Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

Specializarea Educație Fizică și Sportivă

REFERAT LA DISCIPLINA
,, ISTORIA UNIVERSALĂ A CULTURII FIZICE”

Profesor îndrumător Student

Lect. univ. dr. Popescu Lucian Giurumescu Felician Ionuț

Semestrul I
Anul universitar 2015-2016
1
Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Specializarea Educație Fizică și Sportivă

STUDIUL PRIVIND APARIȚIA ȘI

EVOLUȚIA JOCURILOR
OLIMPICE MODERNE

Semestrul I
Anul universitar 2015-2016

2
PLANUL LUCRARII

3
 ARGUMENT

Am ales aceasta tema deoarece Jocurile Olimpice Moderne reprezinta un moment

reprezentativ pentru traditia si cultura sportiva pe care umanitatea a stiut sa le conserve, chiar
peste multe epoci de discontinuitate.

In primul rand jocul este privit deobicei ca o forma de distractie, de destindere

sufleteasca dupa momentele de efort sustinut si de tensiune. Ca mod de viata, el especific mai
ales copilariei, varsta paradisului, si de aceea, cultivat fara limite in timp, semnifica tot atatea
intoarceri spre acea epoca a neintregirilor si a libertatilor depline.

In al doilea rand, am fost fascinat de modul in care initiatorul lor, Pierre de Coubertin, si-a
dedicat intreaga viata, averea si puterea de munca, reinvierii acestor jocuri, sub semul
prieteniei intre toate popoarele lumii. Timp de peste doua decenii a dus o permanenta lupta cu
conceptiile invechite ale vremii, dar si-a vazut visul implinit la 16 iunie 1894 ,,Congresul
international din Paris pentru studierea si propagarea principiilor amatorismului” .

4
 INTRODUCERE

De la aparitia unor idei privind reinvierea fenomenului olimpic si organizarea unor

actiuni menite sa conduca la reluarea intrecerilor olimpice dupa modelul celor antice, pana la
realizarea in fapt a unor competitii sportive olimpice, cu un caracter pregnant international si
fundamentate in concordanta cu realitatile epocii respective, mai era un drum lungsi obscur.

Acest drum avea sa fie luminat de clarviziuea, perseverenta si indrazneala mintii unui
pedagog innascut – francezul Pierre de Coubertin. El si-a intitulat sugestiv una dintre lucrari,
cea in care descrie etapele succesive ale atingerii telului sau, ,,Une campagne de vingt et un
ans 1887-1908” ( o campanie desvasurata timp de 21 de ani ), relevand ca avea numai 24 de
ani atunci cand a inceput pregatirile in vederea nasterii Jocurilor Olimpice, actiune careia i-a
dedicat apoi intreaga sa viata.

La adunarea pentru aniversarea a cinci ani de existenta a „Uniunii societatilor franceze

a sporturilor atletice ” din 1892, Pierre de Coubertin a dezvaluit public, pentru intaia oara,
intentia sa de a relua Jocurile Olimpice , folosind urmatoarele cuvinte : „Sa exportam
canotori, scrimeri, alergatori, iata liberul schimb al viitorului...(astfel) cauza pacii va primi
un nou si puternic sprijin”.Acesta ar fi fost primul pas pe baza caruia el putea trece la
restabilirea Jocurilor Olimpice, „pe o baza conforma cu conditiile vietii moderne”. Auditoriul
nu a putut atunci sesiza importanta covarsitoare a acestor cuvinte petru viitorul sportului.

Departe de a se descuraja, Coubertin, impreuna cu cativa sustinatori ai ideilor sale, a

reusit sa impuna discutarea renasterii Jocurilor Olimpice la urmatorul Congres al Uniunii, din
1894, in ciuda faptului ca existau foruri sportive indiferente sau ostile a telului sau.

Marea adunare a sportului s-a deschis sub presedentia de onoare a rectorului Gerard, in
localul Universitatii Sorbona, la 16 iunie 1894, sub denumirea de „Congresul international
din Paris pentru sudierea si propagarea principiilor amatorismului”, intr-un mare amfiteatru,
pe al carui frontispiciu se afla si azi o placa ce aminteste de acest deosebit eveniment.
Delegati din 17 tari ale Europei si Americii si reprezentanti ai 49 de societati sportive au luat
parte la lucrarile congresului. Dupa discutarea celei de-a opta teme, intitulata „Despre
posibilitatea restabilirii Jocurilor Olimpice. In ce conditii ar putea fi ele restabilite?”,
delegatii au acceptat in unanimitate „ideea celebrarii de acum inainte, la fiecare 4 ani si pe
rand, in diferite tari, a Jocurilor Olimpice, cuprinzand toate formele de exercitii folosite in
lumea civilizata”. Acesta a fost textul oficialsub care Jocurile Olimpice si-au facut aparitia pe
scena lumii contemporane.

Dupa o intrerupere de 15 secole, in conditiile social-economice ale sfarsitului secolului

al XIX-lea, ale marilor cuceriri stiintifice si dezvoltarii legaturilor de tot felul intre tarile

5
lumii, prin eforturturile si tenacitatea lui Pierre de Coubertin, a fost posibil sa se puna piatra
de temelie a institutiei olimpice moderne.

6
 Capitolul 1

RENAȘTEREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE

OLIMPISMUL, MIȘCAREA OLIMPICĂ, ACTIVITATEA OLIMPICĂ

La rascrucea secolelor al XIX-lea si al XX-lea, sportul a capatat noi

semnificatii.Daca pana in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea sportul s-a
dezvoltat aproape numai pe plan national,din aceasta perioada tinde sa se
internationalizeze, sa strapunga granitele nationale, organizandu-se competitii si
intreceri intre mai multe tari.

Nu a fost usor; perioada de pionierat a sportului competitional pe plan national

si apoi pe arena internationala a fost deosebit de dificila, cu multe piedici din
partea oficialitatilor si a unor specialisti. Principalii adversari ai sportului insa au
fost adeptii sistemului de gimnastica german, pe de-o parte, si sustinatorii si
propagatorii „gimnasticii suedeze” si „metodei naturale” pe de alta parte. Si unii
si altiiau vazut umai aspectele negatuve ale sportului (specializarea ingusta ,
racilele profesionalismului) si nu au reusit sa inteleaga valoarea educativa a
acestuia, in acceptiunea integrala a respectivului domeniu de activitate. Sportul,
prin insasi esenta lui, inseamna disciplina, contribuie la dezvoltarea unor calitati
fizice si morale necesare individului in societate, in viata de zi cu zi. In acelasi
timp, prin varietatea mijloacelor si metodelor de care dispune, sportul este
atractiv, place oamenilor,este un abil generator de sanatate,stimuland atat fuctiile
fiziologice ale organismului cat si pe cele psihice. Numai astfel se explica
interesul mereu sporit inregistrat de sport pe plan mondial, devenind unul din
fenomenele sociale majore ale secolului al XX-lea.

Un rol insemnat in dezvoltarea sportului mondial l-au avut, desigur, olimpismul,

miscarea olimpica in ansamblu si bineinteles expresia acestora- Jocurile
Olimpice.

In conjunctura dezvotarii istorice a educatiei fizice si sportului de la sfarsitul

secolului al XIX-lea , cand sportul isi croia drum in lumea civilizata, a aparut
necesitatea unei consultari internationale in vederea stabilirii unor reguli general
valabile pentru intrecerile sportive internationale. De fapt, in acea perioada erau
7
numai cateva organisme sportive internationale si, deci putine reguli si si
regulamente recunoscute pe plan international. Astfel, Pierre de Coubertin in
anul 1893, in urma unor calatorii prin diferite tari si in special Anglia si S.U.A ,
convinge in stilul sau caracteristic, oficialitatile sportive din aceste tari sa
accepte convocarea, in anul urmator, a unui congres sportiv international
„pentru studierea si propagarea principiilor amatorismului”. Cu aceasta ocazie
urma sa discute si problema reluarii Jocurilor Olimpice , precum si crearea unui
organism international care sa coordoneze, sa conduca si sa organizeze
intrecerile olimpice.

Dind dovada de o perseverenta si de un spirit organizatoric demne de toata

lauda, Pierre de Coubertin concepe in linii mari, timp de un an de zile, ceea ce
urma sa devina miscarea olimpica. Astfel, la congresul din 16-24 iunie 1894
convocat din initiativa „Uniunii societatilor franceze a sporturilor atletice”, al
carei secretar general era el insusi, Pierre de Coubertin se prezinta cu un
interesant program de reluare a Jocurilor Olimpice.

In penultima zi a congresului, in ziua de 23 iunie 1894, propunerile baronului

Pierre de Coubertin sunt primite cu entuziasm, hotarandu-se renasterea Jocurilor
Olimpicesi formarea unui Comitet International Olimpic, insarcinat cu
dezvoltarea miscarii olimpice, iar pentru inceput cu organizarea primei editii a
Jocurilor Olimpice din anul 1896, la Atena.

O data cu constituirea Comitetului International Olimpic, cu acceptarea

ideii de organizare a Jocurilor Olimpice s-a nascut, practic, olimpismul
modern,miscarea olimpica, recunoscuta astazi ca una dintre cele mai raspandite
institutii din viata sociala a omului contemporan. Avand in vedere aceste
considerente, apreciem ca este imperios necesar ca, inca de la inceput, sa
precizam unele aspecte terminologice, care sa duca la o intelegere mai clara a
fenomenului olimpic. De aceea, ne permitem sa facem apel la o lucrare de
referinta a reputatului membru al Comitetului International Olimpic pentru
Romania, Alexandru Siperco.

Militind neobosit pentru renasterea Jocurilor Olimpice pentru propragarea

idealului olimpic, Coubertin a intuit mai mult ca oricine importanta si
necesitatea practicatrii exercitiilor fizice a sportului, atit pentru cetateni unei
natiuni, cit si pentru tineretul sdin intreaga lume, dind viata olimpismului
(expresie ce ii apartine), care prin devizia citius – altius – fortius (mai repede,
mai sus, mai puternic) reflectaaspiratia omenirii catre progres. Sportul, asa cum

8
a evoluat si l-a vazut Coubertin, reprezinta unul din cele mai importante
mijloace de dezvoltare armonioasa si multilaterala a personalitaii omului.
Fiecare performanta sportiva nu este numai creatia sportivului, ci reprezinta,
intr-un fel, o descoperire a umanitatii. Omul contemporan este departe de a-si fi
etalat toate posibilitatile fizice. Devizia citius – altius – fortius este mai mult
decat actuala in aceasta etapa a energiei nucleare , a revolutiei technico-
stiintifice, a exploziei informationale si a zborurilor cosmice.

Miscarea olimpica, olimpismul in ansamblul sau s-au situat in centrul

preocuparilor lui Coubertin, care a facut dovada unei dragoste profunde fata de
feneratia in crestere. El a dorit sa-i ofere tineretului lumii o noua „institutie”
sportiva, o noua conceptie despre sport , avand la baza idealul olimpic antic, sa-l
determine sa nu poata trai fara miscare, fara exercitiu fizic, fara sport.

In cei 90 de ani de existenta, Jocurile Olimpice moderne au capatat o larga

raspandire. Daca la prima editie din anul 1896 au participat 285 sportivi din 13
tari, la Jocurile Olimoice din 1984 de la Los Angeles au luat parte & 078 sportivi
din 140 tari.

Sunt cifre impresionante, care atesta prestigiul de care se bucura intrecerile

olimpice, popularitatea lor in randul tineretului. Devizia Jocurilor Olimpice –
unirea sportivilor amatori din toate tarile lumii, fara deosebire de culoare, religie
sau apartenenta politica, in intreceri pasnice – a fost tradusa in viata, contribuind
la cimentarea pacii si intarirea relatiilor de buna intelegere intre popoare.

Astazi, pe buna dreptate, Jocurile Olimpice sunt considerate nu numai cea

mai mare competitie sportiva organizata din patru in patru ani, dar sio actiune cu
caracter umanitar, de un exceptional rasunet, si o ocazie de infratire si
strangerilor a legaturilor de prietenie intre tineri si chiar intre popoarele din
intreaga lume.

Scopul si sarcinile miscarii olimpice

Inca din prima pagina a „Statului si regurilor olimpice”, in partea care

defineste principiile fundamentale, se subliniaza : „Scopul miscarii olimpice este
de a promova in randurile tineretului dezvoltarea calitatilor fizice si morale,
care sunt baza sportului amator, de a reuni din patru in patru ani sportivii lumii
la un mare festival al sportului, trezind respectul si bunavointa internationala,
contribuind astfel la constituirea unei lumi mai bune si mai pasnice”
9
10