŃia 1. ImportanŃa afacerilor în economia de piaŃă: Conceptul de afacere economică.
Factorii ce determină dezvoltarea afacerilor __________________________ 12
LecŃia 2. Managementul afacerilor. Antreprenorul şi rolul său în cadrul afacerii. Parteneri
de afaceri _____________________________________________________ 16
Modulul B. DERULAREA AFACERILOR ECONOMICE INTERNAłIONALE _________________ 25
LecŃia 3. Conceptul de derulare, obiectivele, dosarul de derulare a afacerii economice _ 27
LecŃia 4. Derularea operaŃiunilor de export şi import _______________________________ 31
Modulul C. LOGISTICA PROCESULUI DE DERULARE _______________________________ 40
LecŃia 5. Contractul în derularea afacerilor. Ambalajul şi marcarea, componente în procesul
de expediŃie a mărfurilor. Expedierea mărfurilor- documentele de livrare _______ 42
LecŃia 6. Expedierea mărfurilor _____________________________________________ 51
LecŃia 7. Asigurarea mărfurilor în tranzacŃiile internaŃionale _______________________ 63
LecŃia 8. Vămuirea mărfurilor ______________________________________________ 71
Modulul D. TEHNICI DE PLATĂ ŞI GARANłII INTERNAłIONALE _______________________ 115
LecŃia 9. Instrumente şi ModalităŃi de plată internaŃionale (Cambia şi biletul la ordin,
Cecul, Instrumente de plată electronice, Creditul documentar, Incasso-ul
documentar, Ordinul de plată) _____________________________________ 117
LecŃia 10. GaranŃii internaŃionale (GaranŃii personale, GaranŃii reale) _______________ 128
Modulul E. FINANłAREA AFACERILOR ECONOMICE ______________________________ 144
LecŃia 11. FinanŃarea – concept. tehnici de finanŃare ___________________________ 145
LecŃia 12. FinanŃarea prin intermediul fondurilor structurale ___________________ 147
BIBLIOGRAFIE__________________________________________________________ 153
3
4
I. INFORMAłII GENERALE
a) Date de identificare a cursului
semestrul VI nr. credite 9

a. formativă
Categoria (DF - fundamentală, DS - specialitate, DC- DS
disciplinei complementară)
b. opŃionalitate
DA
(DO - obligatorie, DA - la alegere, DF - facultativă)
Numărul orelor de C/SI S/L/P
activităŃi didactice 24 24
Conf. univ. dr. Silvia Dugan
Colectivul Conf. univ. dr. Cristian Morozan
disciplinei: Lect. univ. dr. Răzvan Decuseară
Asist. univ. dr. Lucia Popa
b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare
Cursul „Derularea afacerilor economice” nu este condiŃionat de

promovarea examenelor din anii anteriori, dar cunoştinŃele dobândite prin
aprofundarea disciplinelor de Management, Management şi tehnici de
afaceri, Asigurări şi transporturi, Management şi tehnici bancare, Analiză
economică – financiară, Marketing, permit o mai bună înŃelegere a temelor,
o abordare interdisciplinară a acestora.
c) Descrierea cursului
„Derularea afacerilor economice” este un curs care îşi propune

formarea la viitorii economişti a deprinderilor solicitate de interpretarea
corectă a procesului derulării afacerilor, factorilor de mediu ce influenŃează
acest proces, să analizeze oportunităŃile, să cuantifice rezultatele, mai ales
sub aspectul finalităŃii în practica economică.
Cursul prezintă şi aprofundează elementele necesare derulării afacerilor
economice într-o manieră interdisciplinară, apropiată cât mai mult de
fizionomia reală a acestor operaŃiuni. Problemele de conŃinut vizează
dobândirea abilităŃilor necesare identificării şi valorificării tuturor resurselor
firmei şi mediului, dezvoltarea competenŃelor destinate conceperii şi proiectării
unei afaceri eficiente, construirea unor strategii adecvate de derulare.
5
Lucrarea abordează probleme precum: locul şi rolul afacerilor în economia
de piaŃă, logistica procesului de derulare, expedierea, asigurarea şi vămuirea
mărfurilor, modalităŃi de plată, planul de afaceri în derularea unei afaceri.
Cursul oferă beneficiarilor căile de analiză, cuantificare şi interpretare
corectă a procesului de derulare, un proces complex ce cuprinde activităŃile
desfăşurate după încheierea şi semnarea contractului, până la finalizarea
respectivei afaceri, încasarea contravalorii acesteia.
Pe această bază devine posibil ca derularea unei afaceri, analiza,
studiile de marketing, studiul concurenŃei, prognozele, aprecierile şi
evaluările asupra firmei, mediului şi pieŃei să se realizeze cu competenŃă şi cu
rezultate favorabile firmei., ca obiectiv final în politica acesteia.
d) CompetenŃe
Cursul “Derularea afacerilor economice”, are rolul de a explica, din

perspectiva practicii economice, a conceptelor da bază din domeniul
afacerilor, de a identifica etapele procesului de derulare, de a utiliza în mod
corect instrumentele economice contribuind, astfel, la realizarea scopului
fundamental al activităŃii firmei: creşterea performanŃelor economice şi
financiare în derularea afacerilor.
Elementele conceptuale şi tehnicile de analiză permit studenŃilor să
dobândească competenŃe de specialitate şi abilităŃi cognitive specifice:
capacitatea de adaptare la mediul de afaceri, puternic concurenŃial, în
continuă schimbare, capacitatea de proiectare a proceselor, elaborare şi
implementare a strategiilor, fundamentarea şi implementarea deciziilor
manageriale, abilitatea de a lucra în echipă.
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului
Cursul este structurat pe cinci module:

Modulul A. Afacerile în economia de piaŃă
LecŃia 1. ImportanŃa afacerilor în economia de piaŃă: conceptul de afacere
economică. factorii ce determină dezvoltarea afacerilor.
LecŃia 2. Managementul afacerilor. Antreprenorul şi rolul său în cadrul
afacerii. Parteneri de afaceri.
Modulul B. Derularea afacerilor economice internaŃionale
LecŃia 3. Conceptul de derulare, obiectivele, dosarul de derulare a afacerii
economice.
LecŃia 4. Derularea operaŃiunilor de export şi import.
6
Modulul C. Logistica procesului de derulare
LecŃia 5. Contractul în derularea afacerilor. Ambalajul şi marcarea, componente
în procesul de expediŃie a mărfurilor. Expedierea mărfurilor -
documentele de livrare.
LecŃia 6. Expedierea mărfurilor.
LecŃia 7. Asigurarea mărfurilor în tranzacŃiile internaŃionale.
LecŃia 8. Vămuirea mărfurilor.
Modulul D. Tehnici de plată şi garanŃii internaŃionale
LecŃia 9. Instrumente şi modalităŃi de plată internaŃionale (Cambia şi biletul la
ordin, Cecul, Instrumente de plată electronice, Creditul documentar,
Incasso-ul documentar, Ordinul de plată).
LecŃia 10. GaranŃii internaŃionale (GaranŃii personale, GaranŃii reale).
Modulul E. FinanŃarea afacerilor economice
LecŃia 11. FinanŃarea - concept. Tehnici de finanŃare.
LecŃia 12. FinanŃarea prin intermediul fondurilor structurale.
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs
Acest silabus a fost elaborat pentru a permite studentului parcurgerea

mai uşoară a cursului de “Derularea afacerilor economice” diminuând
”munca” de pregătire şi însuşire a acestuia. Parcurgerea cursului presupune,
din partea studentului, atât activităŃi obligatorii cât şi facultative, în funcŃie
de cuprinsul fiecărui modul, precizările fiind făcute mai explicit la sfârşitul
fiecărui modul. ActivităŃile obligatorii presupun prezenŃa studentului la
sediul UniversităŃii „Constantin Brâncoveanu”, iar activităŃile facultative au
în vedere activităŃile tutoriale, consultaŃiile on-line şi faŃă în faŃă;
g) Materiale bibliografice
a. de bază:
1. Ciochină Iuliana, Gherman Liliana, Dugan Silvia, Pănoiu Laura, Iordache
Emilia, Managementul proiectării şi derulării afacerilor, Ed. IndependenŃa
Economică, 2009.
2. Puiu Alexandru, Managementul afacerilor economice internaŃionale,
Tratat,vol. I, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2007
3. Puiu Al., Dobrescu A., Gherman L., Morozan C., Derularea afacerilor
economice internaŃionale. AplicaŃii: studii de caz, teste. Ed. IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2000.
7
b. facultativă:
1. Isaic Maniu Al. , Puiu O., Evaluarea întreprinderii, fezabilitatea şi planul
de afaceri, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2000.
2. Octavian Thor Pleter, Administrarea afacerilor, Ed. Cartea universitară,
Bucureşti, 2005;
3. Sasu Constantin, IniŃierea şi dezvoltarea afacerilor, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs
Se recomandă utilizarea următoarelor materiale, instrumente şi

echipamente:
- pentru studiul individual studentului îi sunt necesare: suportul de
curs, manualul şi un calculator de birou. Pentru accesarea suportului de curs
poate utiliza şi un calculator cu legătură internet;
- pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃilor de seminar sunt
necesare: laptop (asigurat de facultate); videoproiector (asigurat de facultate).
i) Calendarul cursului
Studentul de la frecvenŃă redusă va studia individual suportul de curs,

manualul. ActivităŃile aplicative, seminariile la disciplina “Derularea
afacerilor economice”, se vor desfăşura la sediul UniversităŃii “Constantin
Brâncoveanu” unde vor fi seminarizate modulele cursului. Calendarul
activităŃilor este înmânat studenŃilor la începutul fiecărui semestru.
j) Politica de evaluare şi notare
Evaluarea studenŃilor se va realiza printr-un examen scris în sesiunea

de examene. Tematică pentru examen va fi din modulele cursului. Nota la
examen va avea o pondere de 50% din nota finală iar nota primită pentru
activităŃile realizate în timpul semestrului o pondere de 50%.
Forma de evaluare: Examen scris puncte %

Stabilirea - punctajul de la examen 5 50
notei finale - punctajul din timpul semestrului 5 50
- un test pe parcursul semestrului – la seminar 1 10
Evaluarea - minim un răspuns în cadrul seminarului, teme
activităŃii de control 1 10
din timpul - predarea proiectului individual – la curs 2 20
semestrului
- lucrări practice, la seminar, frecvenŃă 1 10
8
k) Elemente de deontologie academică
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:

• orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată
conform reglementărilor în vigoare;
• rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin comunicare
directă după corectarea lucrărilor şi prin afişare la sediul
UniversităŃii “Constantin Brâncoveanu” în maxim 48 ore de la
susŃinerea examenului;
• contestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor
iar soluŃionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii.
l) Strategii de studiu recomandate
Pentru parcurgerea cursului „Derularea afacerilor economice” cadrele

didactice care lucrează la acestă disciplină vă propun următoarea schemă de lucru:
1. ParcurgeŃi cu atenŃie modulele cursului, bibliografia obligatorie şi

informaŃiile suplimentare primite cu ocazia activităŃilor de seminar

2. IdentificaŃi în text şi explicaŃi conceptele şi cuvintele cheie.

3. FormulaŃi răspunsuri la întrebările recapitulative sub forma unor expuneri
verbale sau în scris.

4. RealizaŃi testele de autoevaluare şi temele de control, fără a apela la
răspunsurile date. EvaluaŃi răspunsurile şi pe baza silabusului şi a bibliografiei
suplimentare reluaŃi documentarea.

5. RezolvaŃi aplicaŃiile, studiile de caz şi exerciŃiile recomandate cu ocazia
activităŃilor aplicative.

6. Vă documentaŃi pentru examen.
9
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS
MODULUL A
AFACERILE ÎN ECONOMIA DE PIAłĂ
Introducere
Schimbările ce au avut loc pe piaŃa mondială au influenŃat
semnificativ dezvoltarea afacerilor. Afacerile înseamnă inovaŃie şi spirit
întreprinzător contribuind în mare măsură la crearea concurenŃei atât de
necesară într-o economie de piaŃă.
Pentru ca o afacere să poată lua naştere şi să se dezvolte, cei care o
realizează trebuie să fie dintre cei mai puternici, mai inventivi şi mai bine
pregătiŃi, adică acŃiunile lor să se bazeze pe cunoştinŃele teoretice care să fie
aplicate în funcŃie de cerinŃele pieŃei.
În acest context, „afacerile1 care vor triumfa în viitor vor fi acelea care vor
alege modelele complexe şi vor şti cum să gestioneze riscurile ce provin din
complexitatea şi adaptarea la schimbările mediului de afaceri”, succesul afacerii
rezultând din modul în care ele se adaptează schimbărilor de pe piaŃă, modului în
care participă la modelarea pieŃelor. Astfel, avem de-a face cu un fenomen
paradoxal şi anume, pe de o parte, tendinŃa de globalizare a afacerilor, iar pe de
altă parte, dezvoltarea unui număr mare de afaceri mici şi mijlocii.
Obiective
înŃelegerea importanŃei rolului afacerilor în economie;
definirea managementului afacerilor economice;
descrierea principalelor activităŃi specifice managementului afacerilor
Fond de timp: 4 ore studiu individual şi 4 ore seminar
Ritmul de studiu: Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu

vechile cunoştinŃe. Ele sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă
urmărirea şi respectarea acesteia.
Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie pe săptămână.
Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu
pauză de 10 minute.
Cuvinte cheie: afacere, antreprenoriat, managementul afacerii, mediu

de afaceri, activităŃi specifice managementului resurselor umane
1
Sayan Chatterjee, Failsafe strategies, Ed. Wharton School Publishing, 2004, p.153
10
Recomandări privind studiul:
Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al
prezentului material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs
reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului.
Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se
grupeze subiectele în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea
elementelor teoretice să se treacă la rezolvarea aplicaŃiilor şi studiilor de caz.
Pentru a întâmpina transferul negativ se vor lua pauze mai mari la trecerea
spre alte subiecte neînrudite.
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe
parcursul anilor de studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi
mai aduce aminte de aspectele respective este necesară recitirea suportului
de curs de la disciplina în cauză.
11
LecŃia 1.
IMPORTANłA AFACERILOR ÎN ECONOMIA DE PIAłĂ:
CONCEPTUL DE AFACERE ECONOMICĂ.
FACTORII CE DETERMINĂ DEZVOLTAREA AFACERILOR
1.1. Afacerile şi dezvoltarea economică

În ultimii ani, schimbările ce au avut loc pe piaŃa mondială au influenŃat
semnificativ dezvoltarea afacerilor. TendinŃele se manifestă în direcŃia reducerii
complexităŃii în angajarea forŃei de muncă în favoarea creşterii eficienŃei şi
profitabilităŃii, atât pentru angajaŃii cu contract de muncă cât şi pentru cei
angajaŃi temporar, noile modalităŃi de livrare a bunurilor şi serviciilor
transformând radical modul de lucru. În acest context, numărul micilor
întreprinderi şi impactul lor asupra economiei internaŃionale este în creştere.
Tabelul nr. 1.1.
DistribuŃia IMM-urilor pe clase de mărime, după nivelul cifrei de afaceri
Grupe după cifra de afaceri, mii lei
Indicatorul TOTAL
Sub 20 Între 20 şi 200 Peste 200
Nr. IMM 221.282 167.298 111.814 500.394
% 44,22 33,43 22,35 100
Sursa: prelucrare după Ovidiu Nicolescu, Eugen Ovidiu Chirovici, Bogdan
Dumitrache (coordonatori ştiinŃifici), Carta albă a IMM-urilor din România, Consiliul NaŃional
al întreprinderilor private mici şi mijlocii din România, ANIMMC, Ed. Olimp, 2007, pag.113.
Aceste schimbări, alături de tehnologia modernă care le-a însoŃit, au

transformat antreprenoriatul într-o opŃiune practică, benefică dezvoltării afacerilor.
Deşi economiştii au oferit multe interpretări teoretice ale
antreprenoriatului, nu au existat prea multe cercetări empirice asupra acestui
fenomen, comparativ cu cercetarea asupra celorlalŃi factori de producŃie.
Se poate aprecia că, dezvoltarea economică a avut de suferit din cauza
neglijării rolului antreprenoriatului. Leibenstein susŃine că, antreprenoriatul
a apărut pentru a compensa o deficienŃă de piaŃă, el remarcându-se ca una
dintre principalele surse ale transformării pieŃelor şi ale creşterii şi
dezvoltării economice. Literatura de specialitate identifică existenŃa a doi
paşi simultani în procesul de dezvoltare economică a Ńărilor în dezvoltare:
creşterea economică şi transformarea pieŃei. Companiile multinaŃionale pot
creşte venitul unei Ńări, pot oferi inovaŃii în materie de gestionare a afacerii
şi pot avea rolul de catalizator al trasformărilor de piaŃă. Este de preferat ca
guvernele să promoveze antreprenoriatul naŃional, antreprenorii locali fiind
mai conştienŃi de lipsurile pieŃei, de specificul acesteia, context în care,
antreprenoriatul intern este considerat a fi mai eficient.
12
1.2. Conceptul de afacere economică
Într-o economie de piaŃă modernă, agenŃii economici urmăresc
realizarea unui profit cât mai mare. FuncŃionarea firmelor se bazează
pe folosirea unor pârghii economice ca: profit, credit, dobândă,
investiŃie etc.2 În alegerea unei afaceri o importanŃă deosebită o are
definirea acesteia, în contextul economiei de piaŃă.
Economia de piaŃă internă şi internaŃională pun în evidenŃă avantajul
competitiv al antreprenoriatului care promovează libera iniŃiativă şi
performanŃa. Astfel, agenŃii economici au capacitatea să se adapteze cerinŃelor
pieŃei prin introducerea inovaŃiei şi a creativităŃii, a tehnologilor moderne,
rezultatul constând în obŃinerea unui profit maxim.
Afacerile înseamnă inovaŃie şi spirit întreprinzător contribuind în mare
măsură la crearea concurenŃei atât de necesară într-o economie de piaŃă.
Urmărirea evoluŃiei unei afaceri solicită o analiză iniŃială şi ulterior
analize periodice, care vor dovedi dacă afacerea respectivă se încadrează în
coordonatele acestei economii.
Conceptul de afacere îl regăsim în orice activitate a vieŃii social –
economice, acesta fiind prezent atât în sectorul privat cât şi în cel public.
NoŃiunea de afacere îmbracă forme diferite, mai generale ca: „acŃiune
importantă”, „îndeletnicire”, „ocupaŃie”, „interes (al unei persoane) sau, mai
concrete, ca rezultat a unei activităŃi adică „a câştiga bani”. Aceleaşi sensuri
le regăsim şi la termenii deveniŃi deja internaŃionali: „business” (engleză),
„affaire” (franceză), „geschäft” (germană).
DicŃionarul explicativ al limbii române defineşte termenul de afacere ca fiind:
„tranzacŃie financiară sau industrială bazată de obicei pe speculă
sau speculaŃie”;
„întreprindere cu rezultat favorabil”;
„treburi obşteşti privind problemele interne şi externe ale unei Ńări”.
Termenul de afacerism care are aceeaşi rădăcină cu afacere înseamnă
altceva, şi anume: „utilizarea în tranzacŃii comerciale, financiare, industriale
de interes personal a poziŃiei sociale, profesionale sau politice a cuiva”3
Pe baza celor prezentate anterior, putem afirma că: afacerea
reprezintă o activitate importantă specifică economiei de piaŃă care se
desfăşoară pe baza unui contract încheiat între două sau mai multe
părŃi, dintr-o Ńară sau mai multe Ńări, cu scopul de a obŃine profit.
Multitudinea de definiŃii date conceptului de afacere diferă în funcŃie
de specificul societăŃii, al pieŃei sau al segmentului de piaŃă, de pregătirea
2
Ovidiu Nicolescu, LuminiŃa Nicolescu, Managementul modern al organizaŃiei, Ed.
Tribuna Economică, 2001, p. 88.
3
DicŃionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 17.
13
teoretică sau practică a specialiştilor în domeniu şi a oamenilor de afaceri
implicaŃi într-o afacere.
Aceste definiŃii arată, însă, că orice afacere trebuie să ofere soluŃii
practice la problemele societăŃii omeneşti.
1.3. Factorii ce determină afacerilor economice internaŃionale

Afacerile înregistrează, în ultima perioadă, o evoluŃie nemaiîntâlnită în
vreo altă etapă a dezvoltării economice. Acest lucru este evident atât în Ńările
dezvoltate cât şi în Ńările mai puŃin dezvoltate unde au pătruns marile companii
care şi-au deschis filiale, angrenând în afaceri şi populaŃia Ńărilor respective.
Schimburile care, în urmă cu mulŃi ani se făceau doar între indivizi, s-
au extins, astăzi, la nivelul unor asociaŃii, firme, companii etc., luând forma
unor mari afaceri.
Dintre factorii care au influenŃat dezvoltarea afacerilor economice
internaŃionale pot fi amintiŃi următorii:
mutaŃiile structurale care au loc în relaŃiile economice
internaŃionale
În cadrul relaŃiilor economice internaŃionale există o mare diversificare a
schimburilor comerciale internaŃionale, bazată pe înnoirea considerabilă a
producŃiei şi consumului de mărfuri şi servicii, consecinŃă a revoluŃiei tehnico-
ştiinŃifice, a progresului tehnic contemporan.
Fără îndoială că acest dinamism structural implică unul de aceeaşi
factură în domeniul proiectării şi dezvoltării afacerile economice
internaŃionale. Avem în vedere, ca atare, exigenŃele cu totul deosebite în
ceea ce priveşte pregătirea, iniŃierea şi derularea, probleme asupra cărora
vom reveni în capitolele următoare ale lucrării.
flexibilizarea până la instabilitate a elementelor economice şi
financiare de bază: monedă, preŃuri etc.
Astfel, în strânsă corelaŃie cu această instabilitate monetară dar şi cu
alte elemente care Ńin de criza prelungită a economiei mondiale, au loc
fenomene permanente de instabilitate în domeniul preŃurilor, de regulă cu
caracter inflaŃionist, dar uneori manifestate şi sub forma unor “căderi” cu
efecte dezastruoase asupra producătorilor şi comercianŃilor. Dacă, la aceste
fenomene de instabilitate (domeniul monetar şi cel de preŃ) care prezintă o
relevanŃă esenŃială pentru economiile naŃionale şi pentru agenŃii economici,
adăugăm şi fluctuaŃiile considerabile în ceea ce priveşte capacităŃile de
absorbŃie ale unor pieŃe naŃionale şi regionale, rezultă un tablou pe cât de
divers pe atât de contradictoriu, care prezintă tot atâtea dificultăŃi de
surmontat în iniŃierea şi derularea afacerilor internaŃionale.
14
integrarea economică interstatală
Uniunea Europeană s-a impus ca o entitate care în pofida unor
greutăŃi şi ezitări, pe termen lung, a progresat astfel încât în prezent
reprezintă o forŃă economică şi politică de prim rang. În asemenea condiŃii,
ca urmare a acestei uniuni integraŃioniste, au apărut modalităŃi şi
instrumente noi, specifice unui mediu de afaceri complex, pe de o parte la
nivelul Uniunii, iar pe de altă parte în raporturile dintre această entitate şi
Ńările terŃe. A apărut şi s-a diversificat un sistem foarte complicat de
reglementări şi bariere nevamale4.
diversificarea schimburilor în comerŃul internaŃional
Acest proces are loc datorită evoluŃiei întregii economii mondiale care
reprezintă „ansamblul economiilor naŃionale, a entităŃilor regionale, a
societăŃilor transnaŃionale şi a altor entităŃi ajunse la un stadiu de dezvoltare
şi de interdependenŃe datorate schimbului reciproc de activităŃi care, în
virtutea diviziunii muncii la nivel mondial, este implicată, în mod obiectiv,
majoritatea agenŃilor economici de pe glob5.
Observăm des apariŃia unor produse noi sau derivate ale celor
existente care contribuie la creşterea numărului de produse ce se importă şi
exportă pe piaŃa internaŃională de mărfuri, dar şi dispariŃia altor produse
depăşite sau care nu sunt preferate de consumatori. Structura mărfurilor în
comerŃul internaŃional este într-o permanentă schimbare, „progresul tehnico
– ştiinŃific, extrem de rapid din această perioadă, determinând accentuarea
fără precedent a uzurii morale, a produselor, cu alte cuvinte, scurtarea
duratei de folosinŃă a acestora şi deci, reînnoirea permanentă a producŃiei şi
implicit a structurii comerŃului internaŃional.
evoluŃia complexă a mediului de afaceri şi crearea
oportunităŃilor de dezvoltare a antreprenoriatului;
În acest context, „afacerile6 care vor triumfa în viitor vor fi acelea care
vor alege modelele complexe şi vor şti cum să gestioneze riscurile ce provin
din complexitatea şi adaptarea la schimbările mediului de afaceri”, succesul
afacerii rezultând din modul în care ele se adaptează schimbărilor de pe
piaŃă şi participă la modelarea pieŃelor.
Astfel, avem de-a face cu un fenomen paradoxal şi anume, pe de o
parte, tendinŃa de globalizare a afacerilor, iar pe de altă parte, dezvoltarea
unui număr mare de afaceri mici şi mijlocii. Fără să intrăm în analiza
4
Nicolae Sută, Sultana Sută-Selejan – ComerŃ internaŃional şi politici comerciale
contemporane, Ed. Eficient, 2000, Bucureşti, p. 35.
5
Dr. Ovidiu Puiu (coordonator) - Politici economice internaŃionale. InterdependenŃe,
regionalizare, globalizare – provocare pentru mileniul III, Ed. IndependenŃa Economică, 2000, p. 9.
6
Sayan Chatterjee, Failsafe strategies, Ed. Wharton School Publishing, 2004, p.153
15
raporturilor cauzale a acestei evoluŃii contradictorii, ne limităm la
sublinierea faptului că fenomenul ca atare, contribuie şi el la creşterea
complexităŃii mediului de afaceri devenind surse de creştere a exigenŃei
pentru obŃinerea unei performanŃe în domeniu.
ToŃi aceşti factori generali menŃionaŃi anterior şi bineînŃeles încă mulŃi
alŃii specifici, sunt influenŃaŃi la rândul lor de caracteristicile regiunilor
geografice, de resursele naturale, densitatea populaŃiei, pregătirea populaŃiei,
cultură şi toate celelalte componente ale vieŃii social – economice.
LecŃia 2.
MANAGEMENTUL AFACERILOR. ANTREPRENORUL ŞI ROLUL SĂU
ÎN CADRUL AFACERII. PARTENERI DE AFACERI
2.1. Managementul afacerilor economice
Managementul afacerilor economice este considerat o componentă a
conducerii ştiinŃifice, deoarece în economia de piaŃă, care este net
predominantă la scară mondială, toate deciziile economice se iau având
drept criteriu obŃinerea de profit pe baza unor performanŃe cât mai înalte.
Un management performant trebuie să îndeplinească o serie de cerinŃe7:
„Managementul prezentului şi, cu atât mai mult al viitorului, trebuie
situat în condiŃiile progresului ştiinŃific, dinamic şi, ca atare, vor fi
încurajate creativitatea, inovaŃia.
Managementul viabil situează întreprinderea într-un sistem de
raporturi sociale şi într-o strategie naŃională coerentă, dar
flexibilă şi, totodată, Ńine tot mai mult seama de dimensiunea
internaŃională a problematicii economice contemporane.
Managementul acŃionează, de regulă, într-un mediu concurenŃial, şi
ca atare performanŃa managerială se reflectă cu deosebire în
competitivitatea acestei acŃiuni”.
Managementul performant conferă afacerii un grad mai ridicat sau mai
scăzut de competitivitate, de eficienŃă. Acest fenomen devine tot mai
complex pe măsură ce oferta de mărfuri şi servicii depăşeşte cererea, iar
problemele cuceririi şi menŃinerii pieŃelor sunt tot mai dificile. Fără o
conducere ştiinŃifică, nici o organizaŃie nu îşi va atinge potenŃialul maxim şi
nu va supravieŃui în competiŃia cu celelalte firme.
7
Prof. univ. dr. Alexandru Puiu, Management.Analize şi studii comparative, EdiŃia a
treia, Ed. IndependenŃa Economică, 2007, p. 28-29
16
Managementul afacerilor economice, ca o componentă a
conducerii ştiinŃifice8 trebuie:
să definească în mod clar ce este organizaŃia într-un anumit moment
şi ce aspiră să fie;
să fie destul de limitată pentru areduce unele riscuri, dar destul de
amplă pentru a permite creşterea creativităŃii;
să distingă organizaŃia centrală faŃă de celelalte;
să conŃină termeni destul de clari pentru a fi înŃeleşi de organizaŃie;
să respecte principiile generale de conducere şi organizare;
să respecte cadrul legislativ normativ;
să realizeze un echilibru între aspectele generale macroeconomice
şi sociale şi cele specifice;
să precizeze riguros atribuŃiile, sarcinile şi responsabilităŃile
fiecărui membru al colectivităŃii;
să existe un sistem informaŃional perfecŃionat;
să realizeze şi să satisfacă un ansamblu motivaŃional care să
pună în valoare motivaŃiile economico – materiale, psihologice,
afective, şi cele sociale.
În lucrarea „Succesul în afaceri” Anastasios D. Karayiannis arată că:
„Restructurările economico-sociale care au avut loc în ultimii zece ani în
cea mai mare parte a lumii, au condus la apariŃia unor noi valori şi activităŃi”. 9
În condiŃiile în care afacerile devin tot mai complexe, supravieŃuirea
firmelor fiind tot mai problematică într-un mediu neprevăzut şi competitiv,
se consideră că realizarea unui management al afacerilor ca o
componentă a conducerii ştiinŃifice trebuie să constituie arta şi ştiinŃa de a
mobiliza inteligenŃa fiecărui membru al colectivului pentru a putea face faŃă
exigenŃelor mediului concurenŃial al pieŃei economice mondiale în care
noutăŃile tehnologice apar foarte des.
Managerul care are o gândire strategică trebuie să gândească în viitor,
să întrevadă perspectivele naŃionale şi internaŃionale şi să aplice cele mai noi
metode de conducere bazate pe inovaŃie şi creativitate.
În proiectarea şi derularea unei afaceri trebuie să existe o gândire strategică,
ce trebuie cunoscută nu doar de managerul general ci de către toŃi angajaŃii, de
către asociaŃi sau colaboratori, pentru a şti în ce direcŃie se îndreaptă afacerea.
În cadrul firmei gândirea strategică poate fi abordată în diferite
variante. Henry Mintzberg prezintă câteva tipuri de strategii10:
8
Toma Georgescu şi Gheorghe Caraiani, Management şi tehnici de comerŃ exterior, vol. I,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2000, p. 17
9
Anastasios D. Karayiannis, Succesul în afaceri, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, p. 9.
10
Henry Mintzberg, Le management, Les Politions d’Organisation, Paris, 1990.
17
- „strategia ca o schiŃă sau un proiect ce constă într-o manevră menită
să asigure depăşirea unui concurent sau oponent”;
- „strategia ca un model ce stabileşte o structură de acŃiuni consistente
în plan comportamental”;
- „strategia ca o percepŃie, prin care desemnează un curs prestabilit de
acŃiune, pentru a soluŃiona o situaŃie”.
Strategiile pot fi gândite, cu acurateŃe, ca o cheie a alegerilor pe care o
firmă le ia cu privire la unele probleme pe care compartimentele le vor
îndeplini şi modul cum le vor îndeplini într-o manieră unică şi distinctă.
Formularea strategiilor ajută firmele şi angajaŃii să cunoască ce
domenii sunt supuse atenŃiei, ce avantaje pot exista şi ce rezultate se
aşteaptă. „O strategie conduce la succes sau eşec în funcŃie de adaptarea
capacităŃilor firmei la varianta aleasă.11”
Figura nr. 1.1.
Gândirea strategică în derularea unei afaceri
Obiectivele şi
prioritatea lor
Evaluarea GÂNDIREA Găsirea soluŃiilor

puterii firmelor STRATEGICĂ de schimbare
Indiferent de tipul afacerii, gândirea strategică trebuie să aibă în vedere

şi procesul de planificare. Acesta trebuie să se coreleze cu cererea în logica
economiei de piaŃă, să conducă la eficientizarea producŃiei, la satisfacerea
consumatorilor, la obŃinerea de profit12. Gândirea strategică în derularea unei
afaceri trebuie să conŃină câteva repere principale, stabilirea obiectivelor şi a
succesiunii acestora, evaluarea puteri firmelor angrenate în derularea afacerii şi
găsirea unor soluŃii de schimbare în cazul apariŃiei unor obstacole.
2.2. Antreprenorul şi rolul său în cadrul afacerii
PiaŃa actuală se caracterizează printr-o competiŃie accentuată,
provocările lansate de aceasta solicitând soluŃii şi decizii inovatoare.
CompetiŃia internaŃională, taxele, profiturile, bogăŃia, inflaŃia, recesiunea,
11
Sayan Chatterjee, Op.cit., p.135
12
Ovidiu Nicolescu, LuminiŃa Nicolescu, Managementul modern al organizaŃiei, Ed.
Tribuna Economică, 2001.
18
locurile de muncă, şomajul, productivitatea, abundenŃa, insuficienŃa
resurselor, informatizarea, toate aceste aspecte au un impact decisiv asupra
opŃiunilor şi strategiilor de acŃiune în afaceri.
Dezvoltarea afacerilor solicită studii asupra dorinŃelor şi alegerilor pe
care le fac oamenii. Ori de câte ori veniturile sunt în creştere şi dorinŃa
pentru produse şi servicii mai bune creşte corespunzător. De câte ori nu am
afirmat „Dacă aş obŃine acel produs aş fi mulŃumit !” Dar de câte ori o
nevoie materială a fost satisfăcută, o alta i-a luat locul. Sistemul economic
nu poate produce niciodată suficient pentru a satisface complet nevoile
umane, de aceea cerinŃa pentru un sistem eficient de alocare a resurselor
insuficiente, în raport cu dorinŃele nelimitate de bunuri şi servicii, este
mereu în actualitate. În acest context, rolul antreprenoriatului este din ce în
ce mai important, el devenind un fenomen global. Se dezvoltă noi tipuri de
antreprenori: sociali, politici, de afaceri (ai pieŃei).
O privire mai realistă asupra pieŃelor economice permite
antreprenoriatului să se remarce ca una dintre principalele surse ale
transformării pieŃelor şi a creşterii şi dezvoltării economice. Impactul
schimbărilor economice, politice şi sociale determină necesitatea reevaluării
relaŃiilor dintre mediul de afaceri şi investiŃii, în sensul redimensionării
demersului întreprinderii în societate.
RelaŃiile antreprenoriale sunt privite în raport cu mediul extern
economic, tehnologic, socio-demografic, legislativ şi cultural, studierea
acestora fiind utilă deoarece evidenŃiază caracterul amplu al activităŃii
antreprenoriale şi implicarea acesteia în viaŃa comunităŃii.
Afacerea funcŃionează ca un sistem deschis, permanent influenŃat şi
modelat de factorii din mediul extern. Ca urmare a informaŃiilor primite şi
transmise, întreprinderea se autoreglează permanent pentru a se adapta
mediului său şi pentru a influenŃa sistemele externe cu care intră în contact.
Analiza macroeconomică pune în evidenŃă relaŃiile întreprinderii/afacerii cu
celelalte sisteme componente din mediul extern. RelaŃiile antreprenoriale au
la bază fluxurile reciproce de informaŃii şi responsabilităŃi ce se constituie
între antreprenori şi clienŃi, angajaŃi, acŃionari şi comunitatea locală.
Cum antreprenorii sunt asociaŃi cu inovaŃia, trecerea la noi metode de
producŃie şi bunuri într-o Ńară este legată de existenŃa lor, antreprenorii fiind
cei care transformă piaŃa. În ciuda rolului important al antreprenoriatului,
puŃine Ńări au elaborat programe de încurajare a acestuia, multe susŃinându-l
numai sub forma companiilor multinaŃionale şi mai puŃin sub forma unui
antreprenoriat intern, specific.
19
2.3. Parteneri de afaceri
Dezvoltarea afacerii presupune construirea unei culturi a
parteneriatului acesteia, lucrul în echipă, colaborarea reciproc avantajoasă,
fiind o necesitate atât pentru reuşita în domeniul afacerilor cât şi pentru
reuşita personală şi socială. Într-o economie de piaŃă diversificată selectarea
partenerilor de afaceri are o semnificaŃie deosebită. Astfel, ei trebuie să
dovedească faptul că au atât calităŃi native (inteligenŃă, memorie,
spontaneitate) cât şi o pregătire de specialitate (management, marketing,
tehnici bancare) necesare începerii şi derulării unei afaceri.
Pentru alegerea partenerului de afacere trebuie să se aibă în vedere o
serie de criterii, cum ar fi:
obiectul afacerii, ales în funcŃie de cerinŃele regionale, naŃionale sau
internaŃionale.
deontologia afacerii - într-o afacere, orice partener trebuie să nu
aibă în vedere numai realizarea propriilor interese ci să Ńină cont şi
de interesele celorlalŃi, să participe la armonizarea normelor de
morală pe plan profesional;
disponibilităŃile financiare;
riscurile în afaceri, în domeniul afacerilor economice, „ideea de
risc este asociată în practică, de regulă, cu aceea de pierdere, cu toate
că, dacă ne referim la relaŃiile economice internaŃionale se pot întâlni
atât riscuri, din care decurg pierderi pentru toŃi partenerii, cât şi
altele din care pierderile unora dintre parteneri îşi găsesc
corespondentul în câştiguri pentru alŃii”.13
PotenŃialul partener trebuie14:
să fie tratat cu respect şi încredere;
să fie atras de perspectivele oferite de propunerea de parteneriat;
să fie convins de seriozitatea întreprinzătorului, de viabilitatea
afacerii, de fezabilitatea ideii;
să poată vedea cu uşurinŃă beneficiile proprii, rezultat al
parteneriatului.
Într-o afacere, partenerii trebuie să dovedească, de asemenea, abilităŃi
de comunicare, numai astfel putându-se realiza cu adevărat un parteneriat.
Prin comunicare se realizează o serie de activităŃi cum ar fi: obŃinerea şi
transmiterea de informaŃii, elaborarea sau exprimarea unor propuneri
13
Alexandru Puiu, Management internaŃional – Tratat, vol. 1, Ed. IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2003, p. 344.
14
Lucian Violan, EducaŃia antreprenorială, Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃele EducaŃiei,
Bucureşti, 2000, p.123
20
convergente sau divergente pentru ca în final să se realizeze o unitate de
vedere care să conducă la finalizarea afacerii.
Ea conferă partenerilor de afaceri o contribuŃie participativă,
constituind astfel elementul de coeziune într-o afacere.
De regulă, cei ce se asociază pentru a începe o afacere caută fie să aibă
calităŃi asemănătoare cu viitorul partener de afacere, fie să găsească la
celălalt calităŃi pe care el le posedă într-o mai mică măsură, în aşa fel încât
fiecare să participe cu ceva la afacere.
Într-o afacere, regăsim mai multe tipuri de parteneri de afacere şi anume:
AsociaŃii, care trebuie să aibă o serie de calităŃi, dintre care
amintim, coeficientul ridicat de inteligenŃă, care le dă posibilitatea
partenerilor de afaceri să emită judecăŃi corecte într-un mediu
complex, adeseori chiar contradictoriu, să asimileze cu uşurinŃă
cunoştinŃe noi şi totodată să facă faŃă unor situaŃii dificile şi
neprevăzute.
Creditorii. Aceştia sunt reprezentaŃi de instituŃii specializate care
pot deveni, parteneri de afaceri.
Furnizorii. „Întreprinzătorul, trebuie să opteze pentru furnizorii
care satisfac două exigenŃe: preŃul şi calitatea produselor/serviciilor
oferite. ... Se recomandă ca fiecare firmă să aibă un furnizor
principal şi alŃi doi – trei furnizori de rezervă”.15
AlŃi colaboratori. Pe parcursul unei afaceri apar şi alŃi
colaboratori ocazionali, specialişti din diferite domenii: publicitate,
sociologie, design, marketing etc.
De modul cum se vor comporta aceşti colaboratori în afacerile
prezente va depinde atragerea lor şi în afaceri viitoare.
Se întâlnesc parteneriate la nivel familial dar şi parteneriate realizate
prin asocierea mai multor persoane cu experienŃă din aceeaşi Ńară sau din
Ńări diferite, scopul lor fiind asigurarea şi gestionarea resurselor, fiecare
dintre parteneri investind în afacere ştiinŃă, creativitate, talent. Datorită
acestei colaborări, ei se vor desăvârşi atât ca oameni cât şi ca profesionişti.
A. AlegeŃi varianta corectă:

1. Leibenstein susŃine că antreprenoriatul:
a) a apărut pentru a compensa o deficienŃă de piaŃă; b) este o continuare a
activităŃii manageriale; c) nu poate asigura dezvoltarea economiilor;
d) asigură creşterea economică dar nu şi transformarea pieŃei.
15
Maria Moldoveanu, Emilian M. Dobrescu, ŞtiinŃa afacerilor, Ed. Expert, Bucureşti,
1995, p. 30
21
2. FuncŃionarea firmelor se bazează pe folosirea unor pârghii economice ca:
a) cerere, ofertă, piaŃă; b) ştiinŃă, creativitate, talent; c) profit, credit,
dobândă, investiŃie etc.; d) management, marketing, tehnici bancare.
3. Nu pot fi amintiŃi, între factorii care au influenŃat dezvoltarea
afacerilor economice internaŃionale, următorii:
a) mutaŃiile structurale care au loc în relaŃiile economice internaŃionale şi
flexibilizarea până la instabilitate a elementelor economice şi financiare de
bază: monedă, preŃuri etc.; b) diversificarea schimburilor în comerŃul
internaŃional; c) integrarea economică interstatală şi seriozitatea
întreprinzătorului;
d) evoluŃia complexă a mediului de afaceri şi crearea oportunităŃilor de
dezvoltare a antreprenoriatului;
Răspunsuri corecte: 1-a, 2-c, 3-c
4. Henry Mintzberg prezintă câteva tipuri de strategii:
a) „strategia ca o schiŃă sau un proiect ce constă într-o manevră menită să
asigure depăşirea unui concurent sau oponent”; b) „strategia ca un model ce
stabileşte o structură de acŃiuni consistente în plan comportamental”;
c) „strategia ca o percepŃie, prin care desemnează un curs prestabilit de
acŃiune, pentru a soluŃiona o situaŃie”; d) “strategia ca un cadru legislativ
normativ şi emoŃional”;
5. Nu face parte dintre criteriile ce trebuie să fie avute în vedere
pentru alegerea partenerului de afacere:
a) motivaŃiile psihologice, afective şi sociale; b) deontologia afacerii;
c) disponibilităŃile financiare; d) riscurile în afaceri.
6. Într-o afacere, regăsim mai multe tipuri de parteneri de afacere şi anume:
a) investitorii, echipa managerială, concurenŃii; b) asociaŃii, creditorii,
furnizorii; c) piaŃa, profesioniştii în domeniul, tehnologia; d) progresul
tehnico-ştiinŃific, furnizorii, nonconsumatorii.
7. Sectorul IMM într-o economie generează efecte pozitive, care se
concretizează în:
a) crearea unui număr mare de locuri de muncă; b) reducerea preŃurilor la
bunurile de consum ca urmare a creşterii productivităŃii; c) scăderea
numărului competitorilor pe pieŃe; d) sporirea gradului de mecanizare şi
automatizare a proceselor economice.
22
B. „Adevărat” sau „Fals”
Adevărat Fals
1.Un management performant trebuie să îndeplinească o serie
de cerinŃe:
- Managementul prezentului şi, cu atât mai mult al viitorului, trebuie X
situat în condiŃiile progresului ştiinŃific, dinamic şi, ca atare, vor fi
încurajate creativitatea, inovaŃia.
- Managementul viabil situează întreprinderea într-un sistem de X
raporturi sociale şi într-o strategie naŃională coerentă, dar flexibilă
şi, totodată, Ńine tot mai mult seama de dimensiunea internaŃională a
problematicii economice contemporane.
-Managementul acŃionează, de regulă, într-un mediu concurenŃial, şi ca X
atare performanŃa managerială se reflectă cu deosebire în
competitivitatea acestei acŃiuni”.
- Managementul performant conferă afacerii un grad mai ridicat sau X
mai scăzut de competitivitate, de eficienŃă.
2. Managementul afacerilor economice, ca o componentă a
conducerii ştiinŃifice trebuie:
- să definească în mod clar ce este organizaŃia într-un anumit
moment şi ce aspiră să fie;
- să realizeze un echilibru între aspectele generale macroeconomice
şi sociale şi cele specifice;
- să realizeze şi să satisfacă un ansamblu motivaŃional care să pună
în valoare motivaŃiile economico – materiale, psihologice, afective,
şi cele sociale.
- să nu existe un sistem informaŃional perfecŃionat
3. PotenŃialul partener trebuie:
- să fie tratat cu respect şi încredere;
- să fie atras de perspectivele oferite de propunerea de parteneriat;
- să fie convins de seriozitatea întreprinzătorului, de viabilitatea
afacerii, de fezabilitatea ideii;
- să nu poată vedea cu uşurinŃă beneficiile proprii, rezultat al
parteneriatului.
C. Teme de reflecŃie:
1. IdentificaŃi minim cinci caracteristici ale mediului de afaceri românesc.
2. SpecificaŃi principalele trăsături ale partenerilor dumneavoastră de afaceri.
D. ComentaŃi următoarele aprecieri:
1. Formularea strategiilor ajută firmele şi angajaŃii să cunoască ce
domenii sunt supuse atenŃiei, ce avantaje pot exista şi ce rezultate se
aşteaptă. „O strategie conduce la succes sau eşec în funcŃie de adaptarea
capacităŃilor firmei la varianta aleasă.
23
2. Într-o relaŃie de afaceri îndelungată şi de succes părŃile îşi fac
favoruri reciproce, obligaŃiile existente depăşind interesele economice..
3. Se întâlnesc parteneriate la nivel familial dar şi parteneriate realizate
prin asocierea mai multor persoane cu experienŃă din aceeaşi Ńară sau din
Ńări diferite, scopul lor fiind asigurarea şi gestionarea resurselor, fiecare
dintre parteneri investind în afacere ştiinŃă, creativitate, talent. Datorită
acestei colaborări, ei se vor desăvârşi atât ca oameni cât şi ca profesionişti.
4. Demonstrarea respectului faŃă de partener prin limbaj, mod de
comportare, etichetă, Ńinută etc. este obligatorie într-o relaŃie eficientă de
afaceri, unde sunt foarte importante încrederea reciprocă, loialitatea şi
angajamentul pe termen lung.
E. CompletaŃi următoarele fraze:
1. DicŃionarul explicativ al limbii române defineşte termenul de
afacere ca fiind...............
2. Partenerii de afaceri trebuie să dovedească faptul că au atât calităŃi
native ...............................................cât şi o pregătire de specialitate
.......................................................necesare începerii şi derulării unei afaceri.
3. Gândirea strategică în derularea unei afaceri trebuie să conŃină
câteva repere principale...................................................
Bibliografie:
Ciochină Iuliana, Gherman Liliana, Dugan Silvia, Pănoiu Laura,
Iordache Emilia - Managementul proiectării şi derularea afacerilor, Ed.
IndependenŃa Economică, 2009
Puiu Alexandru - Management internaŃional, Tratat, vol. I-II, Ed.
Popescu Dan - Managementul afacerilor, Ed. Economică, 2001
Sasu Constantin - IniŃierea şi dezvoltarea afacerilor, Ed. Polirom, 2001
Stoian Ion, Dragne Emilia, Stoian Mihai - ComerŃ internaŃional.
Tehnici şi proceduri, vol. I, II, Ed. Caraiman, 1997
24
MODULUL B
DERULAREA AFACERILOR ECONOMICE INTERNAłIONALE
Introducere
Una dintre etapele cele mai importante pentru reuşita în afacerile

economice interne şi internaŃionale este derularea.
Derularea antrenează participarea întreprinderii furnizoare sau
beneficiare de mărfuri precum şi a altor unităŃi cum ar fi: firme specializate în
efectuarea expedierilor şi a asigurărilor, instituŃii bancare, unităŃi vamale,
organizaŃii specializate în controlul şi recepŃia mărfii, comisii de arbitraj etc.
Desfăşurarea operaŃiunilor de derulare în contractele externe depinde în
mare măsură de obiectivele stabilite de către părŃile implicate în contract.
Întocmirea unui dosar al derulării este necesară pentru că el reprezintă un
instrument de lucru pe tot parcursul derulării contractului.
În afacerile internaŃionale derularea operaŃiunilor se referă atât la
contractele de export cât şi la cele de import.
Declanşarea procesului de derulare presupune pregătirea mărfii în
vederea expedierii, adică fabricarea sau procurarea bunului, ambalarea şi
marcarea, operaŃiuni ce preced livrarea efectivă şi facturarea.
Obiective
înŃelegerea conceptului de derulare;
identificarea obiectivelor vânzătorului şi cumpărătorului în
procesul de derulare;
stabilirea principalelor etape în derularea operaŃiunilor de import-export;
întocmirea unui dosar de derulare.
Fond de timp:
4 ore studiu individual şi 4 ore activitate de seminar
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile sunt grupate conform programei analitice şi se
recomandă urmărirea şi respectarea acesteia. Fiecare temă nouă este expusă
în conexiune cu precedentele cunoştinŃe.
25
Cuvinte cheie:
derulare, import-export, producător-exportator, import direct şi indirect,
export direct şi indirect, clasarea cronologică, clasare alfabetică, aspectul
cantitativ, aspectul calitativ, aspectul temporal, aspectul locului.

Se recomandă abordarea prioritară a subiectelor grele, gruparea
subiectelor în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea problemelor
teoretice, rezolvarea aplicaŃiilor şi studiilor de caz. Pentru însuşirea
corespunzătoarea a cunoştinŃelor se vor lua pauze mai mari la trecerea de la
o grupă de subiecte la alta.
Suportul de curs reprezintă numai un ghid pentru sistematizarea
materialului, însuşirea aspectelor teoretice presupunând studiul individual al
prezentului material şi a bibliografiei indicate pe parcurs,. Totodată, se face
apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de studiu la
alte discipline. În cazul în care aceştia nu îşi amintesc anumite aspecte este
necesară recitirea suportului de curs de la disciplina în cauză.
26
LecŃia 3.
CONCEPTUL DE DERULARE, OBIECTIVELE,
DOSARUL DE DERULARE A AFACERII ECONOMICE
3.1. Conceptul de derulare

În derularea afacerilor economice există, în principiu, câteva etape de
bază cum sunt: promovarea, cercetarea pieŃei, contactarea partenerilor,
negocierea, contractarea, lansarea în producŃie, ambalarea, expedierea,
vămuirea, încasarea contravalorii mărfii, derularea operaŃiunilor de export –
import, urmărirea comportării postvânzare a produselor şi serviciilor.
Evident că aceste etape diferă, în conŃinut, în funcŃie de factori ca: obiectul
afacerii, raportul cerere-ofertă şi poziŃia agentului economic pe piaŃă, tipul
tehnicii de afaceri (exporturi, importuri tradiŃionale, lohn, reexport, leasing,
licitaŃie etc.), anvergura afacerii (volum, durabilitate în timp etc.), legislaŃiile din
Ńările partenere de afaceri precum şi la politicile comerciale ale acestor Ńări.
Una dintre etapele cele mai importante pentru reuşita în afacerile
economice interne şi internaŃionale este derularea.
În practica afacerilor economice se foloseşte şi conceptul de „executare” a
contractelor, dându-se adeseori sensul de derulare dar, după părerea noastră,
acesta are un conŃinut relativ diferit de cel de derulare. Astfel, în timp ce
conceptul de executare a contractelor sugerează sensul juridic al îndeplinirii de
către părŃi a obligaŃiilor contractuale asumate, cel de derulare are un conŃinut
mai larg, implicând în plus faŃă de cele anterior arătate, o serie de activităŃi
fizice şi economice, menite să ducă la transferarea în natură a mărfurilor de la
vânzător la cumpărător şi încasarea contravalorii acestora16.
Derularea antrenează participarea întreprinderii furnizoare sau
beneficiare de mărfuri precum şi a altor unităŃi cum ar fi: firme specializate în
efectuarea expedierilor şi a asigurărilor, instituŃii bancare, unităŃi vamale,
organizaŃii specializate în controlul şi recepŃia mărfii, comisii de arbitraj etc.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, se îndeplinesc
formalităŃile necesare pentru realizarea prevederilor acestui contract,
trecându-se în etapa următoare contractării, adică derularea.
În contractele de vânzare–cumpărare internaŃionale, care au ca obiect
mărfurile ce urmează a se produce după încheierea lor, executarea
obligaŃiilor contractuale revine în mare măsură vânzătorului (exportatorului).
De regulă, cumpărătorul (importatorul), după ce şi-a îndeplinit obligaŃiile
16
Prof. univ. dr. Alexandru Puiu, Management internaŃional, Tratat, Ed. IndependenŃa
Economică, Brăila, 1999, p. 327.
27
referitoare la plată, îşi rezumă activitatea la a urmări primirea la termen şi în
condiŃiile stabilite în contract, a mărfurilor cumpărate.
În cazul unui producător exportator apare şi preocuparea pentru
finanŃarea producŃiei de export pe toată perioada ciclului de fabricaŃie.
Dintre activităŃile pe care trebuie să le desfăşoare producătorul
exportator amintim:
proiectarea produsului;
aprovizionarea cu materii prime;
asigurarea cu tehnologii şi echipamente;
asigurarea unei forŃe calificate de muncă care să execute produsele
în termenul stabilit şi la calitatea solicitată de importator;
asigurarea unui control al calităŃii conform contractului;
asigurarea transportului, dacă în contract este trecută o clauză
(INCOTERMS) din care reiese că această obligaŃie îi revine
vânzătorului;
asigurarea mărfii doar în cazul în care livrarea se face conform
unei clauze INCOTERMS în care este prevăzută această
dispoziŃie pentru vânzător.
Mai pot fi desfăşurate şi alte activităŃi care, de regulă, îi revin
vânzătorului cum ar fi şi cele referitoare la: garanŃii, asistenŃă tehnică,
service etc.
Toate acestea presupun încheierea altor contracte interne cu furnizorii
de materii prime, firme de transport, de asigurare etc., pentru care
vânzătorul trebuie să efectueze plăŃi care preced încasarea contravalorii
mărfii exportate. Totodată, ele trebuie luate în calcul şi de producătorul –
vânzător, recuperate prin preŃul contractat (inclusiv dobânzile la credite,
inflaŃia, fluctuaŃia cursurilor valutare, impozite şi taxe).
Vânzătorul este obligat să execute întocmai contractul de vânzare-
cumpărare, valabil încheiat, care constă practic în livrarea mărfurilor, transferul
proprietăŃii şi al riscurilor. Intervalul de executare a contractului diferă în
funcŃie de natura mărfurilor şi complexitatea activităŃilor auxiliare.
3.2. Obiectivele derulării în contractele externe

Desfăşurarea operaŃiunilor de derulare în contractele externe depinde
în mare măsură de obiectivele stabilite de către părŃile implicate în contract.
Aceste obiective, de fapt, sunt prevăzute încă din etapele anterioare
derulării. Astfel, acŃiunile precontractuale şi cele contractuale vor influenŃa
categoric activităŃile specifice derulării. De aceea, obiectivele principale ale
derulării contractelor sunt în strânsă legătură cu modul în care partenerii
contractului îşi respectă drepturile şi obligaŃiile contractuale.
28
În acest sens, vom avea în vedere, mai întâi, obiectivele a căror îndeplinire
depinde de vânzător (exportatorul), dintre care enumerăm următoarele:
realizarea livrării la data stabilită;
efectuarea livrării conform condiŃiilor de livrare stabilite în contract;
executarea transferului proprietăŃii asupra mărfurilor conform
contractului;
remiterea documentelor;
încasarea preŃului din contract;
solicitarea aplicării unor sancŃiuni sau chiar a rezilierii
contractului.
Dintre obiectivele pe care şi le propune cumpărătorul (importatorul)
se pot evidenŃia câteva, cum ar fi:
efectuarea plăŃii preŃului din contract;
preluarea mărfii conform condiŃiilor de livrare;
aplicarea eventualelor sancŃiuni datorită nerespectării clauzelor
contractuale;
solicitarea rezilierii contractului.
În afara obiectivelor care vizează în mod special vânzătorul sau
cumpărătorul mai sunt şi alte obiective care se pot realiza numai cu
implicarea şi altor părŃi (instituŃii) ca de exemplu:
executarea operaŃiunilor bancare (instituŃiile bancare);
încheierea contractelor de transport (firme de transport);
încheierea contractelor de asigurare (societăŃi de asigurare);
expedierea mărfii (staŃii C.F.R., porturi, aeroporturi);
achitarea unor taxe şi impozite (AdministraŃia financiară, Camera
de ComerŃ, Vama), etc.
3.3. Dosarul de derulare a afacerii economice

Întocmirea dosarului de derulare a unui contract se Ńine cont de obiectul
contractului şi de aspectele specifice care apar după încheierea contractului.
Astfel, trebuie revizuită corespondenŃa anterioară şi ordonarea
documentelor, în sensul că se reŃin numai cele necesare etapei de derulare
(celelalte se arhivează) şi se clasează după metode specifice: clasarea
cronologică, dacă interesează data primirii sau trimiterii unor documente
sau clasare alfabetică, dacă dorim să avem o evidenŃă clară după denumirea
firmelor cu care s-a colaborat sau a numelor specialiştilor implicaŃi în
derularea contractului.
Trebuie menŃionat faptul că dosarul de derulare este format numai
din documente oficiale care fac referire la contractul pentru care se
elaborează acel dosar şi că orice alte forme de corespondenŃe sau înŃelegeri
29
care nu se referă anume la acel contract nu sunt valabile în realizarea
dosarului pentru contractul respectiv.
Dintre documentele care vor fi incluse în dosar fac parte:
Oferta, de regulă oferta fermă, irevocabilă, care conŃine
propunerea în legătură cu încheierea fermă a contractului şi
cuprinde toate clauzele conform cărora, ofertantul doreşte
respectarea contractului;
Comanda – care este un act emis de importator în baza unei oferte;
Confirmarea de comandă din partea exportatorului;
LicenŃa de export;
Contractul extern;
Alte documente care apar pe parcursul derulării.
Întocmirea unui asemenea dosar este necesară pentru că el reprezintă
un instrument de lucru pe tot parcursul derulării contractului.
30
LecŃia 4.
DERULAREA OPERAłIUNILOR DE EXPORT ŞI IMPORT
4.1. Etapele derulării operaŃiunilor de export şi import

Derularea tranzacŃiilor comerciale internaŃionale constă în ansamblul
activităŃilor desfăşurate de exportatori, importatori şi terŃe persoane
(intermediari, bănci, firme de transport, societăŃi de asigurare, unităŃi vamale)
după intrarea în vigoare a contractelor externe privind producerea, ambalarea,
vămuirea, transportul şi asigurarea mărfii până la destinaŃie, ca şi privind plata
preŃului extern în condiŃiile stabilite în contract.
În afacerile internaŃionale derularea operaŃiunilor se referă atât la
contractele de export cât şi la cele de import.
Derularea în exportul şi importul direct
Contractele de export şi cele de import, pot fi directe sau indirecte.
Derularea în cazul exporturilor directe efectuate de producătorii
mărfii presupune următoarele etape:
I. Activitatea până la livrare:
1. Realizarea mărfii, incluzând aprovizionarea, pregătirea şi
intrarea în fabricaŃie, crearea condiŃiilor tehnice şi de calitate
pentru desfăşurarea procesului de producŃie.
2. Întocmirea documentaŃiei tehnice, incluzând elaborarea
normelor şi a instrucŃiunilor de manipulare, depozitare,
exploatare şi întreŃinere, ca şi întocmirea certificatelor de
calitate şi garanŃie.
3. Controlul de calitate, începând de la recepŃia materialelor şi
terminând cu controlul final, unde rolul principal îl are
omologarea mărfii conform clauzelor contractuale.
II. ObligaŃiile de livrare şi transfer a dreptului de proprietate
asupra mărfii, care presupun:
ObligaŃia de livrare a mărfii care trebuie privită sub mai multe
aspecte:
- aspectul cantitativ, vânzătorul urmând să livreze întreaga
cantitate de mărfuri care face obiectul contractului;
- aspectul calitativ, în sensul că marfa livrată trebuie să
corespundă condiŃiilor de calitate stipulate în contract;
- aspectul temporal, livrarea urmând a fi efectuată la termenul
prevăzut în contract;
- aspectul locului are în vedere ca livrarea să se facă în punctul
geografic stabilit prin condiŃia de livrare.
31
Elementele menŃionate trebuie să fie executate în cumul deoarece este
suficient ca unul dintre aspectele de mai sus să nu fie îndeplinit pentru a se
considera că obligaŃia de livrare a mărfii nu a fost realizată, fapt ce dă
dreptul cumpărătorului să ceară vânzătorului repararea prejudiciului
provocat prin aceasta.
Transferul dreptului de proprietate către cumpărător,
corespunzător căruia trebuie să se precizeze în contract când şi în
ce condiŃii va avea loc transferul proprietăŃii asupra mărfii, de la
vânzător la cumpărător. Această necesitate este cu atât mai
pregnantă cu cât uzanŃele comerciale internaŃionale nu
reglementează această problemă, considerându-se, în principiu,
că dreptul de proprietate se naşte odată cu semnarea contractului.
Din păcate însă, nu toate contractele comerciale abordează acest
aspect, în multe cazuri considerându-se ca de la sine înŃeles faptul că
proprietatea se transferă de la vânzător la cumpărător doar în momentul
efectuării plăŃii. Deşi acest concept este corect din punct de vedere juridic,
precizarea în contracte a unei clauze de genul „marfa neplătită constituie
proprietatea vânzătorului”, poate fi benefică pentru vânzător în cazul
apariŃiei unor litigii între părŃi.
Momentul transferului dreptului de proprietate este data efectuării
plăŃii mărfii, cu menŃiunea că în contract este benefic pentru vânzător să se
includă o clauză, de genul: „marfa neplătită rămâne în proprietatea
vânzătorului”, care îi va folosi vânzătorului dacă apar litigii cu cumpărătorul.
Încasarea contravalorii mărfii - presupune întocmirea corectă a
documentaŃiei pe baza căreia se încasează contravaloarea mărfii
livrate, îndeplinirea la timp a tuturor obligaŃiilor ce revin
vânzătorului conform condiŃiilor de plată din contract.
III. OperaŃii post–livrare – asistenŃă tehnică, service, punere în
funcŃiune, garanŃie, rezolvarea reclamaŃiilor, litigiilor şi urmărirea
comportamentului mărfii livrate.
Importul direct efectuat de beneficiarul mărfii presupune următoarele etape:
I. ObligaŃia de a plăti contravaloarea mărfii livrate, cu următoarele aspecte:
• aspectul cantitativ, cumpărătorul fiind obligat să transfere
vânzătorului întreaga sumă ce reprezintă contravaloarea mărfii livrate;
• aspectul calitativ, plata urmând a se efectua în moneda
stipulată în contract;
• aspectul temporal, cumpărătorul trebuind să facă plata într-un
termen determinat şi în mod implicit, prin modalitatea de plată
convenită (de exemplu: imediat după depunerea în bună regulă a
documentelor de plată de către vânzător la banca plătitoare, în
32
cazul plăŃii prin acreditiv, sau la un anumit termen de la primirea
documentelor de către cumpărător, în cazul plăŃii prin incasso
documentar etc.);
• aspectul locului - obligaŃia considerându-se îndeplinită numai
dacă plata se va efectua în locul convenit prin contract (de
obicei banca prin care are loc efectiv plata).
ObligaŃia de a plăti a cumpărătorului poate fi considerată îndeplinită
numai în condiŃiile respectării tuturor aspectelor menŃionate mai sus.
II. ObligaŃia de preluare a mărfii, care uneori, o poate precede pe cea
privind plata. Această obligaŃie diferă în funcŃie de condiŃia de livrare (uzanŃa
INCOTERMS) convenită prin contract. Astfel, spre exemplu, în cazul condiŃiei
EXW (Ex Works) - franco uzină/depozit - obligaŃia preluării mărfii este evidentă,
cumpărătorul trebuind să trimită mijlocul de transport la fabrica producătoare
(depozit) pentru a încărca marfa pe când, de pildă, în cazul condiŃiei de livrare CPT
(Carriage Paid To) - transport plătit până la locul de destinaŃie convenit-obligaŃia
preluării mărfii este mai puŃin evidentă, cumpărătorul trebuind să descarce marfa şi
să o preia (depoziteze) doar în momentul sosirii mijlocului de transport angajat de
vânzător. De asemenea, obligaŃia preluării mărfii nu numai că poate precede obligaŃia
de plată, dar o şi poate condiŃiona, în sensul că numai în cazul îndeplinirii obligaŃiei
contractuale de preluare a mărfii apare pentru cumpărător şi sarcina de a o plăti. În
majoritatea cazurilor însă, plata mărfii ajunge la scadenŃă şi se efectuează înainte ca
marfa să fi ajuns la destinaŃie, cumpărătorul condiŃionând efectuarea plăŃii numai de
prezentarea de către vânzător a unor documente care să ateste livrarea efectivă în
termenul convenit (de exemplu: documentul de transport), în cantitatea şi sortimentul
contractat (specificaŃia mărfii livrate), în conformitate cu parametrii tehnico-calitativi
stabiliŃi prin contract (certificat de calitate, buletin de analiză, certificat fito-sanitar
etc.), la preŃul convenit (factura pentru marfa livrată) şi asigurată (poliŃa de asigurare),
ceea ce îi va da siguranŃa că marfa plătită, dar pe care urmează să o primească,
corespunde condiŃiilor contractuale.
III. OperaŃiuni post-livrare, care presupun recepŃia mărfii, montajul,
probele, punerea în funcŃiune, rezolvarea eventualelor reclamaŃii şi penalizări,
rezolvarea litigiilor, inclusiv pe calea arbitrajului, ca şi activitatea post-contractuală,
care include procurarea pieselor de schimb şi asigurarea service-ului.
Derularea în exportul şi importul indirect
ComerŃul exterior indirect se referă la faptul că între producătorul şi
consumatorul final există un număr mai mare sau mai mic de verigi intermediare
care preiau în totalitate sau în cea mai mare parte riscul.
ComerŃul exterior indirect prezintă o serie de avantaje cum sunt:
DespărŃind funcŃia comercială de cea de producŃie, oferă premisele
unui înalt profesionalism în ceea ce priveşte managementul şi
marketingul afacerilor economice internaŃionale;
33
Această modalitate de organizare cuprinde unităŃi care stabilesc
contacte numeroase şi cu o frecvenŃă ridicată pe pieŃele externe,
contacte care permit o mai bună cunoaştere a specificului diferitelor
pieŃe, a modalităŃii de promovare, negociere, contractare, deci a
tehnicii afacerilor economice internaŃionale;
Dispensează managerii cu activitate de producŃie de răspunderea
comercială, de găsirea pieŃelor de desfacere, aceştia putând să se preocupe
de problemele producŃiei, ale modernizării tehnice şi tehnologice.
Exportul indirect, se efectuează printr-un intermediar: distribuitor,
întreprindere de comerŃ exterior, consignatar, agent, reprezentant, iar în
derularea sa se disting următoarele etape:
Încheierea, în prealabil, a contractului cu producătorul intern,
stabilindu-se drepturile şi obligaŃiile reciproce privind operaŃiunea de export.
Aceste contracte pot fi încheiate o singură dată pentru toate exporturile efectuate
în decursul unei perioade, de regulă un an, sau pentru fiecare operaŃiune, separat,
înainte de perfectarea contractelor externe.
ObligaŃia de livrare a mărfii şi de încasare a contravalorii acesteia,
similară cu aceea a producătorului, în cazul exporturilor directe.
ObligaŃia de transfer, către producător, a contravalorii mărfii,
mai puŃin comisionul.
În cazul importului indirect, efectuat printr-un intermediar:
comisionar, agent sau reprezentant, distingem următoarele etape:
Încheierea, în prealabil, a contractului cu beneficiarul intern, prin
care se stabilesc drepturile şi obligaŃiile reciproce privind operaŃiunea de
import. Aceste contracte pot fi încheiate o singură dată pentru toate
importurile efectuate în decursul unui an sau pentru fiecare operaŃiune
separat. Ele se încheie înainte de perfectarea contractelor externe;
ObligaŃia de a plăti contravaloarea mărfii livrate, direct sau
împreună cu beneficiarul mărfii, la fel ca în cazul importurilor directe;
Încasarea comisionului de la beneficiar. Dintre operaŃiunile
menŃionate mai sus, ne vom opri asupra a două mari obiective: livrarea
mărfii şi încasarea contravalorii acesteia, corelate cu activităŃi specifice
derulării unui contract extern. O afacere de export-import poate fi prezentată
şi printr-o variantă a „analizei drumului critic”17, metodă ce identifică, în
mod grafic, etapele şi elementele critice ale procesului de import- export,
evidenŃiind ordinea lor relativă şi interdependenŃa dintre ele.
17
Prof. univ. dr. Alexandru Puiu, Management în afacerile economice internaŃionale,
AsociaŃia Academică IndependenŃa Economică, 1992, p. 345.
34
Figura nr. 4.1.
Drumul critic într-o afacere de export-import
Procese interne Procese externe
Unitate exportatoare Alte unităŃi PiaŃa externă
1 Decizia de a exporta
2 Stimularea cererii Stimuli
2.1. Program de promovare unitatea importatoare 3
2.2. Executarea lui
5 Cererea de ofertă Răspuns 4
6 Pregătirea ofertei
5.1. Produs Furnizor
5.2. Transport Cărăuş
5.3. FinanŃare şi credit Bancă
5.4. Control guvernamental M.I.C.
5.5. DispoziŃii curente consulat străin
5.6. Mod de finanŃare
5.7. ModalităŃi de transport
5.8. AchiziŃionare
7 Determinarea condiŃiilor
7.1. PreŃ
7.2. ModalităŃi de plată
7.3. CondiŃii de livrare
7.4. CondiŃii speciale
8 Oferta Primirea ofertei 9
Evaluarea condiŃiilor 10
11 Consens Negociere 11
12 Contract Contract 12
12.1. ConŃinut
12.2. Forma Bancă Credit şi
12.3. Traducere finanŃare 14
12.4. Validare
13 Confirmări Program de
13.1. CondiŃii de plată Bancă comercializare 19
13.2. Consultări la cerere M.I.C. 19.1. Desfacere
13.3. Transport Cărăuş 19.2. Publicitate
13.4. AchiziŃie Furnizor 19.3. Vânzări anticipate
13.5. Contract intern
13.6. Contract de transport
13.7. AutorizaŃii
13.8. FinanŃare
15 Pregătirea livrării
15.1. InstrucŃiuni de expediere Furnizor
15.2. DispoziŃia T.V. Cărăuş
15.3. Certificat de calitate O.M.C.
15.4. PoliŃa de asigurare Întreprinderea de asigurare
15.5. Factura consulară Consulat
16 Livrarea mărfii Cărăuş (localitatea de expediŃie)
17 Conosament/
recipisă de depozitare Avizare
18 Remitere documente B.C.R. Bancă străină Respectarea condiŃiilor 20
Documente
Avizarea sosirii
Cărăuş (localitate de destinaŃie) Conosamentul negociabil 21
Eliberare marfă
Broker vamal Vămuire 22
Vamă Posesiunea mărfii 23
24 Scrisoare finală Scrisoare finală 24
DispoziŃii 25
Diagrama din Tabloul nr. 1 poate fi considerată tridimensională (cu

toate că nu reprezintă un graf trigonometric), fiind compusă din: axa
exportator-importator, care corelează elementele de importanŃă majoră; axa
timpului, ce reflectă ordinea secvenŃială pornind de la decizia iniŃială de a
exporta până la punctul în care produsele exportate intră în sistemul de
distribuŃie al Ńării de destinaŃie; prelungirile laterale de la axele principale
la instituŃiile de finanŃare sau prestatoare de servicii.
4.2. Derularea afacerilor prin Internet
O dezvoltare fără precedent a tehnologiilor informaŃionale, în ultimele
două decenii a creat o adevărată revoluŃie în comerŃul direct.
Bill Nuti, preşedintele Cisco Systems pentru Europa afirma
“ActivităŃile economice tradiŃionale adoptă modele de afaceri bazate pe
Internet cu o viteză uimitoare”.
35
ComerŃul electronic “include tranzacŃiile prin Internet, anumite forme
de comerŃ electronic în reŃea, reŃele de puncte de vânzare, unele tipuri de
tranzacŃii realizate între calculatoare, unele forme de transfer electronic de
fonduri şi vânzarea de hardware, software şi servicii în domeniul tehnologiei
informaŃiei, lucruri menite să ajute companiile în dezvoltarea, întreŃinerea şi
administrarea comerŃului electronic”18.
Schimbare fundamentală în modul de derulare a afacerilor, Internetul a
fost adoptat inclusiv în sectorul producŃiei. Se consideră că pentru a pune
bazele unei economii Internet statele trebuie să se concentreze asupra
următorilor factori cheie19:
cunoaşterea şi instruirea;
economia de piaŃă – competiŃia liberă;
crearea cadrului legislativ şi de reglementare;
infrastructura de telecomunicaŃii;
procurarea echipamentelor de acces;
sisteme de plată corespunzătoare (carduri de debit, portmonee
electronice etc.).
ComerŃul electronic contribuie la dezvoltarea comerŃului mondial, el
fiind global, prin natura sa. El oferă posibilitatea de a lărgi piaŃa de
desfacere, de a spori numărul clienŃilor prin eliminarea barierelor geografice
dintre aceştia şi comercianŃi. De aceea, participanŃii la schimburile
internaŃionale trebuie să-şi reconsidere strategiile de afaceri, să-şi adapteze
capacităŃile şi ofertele la cerinŃele comerŃului electronic.
ComerŃul electronic este încă la început şi de aceea clienŃii manifestă
uneori temeri în ceea ce priveşte confidenŃialitatea datelor personale,
nesiguranŃă în utilizarea mijloacelor electronice de plată etc. Posibilitatea de a
oferi cumpărătorului dintr-o altă Ńară acces la produse şi servicii din altă Ńară, de
a comanda şi plăti prin Internet poate revoluŃiona însă comerŃul internaŃional.
Neîncrederea şi siguranŃa în acest tip de comerŃ au fost diminuate odată cu
elaborarea “standardelor privind siguranŃa tranzacŃiilor electronice”20.
Dintre afacerile pe Internet amintim: licitaŃia electronică (e-auction);
magazinul universal electronic (e-mall); prestări de servicii electronice ( e-
service providing); publicitate; magazinul electronic (e-shop); achiziŃia
publică electronică (e-procurement).
ComerŃul prin Internet include, totodată, şi tranzacŃiile de bursă şi de obligaŃiuni.
Ca modalităŃi de plată în derularea afacerilor prin Internet pot fi folosite:
cărŃile de credit şi de debit, cecuri electronice, portmonee electronice.
18
Edward G. Hinkelman, PlăŃi internaŃionale, Ed. Teora, 2000, p. 147
19
www.cisco.com/gartner
20
Edward G. Hinkelman, op. cit., p. 147
36
Avantajele comerŃului electronic sunt atât de partea comerciantului
(noi canale de distribuŃie care permit atragerea de noi clienŃi, vânzări mai
mari către clienŃii existenŃi, cheltuieli reduse cu inventarierea şi operarea)
cât şi a clientului (uşurinŃă în obŃinerea informaŃiilor, opŃiuni multiple etc.).
Succesul în derularea unei afaceri prin Internet Ńine de modul de
iniŃiere a afacerii, de alegerea numelui – cheia de acces către afacere,
design-ul paginii de Internet sau modul de asigurare a protecŃiei
informaŃiilor. Derularea afacerii prin Internet permite iniŃierea de strategii de
marketing şi vânzări, promovarea şi furnizarea de servicii post-vânzare.
Afacerea prin Internet solicită găsirea unor soluŃii cât mai economice de
marketing, dezvoltarea continuă şi o flexibilitate ridicată prin adaptarea
afacerii la cerinŃele clienŃilor.
1. Pregăteşte şi lansează oferta ca document precontractual de
comerŃ exterior:
a) exportatorul; b) importatorul; c) cărăuşul; d) o terŃă persoană..
2. Una dintre condiŃiile ca o marfă să poată face obiectul unui
contract de comerŃ exterior este:
a) exportul/importul acesteia nu trebuie sa fie interzise de nici una dintre
legislaŃiile naŃionale ale părŃilor care sunt pe cale să semneze contractul;
b) una dintre părŃi să accepte marfa; c) nu există nici o condiŃie; d) să se
întâlnească cele două părŃi.
3. Cine pregăteşte şi lansează cererea de ofertă ca document
precontractual de comerŃ exterior?
a) importatorul; b) exportatorul; c) cărăuşul; d) altă persoană..
Răspunsuri corecte: 1-a, 2-a, 3-a
4. Una dintre funcŃiile îndeplinite de o ofertă cu caracter general este:
a) propunere orientativă de vânzare; b) contract de vânzare cumpărare; c)
act statistico-financiar; d) factură proformă.
5. Face parte dintre documentele aferente pregătirii negocierii:
a) agenda de lucru; b) factura; c) CMR-ul; d) factura consulară.
6. Care este suportul juridic al unei tranzacŃii internaŃionale?
a) contractul de vânzare – cumpărare internaŃională de mărfuri; b) cererea de
ofertă; c) specificaŃia; d) factura.
7. ComerŃul electronic contribuie la dezvoltarea comerŃului mondial:
a) el fiind global, prin natura sa; b) fiind specific mediului rural; c) având
posibilitatea de a transforma banii în monedă virtuală; d) având un grad
sporit de nesiguranŃă şi neîncredere..
37
Adevărat Fals
1. Dintre documentele care vor fi incluse în dosarul afacerii, fac parte:
Oferta, de regulă oferta fermă, irevocabilă, care conŃine propunerea în X
legătură cu încheierea fermă a contractului şi cuprinde toate clauzele
conform cărora, ofertantul doreşte respectarea contractului;
Comanda – care este un act emis de importator în baza unei oferte; X
Proforma vamală X
Confirmarea de comandă din partea exportatorului; X
LicenŃa de export; X
Contractul extern; X
Lista de ambalaje X
2. Derularea în cazul exporturilor directe efectuate de
producătorii mărfii presupune următoarele etape:
I. Activitatea până la livrare;
• Realizarea mărfii,.
• Întocmirea documentaŃiei tehnice,
• Controlul de calitate,.
II. ObligaŃiile de livrare şi transfer a dreptului de proprietate
asupra mărfii, care presupun;
• ObligaŃia de livrare a mărfii.
• Transferul dreptului de proprietate către cumpărător,
• Încasarea contravalorii mărfii.
III. OperaŃii post–livrare;
IV. Consumul.
3. Importul direct efectuat de beneficiarul mărfii presupune
următoarele etape:
I. ObligaŃia de a plăti contravaloarea mărfii livrate,
II. ObligaŃia de a ambala marfa,
III. ObligaŃia de preluare a mărfii,
IV. OperaŃiuni post-livrare,
4. Se consideră că pentru a pune bazele unei economii Internet
statele trebuie să se concentreze asupra următorilor factori cheie:
cunoaşterea şi instruirea;
economia de piaŃă – competiŃia liberă;
crearea cadrului legislativ şi de reglementare;
infrastructura de telecomunicaŃii;
procurarea echipamentelor de acces;
sisteme de plată corespunzătoare (carduri de debit, portmonee electronice etc.).
5. Pot fi considerate limite ale importului/exportului direct:
-cheltuielile de comercializare sunt de regulă mari şi se justifică
numai la o anumită cifră de afaceri;
-riscurile specifice pieŃei internaŃionale (in activitatea de comerŃ exterior) se
pot repercuta asupra întregii activităŃi de ansamblu a companiei;
-o mare parte a timpului managerilor firmei trebuie să fie
alocată afacerilor internaŃionale, în detrimentul preocupărilor
tehnologice şi de producŃie.
38
1. IdentificaŃi avantajele şi dezavantajele importului/exportului indirect.
2. AnalizaŃi comparativ operaŃiunile de derulare a unui import/export
direct şi a unui import/export indirect.
3. AnalizaŃi comparativ compania şi firma.
4. AnalizaŃi comparativ întreprinderea mică şi societatea multinaŃională
din perspectiva derulării importurilor şi exporturilor
1. Ideea de bază a comerŃului electronic este aceea de a transpune
afacerea fizică, materială, în pagina de Internet. Astfel, firma îşi prezintă
catalogul de produse precum şi serviciile prin Interne.
2. În cadrul obligaŃiei de livrare prevăzute în contractul extern,
vânzătorul trebuie să asigure livrarea fizică a mărfurilor care fac obiectul
tranzacŃiei, să respecte cantitatea şi calitatea stipulate în contract şi să
respecte termenul şi condiŃia de livrare.
3. ComerŃul exterior indirect se referă la faptul că între producătorul şi
consumatorul final există un număr mai mare sau mai mic de verigi intermediare
care preiau în totalitate sau în cea mai mare parte riscul.
4. ComerŃul electronic contribuie la dezvoltarea comerŃului mondial, el
fiind global, prin natura sa. El oferă posibilitatea de a lărgi piaŃa de
desfacere, de a spori numărul clienŃilor prin eliminarea barierelor geografice
dintre aceştia şi comercianŃi.
1. În derularea afacerilor economice există, în principiu, câteva etape
de bază cum sunt..........................
2. Dosarul de derulare este format numai din............
3. ComerŃul electronic “include........
Bibliografie:
39
MODULUL C. LOGISTICA PROCESULUI DE DERULARE
Introducere
Ansamblul operaŃiunilor (alegerea localizărilor pentru producere şi
depozitare, aprovizionarea şi gestiunea stocurilor, ambalarea şi marcarea
mărfii, transportul, asigurarea mărfurilor în traficul internaŃional, vămuirea
şi operaŃiunile post-vânzare) prin care marfa este pusă la dispoziŃia
destinatarului la termenul şi la locul stabilite prin contract, la costul cel mai
redus este cunoscut sub numele de logistică. Complexitatea operaŃiunilor
componente face ca între 5% şi 30% din totalul costurilor întreprinderilor
comerciale sau producătoare să fie costuri cu logistica (costul ambalajului,
costul transportului, costul asigurării, costul manipulării şi depozitării,
costul operaŃiunilor vamale, costuri anexe: comisioane, taxe portuare, costul
gestiunii interne, costul financiar al imobilizării mărfurilor). De cele mai
multe ori întreprinderile subcontractează aceste activităŃi, reducând astfel
costurile care influenŃează competitivitatea produsului comercializat.
Durata operaŃiunilor de logistică include timpul total necesar pentru
trecerea mărfii de la locul de expediŃie la locul de destinaŃie. Aceasta include:
- durata transportului;
- durata de aşteptare (la încărcare, transbordare, descărcare etc.);
- durata formalităŃilor vamale.
Declanşarea procesului de derulare presupune pregătirea mărfii în
vederea expedierii, adică fabricarea sau procurarea bunului, ambalarea şi
marcarea, livrarea efectivă şi facturarea. Ca regulă generală, în comerŃul
internaŃional transportatorul nu este expeditor, iar expeditorul nu este
transportator. Totodată, expeditorul care se ocupă, în principal, de
operaŃiunile legate de transport se deosebeşte şi de specialistul în logistică,
care abordează - într-o strategie integrată - totalitatea operaŃiunilor necesare
în vederea livrării (gestiunea stocurilor, ambalarea, depozitarea, transportul,
manipularea). În practică, cele două specializări se suprapun într-o anumită
măsură, dar expeditorul este însă mai mult orientat spre piaŃă iar specialistul
în logistică mai mult spre latura fizică a producŃiei şi distribuŃiei.
Obiective
La sfârşitul acestui modul, veŃi fi capabili să:
descrieŃi componentele procesului de derulare;
diferenŃiaŃi şi să exemplificaŃi caracteristicile modalităŃilor de
expediere a mărfurilor;
identificaŃi particularităŃile politicilor de produs, de preŃ, de
distribuŃie, de promovare şi de personal aplicate pentru diferite
categorii de servicii.
40
formulaŃi etapele procesului de expediere;
definiŃi conceptul de vămuire;
diferenŃiaŃi strategiile în asigurarea mărfurilor;
precizaŃi caracteristicile diferitelor forme de expediere a mărfurilor;
definiŃi parametrii fundamentali utilizaŃi în stabilirea preŃurilor
serviciilor;
identificaŃi activităŃile procesului de vămuire a mărfurilor;
Fond de timp:
8 ore studiu individual şi 8 ore activitate de seminar
Ritmul de studiu:
Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie pe săptămână. Temele
şi lecŃiile sunt grupate conform programei analitice şi se urmăreşte
respectarea acesteia. Fiecare temă nouă este expusă în conexiune cu
precedentele cunoştinŃe.
Cuvinte cheie:
Contract de derulare, logistica mărfurilor, condiŃii de livrare, proces de
expediŃie, marcarea mărfurilor, documente de livrare, import direct şi indirect,
export direct şi indirect, clasarea cronologică, clasare alfabetică, aspectul
cantitativ, aspectul calitativ, aspectul temporal, aspectul locului,
procedură vamală.

parcursul anilor de studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai
aduce aminte de aspectele respective este necesară recitirea suportului de curs
de la disciplina în cauză.
41
LecŃia 5.
CONTRACTUL ÎN DERULAREA AFACERILOR. AMBALAJUL ŞI MARCAREA-
COMPONENTE ÎN PROCESUL DE EXPEDIłIE A MĂRFURILOR .
EXPEDIEREA MĂRFURILOR, DOCUMENTE NECESARE
5.1. Contractul în derularea afacerilor

Rezultatul negocierii dintre părŃi este materializat în contractul de
vânzare cumpărare, un contract prin care una din părŃi, vânzătorul, transferă
celeilalte părŃi, cumpărătorul, proprietatea asupra unui bun, în schimbul unei
contraprestaŃii reprezentată de preŃul bunului.
Din punct de vedere juridic, contractul de vânzare cumpărare are
următoarele caracteristici:
Este un contract sinalagmatic deoarece presupune obligaŃii
pentru ambele părŃi;
Este un contract cu titlul oneros deoarece în urma încheierii
contractului ambele părŃi urmăresc interese patrimoniale;
Este un contract consensul – simplul acord de voinŃă al părŃilor
este suficient pentru ca un contract să fie valabil încheiat;
Este comutativ întrucât ambele părŃi cunosc drepturile şi
obligaŃiile părŃilor care le revin încă de la încheierea contractului;
În măsura în care cele două părŃi sunt din state diferite, conform
ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de
mărfuri (Viena 11 aprilie 1980), contractul are caracter internaŃional.
Din punct de vedere al conŃinutului, deşi există o mare varietate de
tipuri de contracte, datorită diversităŃii domeniilor de aplicare şi drepturilor
acordate sunt câteva clauze comune şi anume:
1. părŃile contractuale – denumirea şi forma juridică a părŃilor, adresa
completă, persoana care reprezintă afacerea şi postul acesteia.
2. obiectul contractului – bunul sau serviciul care reprezintă obiectul
tranzacŃiei.
3. cantitatea – cantitatea fizică din bunul ce trebuie să fie vândut, sau
dacă este un contract pe termen mediu sau lung se specifică cantitatea fizică
pentru fiecare tranzacŃie.
4. calitatea –nivelul de calitate pe care trebuie să o deŃină produsul la
momentul livrării (transmiterii) lui.
5. preŃul contractual – se indică preŃul unitar şi valoarea totală a
producŃiei livrate, se stipulează, de asemenea, şi rabatul comercial (dacă este
prevăzut).
6. condiŃiile de plată – tehnica de plată, valuta şi termenul de achitare.
42
7. condiŃiile de livrare – data limită de livrare şi condiŃiile după
INCOTERMS-2000, care se referă la interpretarea uniformă a obligaŃiunilor
vânzătorului şi cumpărătorului privind derularea contractului de vânzare
internaŃională referitor la livrarea mărfurilor, repartiŃia cheltuielilor,
transferul riscurilor şi formalităŃile documentare privind trecerea mărfurilor
de la vânzător la cumpărător.
8. recepŃia mărfurilor, reglementează elementele ce privesc controlul
calitativ şi cantitativ al mărfii, de către cumpărător.
9. reclamaŃii, se specifică perioada de adresare a reclamaŃiilor, de către
cumpărător vânzătorului.
10. penalizări, părŃile convin asupra unor penalizări faŃă de toşi
participanŃii în caz de nerespectare a clauzelor contractuale.
11. forŃa majoră, se precizează cazurile în care apar situaŃii
neprevăzute şi care nu depind de ambele părŃi, se indică perioada de
anunŃare şi elementele de clarificare a acestora.
12. arbitrajul, stabileşte condiŃiile de rezolvare a eventualelor litigii
din contract şi indică partea arbitrară competentă.
În contract se specifică, totodată, numărul de exemplare cu putere
juridică, condiŃiile modificării contractului (în caz de necesitate) şi alte
clauze, specifice, în funcŃie de tipul operaŃiunilor.
Contractul de vânzare cumpărare trebuie să fie o ofertă comercială
fermă, o factură proformă, un acord de voinŃă al părŃilor.
5.2. Ambalajul şi marcarea, componente

în procesul de expediere a mărfurilor
Componentă deosebit de importantă ambalarea este obligaŃia
vânzătorului care trebuie să livreze marfa în bune condiŃii, conform
prevederilor contractuale. Rolul acesteia rezidă din considerentul că
fiabilitatea transportului depinde de ambalaj. Ambalajul are rol multiplu:
de protecŃie a mărfurilor în timpul transportului;
de asigurare a inviolabilităŃii şi protecŃiei produsului împotriva
furtului;
de a permite realizarea mai uşoară a operaŃiunilor de
încărcare/descărcare a mărfii, transbordare şi alte manipulări
implicate de transport şi de verificare a loturilor de marfă;
de promovare a vânzării mărfii.
Servind atât necesităŃilor tehnice, de securitate cât şi celor comerciale
ambalajul trebuie să îndeplinească mai multe cerinŃe:
să aibă masă şi volum propriu reduse;
să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern;
43
să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat;
să nu prezinte miros şi gust propriu;
să fie rezistente;
să fie etanş faŃă de gaze, praf, grăsimi;
să prezinte sau nu, după caz, permeabilitate faŃă de radiaŃiile
luminoase;
să fie funcŃional;
să fie estetice, să aibă formă, culoare, grafică atractive.
Forma ambalajului diferă în funcŃie de natura mărfurilor ce urmează a
fi transportate. Astfel putem avea:
mărfuri neambalate, mărfuri al căror volum şi formă nu necesită
ambalaj;
mărfuri în vrac, mărfuri cu greutate mare;
mărfuri transportate în saci;
mărfuri transportate sub forma baloŃilor, mai multe pachete
legate împreună;
mărfuri transportate în butoaie sau cisterne;
mărfuri transportate în pachete, de regulă mărfuri cu volum
redus.
În comerŃul internaŃional livrarea cu ajutorul containerelor şi prin
paletizare este tot mai mult utilizată. Acestea permit reducerea duratei de
manipulare, facilitând operaŃiunile de încărcare, depozitare şi distribuire a
produsului, în cazul paletizării şi circulaŃia mărfii "din poartă în poartă",
fără nici o intervenŃie asupra acesteia pe parcursul transportului, în cazul
containerizării (containerul fiind un ambalaj definitiv).
Alegerea ambalajului trebuie să Ńină seama de factori cum sunt:
riscurile la care este expusă marfa, natura mărfii, mediu, costurile
ambalajului, aspectele tehnice, comerciale, juridice şi financiare,
reglementările cu privire la ambalare, care pot influenŃa buna desfăşurarea a
operaŃiunilor de expediere.
Pe lângă ambalare, vânzătorul are în sarcină şi condiŃionarea mărfii,
un tratament aplicat produsului în vederea îmbunătăŃirii rolului ambalajului.
O obligaŃie, a producătorului, ce priveşte mărfurile şi ambalajele este
marcarea şi etichetarea. Acestea trebuie să îndeplinească următoarele
funcŃii: identificarea mărfii, operativitate în manipulare, promovare
comercială. Marcarea poate fi de două tipuri: cea necesară pentru a
individualiza o livrare şi cea cerută de reglementările Ńării importatoare.
Marcajul va fi lizibil, clar şi de neşters, simplu şi uşor de identificat, în
litere, cifre, pictograme. El va cuprinde elementele de identificare a mărfii,
numărul de ordine pentru lotul de marfă, destinatarul şi locul de destinaŃie.
Marcarea are, în unele Ńări, rolul de a evidenŃia locul de origine a mărfii.
44
Coletele trebuie să fie inscripŃionate cu un număr sub formă de fracŃie,
numărul de ordine al pachetului la numărător şi numărul total de colete la
numitor. Marcarea se face pe trei părŃi ale ambalajului: sus, jos şi într-o
parte. Ambalarea şi marcarea fac obiectul unui număr mare de reclamaŃii şi
de aceea trebuie să se acorde o mai mare importanŃă acestor activităŃi.
5.3. Expedierea mărfurilor - documentele de livrare

Expedierea este componentă a procesului de derulare a operaŃiunilor
de vânzare cumpărare, la nivel internaŃional, a operaŃiunilor de
export/import.
Transferul de proprietate este reglementat prin contract şi se
supune regulilor juridice ale Ńărilor implicate. PărŃile trebuie să se
preocupe, deci, să definească transferul în contractul de vânzare, în
conformitate cu legislaŃia aplicabilă acestuia.
Pentru expedierea mărfurilor se disting următoarele posibilităŃi în ceea
ce priveşte tehnica de realizare a transportului:
1. Expedierea exclusivă, contractul este încheiat direct între expeditor şi firma
de transport. În această categorie se includ şi mesageria, livrarea cu amănuntul, cargo
complet (livrarea acoperă întregul volum al mijlocului de transport).
2. Grupajul este o tehnică în care un intermediar organizează pentru
transport livrări în cantităŃi/volume mici pentru a forma unităŃi de transport
complete (vagoane, containere). Tehnica se utilizează în transportul aerian,
rutier şi maritim.
3. Navlosirea, tehnică ce are în vedere închirierea unui mijloc de
transport pentru o perioadă determinată. Aceasta este folosită în
transporturile maritime internaŃionale şi în cele fluviale.
Transportul poate fi realizat de o firmă specializată sau pe cont propriu
Ńinându-se seama de costul, durata şi securitatea livrării.
FormalităŃile întreprinse pentru realizarea expediŃiei interne sau
internaŃionale şi documentele necesare în acest sens diferă în funcŃie de
forma de transport, condiŃia de livrare, specificul tranzacŃiei.
Organizarea unei expedieri presupune, în final, reunirea a două
elemente principale: mijlocul de transport şi marfa ce trebuie dusă la
destinaŃie. În ceea ce priveşte marfa, aceasta se găseşte, în momentul
organizării expedierii, în posesia vânzătorului. Mijlocul de transport, însă,
poate fi angajat fie de vânzător, fie de cumpărător, în funcŃie de condiŃia de
livrare convenită în contract.
Pentru expedierea mărfurilor pot fi utilizate mai multe modalităŃi de
transport: transportul maritim, fluvial, aerian, rutier, feroviar, la care se
adaugă transportul poştal (colete), cel prin conducte (ex. pentru petrol),
45
precum şi transportul multimodal. Fiecare dintre aceste modalităŃi prezintă
particularităŃi şi caracteristici, avantaje şi inconveniente.
În procesul de expediere a mărfii se utilizează mai multe documente care
au în vedere, în principal: autorizarea tranzacŃiei, certificarea cantităŃii şi calităŃii
mărfii livrate, identificarea mărfii livrate, originea mărfii, starea acesteia.
Pentru autorizarea tranzacŃiilor în afacerile internaŃionale, un
document important este licenŃa de export/import. În România, potrivit
reglementărilor în vigoare pentru majoritate mărfurilor la exportul nu este
nevoie de licenŃă. Fac excepŃie o serie de produse supuse contingentării,
cele supuse regimului de control al exportului, cele în regim de lohn, barter,
clearing, operaŃiuni paralele şi sunt interzise la export o serie de produse
(ex. arme şi muniŃii, explozibile, stupefiante, bunuri aparŃinând
patrimoniului cultural).
Documentele necesare expedierii mărfurilor sunt următoarele:
documentul de transport (conosament, scrisoare de trăsură CMR,
CIM etc) este dovadă pentru cantitatea de marfă livrată.
certificatul de calitate (certificate of quality), este eliberat de
producătorul mărfii şi atestă conformitatea cu prevederile
contractului, în ceea ce priveşte calitatea mărfurilor.
SpecificaŃia, poate fi generală (descrie întregul lot de marfă
repartizat pe colete) sau de conŃinut (descrie marfa conŃinută în
fiecare colet). SpecificaŃia încărcăturii va evidenŃia fiecare colet
din care se compune lotul livrat, cu un total per lot (încărcătură).
În cazul în care încărcătura cuprinde mai multe sortimente, se va
face câte un total separat pentru fiecare sortiment. SpecificaŃia va
fi întocmită într-o limbă de circulaŃie internaŃională, în minim trei
exemplare şi va cuprinde cel puŃin următoarele elemente:
vânzătorul (expeditorul), destinatarul, denumirea mărfii, unitatea
de măsură, cantitatea, greutatea bruto/neto, numărul şi seria
coletelor (dacă sunt uniforme), sau greutatea bruto/neto, numărul
şi seria fiecărui colet în parte, dacă coletele sunt neuniforme.
lista de colisaj (packing list), prezintă conŃinutul loturilor de
marfă (denumire, cantitate), modul de ambalare şi marcare în
vederea transportului. În ultimii ani documentul este solicitat de
autorităŃile vamale şi de bănci (în cazul plăŃii prin acreditiv
documentar).
certificatul de origine, document emis de un organism specializat
din Ńara exportatorului (de regulă, camera de comerŃ). Acesta
permite obŃinerea de către importator a unor facilităŃi vamale şi
asigură protejarea unor drepturi de proprietate intelectuală.
46
Certificatul de origine este de mai multe feluri: UNCTAD, EUR1,
SGPSG etc.
certificatul de sănătate (health certificate) este emis de către un
organism de specialitate fiind utilizat în comerŃul cu produse agro-
alimentare pentru care se certifică faptul că ele corespund
cerinŃelor legale din Ńara exportatorului, cerinŃelor de consum
uman.
certificatul fito-sanitar (plant health certificate) este folosit în
comerŃul cu produse vegetale şi este eliberat de o autoritate din
Ńara vânzătorului.
factura externă (export invoice) este un înscris ce cuprinde în
detaliu mărfurile comercializate şi condiŃiile de comercializare a
acestora. Factura arată că marfa a fost vândută, mijloceşte
transferul de proprietate, face parte din documentele pe baza
cărora se efectuează formalităŃile vamale şi se încasează
contravaloarea mărfii.
Factura comercială are în antet numele şi adresa vânzătorului, numele
şi adresa cumpărătorului, data şi numărul facturii, numele şi adresa
cărăuşului şi în conŃinut, denumirea mărfii, preŃul transportului, date
privind asigurarea, valoarea tranzacŃiei, preŃul unitar pe articole, mijlocul şi
modalităŃile de plată, numărul de colete. Factura este emisă în mai multe
exemplare, în funcŃie de specificul tranzacŃiei.
Se mai pot utiliza: factura pro forma, factura consulară, factura vamală.
Factura pro forma serveşte pentru realizarea unor formalităŃi
prealabile importului (obŃinerea licenŃei, deschiderea acreditivului).
Factura consulară, formular specializat care serveşte la stabilirea
taxelor vamale la mărfurile de import.
Factura vamală este utilizată numai în anumite Ńări pentru a
determina structura preŃurilor pe piaŃa Ńării de origine.
În activitatea de expediere a mărfurilor se întâlnesc cazuri când, la
cererea cumpărătorului extern, marfa trebuie să fie însoŃită şi de alte
documente pe care vânzătorul trebuie să le solicite şi să le obŃină de la terŃi,
cum ar fi: recipise de depozit, certificat de conformitate, certificat de
abilitare, buletine de analiză fitosanitară, poliŃă de asigurare, certificat de
garanŃie etc. De menŃionat că aceste documente care vor însoŃi transportul,
trebuie convenite de la început în contractul extern, vânzătorul (expeditorul)
trebuind să manifeste grijă pentru obŃinerea lor în timp util şi anexarea lor la
setul de documente care însoŃesc marfa.
DeclaraŃia vamală. Documentele care însoŃesc declaraŃia vamală
pentru punerea în liberă circulaŃie sunt următoarele:
47
• factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a
mărfurilor;
• declaraŃia cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în
vamă a mărfurilor declarate;
• documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar
preferenŃial sau a altor măsuri de derogare de la regimul de
drept comun aplicabil mărfurilor declarate;
• toate celelalte documente cerute pentru aplicarea dispoziŃiilor
ce reglementează punerea în liberă circulaŃie a mărfurilor
declarate;
• documentele de transport sau, după caz, documentele
aferente regimului vamal precedent;
• lista coletelor sau un document echivalent indicând
conŃinutul fiecărui ambalaj, în cazul în care în vamă se
prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje.
documentele de recepŃie a mărfii. În cazul în care, la primirea mărfii
se constată neconcordanŃe între bunurile recepŃionate şi prevederile
contractuale, destinatarul poate formula reclamaŃii, referitoare la
cantitatea sau calitatea mărfii, într-un termen, ce trebuie precizat în
contract, pe care le trimite partenerului contractual.
Pentru reclamaŃiile privind cantitatea, cumpărătorul poate să ceară fie
livrarea mărfii lipsă, fie restituirea sumei plătite pentru cantitatea de marfă
lipsă. Pentru reclamaŃiile de calitate el poate solicita înlăturarea defectelor
constatate, fie o bonificaŃie ( reduceri de preŃ, diminuarea valorii facturate etc.).
5.4. CondiŃiile de livrare – INCOTERMS 2010

PărŃile implicate în contractare sunt interesate în stabilirea condiŃiilor
referitoare la determinarea locului şi momentului în care, odată cu trecerea mărfii
de la vânzător la cumpărător, se transferă şi cheltuielile şi riscurile pe care le
presupune expedierea, aceasta realizându-se prin intermediul condiŃiilor de livrare.
CondiŃiile de livrare sunt reglementate, conform prevederilor contractului
şi, în conformitate cu legile şi uzanŃele comerciale internaŃionale. Dintre
uzanŃele generale, cele mai importante pentru comerŃul exterior sunt cele care
se referă la condiŃiile de livrare şi la plăŃile internaŃionale.
Camera InternaŃională de ComerŃ de la Paris a publicat, în anul 1936, o
serie de reguli cu caracter internaŃional, cunoscute sub numele de
INCOTERMS 1936 (International Commercial Terms), revizuite în 1953,
1967, 1976, 1980, 1990, 2000 şi 2010.
Adesea, se consideră, în mod greşit, că regulile INCOTERMS ar putea
să înlocuiască legile naŃionale care reglementează operaŃiunile comerciale în
48
fiecare Ńară. Ele acŃionează numai în domeniul contractual, pentru efectuarea
unei operaŃiuni de transport şi vămuire.
INCOTERMS 2010 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 şi a adus o

serie de modificări, cum ar fi:
- au fost eliminate condiŃiile de livrare: DAF, DES, DEQ ŞI DDU;
- au fost create două noi condiŃii de livrare: DAT şi DAP, care sunt
descrise mai jos21.
21
http://www.iccwbo.org/Incoterms/index.html?id=40772
http://www.e-intrastat.ro/incoterms.php
http://www.incoterms-2010.net/
49
DAT (DELIVERED AT TERMINAL)
Vanzatorul livrează şi descarcă marfa din mijlocul de transport la
terminalul (din portul sau locul) stabilit cu cumpărătorul. Terminal
înseamnă orice loc, cum ar fi: chei, depozit, stradă, cargo terminal, terminal
CFR. Vânzătorul acoperă toate costurile pentru livrarea şi descărcarea
mărfurilor la terminalul stabilit. Este recomandat ca noŃiunea de Terminal să
fie foarte bine precizată. DAT acoperă formalităŃile de vămuire la export dar
NU include costul formalităŃilor de vămuire la import. DAT a înlocuit DEQ.
DAP (DELIVERED AT PLACE)

Vanzatorul livrează mărfurile în mijloacele de transport adecvate la
locul stabilit cu cumpărătorul. Vânzătorul acoperă toate costurile pentru
livrarea şi descărcarea mărfurilor la locul stabilit. Este recomandat ca
noŃiunea de LOC să fie foarte bine precizată. DAP acoperă formalităŃile de
vămuire la export dar NU include costul formalităŃilor de vămuire la import.
DAP a înlocuit DAF, DES şi DDU.
50
LecŃia 6.
EXPEDIEREA MĂRFURILOR.
6.1. Expedierea cu transportul multimodal

Transportul multimodal presupune utilizarea a două sau mai
multe modalităŃi de transport pentru deplasarea mărfii "din poartă în
poartă". Acesta se poate realiza în mai multe feluri:
- combinarea mai multor modalităŃi de transport: cale ferată, rutier
("drumul rulant"), fluvial-maritim (nave port-barje, cargo-liner), rutier-
maritim (ferry-boat, Ro-Ro), cale ferată-maritim (nave port-vagoane);
- folosirea succesivă, a mai multor modalităŃi de transport,
delimitându-se trei faze în operaŃiunea de transport: până la mijlocul de
transport principal (în amonte), transportul principal şi în aval;
- utilizarea containerului. Transportul containerizat se poate realiza în
mai multe forme: FCL (Full Container Load) se referă la un container
complet, a cărui încărcare este în sarcina expeditorului; LCL (Less than
Container Load), conŃinutul containerului este format din mai multe loturi,
încărcarea acestuia fiind în sarcina transportatorului; LCL/LCL
containerele sunt utilizate într-un lanŃ de transport, un container complet,
pentru o anumită destinaŃie, este încărcat de un colector; LCL/FCL
utilizarea într-un lanŃ de transport a unui container de grupaj.
6.2. Expedierea maritimă

Transportul maritim asigură circa trei pătrimi din volumul total al
traficului internaŃional de mărfuri. Pentru optimizarea exploatării rutelor
de transport companiile maritime s-au grupat în consorŃii care oferă
servicii complete. Formele de realizare a transporturilor maritime sunt: cu
nave de linie şi cu nave tramp.
În funcŃie de condiŃia de livrare prevăzută în contract obligaŃia
închirierii (navlosirii) navei sau a rezervării spaŃiului necesar pe o navă de
linie revine vânzătorului (CFR sau CIF) sau cumpărătorului (FAS sau
FOB)
OperaŃiunile de executare şi ordinea cronologică a acestora sunt diferite.
În organizarea expedierii mărfii în cazul condiŃiilor de livrare CFR
sau CIF se identifică următoarele etape:
a) Primirea din partea cumpărătorului a instrucŃiunilor de
expediere, avându-se în vedere următoarele aspecte:
Mijlocul de transmitere a instrucŃiunilor de expediere: prin
intermediul acreditivului, în cuprinsul căruia, alături de clauzele referitoare
51
la plată, se regăsesc informaŃiile necesare organizării expedierii mărfii sau
prin corespondenŃă separată atunci când informaŃiile primite nu sunt
suficiente sau în discordanŃă cu clauzele contractuale.
Termenul în care trebuie trimise vânzătorului instrucŃiunile de
expediere de către cumpărător.
ConŃinutul instrucŃiunilor de expediere: destinatarul mărfii,
portul de încărcare; portul de descărcare; adresa de notificare, adresa
agentului din portul de destinaŃie; numărul de exemplare în care să fie emis
conosamentul; eventualele menŃiuni facultative admise pe conosament.
b) Angajarea navei sau a spaŃiului necesar pe navă
În vederea închirierii navei sau angajării spaŃiului, agentul economic
solicită acest lucru societăŃilor de navigaŃie (armatori) sau brokerilor, prin
completarea formularului cerere de tonaj, care cuprinde date privind:
denumirea mărfii, cantitatea, ambalajul, porturile de încărcare (descărcare),
expeditorul, destinatarul, condiŃia de livrare, dacă se admit încărcări parŃiale etc.
Cererea de tonaj se depune la expeditor (intermediar) sau la societatea de
navigaŃie într-un timp suficient pentru ca acesta să poată prospecta piaŃa
navlurilor şi să aleagă cea mai avantajoasă rută de transport. În transporturile de
mărfuri pe mare, navele sunt angajate pe bază de contract de navlosire, în baza
căruia, armatorul se obligă să transporte mărfurile navlositorului pe o
anumită relaŃie şi în condiŃiile convenite, sau să pună la dispoziŃia acestuia o
navă, total sau parŃial, pentru transportul mărfurilor pe mare, în schimbul
unei sume de bani numite navlu, tarif sau chirie, în funcŃie de specificul
contractului încheiat între cele două părŃi.
c) Aducerea mărfii în portul de încărcare. Un principiu de bază care
acŃionează în expedierile maritime este cel potrivit căruia „marfa aşteaptă nava”.
Agentul economic prezintă cererea de accept portuar Comisiei de
coordonare a mişcării navelor româneşti care acordă acceptul portuar,
indicând locul unde trebuie expediată marfa pe teritoriul portului (dana de
unde va fi încărcată, magazia unde va fi depozitată până la încărcarea pe
navă, linia de garaj etc.). Acceptul portuar este transmis solicitantului şi,
concomitent, staŃiei CFR-marfă care deserveşte unitatea producătoare.
Vânzătorul trebuie să menŃioneze în cererea de accept portuar: partida de
marfă care urmează a fi încărcată, producătorul mărfii, adresa acestuia cu
staŃia de cale ferată de expediere, numele navei pe care urmează a fi
încărcată marfa şi data probabilă a sosirii acesteia în port (Estimated time of
arrival – ETA). Primul document care însoŃeşte marfa la încărcarea acesteia
pe navă este ordinul de imbarco sau recipisa primului ofiŃer (Mate’s
receipt), a cărui funcŃie principală este aceea de a face dovada preluării
mărfii pe navă, el stând la baza întocmirii conosamentului.
52
d) Încărcarea mărfii pe navă şi obŃinerea conosamentului (Bill of
Lading–B/L)
Conosamentul reprezintă promisiunea cărăuşului că va livra marfa
înscrisă, încărcată la bord sau preluată la transport, într-un port nominat.
Conosamentul are următoarele funcŃii:
- conosamentul este titlu probator, făcând dovada că mărfurile pe care
acesta le descrie au fost încărcate pe un anumit vas, cu o anumită destinaŃie
sau au fost încredinŃate armatorului în vederea transportului;
- conosamentul este contract de navlosire, este „documentul care face
dovada unui contract de transport pe mare”.
- conosamentul este un titlu de credit reprezentativ, atunci când este emis
la ordin. Cel care este în posesia acestui document este socotit ca fiind
proprietarul mărfurilor descrise. Acest titlu de proprietate poate fi negociat în
timpul transportului. Posesorul conosamentului poate, la destinaŃie, să ridice
singur mărfurile descrise sau poate dispune predarea lor unei alte persoane
girante. Unul dintre scopurile principale ale conosamentului este acela de a
permite proprietarului mărfurilor să dispună de acestea cât mai operativ. Data
emiterii conosamentului poate fi aceeaşi cu data de încărcare sau ulterioară
încărcării. La conosamentul preluat pentru încărcare, data emiterii poate să fie
anterioară încărcării (eventual data depunerii mărfii pe chei şi/sau respectiv a
preluării răspunderii asupra acesteia de către cărăuş);
Ca urmare a instrucŃiunilor primite de la firma exportatoare,
expeditorul organizează încărcarea mărfii pe navă şi obŃine semnătura
căpitanului vasului pe conosament, predând acestuia un set de documente
care se înmânează, la destinaŃie, primitorului mărfii.
Conosamentul este eliberat de căpitanul navei şi transmis firmei
exportatoare în numărul de exemplare solicitat. Se pot emite mai multe
exemplare originale (negociabile) şi copii (nenegociabile), (de regulă, trei
exemplare originale şi 10-15 copii), pentru: încărcător, destinatar, agentul
navei din portul de încărcare, din portul de descărcare, pentru armator,
banca încărcătorului, societatea de asigurare.
Ca document de plată, conosamentul nu trebuie să fie „îmbătrânit”.
Acreditivul trebuie să prevadă o perioadă bine definită, pentru prezentarea la
plată a documentelor începând cu data emiterii conosamentului (sau a altor
documente de expediere). Broşura 600 precizează că, dacă în acreditiv nu este
prevăzut un termen de prezentare a documentelor, acesta va fi considerat de 21
de zile de la data emiterii documentului de transport (considerată şi data
livrării mărfii). Orice conosament prezentat după 21 de zile de la data emiterii
este considerat „îmbătrânit” şi băncile nu-l vor mai accepta la plată. De
menŃionat că termenul de 21 de zile nu este orientativ, ci imperativ.
53
e) Avizarea livrării mărfii
Pe baza conosamentului, care atestă efectuarea expedierii, vânzătorul
trebuie să avizeze fără întârziere cumpărătorul despre îndeplinirea obligaŃiei
de expediere a mărfii.
În cazul condiŃiilor de livrare FAS sau FOB organizarea expedierii
mărfii are în vedere:
a) Înscrierea de către vânzător, în contractul de vânzare extern, a
datei la care este disponibilă marfa în portul de încărcare, pentru a da
posibilitatea cumpărătorului să închirieze vasul şi să-l trimită în port în
vederea preluării mărfii la data la care va fi pusă la dispoziŃia sa;
b) Negocierea şi încheierea de către cumpărător a contractului de
navlosire a navei pe bază informaŃiilor înscrise în contract, asigurând
prezenŃa acesteia în portul de încărcare la data la care vânzătorul va
disponibiliza marfa;
c) După încheierea contractului de navlosire, transmiterea de către
cumpărător a informaŃiilor despre:
- numele navei navlosite şi
- poziŃia navei şi E.T.A. (data aproximativă a sosirii în portul de încărcare).
În continuare, vânzătorul trebuie să îndeplinească aceleaşi activităŃi
care au fost menŃionate în cazul livrării mărfii, conform condiŃiilor de livrare
CFR şi CIF.
După completarea declaraŃiei vamale de export, se întocmeşte
„Manifestul vamal de încărcare” pentru toate mărfurile încărcate pe navă,
acesta fiind un document statistic.
În cazul importului, la sosirea navei în portul de descărcare,
comandantul depune manifestul şi copii după conosamente, la organele
vamale. Activitatea complexă şi dificilă de navlosire a navelor solicită o
activitate de intermediere, realizată de brokeri.
6.3. Transportul fluvial

Expedierea mărfurilor prin transportul fluvial prezintă multe elemente
în comun cu expedierea maritimă. Cu utilizare mai redusă, transportul
fluvial se întâlneşte cu precădere în Europa. Mărfurile ce fac obiectul acestui
tip de transport sunt mărfuri cu greutate şi volum mare. În baza cererii
expeditorului (navlositorului) mărfurile se primesc de către cărăuş, în
vederea transportării lor.
Cărăuşul este obligat ca în termen de trei zile de la primirea cererii, să
confirme aceasta expeditorului (navlositorului) sau să o refuze. Cererea se
consideră refuzată dacă transportatorul nu a răspuns în termen la aceasta.
54
Principalele mijloace utilizate în transportul fluvial sunt şalupele, navele
fluviale, barjele iar în transporturile multimodale şalupe încărcate pe nave
maritime port-barje
Documentul principal de transport este conosamentul fluvial, întocmit
de organizaŃia de transport pe baza ordinului de încărcare semnat de
expeditor. Scrisoarea de trăsură fluvială - întocmită de expeditor (este un
document facultativ care atestă executarea obligaŃiilor) şi conosamentul
(poliŃa de încărcare, titlu la ordin şi negociabil), fac dovada proprietăŃii
mărfurilor şi constituie un titlu reprezentativ al mărfurilor şi o dovadă a
primirii mărfurilor pentru transport.
Conosamentul se întocmeşte în cel puŃin două exemplare, din care un
exemplar însoŃeşte marfa, iar celălalt parvine expeditorului, pentru
depunerea la bancă. La cererea expeditorului, conosamentul sau scrisoarea
de trăsură pot fi eliberate în mai multe exemplare cu conŃinut identic, fiecare
exemplar având menŃionat numărul exemplarelor întocmite. Dacă
transportatorul eliberează conosamentul în mai multe exemplare, atunci,
după ce marfa a fost eliberată în baza unuia dintre exemplare, celelalte îşi
pierd valabilitatea. Originalul scrisorii de trăsură însoŃeşte marfa şi, în
punctul de destinaŃie, trebuie predat destinatarului, împreună cu marfa.
Expeditorul mărfii primeşte duplicatul scrisorii de trăsură la locul de
expediere. Totuşi, la cererea acestuia se pot elibera una sau câteva copii de
pe duplicatul scrisorii de trăsură, iar la cea a destinatarului una sau câteva
copii de pe scrisoarea de trăsură.
6.4. Expedierea aeriană

Costul ridicat al transportului aerian face ca acesta să fie utilizat cu
precădere pentru mărfurile cu valoare ridicată şi pentru cele care necesită o
livrare rapidă. Avantajul transportului aerian este dat de rapiditate şi securitate.
Contractul internaŃional pentru transportul aerian de mărfuri se
manifestă sub forma Scrisorii de transport aerian/frahtul aerian (Air Way
Bill). Aceasta reprezintă dovada primirii mărfii de către compania aeriană
pentru a fi transportată şi acceptarea condiŃiilor generale pe care le are faŃă
de beneficiar. Copiile Scrisorii de trăsură sunt folosite pentru a confirma
primirea mărfii de către destinatar, pentru îndeplinirea formalităŃilor vamale
şi pentru realizarea unor decontări pentru prestaŃii etc.
Expeditorul răspunde pentru exactitatea datelor privitoare la marfă,
înscrise în Scrisoarea de transport şi va suporta orice daună pe care o poate
avea transportatorul aerian sau orice altă persoană angajată de acesta din
cauza declaraŃiilor inexacte sau insuficiente. Totodată, răspunde dacă la
predarea mărfii nu a transmis instrucŃiunile cu privire la operaŃiunile tehnice
55
sau comerciale pentru a-l pune pe cărăuş în situaŃia de a acŃiona în
cunoştinŃă de cauză. Transportatorul aerian nu este obligat să solicite
instrucŃiuni şi nici să verifice documentele primite de la expeditor dacă sunt
suficiente sau dacă sunt corect întocmite.
În scopul reducerii costurilor de transport pe calea aerului se foloseşte, pe
scară din ce în ce mai largă, traficul consolidat, care presupune gruparea mai
multor expedieri pe aeroportul de plecare pentru un singur aeroport de destinaŃie
şi un singur destinatar, de către casa de expediere care colectează loturile de la
mai mulŃi expeditori şi întocmeşte o singură Scrisoare de transport aerian,
înscriind ca destinatar tot o casă de expedieri corespondentă, care efectuează
primirea întregii cantităŃi. Casa de expediere realizează această grupare şi livrarea
cu o singură Scrisoare de trăsură pentru mai multe loturi.
În baza Scrisorilor de transport aerian de casă, se efectuează, gruparea pe
distribuŃii şi transportul de la aeroport până la domiciliul fiecărui cumpărător.
Casa de expediere care apare ca destinatar în Scrisoarea de transport
aerian consolidat (MAWB) primeşte pentru activitatea de grupare un comision
de la casa de expediŃii consolidatoare. Taxele de transport şi distribuŃie se
percep fie de la aceasta, fie de la cumpărător, în funcŃie de condiŃia de livrare şi
înŃelegerea existentă între cumpărător sau vânzător şi transportator. Această
formă de consolidare a mărfurilor se numeşte consolidare directă. Există şi o
aşa-numită consolidare prin reexpediere, respectiv consolidarea efectuată într-
un alt aeroport decât cel de plecare. Consolidarea prin reexpediere se realizează
fie cu o companie aeriană, fie cu un grup de expeditori. Documentele de
transport rămân aceleaşi ca la consolidarea directă.
AWB-ul va fi semnat atât de către transportatorul aerian cât şi de
expeditor. În caz de pierdere (avarie) a mărfii, transportatorul răspunde în
limitele stabilite de „ConvenŃia de la Varşovia” (convenŃie ce reglementează
traficul aerian de mărfuri), în valoare maximă de 250 franci aur / kg. bruto
(în caz de pierdere sau distrugere totală), motiv pentru care se recomandă
încheierea unei poliŃe de asigurare.
6.5. Expedierea rutieră

Expedierea rutiere are în vedere flexibilitatea şi adaptabilitatea
transportului, acesta putând fi utilizat atât pentru transportul mărfii de la vânzător
la cumpărător cât şi pentru transporturi complementare în transportul multimodal.
CondiŃia ce se impune este ca părŃile contractante să precizeze, în contract, cine
va angaja mijlocul de transport şi ce costuri va suporta fiecare, utilizând una din
condiŃiile de livrare „INCOTERMS 2010”, în vigoare. Ca tehnici de realizare a
transportului rutier amintim: transportul pe cont propriu; transport prin închirierea
spaŃiului de transport de la firme ce deŃin parcuri auto; grupajul.
56
Etapele parcurse în efectuarea expedierii rutiere a mărfurilor sunt:
a. Angajarea mijlocului de transport
Aceasta se realizează de una dintre părŃile contractante impunând o
avizare corectă şi la timp a celeilalte părŃi asupra datei la care trebuie să se
prezinte autovehiculul (mai ales când trebuie pus la dispoziŃie de
cumpărător), cât şi asupra procesului de organizare a operaŃiunilor de
livrare, pentru a se evita staŃionarea autovehiculului.
b. Încărcarea mărfii în camion
Urmăreşte, în principiu, încărcarea cât mai completă a autovehiculului,
folosindu-se cât mai complet capacitatea de transport a acestuia. Maximul
încărcăturii nu va putea însă să depăşească greutatea admisă pe osie,
reglementată prin acte normative în fiecare Ńară. Încărcarea la capacitate a
autovehiculului apare ca o necesitate, în condiŃiile costului ridicat al
transportului auto (preŃul transportului are în vedere şi taxarea volumetrică).
La cererea şoferului, încărcătorul trebuie să-i comunice proprietăŃile caracteristice ale
mărfii, pentru realizarea unei stivuiri corecte, care să excludă avarierea în timpul transportului,
pagubele ivite din această cauză fiind în sarcina transportatorului.
c. Încheierea contractului de transport (scrisoarea de transport tip CMR)
După încărcarea mărfii se completează scrisoarea de transport cu
datele necesare, se predau cărăuşului documentele însoŃitoare, încărcătorul
şi şoferul semnează, înscriu data şi ştampilează, marcând prin aceasta
încheierea contractului de transport rutier. Semnarea de către cărăuş a
scrisorii de transport atestă luarea în sarcină a mărfurilor în stare bună. Data
încheierii contractului de transport reprezintă şi data expedierii mărfii.
Scrisoarea de trăsură CMR, care nu este negociabilă, nu este obligatorie şi
deci, nu este solicitată la destinaŃie, constituie o dovadă a încheierii unui contract
de transport şi a instrucŃiunilor date cărăuşului. Se întocmeşte în cinci exemplare,
din care: un exemplar este înmânat unităŃii producătoare (expeditoare) care îl va
include în setul de documente pentru bancă în vederea încasării contravalorii
mărfii livrate, alte două sunt preluate de şofer, din care un exemplar pentru
cărăuş, iar celălalt se predă destinatarului, odată cu marfa; celelalte două
exemplare sunt la dispoziŃia cărăuşului în diverse scopuri.
Dacă în timpul încărcării mărfii în camion (a luării în primire a
acesteia de către reprezentantul cărăuşului) se constată unele neajunsuri
referitoare la starea aparentă a mărfii şi/sau a ambalajului, acesta
(reprezentantul cărăuşului) are dreptul să înscrie în scrisoarea de transport
respectivă, rezervele sale. Aceste rezerve nu au însă nici o valoare dacă nu
sunt acceptate în mod expres (prin semnătura pe document) de către
vânzător (producător sau comisionar).
57
d. Întocmirea specificaŃiei mărfii
În expedierea tuturor mărfurilor cu mijloace de transport rutiere, cu
excepŃia celor în vrac, reglementările în vigoare impun întocmirea unei
specificaŃii amănunŃite a încărcăturii. De regulă, această obligaŃie revine
unităŃii producătoare (încărcătoare).
e. Avizarea exportatorului asupra expedierii mărfii
După expedierea mărfii, unitatea producătoare (expeditorul), în termen
de 24 de ore, trebuie să-l avizeze pe partenerul contractual asupra acestui
fapt, comunicându-i elemente necesare identificării expedierii. Se
recomandă ca avizarea să capete o formă scrisă (fax, telegramă), pentru ca
la nevoie să se poată proba îndeplinirea acestei obligaŃii.
f. Trimiterea documentelor de către producător către exportator
În cazul exportului indirect, după expedierea mărfii, unitatea
producătoare trebuie să trimită exportatorului (comisionarului), de regulă în
48 de ore, documentele aferente livrării, necesare acestuia pentru încasarea
contravalorii mărfii de la cumpărător.
Dacă exportul se efectuează direct de către producător, acesta reŃine
toate documentele, întocmeşte setul pentru bancă, le depune la bancă şi îşi
încasează contravaloarea mărfii livrate.
„ConvenŃia Vamală referitoare la transporturile internaŃionale de
mărfuri sub acoperirea carnetului TIR”, încheiată la 15 ianuarie 1959 şi
la care România a aderat în 1963 instituie transportul internaŃional
rutier în condiŃii de tranzit prin mai multe Ńări fără verificare vamală
în Ńările de tranzit.
AsociaŃia NaŃională a Transportatorilor Rutieri din România, membră
activă a Uniunii InternaŃionale a Transportatorilor Rutieri –Geneva, procură
carnetele TIR pe care le garantează şi eliberează apoi, la cerere, firmelor de
transporturi rutiere din România.
Transportul mărfurilor sub acoperirea Carnetului TIR, permite trecerea
prin punctele de frontieră de intrare/ieşire ale Ńărilor membre fără efectuarea
de controale vamale, vămile de tranzit recunoscând sigiliile vamale din Ńara
de expediere şi eliminând depunerea de garanŃii vamale la intrarea în Ńara de
tranzit. Organele vamale care au asistat la încărcare, garantează, prin sigiliul
aplicat, că datele cu privire la denumirea mărfii, cantitatea şi valoarea
înscrise în documentaŃii sunt reale, iar garanŃia propriu-zisă este acoperită
prin valoarea garantată a Carnetului TIR. Astfel, formalităŃile vamale de
export şi import se îndeplinesc la cele două capete ale parcursului, respectiv
la locul încărcării şi la destinaŃie. După încărcarea mărfii în camion şi
perfectarea declaraŃiei vamale, organul vamal va perfecta, pentru a fi folosit
în trafic, la tranzitul vamal, Carnetul TIR, prin menŃionarea numărului şi
58
seriei sigiliilor aplicate. Din acest moment, transportul intră în tranzit vamal
intern până la frontiera de ieşire din Ńara vânzătorului şi apoi în tranzit vamal
extern până la frontiera de intrare în Ńara cumpărătorului şi, în continuare, în
tranzit vamal intern până la destinaŃia finală.
Organul vamal care a efectuat vămuirea la încărcarea mărfii rupe primul
volet din Carnetul TIR şi aplică ştampila vămii pe partea din volet rămasă la
cotor. La sosirea mărfii, la punctul de frontieră de ieşire din Ńara exportatorului,
organul vamal verifică starea sigiliilor vamale şi, dacă acestea sunt intacte, dă
liber de vamă la marfă, rupând voletul următor din Carnetul TIR, pe care îl va
transmite apoi vămii care a efectuat controlul iniŃial, iar pe partea rămasă la cotor
va aplica ştampila vămii pe care o reprezintă. Regăsirea celor două volete la
vama care a efectuat vămuirea iniŃială confirmă transportul în regulă a mărfii, din
punct de vedere vamal până la ieşirea din Ńară, regăsirea celor două volete la
vama de intrare confirmă tranzitarea în regulă a teritoriului Ńării respective.
Regăsirea voletelor, în Ńara importatorului, încheie practic activitatea de control
vamal asupra mărfii livrate, respectiv tranzitul pe şosele sub acoperirea
Carnetului TIR. După folosire, cărăuşul rutier este obligat să returneze cotorul
Carnetului TIR la AsociaŃia Garantă NaŃională care i-a eliberat carnetul care, la
rândul ei, trebuie să-l depună la IRU-Geneva.
Pentru exponatele ce participă la târguri şi expoziŃii în străinătate se poate
utiliza la expedierea lor pe cale rutieră un „Carnet ATA” în loc de Carnet TIR.
Procurarea şi folosirea Carnetelor ATA se face prin grija Camerelor NaŃionale de
ComerŃ, acestea devenind garante faŃă de autoritatea vamală. Regimul vamal
acceptat în aceste cazuri este de admitere temporară. În principiu, funcŃia şi
utilizarea Carnetului ATA este similară cu cea a Carnetului TIR.
6.6. Expedierea feroviară

Transportul pe calea ferată este concurentul transportului rutier,
prezentând ca avantaje specifice, securitatea mai mare şi durata mai redusă.
Pentru expedierea feroviară se pot utiliza mai multe tehnici de
transport feroviar: cu vagoane complete; cu vagoane colective (de grupaj);
cu vagoane de coletărie; cu vagoane de mesagerie, ele fiind rezultatul
adaptării la cerinŃele pieŃei: servicii speciale, viteză mai mare, dezvoltarea
transporturilor combinate.
În practica comercială internaŃională dintre modalităŃile enumerate mai sus
sunt folosite, în mod curent, primele două datorită avantajelor pe care le prezintă.
A. Organizarea expedierii mărfii cu vagoane complete
În sens larg, prin vagon complet se înŃelege vagonul a cărui capacitate de
încărcare a fost utilizată în totalitate, în ceea ce priveşte volumul şi/sau greutatea
de marfă admisă la încărcare, în sens strict tarifar, el însemnând vagonul în care
59
s-a încărcat o cantitate de minimum cinci tone de marfă, cu condiŃia ca ea să fie
adresată unui singur destinatar. Organizarea unei expedieri cu vagoane
complete necesită îndeplinirea următoarelor activităŃi:
a) Primirea în timp util, de către vânzător, de la cumpărător a
instrucŃiunilor de expediere
Elementele incluse în aceste instrucŃiuni au în vedere, în principal,
informaŃii privind: destinatarul mărfii (numele şi adresa acestuia); staŃia de
destinaŃie (la care se adaugă, atunci când există, linia de garaj); documentele
care trebuie să însoŃească marfa în timpul transportului; date referitoare la
îndeplinirea formalităŃilor de vămuire a mărfii în Ńara de destinaŃie; numărul
abruf-ului (atunci când instrucŃiunile de expediere nu provin direct din partea
cumpărătorului, ci prin intermediul unei case de expedieri).
b) Întocmirea scrisorii de trăsură tip CIM pentru transportul feroviar
Scrisoarea de trăsură tip CIM este dovada predării în stare bună a
mărfurilor pentru transport. Caracteristicile acesteia rezultă din faptul că nu
este negociabilă, constituie dovada încheierii contractului, expeditorul fiind
responsabil de menŃiunile făcute pe fraht. Organizarea unei expedieri
feroviare necesită cunoştinŃe complexe, motiv pentru care ea este
încredinŃată, de cele mai multe ori, unui operator care întocmeşte scrisori de
trăsură şi în traficul internaŃional.
În expedierile feroviare cu vagoane complete, marfa poate fi adresată
fie direct destinatarului indicat de cumpărător, fie indirect, prin intermediul
unui terŃ, reprezentat de o casă de expediere sau de o bancă.
Atunci când contractul nu pune la dispoziŃia vânzătorului o modalitate
certă de încasare a contravalorii mărfii, expedierea acesteia direct
destinatarului prezintă riscul ca destinatarul să preia marfa fără a o plăti,
deoarece prin contractul de transport cărăuşul se obligă să predea marfa
destinatarului menŃionat în scrisoarea de trăsură în mod necondiŃionat. În
această situaŃie, evitarea riscului menŃionat se poate realiza prin
„vinculare”, adică prin interpunerea unui terŃ care va elibera marfa
destinatarului condiŃionat de achitarea contravalorii ei.
Solicitarea de întocmire a scrisorii de trăsură trebuie să precizeze şi
numărul vagoanelor, deoarece o scrisoare de trăsură serveşte la expedierea
unui singur vagon (excepŃii pot să apară în eventualitatea expedierii întregii
partizi de marfă în vagoane de capacitate minimă, cu condiŃia ca în
contractul comercial să nu existe vreo restricŃie în acest sens). De
menŃionat că, în cazul exportului care se realizează prin intermediar
(comisionar), acesta va solicita şi întocmi scrisorile de trăsură pe care le va
transmite apoi unităŃii furnizoare împreună cu dispoziŃia de a livra marfa
către cumpărătorul extern.
60
c) Expedierea mărfii
În efectuarea activităŃii de expediere a mărfii, unitatea producătoare acŃionează
în calitate de vânzător al mărfii, având de îndeplinit mai multe operaŃiuni:
ObŃinerea vagoanelor de la staŃia de cale ferată
ObŃinerea vagoanelor necesare livrării mărfii, presupune ca unitatea
producătoare să se adreseze staŃiei de cale ferată cu o cerere scrisă, prin
care solicită numărul şi tipul de vagoane de care are nevoie, în funcŃie de
specificul mărfii ce urmează a se expedia.
Încărcarea mărfii în vagon
StaŃiile de cale ferată pun vagoanele solicitate la dispoziŃia unităŃilor
producătoare, pe liniile de garaj din incinta acestora, dacă dispun de ele sau,
în caz contrar, la gară. Vagoanele goale sunt Ńinute la dispoziŃia
încărcătorilor până la expirarea termenului de încărcare tarifar. Dacă
încărcarea nu a început până la expirarea acestui termen, se consideră că
vagonul a fost refuzat în mod tacit şi, în consecinŃă, poate fi retras de calea
ferată. Dacă încărcarea a început şi continuă după expirarea termenului
tarifar, se percep locaŃii. În legătură cu cantitatea ce poate fi încărcată într-
un vagon, unităŃile producătoare trebuie să respecte prescripŃiile înscrise pe
pereŃii laterali ai acestuia sau restricŃiile prevăzute în reglementările
feroviare, cantitatea încărcată peste limita admisă fiind descărcată, în orice
punct de pe parcurs, unde se constată acest fapt, calea ferată fiind
îndreptăŃită să aplice şi amenzi.
Sigilarea vagonului
După încărcarea mărfii în vagon, unitatea producătoare trebuie să
sigileze vagonul. Dacă vămuirea se efectuează la locul încărcării mărfii,
sigilarea se face după ce aceste formalităŃi s-au efectuat.
d) Perfectarea documentelor privind expedierea mărfii şi
încheierea contractului de transport
Pentru lipsa unui document la destinaŃie, responsabilitatea revine în
întregime unităŃii producătoare (pentru că nu l-a predat şi nicidecum căii
ferate pentru că nu l-a solicitat, aceasta răspunzând numai în situaŃia în care
l-a pierdut). Vânzătorul mărfii răspunde, de asemenea, şi de conŃinutul
documentelor respective.
O problemă importantă, în legătură cu perfectarea contractului de
transport, o constituie stabilirea cantităŃii încărcate în vagon, rezultatul
cântăririi fiind menŃionat în scrisoarea de trăsură. După încheierea
contractului de transport, expeditorul primeşte duplicatul scrisorii de trăsură
(exemplarul 4 în cazul CIM) şi copii ale unor documente care însoŃesc marfa
(ştampilate de cărăuş), după care vagonul încărcat, sigilat de expeditor, este
preluat de calea ferată.
61
Dacă mărfurile circulă pe roŃi proprii, cum este cazul la exportul de
vagoane, pe scrisoarea de trăsură se face menŃiunea „circulă pe roŃi proprii”.
e) Avizarea expedierii mărfii
În cazul în care vânzarea nu se realizează direct, ci prin intermediari, după
expedierea mărfii, în termen de 24 ore, vânzătorul trebuie să-l informeze pe
producător despre acest fapt. Avizarea se va face în scris (prin fax, telex,
telegramă), la nevoie, putându-se dovedi îndeplinirea acestei obligaŃii.
f) Transmiterea documentelor
Pentru încasarea contravalorii mărfii de la partenerul contractual, fie
direct, fie prin bancă, producătorul (expeditorul) mărfii trebuie să transmită
cumpărătorului documentele care atestă expedierea, în termen optim (în
general 48 ore), pentru ca acesta din urmă să poată efectua plata. În cazul în
care vânzarea se efectuează direct de producător (fără intermediar),
vânzătorul mărfii va reŃine un set din documentele de livrare şi factura.
B. Livrarea mărfurilor cu vagoane colective (vagoane de grupaj)
este utilizată pentru expedierea cantităŃilor de marfă nevagonabile (sub
3 tone), căile ferate oferind posibilitatea utilizării vagoanelor de coletărie.
Această modalitate de expediere prezintă însă o serie de inconveniente
rezultate din costul ridicat (comparativ cu vagonul complet, el este de 2-7
ori mai mare), durata mare a transportului, riscul mare de avariere a mărfii,
datorită transbordărilor repetate la care este supusă marfa, imposibilitatea
urmăririi expedierii în cazul întârzierilor şi/sau a rătăcirii pe parcurs,
consumul mare de ambalaj (pentru creşterea rezistenŃei la transbordări).
În vederea reducerii efectelor negative, casele de expediere au găsit o
modalitate proprie de livrare a cantităŃilor nevagonabile de marfă şi anume
expedierea cu vagoane colective (de grupaj), denumite şi expedieri
consolidate. Această modalitate presupune colectarea de către casa de
expediere a loturilor de marfă nevagonabile, gruparea lor pe destinaŃii comune
şi expedierea în regim de vagoane complete, pe adresa unei case de expediere
corespondente, care va elibera apoi fiecare lot destinatarului respectiv.
Etapele necesare pentru organizarea expedierii colective sunt:
a) Livrarea mărfii de către exportator în punctul de formare a
vagoanelor colective (de grupaj), acŃiune care necesită următoarele activităŃi:
primirea instrucŃiunilor de expediere din partea partenerului contractual;
transmiterea instrucŃiunilor de către exportator către casa de
expediere care efectuează consolidarea, prin trimiterea către aceasta a
solicitării „cu vagonul colectiv”;
trimiterea lotului de marfă de către unitatea producătoare, pe baza
dispoziŃiei de livrare dată de exportator, către casa de expediere care va
organiza efectiv livrarea consolidată.
62
b) RecepŃia mărfii în punctele de formare a vagoanelor colective
(de grupaj)
După verificarea şi constatarea regularităŃii loturilor primite pentru a le
expedia mai departe în trafic feroviar cu vagon colectiv, casa de expediere
va elibera vânzătorului mărfii un document numit FCR (Certificat de
recepŃionare), iar dacă lotul de marfă este expediat imediat cu vagonul
colectiv, un document numit FCT (Certificat de transport) în care se trece şi
numărul vagonului colectiv cu care a fost livrată marfa.
c) Formarea şi circulaŃia vagoanelor colective (de grupaj)
Când s-au adunat suficiente loturi de marfă cu o destinaŃie comună,
care să acopere capacitatea unui vagon complet, casa de expedieri
consolidate încarcă marfa, completează scrisoarea de trăsură pentru vagonul
complet şi anexează la aceasta, pe bază de borderou, documentele de export
pentru fiecare lot încărcat şi transmite instrucŃiuni clare corespondentului
său din Ńara de destinaŃie, pe adresa căruia a expediat marfa.
d) Decontarea cheltuielilor de transport cu vagon colectiv (de grupaj),
ca regulă generală, se efectuează de vânzător, însă unele case de expediere,
mai ales în afacerile internaŃionale acceptă şi transmiterea costurilor
respective spre încasare la destinatarul final.
LecŃia 7.
ASIGURAREA MĂRFURILOR ÎN TRANZACłIILE INTERNAłIONALE
7.1. Asigurarea mărfurilor

Mărfurile ce fac obiectul tranzacŃiilor sunt supuse unor riscuri legate
de operaŃiunile de transport, transbordare, depozitare, finanŃare etc. Marfa
circulă pe riscul uneia dintre partenerii contractuali, conform regulilor
INCOTERMS. Prin condiŃia de livrare înscrisă în contractul comercial se
specifică partea interesată în asigurarea mărfii, fie vânzătorul, fie
cumpărătorul, obligaŃiile încheierii asigurării, revenind celui ce deŃine
interesul asigurării.
La asigurarea bunurilor pentru cazurile de pagube ce s-ar produce în
timpul transportului pe căi terestre, de exemplu, expeditorul este titularul
asigurării, iar titularul interesului este destinatarul, căruia, în ipoteza
producerii riscului, i se va plăti despăgubirea.
În asigurarea maritimă a mărfurilor (asigurarea cargo) se practică aşa-
numita “asigurare în cont”, în care poliŃa de asigurare poate fi andosată,
semnatarul poliŃei de asigurare neştiind cine va fi proprietarul mărfii asigurate
în momentul producerii pagubei, marfa expediată pe nave putând fi vândută sau
revândută în timpul călătoriei. Practic terŃul, care va fi dezdăunat în aceste
63
situaŃii (titularul interesului), nu va fi altul decât deŃinătorul originalului
conosamentului în momentul producerii riscului asigurat.
De aceea, în operaŃiunile de comerŃ exterior prin contractele de
vânzare-cumpărare sunt reglementate atât condiŃiile afacerii economice
propriu-zise cât şi cele ale transferului riscurilor, cheltuielilor, transportului
şi asigurării mărfurilor pe parcursul expedierii.
Asigurarea mărfurilor este o activitate care nu creează nemijlocit
bunuri materiale, dar prin mijloace specifice (fonduri financiare) acoperind
pagubele produse întâmplător bunurilor societăŃii şi mărfurilor de comerŃ
exterior (în timpul transportului, depozitării etc.), contribuie la dezvoltarea
comerŃului internaŃional şi realizarea echilibrului balanŃei de plăŃi externe.
Există mai multe tipuri de asigurări, gruparea acestora luând în calcul
criteriul geografic, teritorial, natura raporturilor juridice de asigurare,
raportul dintre asigurat şi asigurător.
Necesitatea obŃinerii unei protecŃii prin asigurare are următoarele motivaŃii:
asigurarea garantării încasării contravalorii operaŃiunilor de comerŃ
exterior şi a prestaŃiilor de servicii în domeniul internaŃional. Astfel, în cazul
producerii unui eveniment cu consecinŃe nefaste asupra bunurilor sau serviciilor
asigurate, agenŃii economici (exportatori sau importatori), transportatorii sau
prestatorii de servicii trebuie să obŃină fondurile necesare înlocuirii bunurilor
materiale distruse sau să dispună plata faŃă de terŃii păgubiŃi.
realizarea unor economii de valută, mai ales în cazul operaŃiunilor de
export, când contravaloarea asigurării este plătită de cumpărătorul extern
odată cu preŃul mărfii cumpărate. Aceste economii pot să contribuie, în mod
direct, la echilibrarea balanŃei de plăŃi externe.
Tabelul nr. 7.1.
Tipuri de asigurări
Criteriul de clasificare Categorii de asigurări
după modul de realizare a asigurare
asigurare
raporturilor juridice de contractuală
obligatorie;
asigurare (facultativă).
asigurare de asigurare de
asigurare de
după obiectul asigurării bunuri răspundere
persoane;
(mărfuri); civilă.
asigurări
după criteriul teritorial asigurări externe.
interne;
după natura raporturilor ce asigurare asigurare
se nasc între asigurător şi directă; indirectă sau
asigurat reasigurare.
64
Asigurarea are la bază o relaŃie contractuală între posesorul bunului
(asigurat) şi o companie de asigurări (asigurător).
“Contractul de asigurare (poliŃa de asigurare) este înŃelegerea prin care
asiguratul se obligă să plătească asiguratorului o anumită sumă de bani,
numită “primă de asigurare” şi în schimbul căreia, asiguratorul îşi asumă
anumite riscuri obligându-se să-l despăgubească pe asigurat pentru daunele
ce le-ar suferi din cauza riscurilor pentru care s-a convenit asigurarea”22,
scopul economic al asigurării fiind acela de a-l repune pe asigurat în situaŃia
patrimonială în care se afla înainte de producerea daunelor.
Riscurile reprezintă anumite evenimente ce pot surveni în timpul
derulării afacerii, conducând la pierderea sau avarierea totală sau parŃială,
atât a mijloacelor de transport, a depozitelor, cât şi a mărfii transportate sau
depozitate. Pagubele produse nu se acoperă în totalitate, ci numai în măsura
în care se datorează unor riscuri probabile şi care au fost asigurate.
În practica internaŃională se întâlnesc următoarele categorii de riscuri:
riscuri asigurabile, care la rândul lor pot fi:
riscuri obişnuite (furtuna, naufragiul, eşuarea navei, abordajul
sau coliziunea acesteia, incendiul, aruncarea mărfurilor peste
bord în scopul salvării navei şi a unei părŃi din încărcătură, furtul,
jaful, respectiv pierderea totală sau parŃială a mărfii datorate
sustragerii acesteia). Ele intervin deci, în timpul transportului şi
al depozitării fiind generate de întâmplări fortuite, apărute din
diverse cauze.
riscuri speciale, datorate fie caracteristicilor fizico-chimice ale
mărfurilor, fie altor cauze deosebite întâmplate în timpul
transportului şi al depozitării mărfurilor.
Această categorie include: autoaprinderea, ruginirea metalelor, oŃeŃirea
vinului, alterarea alimentelor, grevele, inundaŃiile şi cutremurele, arestul
navei, rebeliuni etc.
riscuri excluse, categorie de riscuri în care includem: dolul sau
neglijenŃa gravă a asiguratului, a beneficiarului sau a reprezentanŃilor
acestora, viciul propriu al mărfii, datorat unor proprietăŃi speciale ale
acesteia, influenŃa temperaturii aerului asupra mărfurilor, ambalajul
necorespunzător, expedierea mărfii în stare deteriorată, mucegăită, atacată
de viermi şi rozătoare etc., contrastaliile, locaŃiile, cheltuielile de carantină şi
magazinaj, întârzierea în livrare, confiscarea sau capturarea unor mărfuri.
Pentru aceste riscuri asigurarea se face printr-o cerere expresă a asiguratului,
contra plăŃii unei prime de asigurare specială.
22
*** Ghidul lucrătorului în comerŃ exterior, Ed. Revista Economică, 1983, p. 252
65
În practica asigurărilor, avaria, presupune pierderea totală ori parŃială a
bunurilor asigurate sau distrugerea totală sau parŃială a acestora, inclusiv
vătămarea mărfurilor asigurate, care să producă modificări ale
caracteristicilor fizice sau chimice pe care le-au avut iniŃial sau pe care
trebuiau să le aibă mărfurile respective.
Ele pot fi clasificate în trei categorii: avarii totale, care presupun
pierderea sau distrugerea totală a mărfii (poate fi reală sau prezumtivă),
avarii parŃiale (particulare) care au în vedere toate modalităŃile de transport
şi avarii comune (generale), specifice transportului maritim şi fluvial.
Practica comerŃului internaŃional a demonstrat că, în timpul
transportului şi depozitării, există perioade în care riscul este ori pe
răspunderea vânzătorului, ori pe cea a cumpărătorului, în funcŃie de cele
stipulate în contractul de vânzare-cumpărare.
ImportanŃa acestor reguli, care devin obligatorii din momentul acceptării şi
inserării lor în contract prin acordul părŃilor, rezidă şi din faptul că ele precizează
momentul când are loc transferul riscului de la vânzător la cumpărător, moment în
funcŃie de care atât vânzătorul cât şi cumpărătorul se vor îngriji de încheierea unei
asigurări pentru perioada în care riscul este în sarcina lor.
Aprofundarea elementelor legate de practica comercială internaŃională
impune o serie de observaŃii cu privire la utilizarea fiecăreia dintre condiŃiile
de livrare, conform INCOTERMS.
CondiŃia CIF implică obligaŃia vânzătorului de a încheia două
contracte: contractul de transport şi contractul de asigurare, reprezentat prin
poliŃa de asigurare. El trebuie să obŃină pe propria cheltuială asigurarea
mărfii pe timpul transportului, aşa cum este stipulat în contract şi în condiŃii
care să permită unei alte persoane, care are un interes în asigurarea mărfii,
să prezinte direct reclamaŃia sa asiguratorului.
La cerere, în măsura posibilului, vânzătorul va furniza pe cheltuiala
cumpărătorului asigurarea pentru riscul de război, greve, revolte sau mişcări
civile. O asemenea asigurare acoperă cel puŃin preŃul prevăzut în contract
plus 10%, în valuta contractului.
CondiŃia CFR prevede obligaŃia vânzătorului de a încheia, pe propria
cheltuială, contractul de transport maritim, dar nu şi pe cel de asigurare.
Asigurarea trebuie încheiată de cumpărător, care preia riscurile din
momentul trecerii mărfii peste balustrada navei în portul de încărcare.
ObligaŃiile vânzătorului constau în comunicarea datelor şi informaŃiilor
necesare cumpărătorului pentru încheierea asigurării.
CondiŃia FOB presupune încheierea contractului de către cumpărător,
pe perioada transportului maritim şi eventual, până când marfa ajunge la
beneficiar. Vânzătorul are însă obligaŃia:
66
de a comunica cumpărătorului, care poartă povara riscurilor din
momentul în care marfa a trecut balustrada navei în portul de încărcare,
datele necesare încheierii asigurării;
de a asigura marfa de la depozit din punctul de expediere şi până la
încărcarea la bordul navei.
DeŃinătorul interesului asigurării, potrivit acestor condiŃii este
cumpărătorul (cu excepŃia condiŃiei CIP) care preia riscurile odată cu
preluarea mărfii de către vânzător, astfel:
CondiŃia EXW: la locul de livrare convenit, la data sau în cadrul
perioadei stabilite sau la locul şi termenul uzual pentru livrarea unei asemenea
mărfi, cu avizarea cumpărătorului şi individualizarea corespunzătoare a mărfii;
CondiŃiile FCA şi CPT: din momentul încărcării pe mijlocul de
transport pus la dispoziŃie de cumpărător sau din momentul predării
cărăuşului la sediul acestuia, cu avizarea cumpărătorului şi individualizarea
mărfii, conform contractului comercial;
CondiŃiile DAP, DAT şi DDP: din momentul punerii mărfii la
dispoziŃia cumpărătorului, la locul convenit de livrare, la frontieră, la data
sau în cadrul perioadei stabilite, conform contractului comercial.
CondiŃia CIP: vânzătorul este obligat să încheie un contract de
asigurări numai pentru acoperirea unor riscuri minime.
Pentru o protecŃie mai extinsă, cumpărătorul fie convine aceasta cu
vânzătorul, fie încheie această asigurare suplimentară singur, pe costurile sale.
CondiŃia FAS: încheierea contractului de asigurare este în sarcina
cumpărătorului din momentul preluării mărfii de-a lungul vasului. Până în
acel moment, marfa se asigură de vânzător.
Conform Regulamentului pentru asigurarea facultativă a bunurilor în
timpul transportului maritim, societăŃile de asigurare româneşti au încheiat o
poliŃă generală (convenŃie) cu companiile româneşti specializate în
domeniul transporturilor maritime (campanii de shipping) – în calitate de
mandatar al agenŃilor economici.
În transportul aerian de mărfuri, condiŃia de livrare folosită este FCA,
ceea ce implică obligaŃia vânzătorului de a livra marfa cărăuşului sau altei
persoane care acŃionează în numele acestuia, fără obligaŃia de a încheia
contract de asigurare.
7.2. CondiŃiile de asigurare
CondiŃiile în care trebuie să se asigure mărfurile pe parcursul transportului
sunt determinate de natura mărfii, modalitatea şi mijlocul de transport, durata
voiajului, zonele geografice traversate, perioada anului în care va avea loc
voiajul, conjunctura voiajului, situaŃia politică din zonele respective.
67
În prezent, mărfurile pot fi asigurate în una din condiŃiile A, B sau C, care
se deosebesc de cele din trecut nu numai prin denumire ci şi prin delimitarea mai
clară şi mai precisă a sferelor lor de acoperire. Scopul perfecŃionării, de-a lungul
timpului, a fost acela de a răspunde cât mai bine intereselor asiguraŃilor.
Asigurarea tip „C” (Free of Particular Average) este indicată
mărfurilor pentru care este suficientă protecŃia prin asigurare numai contra
daunelor ce pot să apară în cazul accidentării mijlocului de transport
(minereuri, cărbuni) sau catastrofelor.
Asigurarea tip “B” (With Particular Average) despăgubeşte
asiguratul atât în cazul în care bunul asigurat a suferit o avarie, datorată unui
accident al mijlocului de transport sau din alte cauze cum sunt: pătrunderea
apei de mare în hambarele navei, accidente la încărcarea, stivuirea şi
descărcarea bunurilor sau în timpul alimentării cu combustibil a mijlocului
de transport etc. La cererea asiguratului şi dacă s-a specificat în mod expres
în contractul de asigurare, asigurarea de tip “B” poate fi extinsă în schimbul
unei prime suplimentare, pentru a acoperi unele riscuri specifice, cum sunt:
furt, dispariŃie, nelivrare, ruginire, alterarea în contact cu aerul etc.
Asigurarea tip “A” (All risks) despăgubeşte pentru pagubele
provenite din orice cauze cu excepŃia celor excluse în mod expres, de
exemplu încărcarea şi stivuirea neglijentă şi necorespunzătoare, scăderea
preŃurilor şi orice alte pierderi indirecte etc.
Deşi această condiŃie este denumită “contra tuturor riscurilor”, în
practica asigurărilor nu există o asemenea asigurare care să includă toate
daunele şi pagubele posibile ivite din cauze prevăzute şi neprevăzute.
Prin detalieri, condiŃiile de asigurare A, B, C se referă în mod special
la transportul maritim, dar ele au o aplicare identică, cu adaptările
corespunzătoare situaŃiei de fapt şi la alte tipuri de transport (fluviale,
terestre, aeriene). Numai “avaria comună” face excepŃie, ea aplicându-se
doar la transportul maritim.
Nici una din aceste condiŃii de asigurare nu cuprinde riscul de război, greve
şi tulburări civile, asigurarea pentru aceste riscuri fiind solicitată în mod expres.
ExistenŃa mai multor condiŃii de asigurare a mărfurilor răspunde mai
bine necesităŃilor practice ale comerŃului internaŃional, important fiind ca
marfa să aibă asigurare împotriva acelor riscuri care reprezintă, în expediere,
pericole reale pentru aceasta.
7.3. Documente utilizate în asigurarea mărfurilor

Contractul de asigurare (poliŃa de asigurare) este documentul care
atestă acordul de voinŃă al părŃilor, asigurat-care se obligă să plătească o
anumită sumă de bani, prima de asigurare, şi asigurător-care, se obligă să-l
68
despăgubească pe asigurat pentru daunele care le-ar suferi datorită
producerii riscurilor asigurate, în schimbul primei.
Încheierea contractului de asigurare a mărfii, este precedată de
completarea cererii de asigurare. Aceasta cuprinde: date privind beneficiarul
asigurării, denumirea mărfii şi starea acesteia, cantitatea, greutatea,
ambalajul, modul de transport şi ruta, valoarea asigurată, riscurile asigurate.
PoliŃa de asigurare este un document ce cuprinde, de regulă, următoarele
elemente: denumirea şi sediul asiguratorului, numele şi sediul asiguratului,
obiectul asigurării, riscurile asigurate (condiŃia tip de asigurare), durata
asigurării, suma asigurată, prima de asigurare, precum şi alte menŃiuni, care,
potrivit legii, trebuie să figureze în documentele de asigurare.
ConŃinutul acesteia diferă, însă, în ceea ce priveşte obiectul, extinderea,
durata şi întinderea asigurării, în funcŃie de modalitatea de transport.
Tabelul nr. 7.6.

Caracteristici ale poliŃei de asigurare în funcŃie
de modalitatea de transport
Transportul rutier şi Transportul aerian Transportul maritim
feroviar
PoliŃa de asigurare PoliŃa de asigurare se întinde Asigurarea acoperă
acoperă perioada de la de la punctul iniŃial de perioada care se scurge de
trimiterea mărfii către expediere până la punctul la data conosamentului
transportator până la final de destinaŃie, acoperind până la predarea acesteia
predarea acesteia şi transporturile destinatarului, dar nu mai
destinatarului, dar fără a complementare. Ea decurge târziu de 60 de zile de la
depăşi 15 zile de la din momentul trimiterii încheierea operaŃiunilor
sosirea mijlocului de mărfii către transportator privind descărcarea mărfii
transport la destinaŃie până la predarea acesteia la destinaŃie
destinatarului şi încetează cel
mai târziu la 15 zile de la
sosirea avionului la destinaŃie
PoliŃa poate fi încheiată PoliŃa acoperă toate riscurile Asigurarea are ca obiect
în condiŃia A.R. sau prin neexcluse, avaria particulară, acoperirea pierderilor
indicarea riscurilor cheltuielile legate de avarie, materiale suferite pe
asigurate neacoperind furtul (total sau parŃial) parcursul transportului pe
riscurile de furt, de grevă, putând fi extinsă şi la riscul mare, inclusiv pe cel în
războaie etc. de grevă, război etc. amonte şi în aval.
Întinderea riscurilor
asigurate depinde de
condiŃia de asigurare,
putânduse utiliza toate
cele şase tipuri de
asigurare.
69
În România, în vederea rezolvării problematicii asigurărilor, au luat
fiinŃă o serie de societăŃi noi de asigurare, unele cu capital de stat iar altele
cu capital privat.
PoliŃa de asigurare se întocmeşte într-un singur exemplar original, însă
la solicitarea şi pe cheltuiala asiguratului se pot elibera duplicate sau copii
ale poliŃei respective. În relaŃiile comerciale internaŃionale poliŃa de
asigurare are valoarea unui titlu de credit, putând fi “nominativă”, “la
purtător” sau “la ordin”, fiind transmisibilă către terŃi prin andosare.
Asiguratul trebuie să prezinte, pentru a-şi susŃine pretenŃiile, dosarul
de despăgubire a pagubelor.
Dosarul de despăgubire
În conŃinutul dosarului sunt cuprinse următoarele documente:
• PoliŃa de asigurare sau avizul de asigurare, în original;
• Documentul de transport (conosament, scrisoare de trăsură, ABW-
ul, certificatul de depozit etc.) în original;
• certificatul de avarie, rapoarte de expertiză;
• copia cargo-report-ului întocmit de agentul navei în portul de
destinaŃie (descărcare) din care să rezulte cantitatea mărfii eliberate,
starea acesteia, lipsurile constatate etc.;
• procesul verbal de constatare sau scrisoarea de trăsură rutieră
(CMR) originală, cu semnătura cărăuşului etc.;
• facturile comerciale reprezentând valoarea mărfurilor asigurate;
• notele de protest;
• dovezi privind cheltuielile efectuate în legătură cu dauna;
• average-bond-ul;
• alte documente.
Despăgubirea plătită de asigurator, în asigurarea de bunuri, nu poate

depăşi valoarea daunei pe care asiguratul a suferit-o în mod efectiv, iar
valoarea maximă a despăgubirii nu va putea depăşi suma asigurată,
specificată în poliŃa de asigurare.
70
LecŃia 8.
VĂMUIREA MĂRFURILOR
8.1. Regimul vamal

Vămuirea mărfurilor reprezintă un element necesar în cadrul derulării
afacerilor economice internaŃionale. Cunoaşterea particularităŃilor regimurilor şi
procedurilor vamale favorizează celeritatea şi corectitudinea acestor afaceri.
La introducerea sau scoaterea de pe teritoriul vamal a mărfurilor,
autoritatea vamală a statului respectiv stabileşte regimul vamal şi procedura
vamală ce se va aplica mărfurilor respective.
Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor care se aplică în cadrul procedurii
de vămuire, în funcŃie de operaŃiunea comercială şi de destinaŃia mărfurilor.
Regimurile vamale sunt de două tipuri: definitive (în această categorie
fiind încadrate exportul şi importul) şi suspensive (sunt cuprinse tranzitul
vamal, antrepozitul vamal, perfecŃionarea activă, transformarea sub control
vamal, admiterea temporară, perfecŃionarea pasivă).
În cadrul Uniunii Europene există distincŃia între regimurile vamale
suspensive şi regimurile vamale cu impact economic, fiind diferenŃiate astfel:
regimuri suspensive: tranzit extern; antrepozit vamal; perfecŃionare
activă sub forma unui sistem cu suspendare; transformare sub
control vamal; admitere temporară;
regimuri vamale cu impact economic: antrepozit vamal;
perfecŃionare activă; transformare sub control vamal; admitere
temporară; perfecŃionare pasivă.
Utilizarea oricărui regim vamal cu impact economic este condiŃionată
de eliberarea unei autorizaŃii de către autorităŃile vamale.
I. Regimurile vamale definitive: exportul şi importul
Exportul
Regimul de export permite mărfurilor comunitare să iasă de pe
teritoriul vamal al ComunităŃii. Exportul presupune aplicarea
formalităŃilor de ieşire, inclusiv a măsurilor de politică comercială şi,
după caz, a drepturilor de export.
Conform Codului vamal comunitar, „drepturi de export” reprezintă:
taxele vamale şi taxele cu efect echivalent taxelor vamale de plătit
la exportul mărfurilor,
taxele agricole şi alte taxe de export introduse prin politica agricolă
comună sau prin măsuri specifice aplicabile unor anumite mărfuri
rezultate din transformarea produselor agricole.
71
Liberul de vamă pentru export se acordă cu condiŃia ca mărfurile
respective să iasă de pe teritoriul vamal al ComunităŃii în aceeaşi stare ca
atunci când a fost acceptată declaraŃia de export.
Începând cu data de 02.07.2007 la nivelul Uniunii Europene a devenit
obligatorie utilizarea sistemului de control al exportului (Export Control
System - ECS), sistem bazat pe schimbul electronic de mesaje între
birourile vamale din cadrul ComunităŃii.
Implementarea Sistemului de Control al Exportului pe teritoriul vamal
al ComunităŃii are ca bază legală următoarele regulamente comunitare:
Regulamentul (CE) nr. 648/2005
Regulamentul (CE) nr. 1875/2006 .
Începând cu data de 01.07.2009, devine obligatorie utilizarea fazei a
II-a a Sistemului de Control al Exportului, care presupune instituirea unui
nivel comun de protecŃie în cazul controalelor vamale efectuate asupra
mărfurilor care ies de pe teritoriul vamal al ComunităŃii, distribuirea
rezultatelor analizei de risc efectuate între autorităŃile vamale implicate şi
gestionarea declaraŃiilor sumare de ieşire - EXS.
LegislaŃia comunitară comunitară prevede ca toate mărfurile care se
scot de pe teritoriul vamal al ComunităŃii, indiferent de destinaŃia lor finală,
să fie supuse analizei de risc şi controlului vamal. Prin urmare se impune
necesitatea instituirii unui nivel comun de protecŃie şi asigurarea aplicării
uniforme a controalelor vamale de către fiecare Stat Membru.
Astfel, autorităŃile vamale din Statele Membre au obligaŃia de a face
schimb de informaŃii privind riscurile pe care le pot prezenta mărfurile
exportate. În acest scop este necesară instituirea unui sistem securizat
comun care să permită autorităŃilor competente accesul la aceste informaŃii,
transferul şi schimbul acestora într-un mod convenabil şi eficient.
O altă noutate prevăzută de legislaŃia vamală comunitară este
introducerea obligaŃiei de a prezenta informaŃii înainte de plecare pentru
toate mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al ComunităŃii. Aceste
informaŃii trebuie să fie disponibile înainte ca mărfurile să părăsească
teritoriul vamal al ComunităŃii.
Sunt stabilite reguli şi termene diferite în funcŃie de tipul de marfă, de
modul de transport sau de tipul de agenŃi economici.
În cazul în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al ComunităŃii
sunt acoperite fie de o declaraŃie vamală, fie de o declaraŃie sumară de
ieşire, acestea trebuie să fie depuse la biroul vamal competent, în
următoarele termene:
a) în cazul transportului maritim:
- pentru încărcături în containere, altele decât cele cărora li se aplică
punctul (iii) sau (iv), cel puŃin 24 de ore înainte ca mărfurile să fie încărcate
72
pe nava la bordul căreia acestea trebuie să părăsească teritoriul vamal al
ComunităŃii;
- pentru încărcăturile în vrac/fracŃionate, cel puŃin patru ore înaintea
plecării din portul situat pe teritoriul vamal al ComunităŃii;
- pentru mişcările între teritoriul vamal al ComunităŃii, cu excepŃia
departamentelor franceze de peste mări, Insulele Azore, Madeira sau Canare
şi Groenlanda, insulele Feroe, Ceuta, Melilla, Norvegia, Islanda, porturile de
la Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Neagră, Mediterană sau toate
porturile din Maroc, cel puŃin două ore înaintea plecării din portul situat pe
teritoriul vamal al ComunităŃii;
- pentru mişcările efectuate în alte cazuri decât cele reglementate la
punctul iii), între departamentele franceze de peste mări, Azore, Madeira,
Insulele Canare şi teritoriile situate în exteriorul teritoriului vamal al
ComunităŃii, în cazul în care durata călătoriei este mai mică de
douăzecişipatru de ore, cel puŃin două ore înaintea plecării din portul situat
pe teritoriul vamal al ComunităŃii;
b) în cazul transportului aerian, cel puŃin 30 de minute înaintea plecării
de pe un aeroport situat pe teritoriul vamal al ComunităŃii;
c) în cazul transportului feroviar şi pe cursul apelor interioare, cel
puŃin două ore înaintea plecării de la biroul vamal de ieşire;
d) în cazul transportului rutier, cel puŃin o oră înaintea plecării din
biroul vamal de ieşire;
e) în cazul furnizorilor de piese de schimb, destinate a fi încorporate în
nave şi aeronave în scopul reparării şi întreŃinerii lor, al carburanŃilor,
lubrifianŃilor şi gazelor care sunt necesare funcŃionării maşinilor şi
aparatelor utilizate la bord şi în cazul produselor alimentare destinate a fi
consumate la bord, cel puŃin 15 minute înaintea plecării mijlocului de
transport din portul sau aeroportul situat pe teritoriul vamal al ComunităŃii;
f) în cazurile în care se aplică Regulamentul (CE) nr. 800/1999, în
conformitate cu dispoziŃiile regulamentului menŃionat anterior.
AplicaŃia informatică naŃională aferentă acestui sistem european este
ECS-RO şi gestionează operaŃiunile de:
- export;
- export temporar în cadrul regimului de perfecŃionare pasivă;
- export temporar cu retur în aceeaşi stare şi
- reexport.
Când se depune o declaraŃie sumară de ieşire - EXS:
DeclaraŃia sumară de ieşire - EXS trebuie depusă, conform art. 842a
CCIP, doar pentru acele mărfuri care urmează să fie scoase de pe teritoriul
73
vamal al ComunităŃii şi pentru care nu este necesară depunerea unei alte
declaraŃii vamale de export, reexport sau tranzit.
ExcepŃii de la obligaŃia depunerii declaraŃiei sumare de ieşire – EXS:
LegislaŃia comunitară prevede mai multe tipuri de mărfuri/trafic pentru
care depunerea unui EXS nu este necesară. Printre cele mai importante care
se referă la transportul maritim se numără:
· Containere goale;
· Mişcări cargo intracomunitare;
· Încărcătura ROB (marfa care rămâne la bordul navei - FROB),
inclusiv marfa încărcată în alte porturi comunitare.
Totodată, sunt excluse de la depunerea declaraŃiei sumare de ieşire
mărfurile necomunitare depozitate temporar sau transbordate pe termen
scurt.
Unde se depune declaraŃia sumară de ieşire – EXS:
DeclaraŃia sumară de ieşire se depune la biroul vamal de ieşire. Pentru
traficul maritim acesta este portul comunitar unde se încarcă marfa pe vasul
care o va scoate din Comunitate, chiar dacă vasul face escale în alte porturi
comunitare înainte de ieşirea din Comunitate.
Cine poate depune declaraŃia sumară de ieşire – EXS:
DeclaraŃia sumară de ieşire se depune fie de către persoana care scoate
mărfurile de pe teritoriul vamal al ComunităŃii sau îşi asumă
responsabilitatea pentru transportul mărfurilor de pe teritoriul vamal al
ComunităŃii – transportatorul, fie de către orice persoană care prezintă sau
poate dispune să fie prezentate bunurile autorităŃilor vamale competente –
exportatorul, expeditorul, orice persoană care are un interes comercial
pentru acele mărfuri sau un reprezentant al acestora.
Procedurile de export sunt: export definitiv, export temporar în

vederea unei returnări ulterioare în aceeaşi stare, export temporar cu carnet
ATA, export temporar în regim de perfecŃionare pasivă, export de produse
compensatoare obŃinute din mărfuri echivalente în cadrul regimului de
perfecŃionare activă înainte ca mărfurile provenite din import să fie plasate
sub un regim vamal şi reexportul.
DeclaraŃia de export se poate depune la biroul vamal autorizat cu
supravegherea locului în care se află sediul exportatorului sau la biroul
vamal autorizat cu supravegherea locului în care mărfurile sunt ambalate sau
încărcate pentru transportul de export sau la biroul vamal autorizat pentru
locul în care este stabilit subcontractantul sau la orice birou vamal din
Comunitate, în situaŃii excepŃionale.
La biroul vamal de ieşire din Comunitate trebuie să se prezinte
mărfurile care au primit liber de vamă la export, cât şi exemplarul 3 al
74
declaraŃiei vamale de export sau documentul de însoŃire la export, după caz.
Biroul vamal de ieşire din Comunitate se asigură că mărfurile prezentate
corespund celor declarate, certifică exemplarul 3 al declaraŃiei de export sau
documentul de însoŃire la export şi supraveghează ieşirea fizică a mărfurilor
din Comunitate.
DeclaraŃia vamală de export este însoŃită de orice document necesar în
vederea unei corecte aplicări a drepturilor de export şi a dispoziŃiilor care
reglementează exportul mărfurilor în cauză. La prezentarea declaraŃiei,
autoritatea vamală poate solicita documentele de transport sau, după caz,
documentele aferente regimului vamal anterior. În cazul în care în vamă se
prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje, autoritatea vamală poate
solicita lista coletelor sau un document echivalent indicând conŃinutul
fiecărui ambalaj.
Importul
În sens general acceptat, importul reprezintă un regim vamal ce
permite intrarea mărfurilor străine pe teritoriul vamal al unei Ńări, în
vederea introducerii lor în circuitul economic, după efectuarea
formalităŃilor vamale şi plata drepturilor de import aferente.
În Uniunea Europeană se disting două tipuri de regimuri vamale pentru
importul de mărfuri: punerea mărfurilor în liberă circulaŃie şi punerea
mărfurilor în consum, distincŃie generată de plata drepturilor vamale.
Punerea în liberă circulaŃie
Prin aplicarea regimului de punere în liberă circulaŃie mărfurile capătă
statut comunitar şi se poate dispune de acestea pentru utilizare, consum,
vânzare sau orice altă activitate. Expresia „punere în liberă circulaŃie” a mărfii
este folosită pentru a evidenŃia faptul că aceasta este eliberată de obligaŃiile sale
tarifare, în ceea ce priveşte vama europeană. Când se solicită punerea in liberă
circulaŃie a mărfurilor este necesar să se achite drepturile de import.
„Drepturi de import” reprezintă:
taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de
plătit la importul de mărfuri,
taxele agricole şi alte taxe de import introduse prin politica
agricolă comună sau prin măsuri specifice aplicabile anumitor
mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole.
Drepturile de import pot fi procentuale (se aplica la valoarea în vama a
marfurilor, exprimată în lei), pot fi specifice (caz în care nivelul dreptului se aplică
la cantitatea mărfurilor importate) sau pot fi mixte (procentuale şi specifice).
În situaŃia în care, ulterior acceptării declaraŃiei vamale de punere în
liberă circulaŃie, dar până la acordarea liberului de vamă, intervin reduceri
de drepturi de import, se poate solicita autorităŃii vamale aplicarea
drepturilor vamale mai favorabile. De asemenea, se poate beneficia de o
75
reducere sau exceptare a drepturilor vamale în cazul mărfurilor acoperite de
acordurile preferenŃiale sau de acordurile de uniune vamală, încheiate de
Uniunea Europeană, în condiŃiile prevăzute de acestea.
Punerea mărfurilor în consum
Este situaŃia în care o marfă importată nu poate fi oferită spre consumul
final sau comercializată decât după plata diverselor taxe interioare, caracteristice
fiecărui stat membru U.E., taxe parafiscale şi taxe indirecte.
Începând cu data de 01.07.2009, pe teritoriul vamal al ComunităŃii se
aplică Sistemul de Control al Importului (ICS); ICS reprezintă prima fază a
Sistemului de Import Automat (AIS). Obiectivul AIS constă în faptul că
operaŃiunile de import începute într-un stat membru să poată fi finalizate în
alt stat membru fără retransmiterea aceloraşi informaŃii la autoritatea
vamală. Acesta include şi schimbul electronic de mesaje dintre autorităŃile
vamale, operatorii economici şi alte autorităŃi publice referitor la diferitele
stadii ale operaŃiunilor de import.
Scopul Sistemului de Control al Importului (ICS) - Faza 1 - este acela
de a gestiona declaraŃiile sumare de intrare, de a efectua analiza de risc
asupra datelor cuprinse în acestea şi de a distribui rezultatele analizei
efectuate între autorităŃile vamale implicate. În România Sistemul de
Control al Importului, se aplică începând cu data de 01.10.2009.
Sistemul de Control al Importului presupune depunerea la autoritatea
vamală a unei declaraŃii sumare de intrare – ENS (Entry Summary
Declaration) pentru mărfurile ce urmează să fie introduse pe teritoriul
vamal al ComunităŃii.
Potrivit Regulamentului Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 privind
dispoziŃii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 privind
instituirea Codului Vamal Comunitar cu modificările şi completările
ulterioare , începând cu data de 01.01.2011 depunerea declaraŃiilor sumare
de intrare devine obligatorie. Sistemul de Control al Importului presupune
depunerea prin mijloace informatice la autoritatea vamală a unei declaraŃii
sumare de intrare – ENS (Entry Summary Declaration) pentru mărfurile
ce urmează să fie introduse pe teritoriul vamal al ComunităŃii.
Cum se aplică Sistemul de Control al Importului?
FuncŃionalităŃile Sistemului de Control al Importului constau în
următoarele operaŃiuni care se desfăşoară între operatorii economici sau
transportatori şi autorităŃile vamale din Statele Membre, după cum urmează:
operatorii economici transmit electronic declaraŃiile sumare de
intrare la autoritatea vamală, înainte de intrarea mărfurilor pe teritoriul
vamal al ComunităŃii.
aplicaŃia informatică a autorităŃii vamale verifică datele conŃinute
în declaraŃia sumară de intrare.
76
autoritatea vamală înregistrează declaraŃia sumară de intrară prin
alocarea de către aplicaŃia informatică a unui număr denumit MRN
(Movement Reference Number) sau, respinge înregistrarea acesteia în
situaŃia în care se constată că nu este completată corespunzător.
în situaŃia în care declaraŃia sumară de intrare este
înregistrată/acceptată, autoritatea vamală va transmite numărul de
înregistrare al acesteia (MRN), operatorului economic şi transportatorului.
în situaŃia în care declaraŃia sumară de intrare este respinsă,
autoritatea vamală înstiinŃează operatorul economic şi transportatorul cu
privire la această decizie.
MRN-ul reprezintă un număr alocat de sistemul informatic declaraŃiei
sumare de intrare care este compus din 18 caractere alfanumerice.
În situaŃia în care declaraŃia sumară de intrare este depusă la un birou
vamal diferit de primul birou vamal de intrare a mărfurilor pe teritoriul
vamal al ComunităŃii, numărul de înregistrare al declaraŃiei sumare de
intrare (MRN) va fi alocat de acesta.
În cazul în care, declaraŃia sumară de intrare este transmisă la primul
birou vamal de intrare a mărfurilor pe teritoriul vamal al ComunităŃii,
numărul de înregistrare al declaraŃiei sumare de intrare (MRN) este alocat
de acesta. Primul birou vamal de intrare unde este depusă declaraŃia sumară
de intrare, în baza datelor conŃinute, efectuează analiza de risc pentru
mărfurile ce urmează să intre pe teritoriul vamal al ComunităŃii.
Ce informaŃii sunt cuprinse în declaraŃia sumară de intrare?
DeclaraŃia sumară de intrare se întocmeşte prin mijloace informatice şi
se depune, în principiu, la primul birou vamal de intrare pe teritoriul vamal
al ComunităŃii, înainte de introducerea mărfurilor. Datele care se înscriu în
declaraŃia sumară de intrare sunt în principal, cele care se referă la :
descrierea mărfurilor (denumirea mărfurilor, cantitate, greutate, nr. de
articole, etc), expeditor, destinatar, transportator precum şi alte detalii
referitoare la transportul mărfurilor. Aceste informaŃii sunt diferite în funcŃie
de modalitatea de transport, respectiv transport pe cale maritimă, aeriană,
rutieră, feroviară şi pe cursul apelor interioare.
Cine poate depune declaraŃia sumară de intrare?
DeclaraŃia sumară de intrare se depune de către persoana care
introduce mărfurile pe teritoriul vamal al ComunităŃii sau care se ocupă de
transportul acestora spre acest teritoriu.
DeclaraŃia sumară de intrare poate fi depusă şi de către:
persoana în numele căreia acŃionează persoana care introduce
mărfurile pe teritoriul vamal al ComunităŃii sau
orice persoană care este în măsură să prezinte sau să determine
prezentarea mărfurilor în cauză autorităŃii vamale competente sau
77
un reprezentant al persoanelor menŃionate mai sus.
ExcepŃii de la obligaŃia depunerii declaraŃiei sumare de intrare:
Toate mărfurile introduse pe teritoriul vamal al ComunităŃii trebuie să
fie acoperite de o declaraŃie sumară de intrare. Cu toate acestea, fac excepŃie
de la această obligaŃie mărfuri precum:
energia electrică;
mărfurile care intră printr-un sistem de conducte;
scrisorile, cărŃile poştale şi imprimatele, inclusiv pe suport
electronic;
mărfurile care intră sub incidenŃa regulilor Uniunii Poştale
Universale;
mărfurile acoperite de o declaraŃie vamală efectuată prin orice alt
act, în conformitate cu articolele 230, 232 şi 233, cu excepŃia paleŃilor, a
containerelor şi a mijloacelor de transport rutier, feroviar, aerian, maritim şi
fluvial transportate în cadrul unui contract de transport;
mărfurile care se află în bagajele personale ale călătorilor;
mărfurile pentru care este autorizată o declaraŃie vamală verbală, în
conformitate cu articolele 225, 227 şi cu articolul 229 alineatul (1), cu
excepŃia paleŃilor, containerelor şi mijloacelor de transport rutier, feroviar,
aerian, maritim şi fluvial transportate în cadrul unui contract de transport;
mărfurile acoperite de carnete ATA şi CPD;
mărfurile care circulă în conformitate cu formularul 302 prevăzut
de Acordul dintre statele părŃi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la
statutul forŃelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951;
mărfurile transportate la bordul navelor de linii maritime regulate,
autorizate corespunzător, în conformitate cu articolul 313b şi mărfurile de la
bordul navelor sau al aeronavelor care sunt transportate între porturi sau
aeroporturi comunitare fără escale în porturi sau aeroporturi situate în afara
teritoriului vamal al ComunităŃii.
mărfurile scutite, în temeiul ConvenŃiei de la Viena privind
relaŃiile diplomatice, din 18 aprilie 1961, al ConvenŃiei de la Viena privind
relaŃiile consulare din 24 aprilie 1963 sau al altor convenŃii consulare sau al
ConvenŃiei de la New York din 16 decembrie 1969 privind misiunile
speciale.
armele şi echipamentele militare introduse pe teritoriul vamal al
ComunităŃii de către autorităŃile responsabile de apărarea unui stat membru,
în cadrul unui transport militar sau al unui transport efectuat în exclusivitate
pentru autorităŃile militare;
următoarele mărfuri introduse pe teritoriul vamal al ComunităŃii
direct de pe platforme de foraj sau de exploatare operate de o persoană
stabilită pe teritoriul vamal al ComunităŃii:
78
mărfurile care au fost încorporate în astfel de platforme, în scopul
construcŃiei, al reparării, al întreŃinerii sau al transformării acestora;
mărfurile care au fost destinate instalării pe platformele respective
sau dotării acestora;
mărfurile utilizate sau consumate pe platformele respective; şi
deşeurile nepericuloase provenind de pe aceste platforme;
mărfurile care fac parte dintr-un transport a cărui valoare intrinsecă
nu depăşeşte 22 EUR, cu condiŃia ca autorităŃile vamale să accepte, cu
acordul operatorului economic, realizarea unei analize de risc utilizând
informaŃiile conŃinute în sistemul utilizat de operatorul economic sau
furnizate de acest sistem.
DeclaraŃia sumară de intrare se depune în următoarele termene:
1. Transportul maritim:
(a) pentru încărcăturile în containere, altele decât cele cărora li se
aplică literele (c) şi (d), cu cel puțin douăzeci şi patru de ore înainte de
încărcare în portul de plecare;
(b) pentru încărcăturile în vrac/fracționate, cu cel puțin patru ore
înainte de sosirea în primul port situat pe teritoriul vamal al Comunității;
(c) pentru mişcările de mărfuri între Groenlada, insulele Feroe, Ceuta,
Melilla, Norvegia, Islanda sau porturile de la Marea Baltică, Marea
Nordului, Marea Neagră sau Mediterană, toate porturile din Maroc și
teritoriul vamal al Comunității, cu excepția departamentelor franceze de
peste mări, Azore, Madeira și Insulele Canare, cu cel puțin două ore
înaintea sosirii în primul port situat pe teritoriul vamal al Comunității;
(d) pentru mişcări de mărfuri, altele decât cele cărora li se aplică litera
(c), între un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Comunității și
departamentele franceze de peste mări, Azore, Madeira și Insulele Canare,
în cazul în care durata călătoriei este mai mică de douăzeci și patru de ore,
cu cel puțin două ore înainte de sosirea în primul port situat pe teritoriul
vamal al Comunității.
2. Transportul aerian:
(a) pentru zborurile scurt curier, cel mai târziu în momentul decolării
efective a aeronavei;
(b) pentru zborurile lung curier, cu cel puŃin patru ore înainte de
sosirea în primul aeroport situat pe teritoriul vamal al ComunităŃii.
Prin «zbor scurt curier» se înŃelege un zbor în cazul căruia durata
dintre ultimul aeroport de plecare, situat pe teritoriul unei Ńări terŃe şi sosirea
la primul aeroport situat pe teritoriul ComunităŃii este mai mică de patru ore.
Toate celelalte zboruri sunt considerate zboruri lung curier.
79
3. Transportul feroviar şi transportul pe cursul apelor interioare:
cu cel puŃin două ore înainte de sosirea la biroul vamal de intrare pe
teritoriul vamal al ComunităŃii.
4. Transportul rutier: cu cel puŃin o oră înainte de sosirea la biroul
vamal de intrare pe teritoriul vamal al ComunităŃii.
II. Regimuri vamale suspensive

Regimurile vamale suspensive în Uniunea Europeană sunt operaŃiuni
cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea plăŃii taxelor vamale.
Acest tip de regim se acordă numai la solicitarea scrisă a titularului
operaŃiunii de comerŃ exterior, doar pe o perioadă determinată şi se pot
derula numai pe baza unei autorizaŃii eliberată de autoritatea vamală. În
cazul tuturor regimurilor vamale suspensive, în autorizaŃie se fixează un
termen de încheiere a acestui tip de regim, urmând ca ulterior mărfurile să
primească o altă destinaŃie vamală.
Deşi în cazul regimurilor suspensive se suspendă plata taxelor vamale,
de regulă se solicită o garanŃie vamală care să acopere, în orice moment,
nivelul datoriei vamale generată de aplicarea regimului suspensiv.
Sub regimul vamal suspensiv pot fi plasate mărfuri indiferent de
calitate, origine, provenienŃă sau destinaŃie. Nu se pot plasa sub regimul
vamal suspensiv mărfuri care sunt supuse unor interdicŃii sau restricŃii din
motive de sănătate, ordine sau morală publică, de protecŃie a mediului
înconjurător, de ocrotire a valorilor naŃionale, artistice, istorice, arheologice.
Admiterea temporară
Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul vamal
al ComunităŃii, cu exonerare totală sau parŃială de drepturi de import şi fără
a fi supuse măsurilor de politică comercială a mărfurilor necomunitare
destinate reexportului fără să fi suferit vreo modificare în afara deprecierii
normale datorată utilizării lor. Mărfurile plasate sub regim trebuie să rămână
în aceeaşi stare ca cea avută în momentul intrării pe teritoriul vamal.
Există două variante ale regimului de admitere temporară: cu exonerare
totală de drepturi de import sau cu exonerare parŃială de drepturi de import.
În regim de admitere temporară, sunt acceptate reparaŃiile şi
întreŃinerea, inclusiv revizia şi ajustările sau măsurile de conservare a
mărfurilor sau de asigurare a îndeplinirii cerinŃelor tehnice pentru utilizarea
lor sub acel regim.
Tranzitul vamal
Regimul de tranzit vamal permite transportul mărfurilor între două
birouri vamale. Mărfurile pot fi plasate sub regimul de tranzit vamal în una
din următoarele modalităŃi : în baza unui carnet TIR (ConvenŃia TIR), în
baza unui carnet ATA utilizat ca document de tranzit.
80
Începând cu 01 ianuarie 2007 România, în calitate de stat membru,
utilizează tranzitul comunitar, care este: extern şi intern.
Antrepozitul vamal
Regimul de antrepozitare vamală permite suspendarea aplicării măsurilor
de politică comercială şi a altor măsuri prevăzute de reglementări speciale până
la acordarea unei alte destinaŃii aprobate de vamă. Pe perioada antrepozitării
mărfurile sunt sub supraveghere vamală. Antrepozitul vamal (ca locaŃie)
permite ca în locurile de depozitare să intre atât mărfuri comunitare cât şi
mărfuri aflate sub supraveghere vamală (depozit temporar, perfecŃionare activă,
transformare sub control vamal, prefinanŃarea restituŃiilor). Nu se poate utiliza
regimul de antrepozitare vamală pentru procese industriale de transformare sau
prelucrare. În antrepozitul vamal pot fi efectuate numai manipulările simple
dacă acestea prezintă un caracter auxiliar în raport cu funcŃia esenŃială de
depozitare pentru mărfuri străine (recondiŃionări, controlul calităŃii,
conformitate cu normele tehnice, călcarea).
Tipurile de antrepozit sunt:
(a) Antrepozitul public - se adresează, în principal,
comisionarilor în vamă, transportatorilor, prestatorilor de
logistică, camerelor de comerŃ, etc., ale căror „profesii" sunt
de a oferi clienŃilor săi amplasamente şi servicii de depozitare
pentru mărfurile lor, asociate sau nu cu servicii de transport.
(b) Antrepozitul privat este rezervat antrepozitării de mărfuri de
un anumit operator, destinatar de antrepozit. Acesta este, în
acelaşi timp, destinatar de antrepozit şi antrepozitar de mărfuri,
fără a fi neapărat proprietarul mărfurilor. Destinatarul de
antrepozit poate depozita mărfurile necesare activităŃii sale,
aparŃinând fie furnizorilor săi, fie clienŃilor săi.
PerfecŃionarea activă
Regimul vamal de perfecŃionare activă permite importul de mărfuri
necomunitare pe teritoriul vamal Comunitar pentru a le transforma, prelucra
sau repara înainte de a realiza exportul. Se poate utiliza regimul de
perfecŃionare activă, fie în sistem cu suspendare, ceea ce presupune
garantarea drepturilor de import, fie în sistem cu rambursare ceea ce
presupune achitarea drepturilor de import. La exportul mărfurilor, drepturile
de import se înapoiază.
OperaŃiunile care pot fi autorizate sunt:
- prelucrarea mărfurilor, inclusiv montarea, asamblarea sau fixarea
lor la alte mărfuri;
- transformarea mărfurilor;
- repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea lor şi punerea lor la punct;
81
- utilizarea anumitor mărfuri care nu se regăsesc printre produsele
compensatoare, dar care permit sau facilitează fabricarea acelor
produse, chiar dacă ele se consumă complet sau parŃial în cursul
acestui proces.
PerfecŃionarea pasivă
Regimul de perfecŃionare pasivă permite ca mărfurile comunitare să
fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al ComunităŃii pentru a fi
supuse unor operaŃiuni de perfecŃionare, iar produsele rezultate în urma
perfecŃionării să fie puse în liberă circulaŃie cu exonerare parŃială sau totală
de drepturi de import.
OperaŃiuni ce pot fi autorizate:
- prelucrarea mărfurilor, inclusiv montarea, asamblarea sau
fixarea lor la alte mărfuri;
- transformarea mărfurilor;
- repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea lor şi punerea lor la
punct
Transformarea sub control vamal
CondiŃii pentru acordarea autorizaŃiei:
- mărfurile de import trebuie să poată fi identificate în produsele
transformate;
- după transformare, mărfurile să nu poată fi readuse, din punct de
vedere economic, la forma şi starea în care se aflau înainte de
plasarea lor sub regim;
- utilizarea regimului să nu conducă la evitarea efectului regulilor
privind originea şi restricŃiile cantitative aplicabile mărfurilor de
import;
- condiŃiile economice să fie îndeplinite.
Regimul vamal de transformare sub control vamal permite
transformarea mărfurilor necomunitare pe teritoriul ComunităŃii, fără ca
acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor comerciale, şi
importul produselor astfel obŃinute (produsele transformate) cu plata
drepturilor datorate corespunzătoare acestora.
8.2. Statutul vamal al mărfii

Statutul vamal este conferit de trei elemente: originea mărfurilor,
poziŃia tarifară, valoarea în vamă - elemente esenŃiale pentru întocmirea
declaraŃiei vamale.
82
I) PoziŃia tarifară reprezintă simbolul sub care mărfurile figurează în
tariful vamal şi se concretizează într-un număr al nomenclatorului vamal.23
Încadrarea tarifară constă în:
a considera proprietăŃile şi caracteristicile obiective ale mărfurilor,
aşa cum se prezintă în momentul vămuirii (criteriul obiectiv);
a revedea, în cadrul nomenclaturii combinate, poziŃiile tarifare
susceptibile să acopere marfa respectivă;
a alege poziŃia tarifară care corespunde cel mai bine mărfii
analizate, respectându-se regulile de încadrare tarifară.
Principiul esenŃial este că o marfă poate fi încadrată doar la o
singură poziŃie a nomenclaturii tarifare. În Codul vamal comunitar se
precizează următoarele: drepturile legal datorate la apariŃia unei datorii
vamale şi celelalte măsuri prevăzute în dispoziŃiile ComunităŃii, care
reglementează domenii specifice referitoare la comerŃul cu mărfuri.
Figura nr. 7.1

Structura codurilor din TARIC şi a codurilor adiŃionale
Sursa: www.customs.ro
II) Evaluarea în vamă presupune aplicarea unor reguli şi norme de
determinare a valorii în vamă. Valoarea în vamă reprezintă baza de calcul pentru
taxele vamale şi alte taxe cu caracter fiscal (TVA, accize), reprezintă elementul pe
baza căruia se stabileşte nivelul garanŃiei financiare, în cazul regimurilor vamale
suspensive. Conform Acordului privind aplicarea articolului VII al GATT/OMC,
există cinci metode de determinare a valorii în vamă, aplicarea lor fiind succesivă:
23
Belu M., Joldeş C., Marinaş L., Sistemul vamal, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p.34
83
metoda valorii tranzacŃionale, metoda mărfurilor identice, metoda mărfurilor
similare, metoda preŃului unitar (metoda deducerii), metoda valorii calculate.
Determinarea valorii în vamă:
la import
Valoarea în vamă este determinată la locul introducerii mărfurilor pe
teritoriul vamal al Ńări de import (preŃ CIF punct de intrare frontiera Ńării de
import). Metoda cea mai utilizată pentru determinarea valorii în vamă este
metoda valorii tranzacŃionale, adică preŃul plătit sau de plătit (preŃul din factura
externă) la care, în funcŃiei de circumstanŃe, se mai pot adăuga anumite elemente.
la export
Valoarea în vamă la export este reprezentată de valoarea mărfurilor ce
părăsesc teritoriul vamal (majorată cu cheltuielile de transport intern).
VVE = VI + CT
unde:
VVE – valoarea în vamă la export;
VI – valoarea la intern;
CT – cheltuielile de transport pe parcurs intern.
La export, valoarea în vamă se calculează în funcŃie de modalitatea de
transport, astfel:
Modalitatea de transport Valoarea de declarat
Transport maritim PreŃul FOB, port de îmbarcare convenit
Transport terestru sau fluvial PreŃul DAF, franco frontiera Ńării
exportatoare
Transport aerian PreŃul FCA, aeroport de plecare
Valoarea în vamă a mărfurilor de export ale căror preŃuri definitive se
stabilesc pe bază de cotaŃii bursiere sau pe baza rezultatelor determinărilor
cantitative sau calitative, conform condiŃiilor menŃionate în contractele
comerciale, se regăseşte în factura proformă emisă de exportator.
III) Originea mărfurilor reprezintă un element important în procesul de
vămuire deoarece, în funcŃie de aceasta, mărfurilor li se poate aplica un regim vamal
preferenŃial sau pot intra sub incidenŃa măsurilor de control al comerŃului exterior.
În cadrul Uniunii Europene, conceptul de origine se utilizează atunci când
tratamentul vamal aplicat mărfurilor ce pătrund pe teritoriul vamal comunitar
variază în funcŃie de Ńara de origine, distingându-se două categorii de reguli:
1) reguli de origine non-preferenŃială – se utilizează când nu
există preferinŃe tarifare;
2) reguli de origine preferenŃială – au în vedere condiŃii specifice,
elementul esenŃial reprezentându-l Ńara de origine a mărfurilor, o
anumită origine a mărfurilor determină şi condiŃii mai avantajoase de
evaluare vamală (scutiri sau reduceri ale drepturilor vamale).
84
Determinarea originii mărfurilor poate prezenta diferite grade de
complexitate, mai ales în cazul produselor fabricate într-o Ńară prin utilizarea
de materii prime, materiale, componente provenind din terŃe Ńări. În cazul
cel mai simplu se consideră că mărfurile obŃinute integral într-o Ńară sunt
considerate a fi originare din acea Ńară. De regulă, în această categorie sunt
cuprinse produsele primare sau cu un grad scăzut de prelucrare (minerale,
vegetale, animale) care provin dintr-un anumit teritoriu naŃional.
În cazul în care este necesară stabilirea originii mărfurilor la care concură
producători din mai multe Ńări, se adoptă principiul transformării (prelucrării)
substanŃiale. Criteriile utilizate pentru calificarea mărfii sunt, cumulativ, următoarele:
locul unde a avut loc ultima transformare sau prelucrare
substanŃială a mărfii;
această transformare trebuie să fie justificată din punct de vedere economic;
transformarea trebuie să fie realizată de o firmă dotată din punct
de vedere tehnic în acest scop;
transformarea trebuie să ducă la fabricarea unui produs nou sau
să reprezinte o fază importantă de fabricaŃie.
În practică, transformarea trebuie să se concretizeze într-o schimbare
de poziŃie tarifară. Cumulativ sau alternativ se poate cere ca transformarea
să reprezinte un anumit procent din valoarea produsului (40-60%).
În baza acordurilor comerciale încheiate de Uniunea Europeană cu
unele Ńări sau grupuri de Ńări se aplică principiul cumulului de origine
potrivit căruia nu se ia în calcul Ńara unde a avut loc ultima transformare
substanŃială ci se însumează transformările realizate în Ńările partenere la
acord, în diferite etape de fabricare.
Dovada originii mărfurilor se face în moduri diferite (certificat de
origine/declaraŃia pe factură), în funcŃie de acordurile comerciale încheiate
de Uniunea Europeană cu diverse Ńări sau grupuri de Ńări, cel mai utilizat
document fiind certificatul de origine.
8.3. Procedura vamală

Procedura vamală reprezintă ansamblul formalităŃilor necesare
pentru vămuirea mărfurilor, în funcŃie de regimul vamal aplicabil
operaŃiunii respective.
Conform legislaŃiei în vigoare, în cazul Uniunii Europene, vămuirea
mărfurilor se poate realiza în procedură normală sau în procedură simplificată.
Aplicarea procedurilor simplificate, de regulă, necesită îndeplinirea de către agentul
economic a unor anumite condiŃii fixate de către autoritatea vamală.
85
În ambele variante de proceduri vamale, modalitatea de depunere a
declaraŃiei vamale este fie în formă scrisă, fie în modul informatic
(utilizându-se sistemul informatic ASYCUDA ++).
Principalele etape ale procedurii vamale normale sunt următoarele24:
a) pregătirea mărfii pentru vămuire, operaŃiune prealabilă vămuirii,
care presupune prezentarea mărfii pentru a oferi autorităŃii vamale
posibilitatea de a stabili concordanŃa dintre mărfurile în cauză şi
documentele însoŃitoare;
b) întocmirea unei declaraŃii vamale privind marfa prezentată în vamă.
Deoarece, în multe cazuri, vămuirea nu coincide cu momentul introducerii sau
scoaterii mărfurilor din Ńară (la import existând o perioadă de timp necesară
importatorilor să prezinte la vamă documentaŃia necesară; la export vămuirea se
realizează, de regulă înainte ca bunurile să treacă frontiera), există un interval
de timp în care bunurile rămân sub supraveghere vamală. Mărfurile prezentate
spre vămuire rămân sub supraveghere vamală până la stabilirea regimului
vamal25, pentru perioada în care acestea se află în depozit temporar,
întocmindu-se o declaraŃie sumarã (care se înregistrează în registrul de
evidenŃă a vămii dându-i-se un număr şi o dată de înregistrare), care cuprinde
elemente minime de identificare a mărfurilor: cantitate, valoare, tipul mărfii,
relaŃia dintre expeditor şi destinatar;
c) stabilirea regimului vamal în baza căruia vor fi calculate taxele vamale
ce urmează a fi plătite şi controalele ce vor fi efectuate, se face la solicitarea
titularului operaŃiunii comerciale prin depunerea unei declaraŃii vamale în detaliu.
d) validarea declaraŃiei vamale, care presupune parcurgerea
următoarelor etape: controlul vamal, verificarea calculului impozitării,
achitarea taxelor şi drepturilor vamale.
În această etapă se acceptă declaraŃia vamală în detaliu. Acest element
este foarte important deoarece momentul acceptării declaraŃiei vamale în
detaliu determină momentul apariŃiei datoriei vamale. Datoria vamală
reprezintă obligaŃia unei persoane de a achita valoarea drepturilor de
import (datorie vamală la import) sau drepturile de export (datorie vamală
la export) care se aplică anumitor mărfuri prin dispoziŃiile în vigoare ale
ComunităŃii (conform Codului vamal comunitar).
Controlul vamal al mărfurilor poate fi documentar şi/sau fizic.
Controlul documentar presupune verificarea corectitudinii DeclaraŃiei
Vamale în Detaliu şi a documentelor însoŃitoare ale mărfii.
Controlul fizic presupune identificarea mărfurilor supuse procesului
de vămuire, pe baza datelor din DeclaraŃia Vamală în Detaliu.
24
Ioan Popa, TranzacŃii comerciale internaŃionale, Ed. Economică, 1997, p. 207
25
Regimul vamal reprezintă statutul juridic ce se acordă mărfurilor în procesul vămuirii
86
e) acordarea liberului de vamă. După încheierea operaŃiunii de
vămuire şi parcurgerea tuturor procedurilor prevăzute de aceasta, autoritatea
vamală acordă „liber de vamă”, pentru mărfurile supuse vămuirii.
AutorităŃile vamale au posibilitatea, conform legii să efectueze şi un
control aprofundat, ulterior acordării liberului de vamă. Dacă în urma
controlului vor exista diferenŃe de taxe şi drepturi vamale, acestea vor fi
reglementate, prin contribuŃia operatorului economic şi a autorităŃii vamale.
LegislaŃia Uniunii Europene (Regulamentul Consiliului (CEE)
nr.2913/92 şi Regulamentul Comisiei (CEE) nr.2454/93) prevede
următoarele tipuri de proceduri vamale simplificate:
• Procedura declaraŃiilor incomplete permite autorităŃilor vamale să
accepte, în cazuri temeinic justificate, o declaraŃie care nu conŃine toate
datele necesare sau care nu este însoŃită de toate documentele necesare
pentru regimul vamal respectiv.
• Procedura declaraŃiei simplificate permite ca mărfurile să fie
plasate sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declaraŃii
simplificate cu prezentarea ulterioară a unei declaraŃii suplimentare care
poate avea caracter recapitulativ, periodic sau general, după cum este cazul.
• Procedura vămuirii la domiciliu permite ca plasarea mărfurilor sub
regimul vamal respectiv să se desfăşoare la adresa persoanei care declară
mărfurile sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autorităŃile vamale.
În cazul energiei electrice, al bunurilor transportate prin sistemul de
expediŃii expres, al sacilor şi trimiterilor poştale se aplică proceduri
specifice, simplificate, de derulare a importului, exportului sau tranzitului.
8.4. Documentul Administrativ Unic – întocmirea

şi utilizarea formularelor
Documentul administrativ unic este modelul oficial de declaraŃie vamală
a mărfurilor întocmită în scris, în scopul plasării mărfurilor sub un anumit
regim vamal sau al reexportării acestora, fiind alcătuit dintr-un set de formulare
ce cuprinde numărul de exemplare corespunzător fiecărui regim vamal.
DeclaraŃia vamală primară reprezintă exemplarele declaraŃiei vamale
utilizate pentru declararea mărfurilor clasificate la un singur cod tarifar din
Nomenclatura Combinată (figura nr. 7.2).
DeclaraŃia vamală complementară reprezintă exemplarele declaraŃiei
vamale utilizate împreună cu exemplarele declaraŃiei vamale primare, pentru
declararea mărfurilor care se clasifică la coduri tarifare diferite din Nomenclatura
Combinată sau care, deşi se clasifică la acelaşi cod tarifar prezintă caracteristici
diferite, în special în ceea ce priveşte denumirea comercială şi/sau originea,
atunci când aceasta determină regimuri tarifare diferite.
87
Formularele declaraŃiei vamale se compun, de regulă, dintr-un set de 8
exemplare consecutive, de la 1 la 8. Un set de formulare reuneşte toate
exemplarele declaraŃiei necesare unui regim vamal sau unei destinaŃii, lipite la
cotor. Exemplarele din seturile declaraŃiei vamale au următoarele destinaŃii:
a) exemplarul 1 se păstrează de biroul vamal unde s-au întocmit
formalităŃile vamale de export, reexport, perfecŃionare pasivă sau de tranzit;
b) exemplarul 2 serveşte la colectarea informaŃiilor statistice privind
regimurile vamale de la lit. a), cu excepŃia tranzitului;
c) exemplarul 3 este returnat exportatorului, după certificarea acestuia
de către autoritatea vamală;
d) exemplarul 4 însoŃeşte mărfurile expediate sub regimul de tranzit şi
este reŃinut de biroul vamal de destinaŃie;
e) exemplarul 5 însoŃeşte mărfurile aflate în tranzit până la biroul
vamal de destinaŃie şi este returnat biroului vamal de plecare pentru
confirmarea încheierii regimului de tranzit;
f) exemplarul 6 este păstrat de biroul vamal de import unde s-au întocmit
formalităŃile vamale de punere în liberă circulaŃie, perfecŃionare activă,
admitere temporară, transformare sub control vamal şi antrepozitare vamală;
g) exemplarul 7 este destinat colectării informaŃiilor statistice privind
regimurile vamale de la lit. f);
h) exemplarul 8 este returnat titularului după certificarea acestuia de
către autoritatea vamală.
În cazul în care trebuie dovedit statutul comunitar al mărfurilor se
utilizează un exemplar 4 sau 4/5 al declaraŃiei vamale ca document T2L. În
situaŃia transferurilor de mărfuri sau de produse de la un titular la altul
potrivit art. 513 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 seturile de
formulare sunt alcătuite astfel:
- în cazul autorizării în procedură normală: exemplarele 1,3 şi 4;
- în cazul autorizării în procedură simplificată: exemplarele 1 şi 4.
Exemplarele 2 şi 7 ale declaraŃiei vamale pot fi folosite şi în alte scopuri
administrative, precum organizarea evidenŃei operaŃiunilor suspensive, controlul
ulterior, controlul fizic în alte amplasamente decât cele ale biroului vamal etc.
DeclaraŃia vamală în formă scrisă se prezintă sub forma unor seturi
fracŃionate, denumite subseturi, ce conŃin numărul de exemplare necesare
pentru încheierea formalităŃilor referitoare la regimul vamal sub care se
plasează mărfurile.
Cazurile în care declaraŃia vamală nu se depune sunt prevăzute în mod
expres de legislaŃia în vigoare.
În procedura normală de vămuire a mărfurilor, funcŃie de
modalitatea de depunere a declaraŃiei vamale, în formă scrisă sau
informatică, exemplarele declaraŃiei vamale se utilizează astfel:
88
i) la declararea în forma scrisă, se folosesc următoarele seturi de exemplare:
a) pentru regimul vamal de export, perfecŃionare pasivă sau
reexport - exemplarele 1, 2 şi 3;
b) pentru regimul vamal de tranzit - exemplarele 1, 4 şi 5;
c) pentru regimurile vamale de punere în liberă circulaŃie, admitere
temporară, perfecŃionare activă, transformare sub control vamal şi
antrepozitare vamală - exemplarele 6, 7 şi 8.
ii) la declararea prin procedee informatice, se folosesc următoarele
seturi de exemplare având dublă utilizare:
a) pentru regimurile vamale de export, perfecŃionare pasivă, reexport
sau import, admitere temporară, perfecŃionare activă, transformare sub
control vamal şi antrepozitare vamală - exemplarele 1/6, 2/7 şi 3/8;
b) pentru regimul vamal de tranzit , exemplarele - 1/6, 4/5 şi 4/5.
Caseta ce conŃine numărul exemplarului neutilizat de pe formular,
funcŃie de regimul solicitat, se barează cu "X" (cifra corespunzătoare
exemplarului care nu se utilizează).
89
Figura nr. 7.2.
Pentru operaŃiunile de tranzit cele 2 exemplare 4/5 însoŃesc mărfurile până

la biroul vamal de destinaŃie, care reŃine unul din exemplarele 4/5 şi confirmă
încheierea operaŃiunii prin transmiterea celuilalt exemplar 4/5, la biroul vamal de
90
ieşire – emitent al tranzitului. În cazul în care regimul vamal de tranzit este
precedat de un alt regim vamal, se poate prezenta un subset care să conŃină
numărul necesar de exemplare pentru efectuarea formalităŃilor legate de regimul
de tranzit şi de regimul precedent. Astfel pentru regimul vamal de tranzit
precedat de regimurile de export, perfecŃionare pasivă, reexport se pot utiliza
subseturile ce conŃin exemplarele 1,2,3,4 şi 5 sau 1/6, 3/8, 4/5 şi 4/5.
În scopul îndeplinirii formalităŃilor de tranzit pentru expedierile constituite
din mai multe feluri de mărfuri, autoritatea vamală poate permite utilizarea
listelor de încărcătură în locul formularelor declaraŃiilor vamale complementare.
Datele care se înscriu în formularele declaraŃiei vamale se redactează
în limba română.
Completarea casetelor 1-56 din declaraŃia vamală se face de
declarant/reprezentant fără a înlătura aplicarea procedurilor simplificate.
Conform Regulamentului Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 casetele care trebuie
completate pentru fiecare regim vamal sunt înscrise în formularul prezentat.
8.5. Gestiunea vamală a firmei 26
Gestiunea vamală - ca o componentă a managementului firmei –
desemnează, pe de o parte, relaŃiile pe care firma le are cu autoritatea
vamală, iar pe de altă parte semnifică atitudinea pe care o adoptă firma
referitor la aspectele vamale determinate de derularea afacerilor economice
internaŃionale. Gestiunea vamală prezintă puncte de tangenŃă şi cu aspecte
ce Ńin de gestiunea fiscală, respectiv plata drepturilor vamale şi a altor sume
generate de procesul de vămuire.
Obiectivul esenŃial al unei întreprinderi îl reprezintă realizarea unui
export/import cu cele mai mici costuri şi într-un termen cât mai scurt. De
aceea, este important să ştim dacă este mai eficient pentru firmă să-şi
întocmească singură formalităŃile vamale sau să încredinŃeze această sarcină
unui comisionar în vamă. Alegerea depinde adesea de strategia generală a
întreprinderii, dar se pot enumera câteva criterii ce pot influenŃa această
decizie: numărul declaraŃiilor vamale, complexitatea şi varietatea produselor
importate şi exportate, organizarea reŃelei informatice a firmei, termenul de
realizare a formalităŃilor vamale, costul formalităŃilor vamale, calitatea
serviciilor prestate (comisionar versus personalul propriu).
Din analiza acestor criterii putem deduce că principiile27 care stau la
baza gestiunii vamale a firmei sunt următoarele:
26
Iordache E., Restructurarea practicilor vamale – componentă a procesului de aderare a
României la Uniunea Europeană, Teză de doctorat, Facultatea de RelaŃii Economice
InternaŃionale, ASE, Bucureşti, 2007, p. 257-261.
27
Dorléans, Jean-Claude, La gestion douanière de l´entreprise, La Villeguerin Editions,
Paris, 1992, p.22-23.
91
I) principiul eficienŃei, care se reflectă în costuri reduse şi în
economie de timp;
II) principiul legalităŃii operaŃiunilor, ceea ce înseamnă că firma nu
poate/nu trebuie să desfăşoare operaŃiuni de import/export interzise de
legislaŃie (de exemplu operaŃiuni cu droguri, cu obiecte din patrimoniul
cultural-istoric naŃional, cu alte mărfuri interzise expres de legislaŃie) şi, de
asemenea, să respecte legislaŃia în vigoare.
Comparând avantajele şi inconvenientele fiecărei formule, firma
poate opta pentru o anumită modalitate de vămuire: în nume propriu (direct)
sau prin reprezentant (comisionar) în vamă şi pentru o anumită procedură de
vămuire (clasică, vămuire la domiciliu, procedură simplificată, incompletă).
III) Determinarea variantei de vămuire a mărfurilor în raport de costuri.
IV) Determinarea variantei de vămuire în raport cu calitatea
serviciilor prestate.
Sintetizând, în cazul unui număr destul de redus de declaraŃii vamale, dar
aferente unor operaŃiuni complexe, se va alege soluŃia încredinŃării acestora
unor comisionari în vamă. Pe de altă parte, întreprinderea poate fi interesată să
administreze ea însăşi o operaŃiune simplă şi repetitivă ce se referă la un număr
redus de produse. Această alegere poate fi influenŃată în mod favorabil şi de
existenŃa unui sistem informatic eficient în întreprindere.
De asemenea, poate fi luată în calcul şi o soluŃie mixtă. De exemplu, se
pot încredinŃa unui comisionar în vamă operaŃiunile de import (deoarece, adesea,
acestea sunt mai complexe şi firma este interesată să le centralizeze), iar firma să
declare în nume propriu numai operaŃiunile de export.
1. LicenŃa de export reprezintă:
a) un document utilizat în condiŃiei de livrare EXW, care permite încărcarea
mărfii în camion; b) documentul prin care statul căruia îi aparŃine
exportatorului autorizează efectuarea operaŃiunii de export; c) un acord de
creditare a mărfii; d) un document de încasare a plăŃii la export.
2. Factura proformă este:
a) documentul ce însoŃeşte marfa la vamă; b) documentul care poate fi
solicitat exportatorului de către importator pentru a-i servi acestuia la
îndeplinirea unor formalităŃi prealabile efectuării importului; c) documentul
ce înlocuieşte cererea de ofertă; d) un set de documente necesare cărăuşului.
3. Factura externă este un înscris întocmit de:
a) importator; b) exportator; c) cumpărător; d) cărăuş.
Răspunsuri corecte: 1-b, 2-b, 3-b
92
4. Este unul dintre elementele conŃinute de factura externă:
a) valoarea totală a tranzacŃiei cu indicarea preŃului unitar pe articole;
b) instrucŃiuni privind utilizarea; c) aprecieri privind calitatea; d) preŃul
transportului ambalajului.
5. În operaŃiunile de export/import, marcarea mărfurilor
îndeplineşte funcŃia de: a) individualizare a mărfii; b) personalizare a
calităŃii; c) reglementare asupra preŃului; d) documentul primar de evidenŃă.
6. Factura externă reprezintă:
a) documentul primar de evidenŃă, identificare şi evaluare în vamă a
mărfurilor care fac obiectul operaŃiunilor de comerŃ exterior; b) element de
promovare a vânzării mărfii; c) data şi locul efectuării plăŃii; d) numărul
coletelor în ordinea marcării lor.
7. La ce serveşte factura vamală?
a) constituie un element de referinŃă pentru calculul taxelor vamale de
import; b) declaraŃie expresă prin care se precizează Ńara de origine a mărfii;
c) stabilirea preŃului ambalajului în care este cuprins şi preŃul unitar al
mărfii; d) stabilirea evenimentelor imprevizibile la data încheierii
contractului, independente de voinŃă.
8. Este una dintre principalele funcŃii ale facturii externe:
a) atestă că marfa face obiectul unui contract valabil de vânzare internaŃională;
b) este un ordin scris dat de o persoană unei bănci, la care persoana respectivă
are un disponibil în cont, de a plăti; c) arată faptul că marfa nu a fost vândută;
d) determină transferul cheltuielilor şi al riscurilor ulterioare.

Adevărat Fals
1. Documentul de transport (conosament, scrisoare de trasura
etc) constituie:
• documentul eliberat exportatorului de către cărăuş sau
expeditor internaŃional, prin care se face dovada
predării mărfii pentru a fi transportată la importator
precum şi a cantităŃii de marfă livrată la export. x
• documentul eliberat exportatorului de către cărăuş prin
care se face dovada vânzării şi încasării mărfii ce x
urmează a fi transportată la importator în anumite
condiŃii la export.
• dovada predării cantităŃii de marfă prevăzută în
contract pentru a fi transportată la importator. x
2. Certificatul de calitate (certificate of quality), este eliberat

de producătorul mărfii şi atestă conformitatea cu prevederile
contractului, în ceea ce priveşte calitatea mărfurilor.
93
Adevărat Fals
3. SpecificaŃia, este:
• documentul care prezintă, într-o formă sintetică,
aspectele principale privind conŃinutul partizii de marfă
livrată la export, precum şi modul de ambalare şi
marcare a acesteia
• SpecificaŃia încărcăturii nu poate evidenŃia fiecare colet
din care se compune lotul livrat, cu un total per lot
(încărcătură).
4. Certificatul de origine este un document emis, la cererea
importatorului, de către un organism de specialitate din Ńara
exportatorului, prin care se atesta natura, cantitatea, valoare
mărfurilor livrate, precum şi locul de fabricare a bunurilor
respective.
5. Certificatul de origine este de mai multe feluri: ONU,
EUROPA , SGPSG etc.
6. Certificatul fito-sanitar (plant health certificate) este folosit
în comerŃul cu produse vegetale şi este eliberat de o autoritate
din Ńara vânzătorului.
7. Factura externă (export invoice) este un înscris ce cuprinde
în detaliu mărfurile comercializate şi condiŃiile de
comercializare a acestora. Factura arată că marfa a fost
vândută, mijloceşte transferul de proprietate, face parte din
documentele pe baza cărora se efectuează formalităŃile vamale
şi se încasează contravaloarea mărfii.
1. Misiunea logisticii generale constă în crearea unor lanŃuri de
fluxuri de valoare adaugată dinspre furnizori spre consumatorii finali,
organizate după o schemă generală.
2. Gradul diferit de dezvoltare economică a unor Ńări sau zone a
determinat amplificarea corespunzătoare a schimburilor de mărfuri şi
deci un anumit volum şi un grad de complexitate pentru activitatea de
transporturi şi expediŃii.
3. ExpediŃia internaŃională de mărfuri este definită ca o activitate
de comerŃ exterior care oferă o serie de prestări de serviciu puse în slujba
derulării operaŃiunilor de export şi import, având legături foarte strânse
cu activitatea de transporturi internaŃionale.
4. Nici un exportator nu poate să realizeze singur deplasarea
mărfurilor de la locul de producŃie la destinatarul final, fără să apeleze la
intermediar, cel puŃin în obŃinerea documentelor şi alegerea rutei de
transport. Totuşi o singură excepŃie de la această regulă o fac mărfurile
care se transportă în vrac a căror expediŃie, în unele situaŃii, se poate
efectua direct de încărcător fără intermediar.
94
1. Ambalajul asigură protecŃia mărfii şi reprezintă totodată un suport
promoŃional.
2. Ambalarea trebuie să aibă în vedere: valoarea mărfurilor, mijlocul
de transport folosit, operaŃiunile de încărcare – descărcare, durata
transportului şi a staŃionărilor, clima zonei de transit.
3. Marcarea priveşte atât mărfurile, cât şi ambalajele şi se disting două
tipuri de marcare.

1 Clauza văzut şi plăcut înseamnă că importatorul.................
2. Clauzele esenŃiale ale contractului de vânzare comercială
internaŃională sunt........................
3. ForŃa majoră într-un contract de comerŃ exterior reprezintă.......
4. Clauza contractuală privind condiŃiile de livrare se referă la............
F. Studii de caz:
1. Derularea unei operaŃiuni de export la S.C. EMI S.R.L
1. Prezentarea S.C. EMI S.R.L

SC EMI SRL este o companie, cu capital integral privat, înfiinŃată în
anul 1995. Pe parcursul a peste un deceniu de activitate organizaŃia a
devenit nu doar profitabilă ci şi respectată pe piaŃa de profil.
SC EMI SRL are două unităŃi de producŃie situate ambele în oraşe
limitrofe Municipiului Râmnicu Vâlcea: Băbeni, Calea lui Traian, nr. 14
respectiv Călimăneşti, Str. Republicii, nr. 10.
“CĂLIMAN” este marca înregistrată aflată în portofoliul S.C. EMI
S.R.L., companie care se numără printre cei mai importanŃi producători de
biscuiŃi şi napolitane din România.
Beneficiind de o bogată experienŃă în domeniu şi de profesionalisul
fondatorilor, societatea s-a bucurat încă de la început de aprecierea şi respectul
consumatorilor şi a partenerilor de afaceri, datorită calităŃii deosebite a
produselor, fabricate după reŃete originale. Implementarea celor mai sigure şi
eficiente tehnologii de fabricare a biscuiŃilor şi napolitanelor, precum şi
permanenta preocupare pentru desăvârşirea calităŃii produselor au constituit,
de-a lungul timpului, obiectivele fundamentale ale echipei manageriale.
Astfel, în spiritul creşterii calităŃii produselor, în anul 2005 firma S.C.
EMI S.R.L a obŃinut certificarea conform standardului ISO 9001:2001 şi
metodei HACCP.
95
2. Produsele S.C. EMI S.R.L
SC EMI SRL are în portofoliul de produse următoarelor mărci:
BiscuiŃi simpli: Petit Beurre aromaŃi; Pitic
BiscuiŃi cu crema diverse arome - Căliman, Olt, Alutus
BiscuiŃi digestivi – Metropol
Napolitane – diverse arome: Lotus, Căliman
Produse glazurate: Specialitate Căliman, Napolitane Glazurate
3. Derularea unei operatiuni de export de catre S.C. EMI S.R.L

Cerere de ofertă
SofiaFLOR S.A
Bld Dimitrov Nr. 1
Plovdiv, Bulgaria
Tel/Fax 0023/721234561
S.C. EMI S.R.L

Băbeni, Calea lui Traian, nr. 14, Jud. Vâlcea
Telefon: 0040250737122; Fax: 0040250714920
Ref. Cerere ofertă BiscuiŃi Petit Beurre aromaŃi

Sofia, 20 Octombrie 2010
Stimate domnule Iliescu Florin,
Participând la târgul de produse de morărit şi panificaŃie care a avut

loc în Septembrie 2010 la ROMEXPO Bucureşti, am avut ocazia să ne
convingem de calitatea şi prospeŃimea noului dumneavoastră produs,
BiscuiŃii Petit Beurre aromaŃi.
Considerăm că un asemenea produs ar putea avea cerere pe piaŃa bulgară,
vă rugăm să ne oferiŃi în mod ferm 1500 bucăŃi Petit Beurre aromaŃi.
Oferta dumneavoastră va trebui să indice preŃurile EXW Râmnicu
Vâlcea, conform INCOTERMS 2000, în EURO, ambalaj inclus, precum şi
cele mai scurte termene de livrare. Vă rugăm să anexaŃi la oferta
dumneavoastră toate informaŃiile şi datele tehnice astfel încât să putem lua
decizia de cumpărare, în mod operativ,
În speranŃa că oferta dumneavoastră va sosi la noi înainte de 15
decembrie 2010 vă rugăm să primiŃi consideraŃia noastră.
Sofia FLOR S.A.

V. Dimitri
96
Determinarea preŃului pentru un produs exportat pe baza costurilor
de producŃie
Elemente de Abrevieri Formula de calcul Valoare Valoare
cheltuieli unitară unitară
EURO - lei -
PREł DE Pp Pp=Cp+Pr 176.000
PRODUCłIE din
care
- cost de producŃie Cp 160.000
- profit Pr 16.000
PREł INTERN PICE PICE=Pp+A 183.000
COMPLET DE
EXPORT
din care
- preŃ de producŃie Pp 176.000
- ambalaj A 7.000
PREł ÎN VALUTĂ PVexw Crbx=(Pp+A)/ PVexw, 6,1
EXW conform unde
INCOTERMS 2000 Crbx=curs de revenire
brut la export
Crbx=Cv (30,000lei/$)
unde
Cv= curs valutar
PVexw=(Pp+A)/ Crbx
Indicatori de profitabilitate în schimburile comerciale internaŃionale
1. Cursul de revenire brut la export

Crbx=(Pp+A)/ PVexw ,
Unde: Pp= preŃ de producŃie
A= ambalaj
PVexw =preŃ în valută EXW, conform INCOTERMS 2000
Crbx= 183.000lei/buc / 6,1EUR /buc =30.000lei/EUR
2. Aportul valutar net (Avn)
Avn = PVexw- Chmv
= 6,1EUR /buc-(12.000lei/30.000lei/EUR ) = 6,1EUR /buc- 0,4EUR /buc =
5,7 EUR /buc
3. Rata aportului valutar net (Ravn)
Ravn = (Anv/ PVexw)*100
= (5,7 EUR /buc / 6,1EUR /buc )*100 = 93,44% (afacerea este
foarte profitabilă)
97
Referat de vânzare nr. 435
1. OBIECTUL EXPORTULUI: BiscuiŃi Petit Beurre aromaŃi
2. CANTITATEA: 1500buc/lună
3. FURNIZORUL EXTERN: MOFILAN SRL, SofiaFLOR, Bulgaria
4. łARA ŞI CLIENTUL EXTERN: Bulgaria, SofiaFLOR S.A.
5. TERMENUL DE LIVRARE: 20 a fiecărei luni, începând cu Ianuarie 2011
6. CONDIłIA DE LIVRARE: EXW Rm.Vâlcea, conform INCOTERMS 2000
7. CONDIłII, MODALITĂłI DE PLATĂ: acreditiv documentar irevocabil
8. PREłUL UNITAR INTERN COMPLET DE EXPORT ŞI

VALOAREA TOTALĂ
Unitar (lei) Total (lei)
Din care:
a) PreŃul de livrare al producătorului 176000 264000000
b) Ambalaj 7000 10500000
9. PREł UNITAR EXTERN ŞI Unitar (€) Total (€)
VALOARE TOTALĂ
6,1 9150
10. CURS DE REVENIRE BRUT 30000lei/EUR
LA EXPORT:
11. APORT VALUTAR: 5,7 EUR/buc
12. RATA APORTULUI VALUTAR: 93,44%
13. CONCLUZII:
Având în vedere că:
- plata este garantată prin acreditiv documentar irevocabil;
- preŃul este la nivelul preŃurilor practicate pe piaŃa internaŃională europeană;
- indicatorii de profitabilitate sunt favorabili.
Propunem încheierea contractului de vânzare-cumpărare internaŃională
între SC EMI SRL şi firma SofiaFLOR S.A. pentru o cantitate de 1500
pachete BiscuiŃi Petit Beurre aromaŃi.
98
Oferta de mărfuri
S.C. EMI S.R.L

BĂBENI , Jud. VÂLCEA
Calea lui Traian, nr. 14, Jud. Vâlcea
Telefon: 0040250737122; Fax: 0040250714920
SofiaFLOR S.A
Bld Dimitrov Nr. 1
Plovdiv, Bulgaria
Tel/Fax 0023/721234561
Ref: BiscuiŃi Petit Beurre aromaŃi

Rm.Vâlcea, 5 Noiembrie 2010
Stimate domnule Dimitri Vladimir
Ca urmare a cererii dumneavoastră din 20 octombrie 2010 avem

plăcerea de a vă oferi 1500 pachete de BiscuiŃi Petit Beurre aromaŃi, în
următoarele condiŃii:
1. PreŃ unitar – 6,1 EUR EXW Rm.Vâlcea, conform INCOTERMS 2000;
2. Livrare lunară, până la data de 20 a lunii respective, începând cu
luna Ianuarie 2011.
3. Plata se va face prin acreditiv documentar irevocabil, domiciliat în
Rm.Vâlcea, deschis în favoarea noastră de o bancă de prim rang,
corespondentă a BRD;
4. CondiŃii de garanŃie – conform anexei alăturate;
5. Valabilitatea ofertei – 45 de zile de la data emiterii.
Sperând că oferta noastră va corespunde cerinŃelor, aşteptăm răspunsul
dumneavoastră.
S.C. EMI S.R.L

Iliescu Florin
99
Contractul de vânzare-cumpărare internaŃională
SubsemnaŃii:
- S.C. EMI S.R.L, cu sediul în Rm.Vâlcea, România, reprezentată
prin Ionescu Alin, în calitate de negociator-şef, denumită în continuare
„vânzător” şi
- SofiaFLOR S.A, cu sediul în Plovdiv, Bulgaria, reprezentată prin
Dimitri Vladimir, în calitate de director general, denumită în continuare
„cumpărător”, am convenit următoarele:
Art. 1 Obiectul contractului
BiscuiŃi Petit BeurrearomaŃi, produsul numit în continuare „marfă”.
Art. 2 Cantitatea şi calitatea
2.1. Cantitatea totală de marfă este de 1500 de pachete BiscuiŃi Petit
Beurre aromaŃi, cu livrare în fiecare lună, începând cu luna Ianuarie 2011.
2.2. Calitatea mărfii este atestată de ISO 2001, fiind verificată prin degustare.
Art. 3 Ambalarea şi marcarea
Ambalajul, care are atât rol de protecŃie cât şi de identificare a produsului şi
mărcii, este realizat dintr-un material special, amestec de carton şi hârtie.
Fiecare ambalaj va avea marcajul său propriu, în limba engleză, dar şi
cu specificaŃii în alte 3 limbi, printre care română şi bulgară. Pe ambalaj va
fi menŃionat numele vânzătorului, denumirea mărfii, greutatea brută/netă,
termenul de garanŃie, conŃinutul caloric, compoziŃia. Se aplică „clauza
neto”, conform căreia costul ambalajului este inclus în preŃ.
Art. 4 Termene şi condiŃii de livrare
4.1. Livrarea mărfii se va face în 10 zile de la deschiderea
acreditivului, fără a depăşi data de 20 a fiecărei luni. Data scrisorii de
transport va fi considerată ca dată a livrării.
4.2. CondiŃia de livrare este EXW Rm.Vâlcea, conform INCOTERMS 2000.
4.3. Vânzătorul va aviza Cumpărătorul prin fax sau telefon cel mai
târziu la data de 17 a fiecărei luni, că marfa este gata de încărcare. Avizarea
va conŃine şi următoarele informaŃii: numărul şi dimensiunile coletelor,
greutatea netă şi brută.
4.4. Marfa va fi preluată de către Cumpărător din punctele clar
precizate de Vânzător, la data fixată în contract. Toate cheltuielile de
transport sun suportate de Cumpărător..
4.5. În cazul neavizării sau al întârzierii mijloacelor de transport,
Vânzătorul va fi îndreptăŃit să prelungească în mod corespunzător termenele
de livrare, în cadrul valabilităŃii acreditivului, iar toate cheltuielile
suplimentare vor fi suportate de Cumpărător.
100
Art. 5 PreŃul
PreŃul mărfii este de 6,1 EUR /bucată, EXW Rm.Vâlcea. Valoarea
totală este de 9150 EUR , EXW Rm.Vâlcea, inclusiv ambalaj.
Art. 6 CondiŃiile de plată
Plata mărfii se va efectua prin acreditiv documentar irevocabil
confirmat, de tip revolving, deschis în termen de 10 zile de la data semnării
contractului, în favoarea Vânzătorului, domiciliat la Banca BRD, sucursala
Rm.Vâlcea.
Acreditivul este valabil 60 de zile de la data deschiderii. Documentele
trebuie depuse la bancă în 10 zile de la data livrării, dar în cadrul termenului
de valabilitate al acreditivului.
Aceleaşi termene se vor aplica oricăror modificări ale acreditivului sau
majorări ale valorii acestuia.
Acreditivul va fi plătit la vedere, contra prezentării următoarelor
documente:
a) Factura externă, în 5 exemplare;
b) Lista de colisaj, în 5 exemplare;
c) Scrisoare de transport;
d) Certificatul de calitate emis de vânzător-producător, în 3 exemplar;
e) Certificat de origine, eliberat de Camera de ComerŃ a României, în
două exemplare;
Spezele bancare pentru deschiderea şi utilizarea acreditivului vor fi
suportate de Cumpărător, iar cele pentru modificarea acreditivului de
Vânzător.
Cumpărătorul va suporta cheltuielile cu modificarea acreditivului
numai dacă întârzierea se datorează deschiderii greşite sau suplimentării
valorii acreditivului.
În caz de întârziere în deschiderea acreditivului, Vânzătorul are dreptul
să amâne livrarea în mod corespunzător.
Acreditivul este în conformitate cu Regulile şi UzanŃele Uniforme
privind creditele documentare, revizuite în 1993 de Camera InternaŃională
de ComerŃ de la Paris, prin PublicaŃia nr. 500.
Art. 7 RecepŃia mărfii
RecepŃia cantitativă şi calitativă a mărfii trebuie făcută în maxim 6 zile
de la data sosirii acesteia la destinaŃie, conform contractului, în prezenŃa
delegatului vânzătorului. Dacă delegatul vânzătorului nu poate participa,
recepŃia va fi făcută în lipsa acestuia.
7.1. RecepŃia cantitativă va fi făcuta prin cântărire şi menŃionată într-
un proces verbal de livrare-recepŃie, semnat de reprezentanŃii ambelor părŃi,
certificându-se greutatea, ca şi eventualele lipsuri. În absenŃa delegatului
101
vânzătorului, procesul verbal de recepŃie cantitativă va putea fi semnat doar
de reprezentantul cumpărătorului.
7.2. RecepŃia calitativă va fi făcută printr-un certificat de control emis
de către OrganizaŃia Controlului CalităŃii, cu suportarea cheltuielilor
aferente de către Cumpărător. Controlul de calitate va fi efectuat în
conformitate cu condiŃiile de calitate stipulate în contract.
Marfa sau partea de marfă găsită ca necorespunzătoare la recepŃia
calitativă va fi pusă la dispoziŃia vânzătorului în maximum 10 zile de la data
recepŃiei, pe cheltuiala acestuia, sau marfa respectivă va putea fi folosită dar
numai cu acordul expres al vânzătorului asupra preŃului.
Termenele menŃionate mai sus pot fi extinse cu acordul ambelor părŃi.
Art. 8 ReclamaŃii
ReclamaŃiile pot fi adresate de cumpărător vânzătorului, după cum urmează:
8.1. Cantitative – în maximum 7 zile de la data înscrisă pe procesul
verbal de livrare/recepŃie, menŃionat la art. 7.1.
8.2. Calitative – în maximum 7 zile de la data sosirii mărfii la
destinaŃie, pe baza certificatului de control întocmit de O.C.C., conform art.
7.2., însoŃit de un buletin de analiză.
Pentru defectele de calitate datorate unor vicii ascunse, apărute în procesul de
utilizare normală a mărfii, reclamaŃiile vor fi prezentate în maximum 7 zile de la
data apariŃiei lor şi vor fi însoŃite de buletinul de analiză.
8.3. În termen de 7 zile de la data primirii reclamaŃiei, vânzătorul are
obligaŃia să comunice Cumpărătorului punctul său de vedere faŃă de
reclamaŃia acestuia.
8.4. Durata stingerii reclamaŃiei este de 10 zile de la data la care a fost
declanşată, iar stingerea reclamaŃiei va consta fie în diminuarea preŃului de
vânzare, acordarea unui rabat egal cu valoarea mărfii reclamate, restituirea
contravalorii cantităŃilor livrate în minus, fie prin alte căi de stingere
convenite de părŃi.
8.5. Dacă Cumpărătorul nu-l avizează pe vânzător asupra reclamaŃiei
sale, în perioada stabilită prin contract, el pierde dreptul la reclamaŃii.
8.6. În afara stingerii reclamaŃilor pe căile menŃionate, cumpărătorul va fi
îndreptăŃit la compensaŃii pentru daune-interese şi la solicitarea de penalizări.
Art. 9 Penalizări
PărŃile au convenit asupra următoarelor penalizări care să se aplice în
cazul nerespectării obligaŃiilor:
9.1. În cazul reclamaŃilor calitative sau cantitative substanŃiale, care se
dovedesc întemeiate, suplimentar faŃă de rabat sau înlocuirea mărfii
reclamate, prevăzute la art. 8, Vânzătorul va plăti aceleaşi penalizări ca şi
pentru nelivrarea mărfii la termen, conform art. 9.2. de mai jos.
102
Penalizările vor fi calculate de la data livrării, conform contractului,
până la data acordării rabatului sau a înlocuirii mărfii reclamate.
9.2. Pentru întârzieri în livrare sunt calculate şi urmează a fi plătite
cumpărătorului penalizări. Penalizările sunt calculate din valoarea loturilor
întârziate şi sunt ireductibile.
În cazul unor întârzieri mai mari de 40 zile cumpărătorul are dreptul să
renunŃe la partea de marfă nelivrată şi să solicite daune de la vânzător.
9.3. Pentru nelivrarea certificatelor de calitate, conform prevederilor din
contract, vânzătorul va plăti aceleaşi penalizări ca şi pentru întârzieri în livrare.
9.4. Penalizările vor fi plătite de către vânzător la prima solicitare a
cumpărătorului, prin ordin de plată.
Art. 10 ForŃa majoră
10.1.ForŃa majoră reprezintă toate evenimentele şi/sau situaŃiile care
scapă controlului părŃii care invocă forŃa majoră, care sunt imprevizibile, de
neînlăturat şi apar după încheierea contractului, împiedicând sau întârziind
total sau parŃial îndeplinirea obligaŃiilor contractuale.
10.2. Dacă o situaŃie calificată drept forŃă majoră, împiedică sau
întârzie parŃial sau total realizarea prevederilor contractuale, partea afectată
va fi exonerată de răspundere pe perioada în care a acŃionat forŃa majoră.
10.3. Fiecare parte va depune toate eforturile pentru reducerea cu cât
mai mult posibil a întârzierilor datorate forŃei majore.
10.4. Partea care este pusă în imposibilitatea îndeplinirii obligaŃiilor
sale contractuale trebuie să notifice imediat prin fax sau telefon cealaltă
parte, urmând ca în termen de 15 zile să efectueze avizarea şi prin scrisoarea
recomandată, confirmând existenŃa evenimentelor sau situaŃiilor calificate ca
forŃă majoră, trimiŃând totodată şi un document oficial emis de Camera de
ComerŃ sau de o altă autoritate cu competenŃă similară, care să certifice
exactitatea faptelor şi durata acestora.
Aceeaşi procedură şi modalitate de notificare se aplică şi pentru
încetarea situaŃiei de forŃă majoră.
Dacă notificarea şi confirmarea începerii şi încetării situaŃiei de forŃă majoră
nu se efectuează în termenele stabilite, partea care neglijează această procedură este
responsabilă de prejudiciile create celeilalte părŃi, datorită acestei omisiuni.
10.5. La primirea notificării şi confirmării menŃionate, cele două părŃi
se vor consulta şi vor decide în termen de 15 zile asupra acŃiunilor şi
măsurilor ce se impun în interesul ambelor părŃi pentru a limita şi contracara
efectele situaŃiei de forŃă majoră.
10.6. În situaŃia în care forŃa majoră a fost corect notificată şi
justificată faŃă de cealaltă parte, drepturile şi obligaŃiile celor două părŃi vor
fi automat prelungite cu o perioadă egală cu cea justificată prin forŃa majoră.
103
10.7. Dacă în termen de 60 de zile de la notificarea forŃei majore,
părŃile nu ajung la un acord pentru clarificarea relaŃiilor lor contractuale,
partea faŃă de care s-a notificat şi justificat forŃa majoră are dreptul de a
rezilia contractul printr-o scrisoare recomandată, fără nici o altă formalitate.
PărŃile vor stabili consecinŃele rezilierii contractului, conform voinŃei
lor şi/sau conform prevederilor legale care guvernează contractul.
Art. 11 Arbitrajul
Toate eventualele litigii rezultând din prezentul contract sau în
legătură cu acesta şi pe care părŃile nu le pot soluŃiona pe cale amiabilă vor
fi rezolvate în final prin arbitraj, cu excluderea instanŃelor ordinare.
InstanŃa arbitrară competentă va fi Comisia de Arbitraj de pe lângă
Camera de ComerŃ din Rm.Vâlcea care va judeca litigiile pe baza propriilor
sale reguli (cu excepŃia cazurilor în care prin acorduri sau convenŃii
guvernamentale se prevede altfel).
Decizia Comisiei de Arbitraj este obligatorie şi definitivă.
PărŃile acceptă ca prezentul contract să fie guvernat de legea română şi
se obligă se execute fără amânare deciziile luate de Comisia de Arbitraj.
Art. 12 Diverse
12.1. Contractul poate fi modificat în scris înainte sau în timpul
derulării sale, cu acordul ambelor părŃi.
12.2. Acest contract intră în vigoare la data semnării sale de ambele părŃi.
12.3. Toate negocierile şi corespondenŃa purtată înainte de data semnării
contractului şi care sunt contrare prevederilor lui sunt nule şi neavenite.
12.4. Toată corespondenŃa dintre părŃi, ulterioară încheierii
contractului, va fi purtată în limba contractului, sau, în cazuri speciale, într-o
limbă uzuală în comerŃul internaŃional.
Contractul a fost încheiat în două exemplare, ambele având aceeaşi
valabilitate, Rm.Vâlcea, România, astăzi 9 noiembrie 2010.
Vânzător Cumpărător
Pornind de la studiul de caz:
1. AnalizaŃi etapele procesului de derulare a operaŃiuni de export la
S.C. EMI S.R.L.
2. ArătaŃi ce alte clauze pot fi introduse în contractul de vânzare-cumpărare?
3. AnalizaŃi profitabilitatea afacerii pentru SC EMI SRL şi pentru
SofiaFLOR SA?
4. RealizaŃi un marcaj pentru ambalaj, în condiŃiile contractuale date.
104
2. Derularea unei operaŃiuni vamale în regimul vamal de antrepozit
vamal de către S.C. EUROPA S.A
1. Prezentarea generală a S.C. EUROPA S.A.

SC EUROPA SA este o societate comercială privată cu 100% capital
străin (belgian), fiind cea mai importantă componentă a companiei.
Sediul social al societăŃii este în localitatea Sibiu, str. Gării , nr.1, are
atribuit codul unic de înregistrare 89103 şi numărul de înregistrare la
Registrul ComerŃului J38/1743/10.12.1995. Valoarea capitalului social al
întreprinderii este de 60.525.000 Ron.
Obiectul de activitate al societăŃii comerciale S.C. EUROPA SA din
Sibiu constă în:
a) – fabricarea şi comercializarea în Ńară şi în străinătate de instalaŃii,
echipamente, utilaje tehnologice şi părŃi componente destinate industriei
chimice, petrochimice, petrolului şi a gazelor naturale, energetice,
metalurgice, construcŃiilor metalice, prelucrării metalelor;
b) – operaŃiuni de vânzare, cumpărare, import–export de produse care
fac obiectul activităŃii societăŃii sau alte produse similare care pot facilita
extinderea şi dezvoltarea societăŃii;
c) – activitate de cercetare, proiectare pentru produse noi din
domeniul de activitate al societăŃii;
d) – operaŃiuni financiare, mobiliare şi imobiliare legate direct sau indirect
de obiectul de activitate, susceptibile de a facilita dezvoltarea societăŃii;
e) – operaŃiuni de consulting, engeneering, montaj, puneri în
funcŃiune, asistenŃă tehnică.
SC EUROPA SA produce o gamă diversificată de utilaje tehnologice şi
părŃi componente destinate industriei chimice, petrochimice, petrolului şi a
gazelor naturale, energetice, metalurgice, construcŃiilor şi prelucrării metalelor.
ProducŃia întreprinderii este realizată prin patru mari secŃii (divizii):
- SecŃia I: unde se produc piese matriŃate la cald incluzând flanşe şi
robinete industriale;
- SecŃia II: unde se produc componente pentru robinete industriale;
piese uzinate diverse;
- SecŃia III: produce coturi sudate, reducŃii conice, coturi, t-euri;
- SecŃia IV: unde se fabrică o gamă mare de vase sub presiune;
În cadrul secŃiei IV piesele sunt executate conform documentaŃiei
tehnice a clientului.
La producerea utilajelor şi instalaŃiilor complexe participă toate cele 4
secŃii de producŃie. În procesul tehnologic de fabricaŃie se utilizează sisteme
computerizate în proporŃie de 80% (exemplu: strunguri, freze, prese
105
hidraulice, maşini de şlefuit şi rectificat, etc) şi 20% sunt instalaŃii şi maşini
acŃionate mecanic sau hidraulic. Produsele sunt fabricate în baza unor
contracte ferme încheiate cu parteneri din Ńară (de exemplu: rafinării; centre
siderurgice şi metalurgice; întreprinderi de exploatare petrolieră; etc) şi din
străinătate. Cea mai mare parte a contractelor încheiate cu partenerii străini
sunt derulate prin compania mamă, care preia şi anumite riscuri sau litigii
care pot apărea pe perioada derulării unui contract, conform clauzelor
contractului de management.
În ceea ce priveşte calitatea produselor, întreprinderea deŃine un
serviciu specializat pentru efectuarea controlului de calitate. SC EUROPA
SA dispune de licenŃe de fabricaŃie eliberate de organisme abilitate în
materie pentru toate produsele pe care le execută. De asemenea, societatea
deŃine certificări ISO pentru produsele fabricate din partea unor recunoscute
laboratoare din lume cum ar fi: Caterpillar, Shell, Exxon, Naptech, etc.
GaranŃia pentru calitatea produselor executate de SC EUROPA SA
este asigurată de Sistemul pentru Managementul CalităŃii autorizat în
conformitate cu standardul ISO 9001: 2000, precum şi prin certificate
obŃinute de la diverse organisme internaŃionale care activează în domeniul
calităŃii: TÜV, THE NATIONAL BOARD, ISCIR.
Compania multinaŃională, din care face parte SC EUROPA SA din
Rm.Valcea, se bucură de o vastă experienŃă de peste 40 ani pe piaŃa
mondială a echipamentelor şi instalaŃiilor industriale, dispune de orientare
internaŃională, astfel:
- colaboratori în toată lumea, repartizaŃi pe toate continentele;
- contracte în peste 100 de Ńări;
- cifra de afaceri este realizată în proporŃie de 95% din export;
- produsele sunt comercializate pe 15 pieŃe internaŃionale agreate.
Desfăşurarea activităŃii se realizează prin filialele pe care le deŃine în
diverse zone geografice, fiecare zonă având responsabili de zonă, de comerŃ,
asistenŃi şi tehnicieni.
S.C EUROPA S.A. efectuează operaŃiuni vamale de export definitiv
precum şi operaŃiuni vamale derulate sub regimuri vamale suspensive- este
cazul regimului vamal de antrepozit vamal. MenŃionăm că S.C EUROPA
S.A. este expeditor agreat şi, în această calitate, poate efectua operaŃiuni
vamale în procedura simplificată de vămuire la domiciliu.
2 Derularea operaŃiunii vamale de antrepozit vamal
Regimul vamal de antrepozit vamal intră în categoria regimurilor
vamale cu impact economic, alături de regimul vamal de perfecŃionare
activã, transformare sub control vamal, admitere temporarã şi perfecŃionare
pasivã. Pentru exemplificarea derulării operaŃiunilor de antrepozit vamal în
cadrul Uniunii Europene am prezentat cazul plasării mărfurilor sub regimul
106
de antrepozit vamal utilizat de S.C. EUROPA S.A. din Sibiu. OperaŃiunea
începe în data de 19.09.2008 conform DAU şi regimul de antrepozitare
vamală, conform autorizaŃiei, trebuie să se încheie în data de 01.09.2009.
Datele principale ale operaŃiunii sunt următoarele:
- exportatorul: HHC GROUPE, Belgia;
- destinatar: SC EUROPA SA, România;
- obiectul importului: flanşe oŃel carbon, cod XX2210000;
- modalitatea de ambalare: colete;
- mod de transport la frontiera UE: container;
- cantitatea: 260 600 kg net; 272 000 kg brut;
- condiŃia de livrare: CIF ConstanŃa;
- biroul vamal de plecare pentru tranzitul T1: Biroul vamal ConstanŃa
Sud Agigea;
- biroul vamal de destinaŃie pentru tranzitul T1: Biroul vamal Sibiu.
Setul de documente necesar pentru derularea unei operaŃiuni de
antrepozit vamal este compus din:
- declaraŃia vamală de tranzit extern T1 MRN (Movement Reference Number);
- declaraŃia vamală în detaliu DAU;
- factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor;
- declaraŃia de valoare în vamă;
- documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferenŃial
(dacă este cazul);
- documentele de transport sau, după caz, documentele aferente
regimului vamal precedent;
- lista coletelor (dacă este cazul);
-toate celelalte documente cerute pentru aplicarea dispoziŃiilor ce
reglementează antrepozitul vamal.
MenŃionăm că pentru acest produs se aplică o taxă vamală specifică de
3,7 euro/t în sumă totală de 88233,0 RON, iar TVA-ul are nivelul de 19% în
sumă de 129085,0 RON. La acest produs provenind din Ńara respectivă nu se
calculează accize sau alte drepturi vamale speciale generate de
reglementările vamale în vigoare la import în Uniunea Europeană.
Principalii paşi ce se parcurg în procedura vamală de antrepozit
vamal în Uniunea Europeană pot fi vizualizaŃi cu ajutorul aplicaŃiei
informatice TARIC-RO astfel:
1. se caută în TARIC codul corespunzător mărfii importate şi se
completează apoi rubrica 33 din DAU:
107
Descriere TARIC
TARIC
SECTIUNE XV - METALE COMUNE SI ARTICOLE DIN METALE COMUNE
CAPITOL 73 - ARTICOLE DIN FONTĂ, DIN FIER SAU DIN OȚEL
Data simulării 19/05/2010
Cod TARIC Descriere Note de subsol
7301 Flanşe din fier sau din oțel, chiar perforate sau -
confecționate din elemente asamblate; profile, obținute
prin sudare, din fier sau din oțel
7302 Materiale de construcție pentru liniile ferate, din fontă, -
din fier sau din oțel: șine, contrașine și cremaliere, ace
și inimi de macaz, macazuri și alte elemente de
încrucişare sau de schimbare de cale, traverse, eclise de
îmbinare, cuzineți, pene de fixare, plăci de bază, plăci
de aşezare, plăci de strângere, plăci și bare de
ecartament și alte piese special concepute pentru
aşezarea, îmbinarea sau fixarea șinelor
7303 Tuburi, țevi și profile tubulare, din fontă -
7304 Tuburi, țevi și profile tubulare, fără sudură, din fier sau -
din oțel
7305 Alte tuburi și țevi (de exemplu sudate sau nituite), cu -
secțiunea circulară, cu diametrul exterior peste
406,4 mm, din fier sau din oțel
7306 Alte tuburi, țevi și profile tubulare (de exemplu sudate, -
nituite, fălțuite sau cu margini simplu apropiate), din
fier sau din oțel
7307 Accesorii de țevărie (de exemplu racorduri, coturi, -
manșoane) din fontă, din fier sau din oțel
- 7307 11 - Turnate -
- 7307 21 - Altele, din oțeluri inoxidabile -
- 7307 91 - Altele -
- - 7307 91 - - Flanşe şi bride -
- - - 7307 91 00 10- - - Destinate pentru unele tipuri de vehicule aeriene -
- - - 7307 91 00 90- - - Altele -
- - 7307 92 - - Coturi, curbe și manșoane, filetate -
- - 7307 93 - - Accesorii pentru sudat cap la cap -
- - 7307 99 - - Altele -
2. se caută în tabelul cu preferinŃe codul corespunzător şi se

completează rubrica 36 în DAU, respectiv se alege codul 100.
PREFERINTA DESCRIERE CONTINGENT
100 Taxe pentru tari terte Erga omnes Nu
110 Suspendari tarifare Erga omnes Nu
115 Susp.tarif.auto.Erga omnes cond.fin Nu
119 Susp.tarif.aut.Erga omnes cert.zbor Nu
120 Contingente tarifare nepreferential Da
108
PREFERINTA DESCRIERE CONTINGENT
123 Cont.tarif.nepref.prez.aut.finala Da
125 Cont.tarif.nepref.prez.cert.special Da
128 Cont.tarif.Erga omnes ult.perf.pasi Da
200 Taxe vamale SPG Nu
218 Taxe vam.SPG cert.conf.nat.spc.prod Nu
220 Contingente tarifare SPG Da
223 Cont.tarif SPG cond.de dest.finala Da
225 Cont.tarif.SPG prez.unui cert.spec. Da
240 Taxe vam.pref.SPG cond.de dest.fin. Nu
250 Clas.NC tax.spec.SPG ob.cert.spec. Nu
300 Taxe vamale preferentiale Nu
320 Contingente tarifare preferentiale Da
323 Contin.tarif.pref.cond.de dest.fin. Da
325 Contin.tarif.pref.cu prez.cert spec Da
340 Taxe vamale pref.cond.dest.finala Nu
350 Clas.NC tax.vam.pref.ob.cert.spec. Nu
400 Neper.tax.vam.apl.acord UV inch.UE Nu
3. pentru stabilirea regimului şi completarea rubricii 37 se caută în
tabelul cu Procedura NaŃională regimul corespunzător, în cazul nostru
regimul este 7100 000. Conform normelor de întocmire a DAU semnificaŃia
codificării este:
- pentru prima subdiviziune:
71 Plasare sub regimul de antrepozit vamal.
ExplicaŃie: Plasare sub regimul de antrepozit vamal. Acest lucru nu aduce
atingere plasării simultane într-un antrepozit de accize sau într-un antrepozit
TVA, de exemplu.
00 Acest cod este utilizat pentru a indica faptul că nu există nici un
regim precedent.
- pentru cea de-a două subdiviziune: în această subdiviziune se înscrie,
în cazul în care nu există cod comunitar pentru regimul în cauză, un cod
alfanumeric compus din trei caractere, din baza de date a sistemului
informatic vamal din lista codurilor de facilităŃi. Acest cod corespunde
reglementării(lor) naŃionale care constituie temeiul legal, de regulă, al
acordării unor înlesniri fiscale pentru operaŃiunea în cauză.
4. pentru completarea rubricii 47 “Calculul impozitărilor” se caută
nivelul taxelor vamale şi altor tipuri de taxe; în cazul nostru conform
regimului normal avem o taxă vamală specifică de 3,7 euro/t şi TVA cu
nivelul de 19%. Caseta 47 “Calculul impozitărilor” se completează astfel:
Prima coloană: Tipul de impozitare
109
Codurile care urmează să fie utilizate sunt următoarele:
Drepturi vamale pentru produsele industriale A00
Drepturi vamale pentru produsele agricole A10
Drepturi adiŃionale A20
Drepturi antidumping definitive A30
Drepturi antidumping provizorii A35
Drepturi compensatoare definitive A40
Drepturi compensatoare provizorii A45
TVA B00
Dobânzi compensatorii (TVA) B10
Dobânzi pentru întârziere (TVA) B20
Taxe la export C00
Taxe la exportul de produse agricole C10
Dobânzi pentru întârziere D00
Dobânzi compensatorii (de exemplu, perfecŃionare activă) D10
Drepturi percepute în numele altor Ńări E00
Acciză 02X*
Ultima coloană: modul de plată
Codurile care se pot înscrie sunt următoarele:
A - Plată în numerar;
D - Altele – virament cu Ordin de Plată Tip Trezorerie (OPT) conform
prevederilor naŃionale;
F - Plată amânată – sistem vamal – dar numai cu constituirea unei garanŃii;
M - GaranŃie, inclusiv depozit în numerar;
R - GaranŃie – constituirea de garanŃii globale pentru mai multe
operaŃiuni vamale;
S - GaranŃie individuală – numai la nivelul biroului vamal.
Taxe vamale
Data simulării : 19/05/2010
Codul TARIC 7307910000
łara de origine/destinaŃie China - CN (720)
Descriere
RestricŃii
IMPORT
Taxă pentru Ńară terŃă : 3.70 %
Suspendare tarifară pentru navigabilitate : 0 % CondiŃii
110
SIMULARE CALCUL DATORIE VAMALA
2010/05/19
Data declaratie:
Cod Coduri Greutate bruta (kg)
Greutate neta (kg) [38]:*
marfa [33]:* aditionale [33]: [35]:
7307910000 260600
Procedura [37]:* Preferinta [36]: Contingent [39]:Valoare statistica [46]:*

7100 000 100 588222 RON
Lista Lista Lista 1 EUR = 4.137 RON
Codul tarii de origine a marfii [34]

CN (0720) - China
UnităŃi suplimentare [41]: Certificate [44]:
Cantitate:* Unitate de masura:* Cod:*

1082
1005
1095
1096
1999
1098
Y901
Calculeaza
În cazul acestui import s-a ales codul A00 deoarece, conform încadrării
tarifare, produsul este încadrat în TARIC la produse industriale (se Ńine cont de
criteriul de origine), în SecŃiunea XV - Metale comune si articole din metale
comune, capitolul 73 - articole din fontă, din fier sau din oŃel.
În exemplu dat, datoria vamală totală atinge nivelul de 220.259,0
RON, ceea ce reflectă o încărcare vamală a mărfurilor cu 37% comparativ
cu valoarea în vamă.
111
Conform regimului vamal de antrepozit vamal derulat în procedura de
vămuire la domiciliu, această datorie vamală trebuie garantată, agentul economic
fiind obligat să constituie o garanŃie globală în contul organelor vamale.
În cazul procedurii de vămuire la domiciliu mărfurile sunt dispensate
de prezentarea lor la biroul vamal. În cazul efectuării controlului fizic,
agenŃii vamali se deplasează la antrepozit.
Pe baza studiului de caz:
1. IdentificaŃi modul de calcul a datoriei vamale.
2. Ce rol au asemenea operaŃiuni.
3. Ce se schimbă în comerŃul cu o Ńară din afara Uniunii Europene?
G. AplicaŃii rezolvate:
1. Calculul drepturilor vamale
Se importă din Mexic o marfă. Valoarea facturată a mărfii este de
10.000 E iar transportul, asigurarea şi alte cheltuieli pe parcursul extern
reprezintă 2000 E.
Se cere:
a) stabilirea valorii în vamă;
b) calcularea datoriei vamale, dacă cursul de schimb este de 4,3 lei/E;
taxa vamală (ad valorem) este de 10%; marfa este însoŃită de Certificat de
origine; marfa este supusă unor taxe de acciză de 20% şi se percepe o taxă
pe valoarea adăugată de 24%.
a) VV = (Vf +Chpe)*Cd , VV = valoarea în vamă a mărfi, franco-
frontiera-română, în lei
Vf = valoarea facturată a mărfii
Chpc = transport, asigurare şi alte cheltuieli pe parcurs extern
Cs = cursul de schimb
VV = (10.000 E +2000 E) * 4,3 lei/E = 51.600 lei
VV = 51.600 lei
b) Taxa vamală(TV) Tv = Vv×Ptv Ptv = procentul din taxa vamală
TV = 51.600 * 10% = 5.160 lei
Taxa de acciză Ta = (Vv + Tv ) * 20%
Ta = (51.600 + 5.160) * 20% = 11.352 lei
TVA = (Vv + Tv + Ta) * 24%
TVA = (51.600 + 5.160 + 11.352) * 24% = 16346,88 lei
Total datorie vamală = TV + Ta + TVA = 5.160 + 11.352 + 16346,88
= 32.858,88 lei
Rezultă că datoria vamală este de 32.858,88 lei, aceasta încărcând cu
circa 63,7% valoarea mărfii.
112
2. Calculul valorii asigurate şi primei de asigurare
în transportul maritim
Marfa – cărbune cocsificabil = 50.000 tone, cumpărată de Societatea
“Mineral Export-Import” S.A. – cu sediul în ConstanŃa, la preŃul de
60$/tonă - FOB şi navlul – 20$/tonă.
Marfa se asigură la societatea “Astra” S.A. pentru transportul din
portul Newcastle-Australia, în perioada 15-30 iunie 2008, în condiŃia de
asigurare “B” şi pentru riscurile de război şi furt; beneficiul sperat este 5%.
Valoarea mărfii:
50.000 tone x 60$/tonă = 3.000.000$
Valoarea asigurată = valoarea mărfii (facturată) + beneficiul sperat + navlul
Beneficiul sperat = cota de beneficiu x valoarea mărfii = 0.05 x
3.000.000$ = 150.000$.
Navlul = 20$/tonă x 50.000tone = 1.000.000$
Valoarea asigurată = 3.000.000$ + 150.000$ + 1.000.000$ = 4.150.000$
CotaŃiile de primă pentru riscurile asigurate:
- cotaŃia pentru condiŃia “B” = 0.34%
- cotaŃia pentru riscuri de război = 0.0275%
- cotaŃia pentru riscuri de furt = 0.185%
TOTAL cotaŃii = 0.5525%
Prima de asigurare = 0.5525% x 4.150.000$ = 22.928,75$.
Marfa se asigură la societatea “Astra” S.A. pentru transportul din
portul Newcastle-Australia.
H. AplicaŃie de rezolvat:
Se importă din Turcia băuturi alcoolice. Cantitatea este 5.000 sticle.
PreŃul FCA Istanbul este de 10E/sticlă. Beneficiul sperat al importatorului
este 15%.
Să se calculeze preŃul cu care marfa se va vinde în România,
cunoscându-se următoarele:
Costul transportului
- distanŃa Instanbul – Bucureşti este de 665 km, dintre care 593
km pe parcurs extern;
- diurnă şofer – 0,15E/km, numai pentru km pe extern;
- cota acordată şoferului pt. încărcat/descărcat – 18E;
- consum motorină – 40l/100 km. PreŃ motorină – 1,1 E/l;
- taxe de autostradă – 100 E
- marja de profit a transportatorului este de 40%.
Asigurarea
Marfa se asigură în condiŃia „A” – all risks = 0,6%
Vămuirea
113
- Taxa vamală este 10%;
- Taxa de acciză este 25%;
- TVA este 19%.
Bibliografie:
114
MODULUL D.
Tehnici de plată şi garanŃii internaŃionale
Introducere
Un moment deosebit de important în desfăşurarea schimburilor
internaŃionale îl constituie încasarea contravalorii mărfurilor exportate sau
serviciilor prestate. Realizarea încasării se efectuează printr-o tehnică de
plată sau de decontare convenită între parteneri, stipulată în contractul
comercial internaŃional.
Decontările internaŃionale se pot realiza prin intermediul tehnicilor de
plată care cuprind două categorii : instrumente de plată şi modalităŃi de plată.
Din categoria instrumentelor de plată internaŃionale fac parte cambia
(trata), biletul la ordin, cecul şi instrumentele de plată electronice, care
cuprind cardul şi instrumentele de plată cu acces la distanŃă.
Începând cu 2008, s-a schimbat formatul, modul de completare şi de
decontare pentru instrumentele de debit, respectiv cec, bilet la ordin şi
cambie, odată cu intrarea în vigoare a ordonanŃelor de urgenŃă ale
Guvernului: OUG nr. 38/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
59/1934 asupra cecului şi OUG nr. 39/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicate
în Monitorul Oficial Nr. 284 din 11 aprilie 2008, astfel încât cecul, cambia
şi biletul la ordin să poată fi procesate prin mijloace electronice. Aceste
schimbări aduc un timp mai scurt de decontare, claritatea detaliilor şi
elimină riscul pierderii şi deteriorării instrumentului.
ModalităŃile de plată internaŃionale se compun din creditul
documentar, cu cele două forme ale sale: acreditivul documentar şi
scrisoarea de credit comercială, incasso-ul documentar şi ordinul de plată.
Pe parcursul derulării contractului comercial pot apărea o serie de
riscuri atât pentru vânzător cât şi pentru cumpărător: insolvabilitatea
cumpărătorului, neplata la termen a contravalorii mărfii sau serviciului,
neacceptarea de către cumpărător a mărfurilor etc. sau riscuri determinate de:
starea de război, exproprierea sau intervenŃia guvernamentală care împiedică
plata, schimbarea regimului politic, restricŃii privind transferurile valutare,
anularea licenŃelor de export sau de import, calamităŃi naturale etc. Pentru
reducere efectelor acestor riscuri sau chiar evitarea lor se poate apela la
sistemul garanŃiilor.
115
Obiective
prezentaŃi tehnicile folosite în sistemul plăŃilor internaŃionale;
definiŃi parametrii fundamentali utilizaŃi în alegerea tehnicilor de
plată;
identificaŃi oportunităŃile pentru vânzător şi cumpărător în
activitatea de decontare internaŃională;
diferenŃiaŃi şi exemplificaŃi instrumente de plată;
descrieŃi modalităŃile de plată;
formulaŃi etapele procesului de încasare a contravalorii mărfii;
definiŃi conceptul de risc comercial;
diferenŃiaŃi garanŃiile internaŃionale.

vechile cunoştinŃe. Ele sunt grupate conform programei analitice şi se
recomandă urmărirea şi respectarea acesteia.
Cuvinte cheie: decontare internaŃională, instrumente de plată,

modalităŃi de plată, cambia, biletul la ordin, cecul, instrumente de plată
electronice, creditul documentar, incasso-ul documentar, ordinul de plată,
garanŃii personale, scrisoare de garanŃie bancară, garanŃii reale.

Se recomandă ca la început să se grupeze subiectele în funcŃie de
similitudine, să fie abordate cu prioritate subiectele cu grad de dificultate
mai mare, iar după înŃelegerea elementelor teoretice să se treacă la
rezolvarea aplicaŃiilor şi studiilor de caz. Pentru o bună înŃelegere şi
aprofundarea corespunzătoare se vor lua pauze mai mari la trecerea de la un
subiect la altul.
Pentru pregătirea temelor se face apel şi la cunoştinŃele dobândite de
studenŃi pe parcursul anilor de studiu la alte discipline. În cazul în care
aceştia nu îşi amintesc anumite aspectele este necesară recitirea suportului
116
LecŃia 9.
INSTRUMENTE ŞI MODALITĂłI DE PLATĂ INTERNAłIONALE
(Cambia şi biletul la ordin,Cecul, Instrumente de plată electronice, Creditul documentar,
Incasso-ul documentar, Ordinul de plată)
9.1. INSTRUMENTE DE PLATĂ INTERNAłIONALE
9.1.1. Cambia şi biletul la ordin

Plata prin utilizarea cambiei şi biletului la ordin se numără printre cele
mai vechi tehnici de plată, oferind un grad de securitate ridicat părŃilor
implicate datorită cerinŃelor formale relativ simple şi formularelor
standardizate oferite de bănci.
Cambia (trata) este un titlu de credit pe termen scurt utilizat ca
instrument de plată prin care un creditor (trăgător) dă dispoziŃie
debitorului său (tras) să plătească o anumită sumă unui terŃ
(beneficiar), fără a indica operaŃiunea care a generat creanŃa.
În relaŃiile comerciale internaŃionale, trăgătorul este exportatorul,
trasul este importatorul iar beneficiarul este un creditor al exportatorului.
Figura nr. 9.1.
Cambia
Biletul la ordin este un înscris prin care emitentul îşi ia

angajamentul necondiŃionat de a plăti la o anumită dată, o sumă
117
determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al
instrumentului.
În relaŃiile comerciale internaŃionale, emitentul este importatorul, iar
beneficiarul este exportatorul. În comparaŃie cu cambia, emitentul biletului
la ordin cumulează funcŃiile trăgătorului şi ale trasului, biletul la ordin
reprezentând o promisiune de plată şi nu un mandat de plată
Figura nr. 9.2.
Biletul la ordin
Pentru emiterea unui bilet la ordin/cambie cu scadenŃă emitentul

trebuie să aibă, conform legii în vigoare, suma necesară acoperirii lui la
data scadenŃei şi încă două zile lucratoare după. Pentru un bilet la
ordin/cambie la un anumit termen de la data emiterii sau de la data
vederii acesta trebuie să aibe, conform legii in vigoare, suma necesară
acoperirii lui la data la care e plătibil şi încă două zile lucrătoare după.
Cambia şi biletul la ordin pot îndeplini următoarele funcŃii:
funcŃia de instrument de plată - constă în faptul că trăgătorul, în cazul
cambiei, sau emitentul, în cazul biletului la ordin, are de achitat o datorie
faŃă de o terŃă persoană – beneficiarul. Această funcŃie constă şi în
faptul că beneficiarul unui astfel de înscris, numit girant, poate să-l
transfere prin gir unui creditor al său, numit giratar, ca plată a datoriei
faŃă de acesta, care, la rândul său, poate să-l transfere unei terŃe persoane
faŃă de care are o datorie.
118
de titlu de garanŃie - în cadrul garantării creditului pe termen scurt
acordat, băncile comerciale pot cere debitorului să garanteze plata
ratelor de credit, a dobânzilor şi comisioanelor şi prin emiterea unor
cambii sau bilete la ordin având scadenŃele la termenele de plată ale
ratelor, efecte de comerŃ care sunt girate în favoarea băncii şi care sunt
Ńinute drept gaj.28
funcŃia de instrument de credit comercial - se realizează prin
asigurarea rambursării creditului acordat prin utilizarea cambiei sau
biletului la ordin în cadrul unor modalităŃi de plată cum sunt: acreditivul
utilizabil prin cambii, scrisoarea de credit comercială, incasso-ul
documentar contra acceptare.
funcŃia de instrument de credit bancar – constă în aceea că
beneficiarul unei cambii sau al unui bilet la ordin poate obŃine, în
schimbul transferului creanŃei reprezentate de acest instrument, o sumă
de bani înainte de scadenŃă utilizând operaŃiunile de scontare, rescontare
şi forfetare.
Tabel nr. 9.1.
Avantaje şi limite ale cambiei şi biletului la ordin
Avantajele cambiei Limitele cambiei Avantajele biletului Limitele biletului la
la ordin ordin
este emisă la este supusă acceptării permite este supus riscului de
iniŃiativa de către tras; beneficiarului să-şi pierdere, furt,
exportatorului; mobilizeze creanŃa; falsificare.
materializează este supusă riscului cerinŃe formale
datoria de pierdere, furt, relativ simple mai
importatorului; falsificare; ales în cazul
formularelor
standardizate oferite
de bănci
cerinŃe formale este lentă la încasare elimină riscul de
relativ simple mai deoarece în această schimb;
ales în cazul operaŃiune intervin
formularelor mai multe bănci.
standardizate oferite
de bănci;
permite trăgătorului precizează exact
să-şi mobilizeze termenul de plată;
creanŃa;
elimină riscul de materializează datoria
schimb; importatorului.
precizează exact
termenul de plată.
28
Mihai-Gheorghe A. Imireanu, Produse şi servicii bancare în relaŃiile de plăŃi interne şi
internaŃionale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002, pag.124
119
9.1.2. Cecul
Cecul este un ordin scris, necondiŃionat, dat de către o persoană
(trăgător, emitent) unei bănci (tras) de a plăti o sumă de bani, la vedere,
unei terŃe persoane (beneficiar).
Cecul îndeplineşte două funcŃii principale: instrument de retragere de
fonduri din soldul creditor al propriului cont bancar şi instrument de plată în
monedă scripturală.
Cecul are doar dată de emitere, nu are dată de scadenŃă. Pentru un
cec, emitentul trebuie să aibă, conform legii în vigoare, suma necesară
acoperirii lui la data emiterii şi în termenul legal de prezentare la plată,
care este de 15 zile calendaristice de la data emiterii.
Figura nr. 9.3.
CEC
Noul format cuprinde toate informaŃiile care trebuie înscrise,

caligrafic, pe faŃa cecului, ceea ce necesită mai multă atenŃie la completare.
În acelaşi timp, băncile vor obŃine toate informaŃiile dintr-o singură trecere a
cecului prin dispozitivul de extragere automată a datelor de pe cec.
Din momentul semnării (după completarea tuturor datelor) cecul
devine o hârtie de valoare.
Având în vedere că plata prin cec este des folosită în afacerile
internaŃionale, este necesar ca cei care acceptă acest tip de plată, pentru a
contracara riscul de neplată, să verifice atent cecul atât din punct de vedere
al aspectului exterior cât şi al conŃinutului, să depună imediat cecul la bancă.
În principiu, plata cecului se face la vedere. În realitate, termenul de plată al
cecului depus în 48 ore de la primire este de: 8 zile dacă cecul este emis şi
120
plătit în aceeaşi Ńară, 20 de zile dacă cecul este emis şi plătit pe acelaşi
continent şi 70 de zile dacă cecul este emis şi plătit pe continente diferite.
Dacă termenul de depunere a expirat, cecul nu poate fi utilizat, dar creanŃa
nu se stinge deoarece termenul de prescripŃie este de trei ani.
9.1.3. Instrumentele de plată electronice

a. Cardul este un instrument de plată electronică, respectiv un
suport de informaŃie standardizat, securizat şi individualizat,
care permite deŃinătorului său să utilizeze disponibilităŃile
băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la
emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita
unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în
favoarea deŃinătorului cardului.29
Avantajele cardurilor sunt:
pentru utilizator: comoditatea de plată şi de credit, controlul
cheltuielilor efectuate cu ajutorul extraselor de cont lunare,
avantaje deosebite acordate de anumiŃi emitenŃi: asigurări de
viaŃă, reduceri în anumite magazine, asigurări pentru bunurile
cumpărate etc.
pentru comercianŃii furnizori: garanŃia plăŃilor dată de
societatea emitentă;
pentru marile întreprinderi comerciale: asigurarea fidelităŃii
clienŃilor;
pentru băncile emitente: simplificarea operaŃiunilor de casă;
automatizarea totală a operaŃiunilor.
Riscurile plăŃilor prin intermediul cardului:
furtul datelor cardurilor pe traseul cumpărător – comerciant,
în special la plăŃile prin Internet;
utilizarea frauduloasă în urma furtului sau pierderii.
Mecanismul plăŃii prin intermediul cardului comportă mai multe
etape:
semnarea contractului aderent, încheiat între consumator şi
emitentul cardului;
deschiderea contului personal al consumatorului;
semnarea contractului furnizor, încheiat între emitent şi
comerciantul care acceptă să fie plătit prin acest mecanism.
Pentru operaŃiunea de acceptare, comerciantul percepe un
comision de acceptare. EmitenŃii (băncile) pun la dispoziŃia
29
Regulamentul BNR nr. 4/2002 privind tranzacŃiile efectuate prin intermediul
instrumentelor de plată electronică şi relaŃiile dintre participanŃii la aceste tranzacŃii
121
comercianŃilor acceptanŃi cititoare de carduri, formulare de
documente de vânzare, centralizatoare, liste cu carduri
interzise la plată.
deschiderea contului personal al comerciantului;
eliberarea cardului;
utilizarea cardului pentru plată sau retragere de numerar.
Semnarea de către consumator a facturii comerciantului
reprezintă ordinul de plată adresat băncii emitente de a plăti
comerciantului.
decontarea documentelor. Autorizarea decontării se face de
către centrele de autorizare din bănci. Refuzul de plată se
poate datora nevalabilităŃii operaŃiunii, nerespectării
procedurii de autorizare, erorilor de completare a chitanŃelor
sau acceptării unui card expirat, contrafăcut ori folosit pentru
operaŃiuni frauduloase.
b. Instrumentele de plată cu acces la distanŃă permit deŃinătorului
să aibă acces la fondurile aflate în contul său, prin intermediul căruia poate
efectua plăŃi către un beneficiar sau alt gen de operaŃiuni de transfer de
fonduri şi care necesită de obicei: un nume de utilizator, un cod personal de
identificare/parolă şi/sau orice dovadă similară a identităŃii. În categoria
acestor instrumente se înscriu aplicaŃiile de tipul:
Electronic banking (e-banking), care se adresează firmelor ce pot
avea legătură cu banca prin intermediul unui computer. Acest sistem
permite firmelor vizualizarea situaŃiei conturilor curente deschise la
banca cu care sunt în contact şi operarea, prin propriul computer, în
aceste conturi. Astfel se pot realiza plăŃi atât în Ńară cât şi în
străinătate fără a fi necesară deplasarea utilizatorului la bancă.
Internet banking, care se adresează clienŃilor unei bănci ale căror
computere au acces la Internet. În conceptul programului, accesul
este asigurat non-stop (24 ore din 24 şi în toate zilele anului). Se pot
transmite operaŃiuni de tranzacŃionare în lei şi în valută, transferuri
valutare şi alte operaŃiuni de retail privind cardurile de credit/debit.
Mobile banking (m-banking), care reprezintă o alternativă la
serviciile prezentate mai sus şi permite efectuarea unor operaŃiuni
între clienŃi şi banca lor prin intermediul telefonului mobil. Acest
sistem este rapid, sigur, eficient şi permite accesul la informaŃiile
bancare non-stop şi de la distanŃă. Utilizatorii trebuie să fie posesori
de debit carduri emise de banca prin care se efectuează operaŃiunea,
să fie abonaŃi la o societate de telefonie mobilă şi să aibă un contract
cu banca pentru serviciul respectiv. În urma îndeplinirii acestor
122
condiŃii clienŃii primesc un “user name” şi o parolă. OperaŃiunile
care se pot realiza prin mobile banking sunt:
- interogarea privind soldul contului de card şi obŃinerea unui
miniextras de cont cuprinzând ultimele cinci tranzacŃii;
- transfer de fonduri între conturile de card ale clientului;
- solicitarea blocării contului de card la ATM (aparate automate
bancare de scos bilete de bancă) sau POS (punct de vânzare).
9.2. MODALITĂłI DE PLATĂ INTERNAłIONALE
9.2.1. Creditul documentar

Termenul de credit documentar este utilizat pentru a desemna orice
angajament de plată contra documente asumat de o bancă la ordinul
clientului său. Creditul documentar cunoaşte două variante principale:
acreditivul documentar şi scrisoarea de credit comercială.
a. Acreditivul documentar
Acreditivul documentar este un document emis de bancă (banca
emitentă sau ordonatoare), din ordinul unui client al său (importatorul
sau ordonatorul acreditivului), prin care banca se angajează ferm:
- să plătească o anumită sumă unei terŃe persoane (exportatorul sau
beneficiarul acreditivului) dacă acesta a făcut dovada, cu
documente, că şi-a îndeplinit obligaŃiile contractuale (a livrat
marfa);
- să accepte şi să plătească efecte de comerŃ (cambii) trase asupra sa
de beneficiarul acreditivului;
- să autorizeze o altă bancă să efectueze operaŃiunile de mai sus
Această modalitate de plată prezintă cel mai mare grad de siguranŃă
deoarece angajamentul ferm de plată asumat de o bancă constituie o garanŃie
pentru exportator, că va fi plătit după ce va face livrarea mărfurilor. În acelaşi
timp, prin termenii şi condiŃiile precizate în acreditiv, importatorul are
siguranŃa că banca nu va plăti decât dacă aceste precizări sunt strict respectate
în documentele prezentate de exportator.
Acreditivul documentar este un contract independent de contractul
comercial care stă la baza lui, iar părŃile implicate în derularea acreditivului
iau în considerare numai documentele nu şi mărfurile la care se referă acestea.
Etapele derulării plăŃii prin acreditiv documentar sunt:
1. încheierea contractului internaŃional de vânzare-cumpărare, în
care se prevede că plata se va efectua prin acreditiv documentar;
123
2. importatorul dă dispoziŃie băncii sale să deschidă, în termen util,
acreditivul documentar, în baza disponibilului pe care îl are în
contul său ori pe baza unui credit pe care banca i-l acordă în
acest scop, precizând toate condiŃiile de termene şi documente,
pe care exportatorul este obligat să le îndeplinească pentru a i se
face plata ;
3. deschiderea acreditivului documentar de către banca emitentă
printr-un angajament ferm de plată, asumat în scris, conform
instrucŃiunilor primite de la clientul său;
4. înştiinŃarea băncii exportatorului prin remiterea acreditivului
documentar;
5. notificarea beneficiarul acreditivului, în sensul că banca
exportatorului anunŃă exportatorul de deschiderea în favoarea sa
a unui acreditiv şi îi remite documentul;
6. confirmarea de către exportator a concordanŃei datelor din
acreditivul documentar cu clauzele contractuale precum şi cu alte
clauze indicate de importator, dar care nu contravin spiritului
contractului. livrarea mărfurilor de către exportator, conform
condiŃiilor contractului încheiat şi a clauzelor convenite în
acreditiv;
7. remiterea de către exportator, la banca sa, a documentelor care
atestă expedierea mărfurilor, documente ce au fost solicitate în
mod expres în acreditivul documentar (în numărul de exemplare
cerut de importator).
8. controlul bancar al documentelor, care are în vedere concordanŃa
acestora din două puncte de vedere: conformitatea fiecărui
document în parte cu termenele şi condiŃiile acreditivului
documentar; concordanŃa între documentele care compun setul.
9. utilizarea acreditivului documentar, adică plata contravalorii
mărfurilor pe baza documentelor conforme cu acreditivul
documentar (în cazul în care acreditivul este domiciliat la banca
exportatorului);
10. banca exportatorului remite setul de documente băncii
importatorului;
11. banca importatorului, pe baza documentelor primite şi verificate
drept corespunzătoare condiŃiilor acreditivului documentar,
efectuează plata, creditând banca exportatorului;
12. banca importatorului transmite documentele acestuia, care, pe
baza lor va intra în posesia mărfurilor.
124
b. Scrisoarea de credit comercială
Scrisoarea de credit comercială constituie o formă a creditului
documentar şi este utilizată cu precădere ca modalitate de plată în Anglia,
Japonia, S.U.A. şi alte Ńări cu influenŃă anglo-saxonă.
Scrisoarea de credit comercială reprezintă o modalitate de plată
prin care banca emitentă se angajează, în mod irevocabil, faŃă de
exportator, să efectueze plata, cu respectarea condiŃiilor din cuprinsul
scrisorii.30
FaŃă de acreditivul documentar scrisoarea de credit comercială
prezintă anumite particularităŃi:
- este întotdeauna adresată exportatorului;
- este întotdeauna utilizabilă prin cambii trase de exportator asupra
băncii emitente;
- este întotdeauna domiciliată în străinătate, la sediul băncii
emitente sau la o bancă dintr-o Ńară terŃă.
9.2.2. Incasso-ul documentar

Incasso documentar este o modalitate de plată care constă în
faptul că importatorul acceptă plata documentelor remise de către
exportator prin intermediul băncilor celor doi parteneri.
Spre deosebire de plata prin acreditiv documentar, decontarea prin
incasso este relativ simplă, ieftină, dar negarantată bancar. Incasso-ul nu
prezintă nicio garanŃie pentru exportator, că importatorul va achita
documentele.31
Derularea operaŃiunilor prin incasso presupune următoarele etape:
1. încheierea contractului comercial internaŃional, prin care
partenerii au convenit plata prin incasso documentar;
2. livrarea mărfii în strictă concordanŃă cu termenele de livrare şi
condiŃiile privind marfa, convenite în contract;
- în urma livrării mărfii, exportatorul obŃine documentele care
atestă îndeplinirea obligaŃiilor din contractul comercial
internaŃional: documente financiare (cambii, bilete la ordin,
cecuri, chitanŃe etc.) şi/sau documente comerciale (facturi,
documente de transport).
30
Alexandru Puiu, Management internaŃional - tratat, vol. I, Editura IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2003, pag. 312
31
Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale – ediŃia a III-a, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, pag. 183
125
3. setul de documente însoŃit de ordinul de plată la incasso (ordinul
de încasare) este prezentat de către exportator la banca sa (banca
remitentă). Ordinul de plată la incasso prezintă clar şi precis
condiŃiile în care vor fi înmânate documentele importatorului
(contra plată, acceptare sau alte condiŃii), denumirea
documentelor şi numărul de exemplare (originale şi copii) ce vor
fi remise.
4. banca remitentă emite propriul document (incasso documentar),
în cadrul căruia preia întocmai instrucŃiunile ordonatorului
(exportatorului) şi pe care îl remite împreună cu setul de
documente ce atestă livrarea băncii însărcinate cu încasarea.
5. banca prezentatoare avizează importatorul de sosirea
documentelor şi în funcŃie de instrucŃiuni, acestuia documentele,
fie contra plată, fie contra acceptare (sau în alte condiŃii). Plata
este ordonată de importator prin intermediul unui ordin de plată
adresat băncii sale;
6. ajuns în posesia documentelor, importatorul ridică marfa;
7. după încasarea contravalorii mărfii, banca importatorului remite
banii sau, în cazul eliberării documentelor contra acceptare,
remite cambia acceptată de importator băncii remitente.
8. banca remitentă notifică exportatorul de încasarea exportului sau
îi remite cambia acceptată. În această a două situaŃie,
exportatorul aşteaptă până la scadenŃă şi remite cambia, pe
acelaşi circuit, de data aceasta sub forma unui incasso simplu.
Incasso-ul conferă, teoretic cel puŃin, o anumită certitudine
partenerilor privind îndeplinirea obligaŃiei de plată. ProtecŃia exportatorului,
care a expediat deja marfa, constă în faptul că importatorul nu poate să
obŃină titlul de proprietate asupra mărfurilor decât în momentul
plăŃii/acceptării la plată a documentelor, când intră în posesia acestora.
Rămân însă o serie de riscuri care pot interveni până la încasarea
contravalorii mărfii şi anume: riscul întârzierii la plată, riscul de neplată,
riscul diminuării încasării, riscul pierderii mărfii.
Pentru atenuarea şi chiar evitarea riscurilor privind plăŃile prin incasso
se pot lua măsuri cum ar fi:
practicarea acestei modalităŃi de plată numai între parteneri de
încredere;
vincularea mărfii, adică expedierea acesteia pe numele unui terŃ
din străinătate. În această situaŃie se menŃine riscul de nepreluare a
mărfii dacă importatorul nu mai este interesat de aceasta;
includerea în preŃul mărfii a unei marje acoperitoare, echivalentă
cu dobânda pe perioada estimată de întârziere a plăŃii;
126
inserarea în contract a penalităŃilor pentru întârzierea la plată;
derularea în paralel de contracte cu alŃi parteneri în aşa fel încât, în
situaŃii de întârziere la plată sau neplată a mărfii, aceasta să poată fi
redirijată către alte destinaŃii;
solicitarea de către exportator a unei plăŃi în avans, mărimea
acesteia fiind calculată să acopere eventualele cheltuieli de
depozitare şi redirijare a mărfii;
livrarea mărfii în tranşe – în cazul în care nu se achită documentele
aferente primei tranşe, atunci exportatorul are soluŃia să sisteze
livrarea tranşelor următoare şi să solicite plata acestora prin
acreditiv documentar, concomitent cu iniŃierea acŃiunii pentru plata
tranşei neachitate;
menŃionarea, în mod expres, de către exportator, în ordinul de
încasare că plăŃile parŃiale sunt interzise, deoarece în cazul incasso-
ului simplu, băncile însărcinate cu încasarea nu pot refuza plăŃi
parŃiale.
9.2.3. Ordinul de plată

Ordinul de plată reprezintă dispoziŃia dată de o persoană
(ordonator) unei bănci de a plăti o sumă determinată în favoarea unei
alte persoane (beneficiar) în vederea stingerii unei obligaŃii băneşti
provenind dintr-o relaŃie directă existentă între ordonator şi
beneficiar.32
Revocabilitatea este o trăsătură fundamentală a ordinului de plată.
Aceasta constă în faptul că ordonatorul îşi poate retrage sau modifica
instrucŃiunile de plată date băncii sale, cu condiŃia ca ordinul său iniŃial să
nu fi fost executat prin creditarea contului beneficiarului.
În cazul unui ordin de plată, provizionul (depozitul) bancar este
obligatoriu – aceasta presupune obligaŃia ordonatorului ca, odată cu
emiterea ordinului de plată, să creeze băncii şi sursa de fonduri necesare fie
prin blocarea sumei respective din contul său bancar, fie printr-un credit
bancar acordat de bancă în acest scop în contul ordonatorului.
În România, plăŃile externe se fac prin intermediul formularului care
poartă denumirea de DispoziŃie de plată externă.
32
Alexandru Puiu, Management internaŃional - tratat, vol. I, Editura IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2003, pag. 315
127
LecŃia 10.
GARANłII INTERNAłIONALE
(GaranŃii personale, GaranŃii reale)
10.1. GARANłII INTERNAłIONALE
Pe parcursul derulării contractului comercial pot apărea o serie de

riscuri atât pentru vânzător cât şi pentru cumpărător. Acestea pot fi riscuri
comerciale: insolvabilitatea cumpărătorului, neplata la termen a contravalorii
mărfii sau serviciului, neacceptarea de către cumpărător a mărfurilor etc. sau
pot fi riscuri necomerciale determinate de: starea de război, exproprierea sau
intervenŃia guvernamentală care împiedică plata, schimbarea regimului
politic, restricŃii privind transferurile valutare, anularea licenŃelor de export
sau de import, calamităŃi naturale etc. Pentru atenuarea sau chiar evitarea
acestor riscuri se poate apela la sistemul garanŃiilor.
Prin garanŃie se înŃelege orice metodă, instrument sau angajament
accesoriu contractului comercial, capabil să asigure respectivului beneficiar
realizarea certă a drepturilor garantate sau reparaŃia corespunzătoare pentru
daunele provocate de nerealizarea acestor drepturi.
Pornind de la accepŃiunea dată garanŃiei, obligaŃia din contractul
comercial este obligaŃia principală. GaranŃia cerută suplimentar dă naştere
unei a două relaŃii obligaŃionale, secundare, dar egală ca valoare şi formă,
respectiv numai dacă obligaŃia principală nu a fost îndeplinită se apelează la
executarea garanŃiei.
Cel solicitat să ofere o garanŃie suplimentară poate apela la:
garanŃii reale atunci când garantează cu bunurile sale materiale,
financiare pe care sub forma ipotecii, gajului, depozitului bancar
colateral le depune la dispoziŃia partenerului
garanŃii personale atunci când apelează la o terŃă persoană (garant)
care se angajează să-şi asume obligaŃia în cazul în care obligatul
principal nu o respectă. GaranŃi pot fi orice firmă, companie
industrială, comercială nelegată de raportul contractual, în măsura
în care patrimoniul său îndeplineşte condiŃiile cerute, o societate de
asigurări, statul şi reprezentanŃii acestuia sau instituŃiile bancare şi
financiare.
10.1.1. GaranŃii personale

a. Scrisoarea de garanŃie bancară este un angajament scris, asumat
de o bancă (bancă garantă), în favoarea unei persoane, denumită
beneficiarul garanŃiei, de a plăti acestuia o sumă de bani, în cazul
128
în care o altă persoană, denumită ordonator, în contul căreia s-a
emis garanŃia, nu a onorat sau a onorat defectuos o anumită
obligaŃie asumată prin contract faŃă de beneficiarul garanŃiei.
Elementele scrisorii de garanŃie bancare sunt:
♦ părŃile implicate: ordonatorul, beneficiarul şi banca garantă;
♦ obiectul garanŃiei, adică natura obligaŃiei contractuale garantate;
♦ valoarea garanŃiei reprezentând o sumă de bani pe care banca garantă se
obligă să o plătească beneficiarului garanŃiei. Suma trebuie să fie fixă şi
nu determinabilă, luându-se în calcul şi posibilitatea plăŃii unor dobânzi.
Suma este menŃionată expres în cifre şi litere cu precizarea monedei în
care se va face plata.
♦ formula de angajament a băncii, care trebuie să fie clară, fără
posibilitatea de a i se da altă interpretare.
♦ condiŃiile şi modul de executare a garanŃiilor, respectiv documentele pe
care beneficiarul garanŃiei trebuie să le prezinte pentru a încasa garanŃia;
♦ valabilitatea scrisorii de garanŃie bancară, respectiv perioada de timp în
care beneficiarul poate solicita băncii garante executarea garanŃiei.
Valabilitatea este menŃionată de regulă printr-o dată calendaristică certă,
la sediul băncii care a emis garanŃia, fiind determinată de momentul
producerii actului generator de creanŃă: semnarea contractului, livrarea
şi recepŃia mărfii etc. Valabilitatea garanŃiei este, de regulă, cu 15-45
zile mai extinsă decât termenele rezultate din obligaŃiile garantate pentru
a permite beneficiarului garanŃiei să îndeplinească anumite formalităŃi de
protest precum şi pentru a da băncii garante timpul necesar executării
garanŃiei.
♦ data şi locul emiterii garanŃiei;
♦ clauza de legislaŃie, respectiv legea care guvernează garanŃia în caz de
litigiu;
♦ clauza de reducere a responsabilităŃilor garantului prin diminuarea
automată a obligaŃiilor sale proporŃional cu plăŃile efectuate în contul
garanŃiei respective;
♦ clauza de identificare prin care băncile cer ca cererea de executare a
garanŃiei să le parvină pe canal bancar însoŃită de o declaraŃie a băncii
respective care să certifice că semnăturile de pe cerere sunt autentice;
♦ aplicabilitatea Regulilor uniforme privind garanŃiile la cerere –
♦ semnătura autografă a băncii garante.
Tipuri de scrisori de garanŃie bancare
În funcŃie de obiectul garanŃiei practica cunoaşte o multitudine de
scrisori de garanŃie bancară printre care cele mai răspândite sunt:
129
garanŃia de participare la licitaŃii (tender bond sau bid bond –
engl., garantie de soumission – fr.). Scopul acestei scrisori de
garanŃie este acela de a asigura organizatorul licitaŃiei de bonitatea
şi seriozitatea ofertantului. În cazul necâştigării licitaŃiei, are loc
returnarea garanŃiei băncii garante.
garanŃia de bună execuŃie (performance bond – engl., garantie de
bonne execution – fr.). Această garanŃie urmăreşte acoperirea
neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a obligaŃiilor asumate de
vânzător într-un contract comercial privind livrarea conformă a
mărfii, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ,
respectarea termenelor de livrare.
garanŃia de bună funcŃionare (de bună execuŃie tehnică)
constituie o variantă a garanŃiei de bună execuŃie acoperind şi
perioada de garanŃie tehnică cu privire la remedierea defecŃiunilor,
înlocuirea totală sau parŃială a mărfurilor necorespunzătoare,
efectuarea service-ului. Valoarea garanŃiei variază între 5 şi 20 %
din valoarea mărfii sau prestaŃiei, iar valabilitatea diferă în funcŃie
de specificul mărfii.
garanŃia de restituire a avansului (advance payment guarantee –
engl., garantie de remboursement d’accomptes – fr.). Acest tip de
garanŃie are un caracter strict financiar deoarece prevede restituirea
unei sume de bani egală cu cea avansată la care, de regulă se
adaugă o dobândă convenită între părŃi. Valabilitatea garanŃiei se
întinde, de obicei, până la îndeplinirea obligaŃiei de livrare.
garanŃia de plată (payment guarantee – engl., garantie de
paiement – fr.)., care poate îmbrăca mai multe forme:
- garanŃia pură de plată ;
- garanŃia de plată la incasso ;
- garanŃia pentru plata efectelor de comerŃ (cambie, bilet la
ordin);
- garanŃia de aval reprezentând asumarea obligaŃiei băncii
garante de a avaliza efectele de comerŃ acceptate de tras;
- garanŃia de plată a ratelor scadente.
garanŃia de deschidere a acreditivului documentar. Rolul
acestei garanŃii este să substituie acreditivul documentar atunci
când cumpărătorul, din diverse motive, întârzie deschiderea
acestuia. Executarea acestei garanŃii este condiŃionată de
prezentarea documentelor privitoare la marfă şi expedierea
acesteia, de către vânzător.
garanŃia de admisie temporară pentru mărfurile care pot fi
trimise în străinătate sau primite în Ńară fără plata taxelor vamale în
130
cadrul lucrărilor de construcŃii montaj, participării la târguri şi
expoziŃii internaŃionale, dotării reprezentanŃelor, agenŃiilor,
ambasadelor, producŃiei în lohn sau mărfurilor în consignaŃie..
garanŃia de compensaŃie pentru export prealabil, care se
utilizează în operaŃiunile de compensaŃie sau contrapartidă.
garanŃia pentru exportul în consignaŃie, care se utilizează în
situaŃia în care, pentru consignant, există riscul ca partenerul de
contract fie să nu-i plătească mărfurile primite în consignaŃie fie să
nu i le mai restituie deloc. Valabilitatea garanŃiei este determinată
de termenul prevăzut în contract pentru vânzarea în consignaŃie.
Etapele emiterii unei scrisori de garanŃie bancare
O scrisoare de garanŃie bancară poate fi solicitată atât de vânzător cât
şi de cumpărător în funcŃie de riscul asigurat. Pentru aceasta în textul
contractului comercial trebuie inserată o clauză privitoare la garanŃie, în
strictă conformitate cu celelalte clauze.
Pentru a obŃine o scrisoare de garanŃie bancară, solicitantul acesteia
(ordonatorul) trebuie să încheie cu banca emitentă o convenŃie angajament.
Ordonatorul trebuie să fie pregătit să prezinte băncii o garanŃie reală sau
personală prin care să ofere acesteia o certitudine pentru situaŃia în care,
banca executând garanŃia, va fi în măsură să-şi recupereze fondurile de la
ordonator, cum ar fi: principalii indicatori economici şi financiari ai firmei,
depozitul bancar într-un cont al solicitantului, ipoteca, gajul, cesiunea
creanŃelor de încasat (cambii avalizate şi andosate în alb, acreditive
irevocabile cesionate). Modificarea scrisorii de garanŃie bancară, ca urmare a
unor evenimente ivite pe parcursul derulării contractului comercial, are
aceeaşi procedură ca şi cea a emiterii garanŃiei.
b. GaranŃia comună a băncii şi contractorului
Acest tip de garanŃie este utilizată cu precădere în Ńările de drept
anglo-saxon.33 Se deosebeşte de scrisoarea de garanŃie bancară prin faptul că
formula de angajament este enunŃată sub forma unei declaraŃii de
solidaritate comună a băncii garante şi a debitorului principal în îndeplinirea
obligaŃiei contractuale, iar prevederile privind condiŃiile şi modul de
executare a garanŃiei nu sunt enunŃate direct, ci prin condiŃiile în care
garanŃia se consideră stinsă.
c. Scrisoarea de credit (acreditivul) stand-by
Din punct de vedere juridic, scrisoarea de garanŃie stand-by este o
formă a garanŃiei la cerere şi în acelaşi timp o formă de credit documentar.
Dat fiind caracterul de garantare a unei obligaŃii contractuale, ca şi în cazul
33
Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale – ediŃia a III-a, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, pag. 397
131
scrisorilor de garanŃie bancară, solicitarea garantării trebuie să se regăsească
într-o clauză din contractul comercial, care va cuprinde toate elementele
referitoare la condiŃii şi termene şi în favoarea cui va fi emisă.
d. Avalul bancar şi comercial asupra efectelor de comerŃ
Dat fiind că întotdeauna băncile percep un comision şi, cel mai adesea
iau o serie de măsuri de protecŃie, numeroşi comercianŃi apelează la alte
companii, de mai mare sau de mai mic prestigiu, pentru obŃinerea unui aval
comercial. Aceste date sunt analizate şi au relevanŃă în raport cu valoarea
contractului, natura mărfii, durata eşalonării creanŃei.
e. GaranŃia societăŃilor de asigurare
În prezent, garanŃiile privind acoperirea diferitelor riscuri, emise de
societăŃile de asigurări, ocupă un loc important în comerŃul internaŃional.
Aceste garanŃii îmbracă două forme:
PoliŃa de asigurare este emisă pe baza contractului de asigurare
încheiat între societatea de asigurări şi beneficiarul asigurării şi, de
obicei, acoperă un credit furnizor. În cazul în care importatorul nu
rambursează creditul la scadenŃă, în baza poliŃei, pe care o deŃine,
exportatorul îşi recuperează paguba de la societatea de asigurare.
Pentru serviciul respectiv, beneficiarul asigurării (exportatorul)
plăteşte o primă de asigurare, costul acesteia fiind recuperat prin
preŃ de la importator. Avantajele principale ale poliŃei de asigurare
constau în independenŃa contractului de asigurare faŃă de
contractul comercial din care izvorăsc obligaŃiile asigurate şi în
faptul că este un document negociabil. Dezavantajul principal al
poliŃei de asigurare constă în aceea că presupune scurgerea unui
timp până la încasare despăgubirii.
Scrisoarea de garanŃie. Când emite o scrisoare de garanŃie,
societatea de asigurări nu apare în calitatea sa de firmă specializată
în asigurări, ci ca simplu garant, acoperind cu patrimoniul său
obligaŃiile contractuale. Scrisoarea de garanŃie emisă de societăŃile
de asigurare elimină dezavantajul poliŃei de asigurare, legat de
procedura greoaie de executare, şi este mai ieftină decât cea
bancară.
f. GaranŃia statului
GaranŃia statului apare în schimburile internaŃionale în situaŃia în care:
operaŃiunea comercială este contractată de o firmă deŃinută total sau parŃial
de stat; firma execută operaŃiunea la cererea expresă a statului, ca angajat
sau mandatar al acestuia; scopul operaŃiunii prezintă interes deosebit pentru
dezvoltarea economică a Ńării.
132
GaranŃia statului apare întotdeauna în cazul creditelor guvernamentale, care
constau în mărfuri vândute pe credit, cu rambursarea tot în mărfuri sau în valută.
Riscurile de transfer valutar cât şi cele politice nu sunt acoperite de garanŃiile statului.
10.1.2. GaranŃii reale

GaranŃiile reale desemnează orice metodă, instrument sau
angajament accesoriu contractului de împrumut, pus la dispoziŃia sau emis
în favoarea beneficiarului, în virtutea contractului încheiat, în măsură să
asigure beneficiarul de realizarea certă a drepturilor garantate, respectiv
recuperarea sumelor împrumutate, inclusiv dobânzile, în cazul
nerambursării acestora de către debitor.
Tipuri de garanŃii reale
Depozitul bancar
Partenerii unui contract comercial convin ca, în contul operaŃiunii care
formează obiectul contractului respectiv (vânzarea de mărfuri, prestarea de
servicii etc.), garantarea plăŃii să se facă prin constituirea unui depozit,
indicându-se suma şi moneda la o bancă desemnată expres. În acelaşi timp,
sunt stabilite anumite condiŃii şi termene în funcŃie de care beneficiarul se
poate îndestula din depozitul astfel constituit.
Ipoteca
Ipoteca este o garanŃie reală, imobiliară, constând dintr-un drept real
accesoriu asupra unui imobil al debitorului. Garantarea prin ipotecă constă
în aceea că, dacă la scadenŃă, debitorul nu achită contravaloarea mărfurilor
sau a creditelor primite, a căror plată a fost garantată printr-un imobil din
propriul patrimoniu, creditorul poate solicita vânzarea imobilului pentru ca
din suma obŃinută să-şi acopere creanŃa.
În practica internaŃională, apelul la ipotecă se face mai ales în cazul
creditelor furnizor şi este preferată deoarece are cost mai mic decât în cazul
scrisorilor de garanŃie bancară şi este o procedură simplă cu acces rapid la
garantare, ceea ce o face atractivă pentru băncile ale căror debitori nu
întrunesc anumite cerinŃe privind solvabilitatea. Cu toate acestea există
întotdeauna riscul legat de greutatea transformării bunului ipotecat în
fonduri lichide constând în găsirea, într-un timp cât mai scurt, a unui
cumpărător pentru bunul ipotecat dispus să ofere un preŃ corespunzător
valorii bunului.
Gajul
Spre deosebire de ipotecă, gajul presupune remiterea de către debitor
creditorului a unui bun (sau a unor documente, titluri care reprezintă bunul
respectiv) care, în cazul în care datoria nu va fi achitată la scadenŃă, va fi
vândut şi din valoarea obŃinută se va acoperi datoria. Riscurile pentru
133
creditor, ca şi la ipotecă, sunt legate de constanŃa valorii în timp a bunului
gajat, de rapiditatea transformării lui în bani lichizi, de aspectele privind
schimbul şi transferul valutar.
Se poate utiliza drept gaj orice bun mobil, corporal sau incorporal cu
condiŃia de a se afla în circuitul civil. În practica de comerŃ internaŃional
drept gaj sunt utilizate: titlurile de credit (cambia şi biletul la ordin);
creanŃele şi drepturile incorporabile (acreditive documentare irevocabile,
contracte de export); hârtiile de valoare (obligaŃiuni şi acŃiuni); bunurile
mobile corporale – se pot gaja direct prin transmiterea bunului efectiv către
creditor sau prin transmiterea unui titlu ce reprezintă marfa (conosament,
recipisa warant sau alt titlu de depozit).
GaranŃia reală mobiliară
Contractul de garanŃie reală mobiliară este contractul prin care
debitorul constituie o garanŃie reală asupra unui bun mobil, prin care asigură
executarea unei obligaŃii faŃă de creditor. Acest tip de contract are multe
similitudini cu contractul de gaj.
Obiectul garanŃiei reale mobiliare se poate concretiza în anumite
bunuri, astfel:
a) stocul de bunuri fungibile şi nefungibile;
b) soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii
ori depozitele la termen, deschise la instituŃii bancare sau financiare;
c) certificatele de depozit, conosamentele şi actele similare;
d) acŃiunile şi părŃile sociale ale societăŃilor pe acŃiuni şi cu
răspundere limitată;
e) drepturile de exploatare ale resurselor naturale şi de operare de
servicii publice;
f) drepturile rezultând din invenŃii, mărci şi alte drepturi de
proprietate intelectuală, industrială sau comercială;
g) drepturile de creanŃă, garantate sau negarantate printr-o ipotecă;
h) instrumentele negociabile, inclusiv cele garantate printr-o ipotecă;
i) universalitatea bunurilor mobile ale debitorului;
j) pădurea, recolta agricolă, echipamentele, instalaŃiile, maşinile agricole;
k) poliŃele de asigurare;
l) drepturile societare;
m) bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaŃiuni de
leasing, pe o durată mai mare de un an.
Creditorul este îndreptăŃit să verifice bunul afectat garanŃiei şi dacă
debitorul nu-şi îndeplineşte obligaŃia garantată, are dreptul să intre în
posesia bunului şi să îl vândă.
134
Rezervarea dreptului de proprietate
Partenerii unui contract comercial internaŃional pot include în textul
acestuia o clauză prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de proprietate asupra
mărfii până în momentul în care debitorul îşi achită toate ratele scadente. Din
punct de vedere juridic această clauză echivalează cu o condiŃie suspensivă de
executare a vânzării. Această formă de garantare este utilizată cel mai des în
cazul creditelor furnizor pe termen scurt şi mediu.
A. Teste grilă şi aplicaŃii

1. Cambia
1.1. AlegeŃi varianta corectă:
1. Cambia (trata) este:
a) un bilet la ordin; b) un cec; c) un titlu de credit pe termen scurt; d) un titlu
de proprietate; e) o operaŃiune de bursă.
2. Emiterea unei cambii se face întotdeauna de către:
a) tras; b) trăgător; c) banca comercială; d) terŃ; e) beneficiar.
3. Ordinul de a plăti , în cazul cambiei, este dat de:
a) tras trăgătorului; b) trăgător trasului; c) banca comercială; d) către terŃ
trasului; e) beneficiar.
4. Un avantaj al cambiei este:
a) este supusă riscului de pierdere, furt, falsificare; b) materializează datoria
importatorului; c) este supusă acceptării de către tras; d) este rapidă la
încasare; e) este uşor de folosit.
1.2. RezolvaŃi:
Societatea comercială „Venus" S.A. a livrat la 30 iulie anvelope
către S.C. „Danubiana" S.A. în valoare de 50.000 lei. Termenul de plată este
l septembrie.
De asemenea, S.C. „Venus" S.A. are de restituit Băncii „X" ultima
rată dintr-un credit, în valoare de 50.000 lei, scadenŃa fiind tot la l
septembrie 2010.
In vederea stingerii obligaŃiei de plată faŃă de Banca „X", S.C.
„Venus" S.A. emite o cambie care trebuie plătită de către S.C. „Danubiana"
S.A. direct Băncii „X".
Din momentul completării cambiei S.C. „Venus" S.A. are calitatea
de ........................, S.C. „Danubiana" S.A. se află în poziŃie de .....................
iar Banca „X" este ........................... cambiei.
S.C. „Venus" S.A. remite cambia Băncii X care, la data de
l septembrie, încasează suma menŃionată pe cambie de la S.C. „Danubiana"
135
S.A. Astfel, se achită creditul acordat pentru S.C. „Venus" S.A. de către
banca „X" şi totodată datoria S.C. „Danubiana" S.A. faŃă de societatea
comercială „Venus" S.A.
CerinŃe de abordat:
1. CompletaŃi spaŃiile punctate cu răspunsurile corespunzătoare;
2. IdentificaŃi părŃile implicate în circulaŃia cambiei.
1.3. StabiliŃi valoarea de adevăr a următoarelor enunŃuri!

Cambia (trata) este un titlu de credit pe termen lung. 5. ScadenŃa este termenul la A/F
care cambia este exigibilă şi trebuie plătită. A
Emiterea unei cambii se face întotdeauna de către trăgător.
Cambia se mai numeşte şi trată sau bilet la ordin.
Cambia are funcŃia de instrument de plată
Beneficiarul cambiei este exportatorul, vânzătorul, creditorul
Cambia presupune participarea la circuitul său a trei persoane: trăgător, tras şi
beneficiar.
2. BILETUL LA ORDIN
1. În raport cu cambia, în cazul biletului la ordin:
a) emitentul cumulează funcŃiile trăgătorului şi trasului; b) beneficiarul
cumulează funcŃiile trăgătorului şi trasului; c) emitentul cumulează funcŃiile
trasului şi beneficiarului; d) trăgătorul cumulează toate funcŃiile; e) girantul
cumulează funcŃiile trasului.
2. Biletul la ordin presupune participarea a:
a) 3 persoane (emitent, tras şi beneficiar); b) 4 persoane ( emitent, trăgător,
tras şi beneficiar); c) 2 persoane (emitent şi beneficiar); d) 2 bănci şi a
trasului; e) unei bănci şi a trăgătorului.
3. În cazul biletului la ordin, emitentul se obligă să plătească din
momentul: a) acceptării; b) prescripŃiei; c) emiterii; d) avalizării; e) andosării.
2.2. RezolvaŃi:
Societatea comercială „Infoterm" S.A. încheie un contract cu S.C.
„Instalterm" S.A pentru furnizarea de echipament industrial în vederea
retehnologizării, în valoare de 50.000 lei, urmând ca suma să fie achitată în
termen de 30 zile de la recepŃia acestuia.
In acest scop, S.C.......................S.A. completează un bilet la ordin
prin care se.................. să plătească suma de 50.000 lei societăŃii
.................S.A.
Din acest moment S.C. „Instalterm" S.A are calitatea de.............. iar
S.C „Infoterm" S.A. are calitatea de......................al biletului la ordin
136
La scadenŃă, S.C....................S.A. prezintă biletul la ordin pentru
încasarea sumei fie la emitent, fie băncii acestuia.
SocietăŃii comerciale..................S.A. i se achită contravaloarea biletului la ordin.
CerinŃe de abordat:
1. CompletaŃi spaŃiile punctate cu răspunsurile corespunzătoare;
2. IdentificaŃi părŃile implicate în circulaŃia biletului la ordin.
2.3. StabiliŃi valoarea de adevăr a următoarelor enunŃuri!

A/F
Emitentul biletului la ordin este exportatorul, vânzătorul, creditorul
Emitentul biletului la ordin este importatorul, cumpărătorul, debitorul.
In raport cu cambia, în cazul biletului la ordin emitentul cumulează funcŃiile
trăgătorului şi trasului
Beneficiarul biletului la ordin este exportatorul, vânzătorul, creditorul
Biletul la ordin presupune participarea la emiterea sa a trei persoane: emitent, tras şi
beneficiar.
Beneficiarul biletului la ordin este importatorul, cumpărătorul, debitorul.
În cazul biletului la ordin, emitentul se obligă să plătească din momentul emiterii.
3. CECUL
AlegeŃi varianta corectă:
1. Cecul este plătibil în toate cazurile:
a) în 90 de zile de la data emiterii; b) în 24 de ore; c) la vedere; d) la o dată
calendaristică fixă; e) la 30 de zile.
2. Cecul presupune participarea a:
a) 3 persoane (emitent, tras şi beneficiar); b) 4 persoane ( emitent, trăgător,
tras şi beneficiar); c) 2 persoane (emitent şi beneficiar); d) 2 bănci şi a
trasului; e) unei bănci şi a trăgătorului.
4. INSTRUMENTE DE PLATĂ ELECTRONICE

AlegeŃi varianta corectă:
1. Contractul aderent este încheiat între:
a) consumator şi emitentul cardului; b) comerciant şi emitentul cardului;
c) consumator şi comerciant; d) consumator şi centrul de autorizare al
băncii; e) comerciant şi centrul de autorizare al băncii
2. Contractul furnizor este încheiat între:
a) consumator şi emitentul cardului; b) comerciant şi emitentul cardului;
c) consumator şi comerciant; d) consumator şi centrul de autorizare al
băncii; e) comerciant şi centrul de autorizare al băncii.
3. În categoria instrumentelor de plată cu acces la distanŃă fac parte:
a) cardul; cecul; cambia; Internet banking; biletul la ordin.
137
MODALITĂłI DE PLATĂ INTERNAłIONALE
5. CREDITUL DOCUMENTAR
1. Acreditivul documentar este:
a) ordinul dat de importator băncii sale de a plăti exportatorului o sumă de bani
contra documentelor de livrare; b) angajamentul ferm asumat de o bancă, la
ordinul importatorului, de a plăti exportatorului o sumă de bani contra
documentelor de livrare; c) ordinul dat de exportator băncii sale de a încasa
de la importator o sumă de bani; d) un ordin scris şi necondiŃionat dat de o
persoană unei alte persoane de a plăti unui terŃ o sumă de bani; e) ordinul
scris şi condiŃionat dat de o persoană altei persoane de a încasa o sumă de
bani.
2. Cererea de deschidere a acreditivului este adresată:
a) de beneficiarul acreditivului, băncii emitente a acreditivului; b) de
ordonatorul acreditivului, băncii beneficiare a acreditivului; c) de
ordonatorul acreditivului, băncii emitente a acreditivului; d) de banca
exportatorului, băncii importatorului; e) de banca importatorului, băncii
exportatorului.
3. Pentru exportator, acreditivul documentar apare ca:
a) o dispoziŃie de plată irevocabilă; b) o promisiune irevocabilă de plată din
partea unei bănci; c) o promisiune revocabilă de plată din partea
importatorului; d) un ordin de plată; e) o scrisoare de credit comercială.
4. La importul unei mărfi în România, cu plata prin acreditiv,
deschiderea acreditivului se poate face de banca:
a) exportatorului străin; b) importatorului român; c) importatorului străin;
d) exportatorul român; e) atât a exportatorului străin cât şi a importatorului
român.
5. Scrisoarea de credit comercială este domiciliată întotdeauna:
a) numai în Ńara exportatorului; b) numai în străinătate, la sediul băncii
emitente; c) numai într-o Ńară terŃă; d) în străinătate la sediul băncii emitente
sau într-o terŃă Ńară; e) în străinătate la sediul băncii confirmatoare.
5.2. În următorul enunŃ tăiaŃi cu o linie orizontală varianta greşită

A. Acreditivul documentar domiciliat în Ńara vânzătorului prezintă
avantaj pentru vânzător/cumpărător deoarece poate să încaseze
contravaloarea mărfurilor livrate imediat după depunerea la banca sa a
documentelor care atestă livrarea, desigur dacă acestea corespund condiŃiilor
formulate de către vânzător/cumpărător în cererea de deschiderea a
acreditivului.
138
B. Valabilitatea acreditivului reprezintă termenul limită până la care
importatorul exportatorul trebuie să prezinte documentele la banca unde
este domiciliat acreditivul.
6. INCASSOUL DOCUMENTAR
1. Incasso-ul simplu cuprinde:
a) numai documente financiare; b) numai documente comerciale; c) documente
comerciale şi financiare; d) documente în alb; e) documente de transport.
6.2. ComparaŃi incassoul documentar cu acreditivul documentar în funcŃie de

următoarele criterii:
1. SiguranŃa pe care o conferă fiecare dintre cele două modalităŃi
de plată
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Angajamentul de plată asumat de către băncile implicate în cele
două mecanisme de plată
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3. Mărimea comisioanelor şi spezelor bancare percepute:
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
4. IniŃiatorul modalităŃii de plată:
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
7. ORDINUL DE PLATĂ
7.1 AlegeŃi varianta corectă:
1. Ordinul de plată este prin natura lui: a) revocabil; b) irevocabil;
c) negociabil; d) fie revocabil, fie irevocabil; e) acceptat.
139
8. GARANłII INTERNAłIONALE
1. În operaŃiunile de contrapartidă se utilizează:

a) garanŃia de plată, b) garanŃia de deschidere a acreditivului documentar,
c) garanŃia de admisie temporară, d) garanŃia de compensaŃie pentru export
prealabil, e) garanŃia pentru exportul în consignaŃie.
2. Diminuarea automată a obligaŃiilor garantului proporŃional cu
plăŃile efectuate în contul garanŃiei bancare este prevăzută în:
a) obiectul garanŃiei, b) valoarea garanŃiei, c) modul de executare a garanŃiei,
d) clauza de reducere, e) clauza de identificare.
3. Garantul are dreptul de a solicita amânarea executării garanŃiei
în vederea încercării de a determina debitorul principal să-şi onoreze
obligaŃia în cazul în care a invocat:
a) beneficiul diviziunii, b) beneficiul discuŃiunii, c) beneficiul opoziŃiunii,
d) excepŃia de jurisdicŃie, e) excepŃia de transfer valutar.
4. Urmăreşte acoperirea neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a
obligaŃiilor asumate de vânzător privind livrarea conformă a mărfii din
punct de vedere cantitativ, calitativ şi al termenului de livrare:
a) garanŃia de participare la licitaŃii, b) garanŃia de bună execuŃie, c) garanŃia
de bună funcŃionare, d) garanŃia de restituire a avansului, e) garanŃia de
plată.
5. Face parte din grupa garanŃiilor de plată:
a) garanŃia de deschidere a acreditivului documentar, b) garanŃia de aval,
c) garanŃia de admisie temporară, d) garanŃia de restituire a avansului,
e) garanŃia pentru exportul în compensaŃie
6. GaranŃia de participare la licitaŃie (bid bond) reprezintă, de
regulă:
a) 10% din valoarea ofertei; b) 1-5% din valoarea ofertei; c) 6% din valoarea
ofertei; d) 15% din valoarea caietului de sarcini; e) 20% din valoarea ofertei.
7. GaranŃia de participare la licitaŃii (bid bond):
a) se restituie integral celor care pierd licitaŃia; b) se restituie parŃial celor
care pierd licitaŃia; c) se restituie integral celor care câştigă licitaŃia în
momentul adjudecării; d) nu se restituie celor care pierd licitaŃia; e) se
restituie părŃilor care au câştigat licitaŃia.
140
8.2. IdentificaŃi tipul garanŃiilor din tabelul de mai jos:
GaranŃia Personală/ Reală
GaranŃia comună a băncii şi contractorului
Depozitul bancar
Scrisoarea de garanŃie bancară
Rezervarea dreptului de proprietate
Depozitul bancar
Scrisoarea de credit (acreditivul) stand-by
Ipoteca
Avalul bancar şi comercial asupra efectelor de
comerŃ
Gajul
Avalul comercial
GaranŃia societăŃilor de asigurare
GaranŃia reală mobiliară
GaranŃia statului
8.3. CompletaŃi tabelul următor cu elementele corespunzătoare:

Riscuri comerciale Riscuri necomerciale
Riscuri pentru
cumpărător
Riscuri pentru
vânzător
141
8.4. IdentificaŃi elementele scrisorii de garanŃie bancare din exemplul de mai
jos şi completaŃi corespunzător a doua coloană din tabelul următor:
BANCPOST S.A.
SUCURSALA PITEŞTI
18.10.2011
SCRISOARE DE GARANłIE nr. 54
Prin prezenta garantăm, la cererea S.C. GENERALEXIM S.A., în
mod necondiŃionat şi irevocabil, plata sumei de 10.000 lei, în favoarea
S.C. UNIVERSAL S.R.L., reprezentând contravaloarea contractului nr. 256.
Scrisoarea de garanŃie este valabilă numai pentru livrarea produselor ce fac
obiectul contractului sus menŃionat, în cazul în care solicitantul garanŃiei nu
are disponibilităŃi în contul curent.
Plata se va face de noi la prima cerere formulată de beneficiarul
scrisorii de garanŃie la care se anexează documentele vizate de solicitant din
care să rezulte că produsele respective au fost livrate şi nu au fost decontate.
In scopul identificării, cererea beneficiarului va fi prezentată prin
intermediul unei bănci, care să confirme faptul că semnăturile sunt
autentice.
Valoarea scrisorii de garanŃie bancară se micşorează automat şi
proporŃional cu plăŃile efectuate.
GaranŃia este valabilă până la data de 18.04.2012 când scrisoarea de
garanŃie va fi returnată. După această dată ea îşi încetează valabilitatea.
Semnături conform competenŃei
Elementele scrisorii de garanŃie bancară

Ordonatorul
Beneficiarul
Banca garantă
Obiectul
Intrarea în vigoare
Locul emiterii
Valoarea
Formula de angajament a
142
băncii garante
CondiŃiile şi modul de
executare a scrisorii de
garanŃie
Clauza de identificare
Clauza de reducere
Termenul de valabilitate
Bibliografie:
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009
Negruş Mariana, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale – ediŃia a III-a,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 183
Puiu Alexandru - Management internaŃional, Tratat, vol. II, Ed.
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2003
Vechiu Camelia (coordonator), Gust Marius, Bogoi Dan, Menu
Marin, Dinculescu Elena, Hoarcă Dorin - Management şi tehnici
bancare, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009
143
MODULUL E.
FinanŃarea afacerilor economice
Introducere
Orice organizaŃie este obligată să se adapteze mediului în care
funcŃionează, ceea ce face necesară finanŃarea afacerilor. În general, activitatea
de finanŃare reprezintă procesul de asigurare a unor fonduri băneşti necesare
desfăşurării unor activităŃi ale unei întreprinderi, instituŃii sau ONG, prin
utilizarea surselor interne şi a celor externe de finanŃare. FinanŃarea reprezintă
“mecanismul instituŃional şi funcŃional prin care sunt asigurate mijloacele de
plată necesare schimbului de bunuri şi prestării de servicii internaŃionale”
Alegerea unei surse sau a alteia de finanŃare presupune o analiză economico-
financiară în termini de cost – beneficiu. De asemenea, se impune cunoaşterea
tuturor variantelor de finanŃare pentru a reuşi alegerea celei mai bune variante.
Obiective
definirea finanŃării;
cunoaşterea tehnicilor de finanŃare;
descrierea principalelor tehnici de finanŃare a afacerilor economice.
vechile cunoştinŃe. Ele sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă
urmărirea şi respectarea acesteia.
Cuvinte cheie: finanŃare, credit, leasing, factoring, forfetare, fonduri
structurale

parcursul anilor de studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi
mai aduce aminte de aspectele respective este necesară recitirea suportului
144
LecŃia 11.
FINANłAREA – CONCEPT. TEHNICI DE FINANłARE
FinanŃarea reprezintă “mecanismul instituŃional şi funcŃional prin care

sunt asigurate mijloacele de plată necesare schimbului de bunuri şi prestării
de servicii internaŃionale”34.
Realitatea economică demonstrează că există mai multe surse atrase de
finanŃare la care pot apela agenŃii economice pentru a asigura derularea în
condiŃii corespunzătoare a activităŃii. Astfel, Ńinând seama de termenul
pentru care se realizează finanŃarea, se identifică următoarele tehnici de
finanŃare:
A) pe termen scurt – fondurile sunt acordate de către o bancă din Ńara

exportatorului şi au în vedere creanŃele cu o perioadă de scadenŃă mai mică
de un an.
Principalele tehnici de finanŃare pe termen scurt sunt:
prefinanŃarea exporturilor, care se realizează prin: avansul în cont
curent, creditul bancar direct, creditele de prefinanŃare specializate, credite
de prospectare;
creditele de export se acordă în lei sau valută pentru asigurarea
resurselor financiare necesare derulării activităŃii curente în perioada de la
livrarea mărfii până la încasarea contravalorii acesteia. Pentru acordarea
acestor credite exportatorul trebuie să facă dovada existenŃei creanŃelor
asupra străinătăŃii (materializate în efecte de comerŃ emise sau în acreditive
documentare irevocabile deschise în favoarea exportatorului).
B) pe termen mediu şi lung
Se referă la împrumuturile a căror durată de rambursare este de 1-5 ani
(termen mediu) şi peste 5 ani (termen lung).
FinanŃarea comerŃului exterior pe termen mediu sau lung are în vedere
operaŃiunile complexe de import sau export de mare valoare, echipamente
sau tehnologii destinate creşterii capacităŃii de export a importatorilor ca şi
formele de cooperare industrială.
Cunoscută şi sub numele de finanŃare de proiect, finanŃarea pe termen
mediu sau lung se poate realiza prin tehnici clasice dar şi prin tehnici
speciale de finanŃare.
34
Alexandru Puiu, Management internaŃional, Tratat vol. I, Ed. IndependenŃa Economică
1999, p. 409.
145
Dintre tehnicile de finanŃare pe termen mediu şi lung putem aminti:
Credite sindicalizate - împrumutul este acordat de un grup de bănci,
grup fără personalitate juridică.
Credite pentru investiŃii - – utilizate pentru achiziŃii de instalaŃii,
utilaje, echipamente, mobilier pentru birouri, maşini şi alte active fixe, altele
decât bunurile imobiliare.
Credite ipotecare - utilizate pentru finanŃarea achiziŃiilor de
terenuri şi clădiri.
Eurocredite - finanŃare acordată de un consorŃiu de bănci sub
conducerea unui grup de coordonare, de regulă din Ńara beneficiarului, care
acŃionează ca mandatar şi care va purta responsabilitatea întregii operaŃiuni.
Creditul furnizor - este acordat direct de exportator
importatorului sub formă de marfă.
Creditul cumpărător - - presupune acordarea unui împrumut
“direct” cumpărătorului de către o bancă din Ńara vânzătorului în scopul
plăŃii imediate a contravalorii mărfii importate.
Creditele paralele - sunt o consecinŃă a sporirii numărului de
tranzacŃii comerciale. Mecanismul de derulare este simplu, cele două credite
rulând în paralel, în aceleaşi condiŃii, pentru sume echivalente
Creditul back to back - este asemănător creditului paralel cu
deosebirea că nu mai presupune negocierea ratelor de dobândă ci se
racordează la mecanismul de creditare al pieŃei financiare
În categoria tenicilor speciale de finanŃare se includ
Leasing- ul - tehnică specială de finanŃare pe termen mediu şi lung
pentru achiziŃionarea de bunuri mobile şi imobile35. Leasingul presupune, în
cele mai multe cazuri, existenŃa a trei persoane: furnizorul- producătorul
bunului, societatea finanŃatoare – societatea de leasing şi utilizatorul.
Mecanismul iniŃierii şi derulării operaŃiunii de leasing presupune
parcurgerea următorului traseu, respectiv: societatea de leasing, în urma
unei cereri de ofertă primită de la utilizator, achiziŃionează bunul de la
producător şi-l cedează utilizatorului pe o perioadă determinată de timp
contra unor redevenŃe lunare fixe.
Factoringul se prezintă ca „un contract încheiat între o parte
(denumită aderent), furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii şi o
societate bancară sau o instituŃie financiară specializată (denumită factor),
prin care aceasta din urma asigură finanŃarea, urmărirea creanŃelor şi
35
vezi şi Puiu Alexandru, Management internaŃional. Tehnici de afaceri economice
interne şi internaŃionale. Ed. IndependenŃa Economică, 2007
146
prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu
titlu de vânzare, creanŃele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de
servicii pentru terŃi”36.
Forfetarea creanŃelor presupune transmiterea creanŃelor de la
importator la o instituŃie financiară specializată care efectuează plata imediat
urmând a recupera la scadenŃă contravaloarea.
LecŃia 12
FINANłAREA PRIN INTERMEDIUL FONDURILOR STRUCTURALE
Fondurile Structurale şi de Coeziune (FSC), sau Instrumentele

Structurale, sunt instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană
acŃionează pentru eliminarea disparităŃilor economice şi sociale între
regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.
În cadrul ifondurilor structurale se includ: Fondul European de
Dezvoltare Regionalã, Fondul Social European, Fondul de Coeziune
Pornind de la elementele şi obiectivele Uniunii Europene, România a
adoptat Planul NaŃional de Dezvoltare pentru perioada financiara 2007-
2013. Planul reprezintă documentul de planificare strategică şi
programare financiară multianuală, aprobat de Guvern şi elaborat
într-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economică a
României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene37.
De asemenea, PND este documentul pe baza căruia au fost elaborate Cadrul
Strategic NaŃional de ReferinŃă 2007-2013 (CSNR), reprezentând strategia
convenită cu Comisia Europeană pentru utilizarea instrumentelor
structurale, precum şi Programele OperaŃionale prin care se vor implementa
aceste fonduri.
Documentul care permite programarea fondurilor structurale şi de
coeziune, dar şi explicarea modului în care vor fi implementate
instrumentele structurale în România este reprezentat de Cadrul Strategic
NaŃional de ReferinŃă (CSNR). El se implementează prin Programele
OperaŃionale Sectoriale (POS).
În cazul finanŃărilor nerambursabile acordate prin programe ale
Uniunii Europene, este necesară realizarea unui proiect de finanŃare care va
avea, cel puŃin, următoarele componente:
cererea de finanŃare,
bugetul proiectului (uneori inclus în formularul cererii de
finanŃare),
36
*** Săptămâna financiară nr.60/15 mai 2006
37
*** Planul naŃional de dezvoltare 2007 - 2013
147
matricea logică a proiectului (dacă se cere);
CV-uri ale persoanelor care vor lucra în activităŃile din proiect,
documente doveditoare ale statutului juridic al solicitantului şi
partenerilor,
anexe facultative (date statistice, grafice, studii, elemente ale unor
strategii aflate în derulare sau în proiect, rezultate ale altor
activităŃi relevante pentru proiect - în general, informaŃii care pot fi
utilizate ca argumente pentru proiect).
Pentru redactarea proiectului este necesară, pe de o parte, completarea
formularelor obligatorii (cerere de finanŃare, buget, matrice logică, plan de
afaceri etc.) şi pe de altă parte, colectarea informaŃiilor necesare (statutul
juridic al solicitantului şi alte documente cu caracter juridic, CV-uri ale
echipei proiectului, informaŃii care pot fi utilizate în argumentarea
proiectului).
După ce proiectul este redactat acesta va fi trimis finanŃatorului, care
organizează o comisie de evaluare, ce va realiza evaluarea proiectelor din
punctul de vedere al conformităŃii administrative (proiectele conŃin toate
formularele şi anexele obligatorii - etapa eliminatorie), eligibilităŃii (solicitanŃii,
partenerii acestora şi activităŃile respectă criteriile stabilite la lansarea
programului - etapa eliminatorie), calităŃii propunerilor (proiectele răspund
obiectivelor şi priorităŃilor programului de finanŃare, Ńin cont de specificul
mediului social, conŃin elemente de noutate care pot fi replicate sau extinse -
conform grilei de punctaj stabilite înainte de lansarea publică a programului de
finanŃare), calităŃii bugetului (cheltuielile şi veniturile sunt clar şi detaliat
prezentate, cheltuielile sunt strict necesare pentru derularea proiectului,
veniturile au o probabilitate ridicată de realizare la nivelul prevăzut în buget).
Sunt declarate câştigătoare proiectele care au înregistrat punctajele
cele mai mari, numărul lor fiind stabilit astfel încât suma totală acordată de
finanŃator să nu depăşească bugetul total al programului de finanŃare stabilit
iniŃial şi anunŃat de finanŃator.

1. În cadrul proiectelor cu finanŃare europeană, se acordă susŃinere,
prioritar, pentru crearea de noi locuri de muncă prin:
a) FSE, b) FEDR, c) FC; d) Politica Agricolă Comună.
2. FinanŃarea pe termen scurt are în vedere creanŃe cu o perioadă
de scadenŃă:
a) mai mare de un an, b) mai mică de un an), c) mai mică de cinci ani
dar mai mare de un an, d) mai mare de cinci ani.
148
3. Împrumutul este acordat de un grup de bănci, grup fără
personalitate juridică, unui exportator se numeşte:
a) credit sindicalizat, b) credit de accept, c) credit de scont, d) credit în cont
curent.
Răspunsuri corecte: 1- a, 2- b, 3- a.
4. Presupun acordarea de credite exportatorului în scopul finanŃării

producŃiei, pentru perioada cuprinsă între lansarea comenzii şi livrarea
mărfii:
a) creditele de export, b) creditele de prefinanŃare a exporturilor, c)
leasingul, d) forfetarea.
5. Creditul acordat direct de exportator importatorului sub formă de
marfă se numeşte:
a) credit furnizor, b) credit cumpărător, c) credit de scont, d) credit de
accept.
6. Presupune transmiterea creanŃelor de la importator la o instituŃie
financiară specializată care efectuează plata imediat urmând a recupera
la scadenŃă contravaloarea:
a) factoring-ul, b) forfetarea, c) leasing-ul, d) creditul extern.
7. Instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană
acŃionează pentru eliminarea disparităŃilor economice şi sociale între
regiuni se numesc:
a) fonduri de coeziune, b) fonduri structurale, c) instrumente structurale, d)
instrumente structurale şi de coeziune.
8. ConŃine prezentarea generală a proiectului care trebuie să indice
cu claritate relevanŃa problemei vizate, a soluŃiei propuse, perioada de
desfăşurare şi costul estimativ:
a) scrisoarea de intenŃie, b) bugetul, c) matricea cadru logic, d) cv-ul
managerului de proiect.
9. Se acordă sprijin pentru dezvoltarea şi ajustarea structurală a
economiilor regionale, inclusiv conversia regiunilor aflate în declin
industrial şi a regiunilor rămase în urmă prin:
a) Fondul Social European, b) Fondul European de Dezvoltare Regionalã, c)
Fondul de Coeziune, d) Planul NaŃional de Dezvoltare.
149
Adevărat Fals
Creditul în descoperit de cont, are la bază o înŃelegere, între bancă X
şi client, înŃelegere prin care clientul poate utiliza din contul lui
curent sume de bani, în limita unui plafon stabilit, chiar dacă nu
mai sunt disponibilităŃi în cont. Dobânda se calculează pentru
sumele efectiv utilizate.
Creditul de accept este acordat exportatorilor care se adresează X
băncii pentru încasarea contravalorii titlului de credit înainte de
scadenŃă.
Eurocreditele sunt tehnici de finanŃare care vizează finanŃare
acordată de un consorŃiu de bănci sub conducerea unui grup de
coordonare, de regulă din Ńara beneficiarului, care acŃionează ca
mandatar şi care va purta responsabilitatea întregii operaŃiuni.
Firma de factoring cumpără facturile pe care le are de încasat o
companie, plătindu-i acesteia, pe loc, circa 80% din valoarea
brută a facturilor. Restul de 20% se va achita în momentul plaŃii
lor, de către debitor.
OperaŃiunea de factoring presupune costuri scăzute de finanŃare
Fondul de Coeziune este principalul instrument al politicii sociale
a Uniunii Europene. Prin intermediul său se acordă susŃinere
financiară acŃiunilor de formare şi reconversie profesională ca şi
celor vizând crearea de noi locuri de muncă.
1. Pornind de la realităŃile economiei româneşti stabiliŃi în ce situaŃii
veŃi accesa sursele de finanŃare externă.
2. IndicaŃi principalele tehnici de finanŃare ce pot fi accesate de
IMM - uri.
3. Pornind de la caracteristicile factoring-ului şi scontării prezentaŃii
argumente pro şi contra utilizării acestor tehnici speciale de finanŃare.
4. Analizând caracteristicile leasingu- lui, ca tehnică specială de
finanŃare, arătaŃi care ar fi situaŃiile în care este indicată utilizarea sa şi în
care mai puŃin.
5. StabiliŃi, Ńinând cont de profilul activităŃii derulate de compania la
care lucraŃi, ce tip de instrumente structurale pot fi accesate pentru
finanŃarea activităŃii.

1. În perioada actuală, capitalul reprezintă principalul factor de
producŃie, dezvoltarea afacerilor devenind practic imposibilă fără a lua în
150
considerare piaŃa financiară şi resursele pe care aceasta le pune la dispoziŃia
agenŃilor economici.
2. FinanŃarea afacerilor reprezintă mobilizarea resurselor de capital de la cei
cu excedent de resurse (investitorii) spre cei care au nevoie de acestea (agenŃii
economici) prin intermediul unor instrumente şi mecanisme specifice în
cadrul unor pieŃe organizate (pieŃele monetare sau pieŃele de capital)
3. Factoring-ul reprezintă un pachet complex de servicii, care are la
bază procesul de achiziŃie a creanŃelor rezultate din livrarea de bunuri sau
prestarea de servicii. Capacitatea Factorului de a combina, în funcŃie de
necesitatea clientului şi prevederile contractului încheiat între Factor şi
Aderent, face din operaŃiunea de factoring un instrument flexibil şi adaptabil
nevoilor clienŃilor.
4. In România, cel mai cunoscut finanŃator în acest moment este
Uniunea Europeana prin Fondurile Structurale care acoperă o varietate largă
de domenii şi problematici.
E. CompletaŃi:
1. FinanŃarea afacerilor economice se poate realiza din surse .....................
sau din surse ...........
2. Creditul de scont, presupune ca la vânzarea pe credit să fie emis
....................... prin care importatorul este obligat să plătească
..........................., la scadenŃă.
3. Costul creditului de accept cuprinde ........................ şi un comision de
.....................
4. Creditul cumpărător presupune acordarea unui împrumut “direct”
....................de către o bancă din Ńara vânzătorului în scopul plăŃii imediate a
.................
5. Leasingul presupune, în cele mai multe cazuri, existenŃa a trei persoane:
...........
6. Forfetarea creanŃelor presupune transmiterea creanŃelor ................... care
efectuează plata ............................ urmând a recupera la scadenŃă ................
Bibliografie:
Ionescu C. Lucian (coordonator), Metode de finanŃare şi decontare în
comerŃul internaŃional, Institutul Bancar Român, 2000
151
Molico Tatiana, Wunder Eugen, Factoringul, alternativă modernă
de finanŃare, Ed. CECCAR, 2004
Puiu Alexandru, Management internaŃional, Tratat vol. I, Ed.
IndependenŃa Economică 1999.
IndependenŃa Economică, 2003.
Puiu Alexandru, Management internaŃional. Tehnici de afaceri
economice interne şi internaŃionale. Ed. IndependenŃa Economică, 2007.
***, Săptămâna financiară nr.60/15 mai 2006.
***, Planul naŃional de dezvoltare 2007 - 2013.
***, www. asociatiadefactoring.ro.
152
Bibliografie
1. Alexa Constantin, - Asigurări şi reasigurări în comerŃul

Ciurel Violeta internaŃional, Ed. All, Bucureşti, 1992
2. Anghelache - ComerŃul exterior. FinanŃare şi analiză
Constantin financiar-bancară, Ed. Economică, 1999;
3. Armstrong Michael -Cum să fii un manager şi mai bun, EdiŃia a VI-
a, Ed. Meteor press, Bucureşti, 2007
4. Babiuc Victor - Riscurile contractuale în vânzarea comercială
internaŃională, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, 1982
5. Belu M., Joldeş C., - Sistemul vamal, Editura Economică,
Marinaş L., Bucureşti, 2003
6. Bercea Florian, - Asigurări şi reasigurări, Ed. Expert, 1998
Văcărel Iulian
7. Bessis Joel, Galai - Planul de afaceri. Cum să concepi şi să
Dan, Hillel Lior, redactezi un plan de afaceri, Ed. Societatea
Kienast Philippe ŞtiinŃă şi Tehnică SA, Bucureşti, 1997
8. Bişa Cristian - Elaborarea studiilor de fezabilitate şi a
(coord.) planurilor de afaceri, Ed. BMT Publishing
House, Bucureşti, 2005
9. Bran Paul - RelaŃii valutar-financiare internaŃionale,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1990
10. Burgess . Bothma - International marketing, Ed.Oxford
University press, 2007
11. Butler David - Planificarea afacerii. Ghid de start, Ed. BIC
All, Timişoara, 2006
12. Butler David - Dezvoltarea afacerii. Strategia pentru mica
întreprindere, Ed.BIC All, Timişoara, 2006
13. Cabrillac M. - Trata, Biletul la Ordin şi Cecul în sistem de
drept Francez, Editura ITEC, Paris, 1994
14. Caraiani Gheorghe - Management în activitatea de expediŃii
internaŃionale, Ed. Lumina Lex, 1999
15. Caraiani Gheorghe - Reglementări interne şi internaŃionale privind
vămuirea mărfurilor, Ed. Lumina Lex, 1997
16. Caraiani Gheorghe - Transporturi, expediŃii şi asigurări
internaŃionale, Ed. Lumina Lex, 2001
153
17. Caraiani - Asigurările maritime, Ed. Lumina Lex, 1998
Gheorghe, Tudor
Mihaela
18. Cărpenaru D.S. - Drept comercial roman, ediŃia a III-a, Editura
All Beck, Bucureşti, 2000
19. Ciochină Iuliana, - Managementul proiectării şi derulării
Gherman Liliana, afacerilor economice internaŃionale, Ed.
Dugan Silvia IndependenŃa Economică, 2003
20. Ciochină Iuliana, - Managementul proiectării şi derulării
Gherman Liliana, afacerilor, Ed. IndependenŃa Economică, 2009
Dugan Silvia,
Pănoiu Laura,
Iordache Emilia
21. Ciochină Iuliana - Derularea afacerilor economice. Curs
(coord.) aplicativ, Ed. IndependenŃa Economică, 2010
22. Cistelecan Lazăr, - Asigurări comerciale, Ed. Dimitrie Cantemir,
Cistelecan Rodica 1997
23. Deak Francisk, - Contracte civile comerciale, Ed. Lumina Lex,
Carpenaru Stanciu 1993
24. Diaconescu - Bănci. Sisteme de plăŃi şi riscuri, Ed.
Mariana Economică, 1999
25. Dorléans, Jean- - La gestion douanière de l´entreprise, La
Claude, Villeguerin Editions, Paris, 1992
26. Doyle E.P. - Practice of Banking, Great Britain, Handbook
series, Macdonald and Evans, Plymouth, 1989
27. Dumitriu C. - Management internaŃional şi relaŃii
economice internaŃionale, Editura Polirom,
Iaşi, 2000
28. Franchi L., Feroci - Codice civile, Ed. Ulrico Hoepli, Milano,
V., Ferrari S. 2000
29. Gaftoniuc S. - Practici bancare internaŃionale, Editura
Economică, Bucureşti, 1995
30. Gaftoniuc Simona - FinanŃe internaŃionale, Ed. Economică, 1997
31. Gherman Liliana - Negocierea în afacerile economice
internaŃionale, Ed. IndependenŃa Economică,
1999
32. Gust M. - Management bancar, Editura IndependenŃa
Economică, Brăila, 1999
33. Gust Marius -Management şi tehnici bancare, Note de curs,
2009
154
34. Gust Marius - Management bancar, Ed. IndependenŃa
(coord.) Economică, 1999
35. Halpern Paul, - FinanŃe manageriale, Ed. Economică, 1998
Weston Fred J.,
Brigham Eugene F.
36. Imireanu Gh. M. - Produse şi servicii bancare în relaŃiile de
plăŃi, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
2002
37. Imireanu Gh. M. - Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare,
Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1995
38. Ionescu C. Lucian - Metode de finanŃare şi decontare în comerŃul
(coordonator) internaŃional, Institutul Bancar Român, 2000;
39. Ionescu Lucian - Băncile şi operaŃiunile bancare, Ed.
Economică, 1996
40. Iordache E., - Restructurarea practicilor vamale –
componentă a procesului de aderare a
României la Uniunea Europeană, Teză de
doctorat, Facultatea de RelaŃii Economice
InternaŃionale, ASE, Bucureşti, 2007
41. Isaic-Maniu - Evaluarea întreprinderii, fezabilitatea şi
Alexandru planul de afaceri, Ed. IndependenŃa
Economică, 2000
42. Knight Peter - Planul eficace de marketing. O metodă
verificată pentru companiile de orice mărime,
Ed. Bic All, Timişoara, 2005
43. Lloyd Richard, - Planul de afaceri, Ed. Expert şi Capital, 1997
Muth Hanna Peter,
Gerlach H.
Frederick
44. Luha V. - Titluri de credit: Cambia, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1998
45. Mercioiu Vasile ş.a. - Management comercial, Ed. Economică, 1998
46. Mihai Ilie, Mihai - Trade finance. FinanŃarea comerŃului, Ed.
Tiberiu-IonuŃ Economică, 2002
47. Negruş M. - PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura All,
Bucureşti, 1996
48. Negruş M. - PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura All.
Bucureşti, 1998
49. Negruş Mariana - PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Ed. All, 1998
50. Nicolescu Ovidiu - Managementul întreprinderilor mici şi
mijlocii, Ed. Economică, 2001
155
51. Nicolescu Ovidiu - Sistemul decizional al organizaŃiei, Ed.
Economică, 1998
52. Nicolescu Ovidiu, - Carta albă a IMM-urilor din România, 2007,
Chirovici Eugen realizată sub egida Consiliului NaŃional al
Ovidiu, Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din
Dumitrache România şi ANIMMC, Ed. Olimp, 2007
Bogdan (coord.)
53. Pătrăşcanu P.V. - Drept comercial: Cambia şi Biletul la ordin,
Editura All, Bucureşti, 1994
54. Peter Drucker The Practice of Management. New York:
McGraw-Hill, 1974
55. Popa I. - TranzacŃii comerciale internaŃionale, Ed.
Economică, Bucureşti, 1997
56. Popa Ioan - Tehnici de comerŃ exterior, Ed. Economică,
Bucureşti, 2008;
57. Popa Ioan - TranzacŃii internaŃionale. Politici. Tehnici.
(coordonator) Instrumente, Ed. Recif, 1992
58. Popa Ioan, Radu - Management internaŃional, Ed. Economică,
Filip 1999
59. Popescu Dan - Managementul afacerilor, Ed. Economică,
2001
60. Popescu Dan, - Conducerea afacerilor. Teste şi studii de caz,
Chivu Iulia Ed. Economică, 1998
61. Puiu Alexandru - Management internaŃional, Tratat, vol. I-II,
Ed. IndependenŃa Economică, 2003
62. Puiu Alexandru - Management, Ed. IndependenŃa Economică,
2001
63. Puiu Alexandru - Management. Analize şi studii comparative,
EdiŃia a treia, Ed. IndependenŃa Economică,
2007
64. Puiu Alexandru., - Derularea afacerilor economice
Dobrescu Andrei, internaŃionale, Editura IndependenŃa
Gherman Liliana, Economică, Brăila, 2000
Morozan Cristian
65. Purcaru Ion ş.a. - Asigurări de persoane şi bunuri. AplicaŃii,
cazuri, soluŃii, Ed. Economică, 1998
66. Rais Dorian - Contractul în economia de piaŃă, Ed.
67. Rives-Lange J.L. - Droit bancaire, 6e edition, Dalloz, Paris, 1995
Contamine-Raynaud M.
68. Robinson Steve - Management financiar, Ed. Teora, 1997
156
69. Sasu Constantin - IniŃierea şi dezvoltarea afacerilor, Ed.
Polirom, 2001
70. Sasu Constantin, - Enciclopedia întreprinzătorului, Ed.
Robert E. Bernier Economică, 1999;
71. Săndulescu Ion - Reguli şi practici în comerŃul internaŃional,
Ed. ALL BECK, 1998
72. Săndulescu Ion - Planul de afaceri. Ghid practic, Ed. All Beck,
1999
73. Scott Bill - Arta negocierilor, Ed. Tehnică, 1996
74. Siegel S. Eric, - The Ernst & Young business Plan Guide, Ed.
Loren A. Schultz, John Wiley & Sons, 1987
Brian R. Ford,
David C. Carney
75. Sitaru Dragoş - Dreptul comerŃului internaŃional, vol. I-II, Ed.
Alexandru Actami, 1995
76. Spalding D. - Planificarea şi controlul propriei afaceri,
Michael Ed. Rentrop & Straton, 1998
77. Stoian I., Stoian - ComerŃ internaŃional vol.1, Editura Caraiman,
M., Dragne E. Bucureşti, 1997
78. Stoian Ion, Dragne - ComerŃ internaŃional. Tehnici şi proceduri,
Emilia, Stoian vol. I, II, Ed. Caraiman, 1997
Mihai
79. Stokes David - Managementul micilor afaceri, Ed. Casa
CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2002
80. Stutely Richard -Planul de afaceri perfect. Ghid sistematizat al
planificării de afaceri inteligente pentru
manageri şi întreprinzători, Ed. Arc, Chişinău,
2001;
81. Sută Nicolae, - ComerŃ internaŃional şi politici comerciale
Miron Dumitru, contemporane, vol. I-II, Ed. IndependenŃa
Voiculescu Dan, Economică, 1999
Sută-Selejan
Sultana
82. Ştefan Camelia, - Asigurări şi reasigurări în afacerile
Enache Sorin economice, Ed. IndependenŃa Economică, 1999
83. Ştefan Camelia, - Asigurări şi transporturi în afacerile
Enache Sorin, economice, Ed. IndependenŃa Economică, 2008
Gheordunescu
Maria
84. Turcu I. - OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1995
157
85. Turcu Ion, Pop - Contracte comerciale, vol. II, Ed. Lumina
Liviu Lex, 1997
86. Văcărel I., Bercea - Asigurări şi reasigurări, Ed. Marketer-Expert,
F. 1993
87. Vechiu Camelia, -Management şi tehnici bancare, Ed.
Gust Marius, Bogoi IndependenŃa Economică, 2009
Dan, Menu Marin,
Dinculescu Elena,
Hoarcă Dorin
88. Vonica Romul - Dreptul contractelor comerciale, Ed. Holding
Petru Reporter, 1999
89. West Alan - Planul de afaceri, Ed. Teora, 2000
90. Wolter Romanus - PuneŃi-vă pe roate afacerea visată. Manualul
reuşitei în afaceri, Ed. Amalteea, 2007
91. *** - Ghidul lucrătorului în comerŃ exterior, Ed.
Revista economică, 1983
92. *** - Reguli şi uzanŃe comerciale Incoterms 2000,
Percomex 2000
93. *** - Instrumente de plată – Banca NaŃională a
României, 1994
94. *** - Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului
la ordin, modificată prin OrdonanŃa Guvernului
nr.11/1993, aprobată şi modificată prin Legea
nr.83/1994
95. *** - Legea nr.59/1934 asupra cecului, modificată
prin OrdonanŃa Guvernului nr.11/1993,
aprobată şi modificată prin Legea nr.83/1994
96. *** - Metode de plată în comerŃul internaŃional –
Institutul bancar român, 1998
97. *** - Normele tehnice nr. 9/1994 privind cecul
98. *** - Normele tehnice nr.10/1994 privind cambia şi
biletul la ordin
99. *** - Normele-cadru nr.6/1994 privind comerŃul
făcut de societăŃile bancare şi celelalte societăŃi
de credit cu cambii şi bilete la ordin
100. *** - Regulamentul nr.6/1995 privind principiile şi
organizarea plăŃilor cu card de către societăŃile
bancare
158
101. *** - Reguli şi UzanŃe Uniforme ale Camerei de
ComerŃ InternaŃionale de la Paris cu privire la
acreditivele documentare, revizuite în 1993
şi în vigoare începând cu 01.01.1994 –
PublicaŃia 500
102. *** - Reguli Uniforme ale Camerei de ComerŃ
InternaŃionale de la Paris privind Incasso-urile
revizuite în 1995 şi în vigoare începând cu
01.01.1996 – PublicaŃia 522
103. *** - Normele-cadru nr.7/1994 privind comerŃul
făcut de societăŃile bancare şi celelalte societăŃi
de credit cu cecuri
104. *** - Decision No 624/2007/EC of the European
Parliament and of the Council of 23 May 2007
establishing an action programme for customs
in the Community (Customs 2013).
105. *** - H.G. nr. 532/2007 privind organizarea şi
funcŃionarea AutorităŃii NaŃionale a Vămilor
(M. Of. al României, Partea I,
nr.405/18.06.2007
106. *** - Ordin nr.6538/ 20.06.2007 al
Vicepreşedintelui AgenŃiei NaŃionale de
Administrare Fiscală privind accesul
operatorilor economici la Sistemul de Control
al Exportului (ECS), www.customs.ro
107. *** - Ordin nr.7789/30.08.2007 al
Administrare Fiscală pentru aprobarea
Normelor de autorizare a regimurilor vamale
economice, www.customs.ro
108. *** - Ordin nr.9988/28.12.2006 al
Administrare Fiscală Pentru aprobarea
Normelor tehnice de completare, utilizare şi
tipărire a declaraŃiei sumare şi a documentului
administrativ unic, www.customs.ro
109. *** - Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/92
din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului
Vamal Comunitar, www.customs.ro
159
110. *** - Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/ 93
din 2 iulie 1993 de stabilire a dispoziŃiilor de
aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE)
nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal
Comunitar, www.customs.ro
111. *** - Regulamentul (CEE) nr. 1549/2006 al
Comisiei din 17 octombrie 2006 care modifică
Anexa I a Regulamentului (CEE) nr. 2658/87 al
Consiliului referitor la Nomenclatura tarifară şi
statistică şi la Tariful Vamal Comun (Publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L
301 din 31.oct. 2006), www.customs.ro
112. *** www.customs.ro
113. *** www.europa.eu.int
114. *** www.wcoomd.org
115. *** www.wto.org
116. *** http://www.onlinebusinessconcepts.blogspot.co
m
117. *** http://www.work-at-home-parenting.com.
118. *** www.ifc.ro
119. *** http://www.BusinessInfoGuide.com/book
120. *** http://www.biroulunic.ro
121. *** http://www.mimmc.ro/consultanta/modele.php
122. *** http://www.cci.ro/
123. *** http://www.onrc.ccir.ro/
124. *** http://www.apaps.ro
125. *** http://www.onlinewbc.gov/docs/starting/
126. *** http://www.sba.gov/starting_business/index.ht
ml
127. *** http://www.bizroadmap.com/bizroadmap/action
guides/index.asp
128. *** http://www.franchisesearch.com/
129. *** http://www.successmanifesto.com/
130. *** www.fbb.ro
131. *** www.onrc.ro
160

Derularea Afacerilor An III Sem VI

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Derularea Afacerilor An III Sem VI

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dr. Iuliana Ciochină Dr. Liliana Gherman Dr.

semestrul VI nr. credite 9

b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare

Cursul „Derularea afacerilor economice” nu este condiŃionat de

„Derularea afacerilor economice” este un curs care îşi propune

Cursul “Derularea afacerilor economice”, are rolul de a explica, din

e) Organizarea modulelor în cadrul cursului

Cursul este structurat pe cinci module:

f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs

Acest silabus a fost elaborat pentru a permite studentului parcurgerea

h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs

Se recomandă utilizarea următoarelor materiale, instrumente şi

Studentul de la frecvenŃă redusă va studia individual suportul de curs,

j) Politica de evaluare şi notare

Evaluarea studenŃilor se va realiza printr-un examen scris în sesiunea

Forma de evaluare: Examen scris puncte %

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:

l) Strategii de studiu recomandate

Pentru parcurgerea cursului „Derularea afacerilor economice” cadrele

1. ParcurgeŃi cu atenŃie modulele cursului, bibliografia obligatorie şi

Fond de timp: 4 ore studiu individual şi 4 ore seminar

Ritmul de studiu: Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu

Cuvinte cheie: afacere, antreprenoriat, managementul afacerii, mediu

1.1. Afacerile şi dezvoltarea economică

Aceste schimbări, alături de tehnologia modernă care le-a însoŃit, au

1.3. Factorii ce determină afacerilor economice internaŃionale

Evaluarea GÂNDIREA Găsirea soluŃiilor

Indiferent de tipul afacerii, gândirea strategică trebuie să aibă în vedere

A. AlegeŃi varianta corectă:

Una dintre etapele cele mai importante pentru reuşita în afacerile

Recomandări privind studiul:

3.1. Conceptul de derulare

3.2. Obiectivele derulării în contractele externe

3.3. Dosarul de derulare a afacerii economice

4.1. Etapele derulării operaŃiunilor de export şi import

Diagrama din Tabloul nr. 1 poate fi considerată tridimensională (cu

Recomandări privind studiul:

5.1. Contractul în derularea afacerilor

5.2. Ambalajul şi marcarea, componente

5.3. Expedierea mărfurilor - documentele de livrare

5.4. CondiŃiile de livrare – INCOTERMS 2010

INCOTERMS 2010 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 şi a adus o

DAP (DELIVERED AT PLACE)

6.1. Expedierea cu transportul multimodal

6.2. Expedierea maritimă

6.3. Transportul fluvial

6.4. Expedierea aeriană

6.5. Expedierea rutieră

6.6. Expedierea feroviară

7.1. Asigurarea mărfurilor

7.3. Documente utilizate în asigurarea mărfurilor

Tabelul nr. 7.6.

Despăgubirea plătită de asigurator, în asigurarea de bunuri, nu poate

8.1. Regimul vamal

Procedurile de export sunt: export definitiv, export temporar în

II. Regimuri vamale suspensive

8.2. Statutul vamal al mărfii

Figura nr. 7.1

8.3. Procedura vamală

8.4. Documentul Administrativ Unic – întocmirea

Pentru operaŃiunile de tranzit cele 2 exemplare 4/5 însoŃesc mărfurile până

Răspunsuri corecte: 1-b, 2-b, 3-b

B. „Adevărat” sau „Fals”