CONSTITUTIA ROMANIEI

ARTICOLUL 23 -LIBERTATEA INDIVIDUALA

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare,

persoana este considerată nevinovată.

ARTICOLUL 29 – LIBERTATEA CONSTIINTEI

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite
sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă
religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de

respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire
religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin
înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor
minori a căror răspundere le revine.

ARTICOLUL 30 – LIBERTATEA DE EXPRIMARE

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în
public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa
finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa

particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de
agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului
mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de
presă se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31 – DREPTUL LA INFORMATIE

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi
îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure

informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de
interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor
sau securitatea naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să
garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la
antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii
lor se reglementează prin lege organică.

ARTICOLUL 32 -DREPTUL LA INVATATURA

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul
liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie
şi de perfecţionare.

(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii,

învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi
dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor
drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi
tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în
condiţiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În
şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

ARTICOLUL 15 - UNIVERSALITATEA
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi
şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale
mai favorabile.

ARTICOLUL 16 – EGALITATEA IN DREPTURI

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de
persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de
şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc
cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice
locale.

CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI (CEDO)

ARTICOLUL 6 - Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen
rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hot ăr î fie asupra
încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oric ărei acuza ţii în
materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în
sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei p ăr ţi a
acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii na ţionale într-o societate
democratică, atunci când interesele minorilor sau
protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesar ă de c ătre
instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justi ţiei.

2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce

vinovăţia sa va fi legal stabilită.
ARTICOLUL 10 - Libertatea de exprimare

1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include

libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără
amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol
nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau
televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi

supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care,
într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea
naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi
prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a
drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau
pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Rezolutia 1003 privind etica jurnalistica (1993)

4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate
de verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare.
Barfele nu trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa
reflecte esenta evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis.
5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind
stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu
pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca opiniile sunt exprimate onest si etic.

6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind persoanele fizice sau
institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si datelor.
Dreptul la informatie - drept uman fundamental: Editori, proprietari si jurnalisti

7. Functia presei este una de "mediere", oferind un serviciu de informare, iar drepturile acesteia legate de
libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii.

8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul

cutumiar al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de
Articolul 10 al Conventiei Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in
Articolul 9 al Conventiei Europene privind Televiziunea Transfrontiera, precum si
de toate constitutiile democratice.
Detinatorul dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia
oferita de jurnalisti sa fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara
interventii din exterior atat din partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat.
9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei.
Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si
extindere a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare
pentru libertatea de exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii.
Mai mult decat atat, Comitetul Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind
Declaratia de Libertate a Cuvantului si a Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982.

Legea nr. 544 din 2001 - privind liberul acces la informatiile de interes public

Art. 1.
Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta
lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in
conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

Art. 2.
In sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie
autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei,
potrivit Constitutiei;

b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste

activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice,
indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;

c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica
identificata sau identificabila.

LEGEA NR.504/2002 – LEGEA AUDIOVIZUALULUI

Art. 2. - (1) Dreptul de difuzare şi dreptul de retransmisie a oric ărui serviciu de programe, ale unui
radiodifuzor, respectiv distribuitor de servicii, care se afl ă sub jurisdic ţia Rom âniei, sunt recunoscute şi
garantate în condiţiile prezentei legi.
(2) Se consideră radiodifuzor aflat sub jurisdicţia României:
a) orice radiodifuzor stabilit în România în conformitate cu prevederile alin. (3);
b) orice radiodifuzor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4).

(3) În înţelesul prezentei legi, un radiodifuzor este considerat a fi stabilit în România dacă
îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a) radiodifuzorul are sediul principal în România, iar deciziile editoriale asupra serviciilor de
programe sunt luate în România;
 b) sediul principal al radiodifuzorului se află în România şi o parte majoritară a forţei de
muncă implicate în activitatea de difuzare lucrează în România;
c) deciziile editoriale asupra serviciilor de programe se iau în România şi o parte majoritară a
forţei de muncă implicate în activitatea de difuzare lucrează în România sau într-un stat
membru al Uniunii Europene în care radiodifuzorul îşi are sediul;
d) în cazul în care, prin aplicarea criteriilor prevăzute la lit. b) şi c), nu se poate stabili dacă o
parte majoritară a forţei de muncă implicate în activitatea de difuzare operează în România
sau într-un stat membru al Uniunii Europene, se va considera că radiodifuzorul este stabilit în
România în cazul în care şi-a început transmisiile pentru prima dată în România, menţinând în
prezent o legătură stabilă şi efectivă cu economia României.

(4) Radiodifuzorii cărora nu li se aplică nici unul dintre criteriile prevăzute la alin. (3) sunt
consideraţi a fi în jurisdicţia României dacă se află în una dintre situaţiile următoare:
a) utilizează o frecvenţă acordată de România, prin autoritatea publică competentă;
b) utilizează o capacitate de satelit aparţinând României;
c) utilizează o legătură ascendentă la satelit situată pe teritoriul României.

(5) Dacă în stabilirea jurisdicţiei aplicabile criteriile prevăzute la alin. (3) şi (4) nu sunt relevante,
atunci radiodifuzorul va fi considerat în afara jurisdicţiei României.
Art. 3. - (1) Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură
pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi
divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.
(2) Toţi radiodifuzorii au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea
corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.
(3) Răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate revine, în condiţiile legii,
radiodifuzorului, realizatorului sau autorului, după caz.

LEGEA 148/ 2000 A PUBLICITATII

Legea nr. 182/2002 a protecţiei informaţiilor clasificate

ART. 15

In sensul prezentei legi, următorii termeni se defnesc astfel:

a) informaţii -orice documente, date, obiecte sau activităţi, indiferent de suport,
forma, mod de exprimare sau de punere in circulaţie;

b) informaţii clasifcaat -informaţiile, datele, documentele de interes

pentru securitatea naţionala, care, datorită nivelurilor de importanta si
consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii
neautorizate, trebuie sa fe proteeate;

c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat si secrete de serviciu;

d) informaţii secrete de stat - informaţiile care privesc securitatea naţionala, prin a

căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţionala si apărarea tarii;
e) informaţii secrete de serviciu - informaţiile a căror divulgare este de natura sa
determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;

f) nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasifcate din clasa secrete de

stat si sunt:
-strict secret de importanta deosebita -informaţiile a căror divulgare neautorizata
este de natura sa producă daune de o gravitate excepţionala securităţii naţionale;
-strict secrete - informaţiile a căror divulgare neautorizata este de natura sa producă
daune grave securităţii naţionale;
-secrete - informaţiile a căror divulgare neautorizata este de natura sa producă daune
securităţii naţionale;

ART. 17
In categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă
sau care se referă la:
a) sistemul de apărare a tarii si elementele de baza ale acestuia, operaţiile militare,
tehnologiile de fabricaţie, caracteristicile armamentului si tehnicii de lupta utilizate
exclusiv in cadrul elementelor sistemului naţional de apărare;
b) planurile, precum si dispozitivele militare, efectivele si misiunile forţelor angajate;
c) cifrul de stat si alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice
competente, precum si activităţile in legătura cu realizarea si folosirea acestora;
d) organizarea sistemelor de protecţie si apărare a obiectivelor, sectoarelor si la
reţelele de calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate a
acestora;
e) datele, schemele si programele referitoare la sistemele de comunicaţii si la
reţelele de calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate a
acestora;
f) activitatea de informaţii desfasurata de autorităţile publice stabilite prin lege
pentru apărarea tarii si siguranţa naţionala;
g) mijloacele, metodele, tehnica si echipamentul de lucru, precum si sursele de
informaţii specifce, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de
informaţii;
h) hărţile, planurile topografce, termogramele şi înregistrările aeriene efectuate la
scări de zbor mai mari de 1:20.000, pe care sunt reprezentate elementele de
conţinut sau obiective clasifcate secrete de stat.
i) studiile, prospectiunile geologice si determinarile gravimetrice cu densitate mai
mare de un punct pe kilometru patrat, prin care se evalueaza rezervele naţionale de
metale si minereuri rare, preţioase, disperse si radioactive, precum si datele si
informaţiile referitoare la rezervele materiale, care sunt in competenta Administraţiei
Naţionale a Rezervelor de Stat;
j) sistemele si planurile de alimentare cu energie electrica, energie termica, apa si
alţi agenţi necesari funcţionarii obiectivelor clasifcate secrete de stat;
k) activităţile ştiinţifce, tehnologice sau economice si investiţiile care au legătura
cu siguranţa naţionala ori cu apărarea naţionala sau prezintă importanta deosebita
pentru interesele economice si tehnico-ştiinţifce ale României;
l) cercetările ştiinţifce in domeniul tehnologiilor nucleare, in afară celor fundamentale,
precum si programele pentru protecţia si securitatea materialelor si a instalaţiilor
nucleare;
m) emiterea, imprimarea bancnotelor si baterea monedelor metalice, machetele
emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale a României si elementele de siguranţa ale
însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicităţii, precum si
imprimarea si tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de
tezaur si a obligaţiunilor de stat;
n) relaţiile si activităţile externe ale statului roman, care, potrivit legii, nu sunt
destinate publicităţii, precum si informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale,
fata de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul roman si-a asumat
obligaţia deprotecţie.

ART. 19
Sunt împuterniciţi sa atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informaţiilor cu
prilejul elaborării lor:
a) pentru informaţiile strict secrete de importanta deosebita:
1. Preşedintele României;
2. preşedintele Senatului si preşedintele Camerei Deputaţilor;
3. membrii Consiliului Suprem de Apărare a Tarii;
4. primul-ministru;
5. membrii Guvernului si secretarul general al Guvernului;
6. guvernatorul Băncii Naţionale a României;
7. directorii serviciilor naţionale de informaţii;
8. directorul Serviciului de Protecţie si Paza;
9. directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale;
10. secretarul general al Senatului s
i secretarul general al Camerei Deputaţilor;
11. preşedintele Institutului Naţional de Statistica;
12. directorul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat;
13. alte autorităţi împuternicite de Preşedintele României sau de primul-ministru;
b) pentru informaţiile strict secrete -împuterniciţii prevăzuţi la lit. a), precum si
funcţionarii cu rang de secretar de stat, potrivit competentelor materiale ale acestora;
c) pentru informaţiile secrete -împuterniciţii prevăzuţi la lit. a) si b), precum si
funcţionarii superiori cu rang de subsecretar de stat, secretar general ori director
general, potrivit competentelor materiale ale acestora.