Sunteți pe pagina 1din 45

Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica Vodă”

Iaşi

Proiect de absolvire

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare


Calificarea profesională: asistent medical
generalist

Îngrijirea pacientului cu
CHIST HIDATIC PULMONAR

Îndrumător,
Prof. ................. Absolvent,
...................

Promoţia 2018
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU CHIST HIDATIC PULMONAR

2
Cuprins
I. Argument ...................................................................................................... 4
II. Îngrijirea pacientului cu chist hidatic pulmonar ......................................... 6
Obiectiv I.
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator ................................ 6
Obiectivul II.
Chist hidatic pulmonar – prezentare generală ............................................... 11
a) Generalităţi: ......................................... Error! Bookmark not defined.
b) Cauze şi epidemiologie: ....................... Error! Bookmark not defined.
c) Simptome: ............................................ Error! Bookmark not defined.
d) Manifestări clinice: .............................. Error! Bookmark not defined.
e) Investigatii: .......................................... Error! Bookmark not defined.
f) Tratament: ............................................ Error! Bookmark not defined.
g) Evoluţie, complicaţii şi prognostic: ..... Error! Bookmark not defined.
h) Diagnostic: ........................................... Error! Bookmark not defined.
i) Profilaxie:............................................. Error! Bookmark not defined.
Obiectiv III.
Rolul autonom şi delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu
chist hidatic pulmonar ...................................................................................16
a) Fişa tehnică numărul 1: ........................................................................19
b) Fişa tehnică numărul 2: ........................................................................21
c) Fişa tehnică numărul 3: ........................................................................23
Obiectiv IV.
Procesul de îngrijire al unui pacient cu chist hidatic pulmonar ....................28
OBIECTIV V.
Educaţia pentru sănătate a unui pacient cu chist hidatic pulmonar ..............38
III. Bibliografie ..........................................................................................39
IV. Anexe ...................................................................................................40

3
I. Argument

Hidatoza (chistul hidatic) este o parazitoză determinată de larvele


viermelui Echinococcus granulosus sau multilocularis. Boala este frecvenţa
la crescătorii de oi - parazitul are nevoie de câine drept gazda finală, ierbivore:
cal, oaie, căprioara sau gazde umană drept gazda intermediară.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu chist hidatic pulmonar.
Problemele pe care le poate prezenta un pacient cu chist hidatic
pulmonar şi de care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea
planului de îngrijire sunt:
 Vomica (prin deschiderea chistului în bronhii);
 Iritaţie frenică;
 Tuse;
 Hemoptizie;
 Dureri toracice (sau dureri iradiate în umăr).
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a aparatului
respirator.
Obiectiv 2. Prezentarea generală a chistului hidatic pulmonar.
Obiectiv 3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu chist hidatic pulmonar.
Obiectiv 4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu chist hidatic
pulmonar.
Obiectiv 5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu chist hidatic
pulmonar.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza următoarele
competente profesionale:
1) Urmărirea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale şi
vegetative.
2) Cunoaşterea şi aplicarea regimurilor dietetice în diferite boli.
3) Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în
îngrijirea pacientului şi clasificarea unui plan al tuturor activităţilor de
îngrijire.
4) Cunoaşterea stilului de viaţă, a condiţiilor de trai şi de muncă, a
efectelor asupra stării de sănătate.
5) Asigurarea mediului adecvat odihnei şi supravegherea bolnavului.
6) Cunoaşterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7) Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor în diferite
afecţiuni.

4
8) Cunoaşterea pregătirii bolnavilor şi a materialelor necesare pentru
recoltări de produse biologice, patologice.
9) Explorări funcţionale, examen radiologie etc.
10) Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgenţă.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu chist hidatic pulmonar s-a
finalizat prin analiza unui caz cu chist hidatic pulmonar – caz pentru care s-a
elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele
de dependenţa specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform
principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu chist
hidatic pulmonar respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au
fost evidenţiate problemele de dependenţa, obiectivele de îngrijire,
intervenţiile autonome şi delegate aplicate, precum şi evaluarea
intervenţiilor aplicate.

5
Îngrijirea pacientului cu chist hidatic pulmonar

Obiectiv I. Noţiuni de anatomie şi fiziologie ale


aparatului respirator
1.1 Noțiuni de anatomie
Aparatul respirator reprezintă totalitatea organelor care contribuie la
realizarea schimbului de gaze,dintre aerul atmosferic și organism.
Aparatul respirator cuprinde cei doi plămâni-stâng și drept- și căile
respiratorii reprezentate de cavitatea nazală,faringe,laringe și bronhii.
Cavitatea nazală este formată din două spații simetrice numite fose
nazale,situate sub baza craniului și deasupra cavității bucale.Fosele nazale
sunt despărțite de septul nazal și comunică cu exteriorul prin orificiile
narinare,iar cu faringele,prin coane.Anterior,fosele nazale prezintă piramida
nazală,cu rolul de a le proteja,dar și cu rol elastic.În jurul orificiilor narinare
sunt mușchi ai mimicii.În interior,fosele sunt acoperite de mucoasa
nazală,care are o structură deosebită în partea superioară,la acest nivel
aflându-se mucoasa olfactivă,care contine neuronii bipolari.De la aceste
celule pleacă nervii olfactivi.Partea inferioară,numită mucoasă
respiratorie,este mai întinsă și are o vascularizație bogată.Are în structura sa
un epiteliu cilindric ciliat.
Din cavitățile nazale,aerul trece prin faringe,care reprezintă o răspântie
între calea respiratorie și cea digestivă.
Laringele este un organ cu dublă funcție:respiratorie și fonatorie.Are o
forma de trunchi de piramidă triunghiular cu baza în sus.Baza comunică cu
faringele printr-un orificiu,delimitat anterior de epiglotă și posterior de
cartilajele aritenoide.Vârful laringelui se continuă în jos cu traheea.
Laringele este format din cartileje legate între ele prin ligamente și
articulații.Pe cartilaje se prind mușchii laringelui,care sunt striați.Aspectul
interior al laringelui-pe pereții laterali ai laringelui se află două perechi de
pliuri cu direcție antero-posterioară:două superioare-vestibulare și două
inferioare,corzile vocale,care delimitează orificiul glotic.
Funcția fonatorie a laringelui
Laringele este organul vorbirii,grație corzilor vocale.Producerea
sunetelor este determinată de apropierea corzilor vocale,care astfel
îngreunează glota.Cu cât corzile vocale sunt mai apropiate una de cealalta
sunetele sunt emise mai înalte.Sunetele sun produse prin vibrația corzilor
vocale la ieșirea aerului din plămâni.La producerea lor mai participă și
limba,buzele,dinții și vălul palatin.Din combinarea sunetelor articulte rezultă
vorbirea.
Traheea este un organ sub formă de tub care continuă laringele până la
vertebra toracală T₄,unde se împarte în cele două bronhii.Are o lungime de

6
10-12cm.
Bronhiile. La nivelul vertebrei T₄,traheea se împarte în cele două
bronhii principale-dreaptă și stângă.Aceste bronhii pătrund în plămân prin
hil,unde se ramifică intrapulmonar,formând arborele bronșic.
Plămânii sunt principalele organe ale respirație și sunt situați in
cavitatea toracică,fiecare fiind acoperit de pleura viscerală.Plămânii au forma
unei jumătăți de con.Culoarea lor variază cu vârsta;la făt este roșu-brun,la
copil gri-rozie,la adult cenușiu mai mult sau mai puțin închis.Greutatea
plămânilor este de 700g pentru plămânul drept și de 600g pentru cel
stâng.Capacitatea totală a plămânilor este de 5000 cm3 aer.Consistența
plămânilor este elastica,buretoasă.Plămânul drept are trei lobi,cel stâng are
doi lobi;lobi ce sunt despărțiți prin scinzuri și sunt alcătuiți din segmente si
lobuli.Legătura dintre plămâni și peretele toracic este realizată prin pleură,o
seroasă dublă,parietală ce este in contact direct cu peretele toracic,și
viscerală,care acoperă plămânii,mulându-se pe scinzurile interlobare.Între
cele două foițe se află cavitatea pleurală,care este un spațiu virtual delimitat
de foițele pleurei.În cavitatea pleurală se află o ușoară presiune negativă(mai
mică decât presiunea atmosferică) și conține totodată o cantitate minimă de
lichid care favorizează mișcarea respiratorie.
Arborele bronșic.Bronhia principală,pătrunzând în plămân prin hil,se
împarte în bronhii lobare,iar acestea,la rândul lor,se împart în bronhii
segmentare,care asigură aerația segmentelor.Acestea reprezintă unități
anatomice și patologice ale plămânilor.Ele au limite,aerație,vascularizație și
patologie proprii.Plămânul drept are 10 segmente,iar cel stâng 9.
Bronhiile segmentare se divid în bronhiole lobulare,care deservesc
lobulii pulmonari,unități morfologice ale plămânului de formă piramidală,cu
baxa spre periferia plămânului și vârful spre hil.Bronhiolele lobulare,la rândul
lor,se ramifică în bronhiole terminale,care se continuă cu bronhiolele
respiratorii,de la cacre pleacă ductele alveolare,terminate prin săculeți
alveolari.Pereții săculeților alveolari sunt compartimentați în alveole
pulmonare.
Bonhiolele respiratorii împreuna cu formațiunile derivate din ele-ducte
alveolare,săculeți alveolari și alveole pulmonare-formează acinii
pulmonari.Acinul este unitatea morfo-funcțională a plămânului.
Alveolele pulmonare au forma unui săculeț mic,cu perete extrem de
subțire,adaptat schimburilor gazoase.În jurul alveolelor se găsește o bogată
rețea de capilare,care împreună cu pereții alveolelor,formează membrana
alveolo-capilară(membrana respiratorie),la nivelul căreia au loc schimburile
de gaze dintre alveole și sânge.Există circa 75-100 milioane de
alveole,însumând o suprafață de 80-120m2.
Vascularizația plămânilor
Plămânii au o dublă vascularizație:nutritivă și funcțională.

7
a)vascularizația nutritivă este asigurată de arterele bronșice,din aorta
toracală,care aduc la plămân sânge cu oxigen.Ele intră în plămân prin hil și
însoțesc arborele bronșic.Sângele venos ajunge în sistemul azygos,care se
termină în vena cavă superioară.Vascularizația nutritivă a plămânului face
parte din marea circulație.
b)vascularizația funcțională aparține micii circulații.Ea începe prin
trunchiul arterei pulmonare care își are originea în ventriculul drept.
Trunchiul arterei pulmonare aduce la plămân sânge incărcat cu CO₂.El
se împarte în arterele pulmonare dreaptă și stângă care,prin ramurile
terminale,ajung în jurul alveolelor,cedând CO₂.Sângele oxigenat este preluat
de venele pulmonare și transportat in atriul stâng.
Inervația plămânilor este vegetativă,asigurată de cele două plexuri
pulmonare:anterior,situat înaintea bronhiei principale, și posterior,situat
înapoia bronhiei principale.Fibrele vegetative parasimpatice provin din nervul
vag,iar cele simpatice,din ganglionii simpli toracali.

1.2 Noțiuni de fiziologie


Respirația se realizează în trei etape:pulmonară,sangvină și
tisulară.
 Etapa pulmonară cuprinde două procese:ventilația pulmonară și difuzia
gazelor.
a)Ventilația pulmonară reprezintă succesiunea inspirație-expirație.
 Inspirația este un proces activ,realizat prin contracția
mușchilor:intercostali externi(care determină mărirea diametrelor
antero-posterior și transversal ale cutiei toracice) și diafragma (care
determină mărirea diametrului longitudinal).Plămânii care aderă la
cavitatea toracică,urmează pasiv mișcările acesteia.Ca
urmare,presiunea aerului intrapulmonar scade sub valoarea celui
atmosferic și acesta pătrunde în plămâni.
 Expirația este un proces pasiv,realizat prin relaxarea mușchilor
inspiratori.Astfel,coastele coboară,comprimă plămânii,iar presiunea
aerului intrapulmonar va crește peste valoarea celui atmosferic,fiind
expulzat din plămâni.
Pentru determinarea volumelor de aer care sunt deplasate în timpul
ventilației se utilizează spirometre.Aceste volume sunt:
-volumul curent (VC) este volumul de aer (500ml) ventilat printr-o
inspirație urmată de o expirație,în condiții de repaus;

8
-volumul inspirator de rezervă (VIR) este volumul de aer (1500 ml)
introdus printr-o inspirație forțată peste volumul curent (în inspirație
forțată intervin mușchi inspiratori accesori-
abdominali,trapezi,sternocleidomastoidieni);
-volumul expirator de rezervă (VER) este volumul de aer (1000-
1500ml) eliminat din plămâni în timpul unei expirații forțate,după
expirarea unui volum curent (în expirația forțată intervin mușchii
intercostali interni și unii mușchi abdominali,fiind un proces activ).
Suma celor trei volume reprezintă capacitatea vitală (CV).
-volumul rezidual (VR) este volumul de aer (1500 ml) care rămâne în plămâni
și după o expirație forțată.Acesta,alături de capacitatea vitală,reprezintă
capacitatea pulmonară totală (CPT).
Cantitatea de aer care trece din plămâni într-un minut se numește depit
respirator și reprezintă produsul dintre volumul curent și frecvența
respirațiilor (16/minut la bărbați și 18/minut la femei).
b) Difuziunea gazelor este procesul care permite difuziunea oxigenului din
alveole în sângele capilar și difuziunea în sens invers a dioxidului de carbon-
din capilare în alveolele pulmonare.Factori care influențează rata difuziunii
gazelor prin membrana respiratorie sunt:
1.presiunea parțială a gazului în alveolă.
2.presiunea parțială a gazului în capilarul pulmonar.
3.coeficientul de difuziune al gazului (este specific pentru fiecare tip de
moleculă și este proporțional cu solubilitatea gazului în membrană,invers
proporțional cu rădăcina pătrată a greutății moleculare a gazului și direct
proporțional cu temperatura absolută;rata difuziunii prin membrana
respiratorie este aproape aceeași cu rata difuziunii în apă);
4.dimensiunile membranei respiratorii (invers proporțional cu grosimea și
direct proporțional cu suprafața sa).
 Etapa crculatorie (sangvină):
 Oxigenul care a difuzat prin membranele alveolo-capilare,ajung în
sânge,unde o micăparte se dizolvă în plasmă,iar cea mai mare parte se
combină cu ionii de fier din structura hemoglobinei și formează un
compus labil-oxihemoglobina.
Hemoglobina(Hb)-pigmentul roșu-are molecula formată din patru catene
polipetidice,fiecare fiind asociată la o structură inelară,numită hem,ce conține
un atom de fier.Acesta atrage molecula de O₂ și dă culoare vie pigmentului
oxidat.Astlfel,ficare moleculă de Hb transportă 4 molecule de O₂ și fiecare
globulă roșie transportă cca 300 milioane de molecule de O₂.
La nivel tisular,concentrația O₂ este redusă și din această cauză
oxihemoglobina se desface în părțile ei componente,iar gazul traversează
pereții capilarelor,fiind cedat celulelor.

9
 Dioxidul de carbon care a difuzat prin membrana celulară în lichidul
interstițial,ajunge în sângele capilar,unde:
- 7% se dizolvă în plasmă;
-70% este trasportat sub formă de bicarbonați (de Na în plasmă și de K în
eritrocite);
-23% este transportat sub formă de carbohemoglobină,compus labil rezultat
din combinarea CO₂ cu grupările amino ale hemoglobinei.La
plămâni,carbohemoglobina disociază,iar CO₂ difuzează prin membrana
alveolo-capilară și este eliminat prin expirație.
 Etapa tisulară are o primă parte care constă în schimburile de gaze
dintre sânge și țesuturi (conform legilor difuziunii) și a doua
parte,respirația propriu-zisă,care constă în ansamblul oxido-reducerilor
celulare,desfășurate în mitocondrii.
Reglarea respirației se realizează prin două mecanisme:nervos și umoral.
 Reglarea nervoasă poate fi automată sau voluntară.
a)reglarea automata este un mecanism reflex.
-receptorii sunt reprezentați de: baroreceptori din alveolele
pulmonare;chemoreceptorii din inimă și din vasele mari de sânge;fusurile
neuromusculare din mușchii respiratori și din articulațiile
costale;termoreceptori.
-calea aferentă este reprezentată de fibre senzitive provenind de la
alveole(vagale),de la inimă,vase,mușchi,piele.
-centrii nervoși sunt situați în substanța reticulată bulbo-pontină,fiind
reprezentați de centrii primari-inspirator și expirator-si de centri
secundari.Centrii primari prezintă automatism propriu,trecând alternativ prin
starea de activitate și de repaus.Activitatea acestor centri este controlată de
centrii secundari.
-calea eferentă este reprezentată de fibre motorii,care se distribuie la
musculatura respiratorie.
b)reglarea voluntară este realizată de la nivel cortical,prin acțiune
asupra motoneuronilor somatici,ce se distribuie la musculatura
respiratorie,sau prin acțiunea asupra centrilor bulbo-pontini.Astfel,se pot
produce modificări de ritm,respirația putând fi
oprită(apnee),încetinită(bradipnee) sau accelerată(tahipnee).
 Reglarea umorală este determinată de variații ale presiunii parțiale a
gazelor respiratorii.

10
Obiectivul II. Chist hidatic pulmonar – prezentare generală

a) Definiție:
Chistul hidatic este o afecțiune parazitară,tumorală veziculară a
larvei viermelui Taenia echinococcus,la nivel pulmonar.Embrionii de
Taenia echinococcus sunt înghițite accidental de om,boala fiind
frecventă la animale.În aparență benignă,datorită evoluției lente,boala
este multă vreme asimptomatică,gravă prin complicațiile pe care le
poate genera.Metodele de profilaxie și igienă contribuie la scăderea
endemiei.Nu există un tratament specific.

b) Clasificare topografică:
 Chist pulmonar:
 Unic -uni sau bilateral;
 Multiplu -uni sau bilateral.
 Chist pleural.
 Chist mediastinal.
 Chist diafragmatic.
 Chist parietal.
 Chist cardiovascular.

c) Etiologie:
Ouăle parazitului eliminate din intestinele câinelui,care este gazda
definitivă,infestează omul,care este gazdă intermediară,excepțional prin
inhalare pe cale respiratorie,obișnuit pe cale digestivă.Contaminarea se face
fie direct,prin contact repetat cu câinele,prin mâini murdare sau ăndirect,prin
apă sau alimente infestate.
Parazitul migrează pasiv,cu torentul circulator,ajungând în diferute
organe:ficat 60-70%,plămâni 20-30% și 10% în
mușchi,splină,creier,rinichi,orbită,oase,unde formează o veziculă
uniloculară,denumită hidatidă primară sau chist hidatic.Chistul este alcătuit
dintr-o membrană proligeră sau germinativă,care dă naștere veziculelor-fiice
ce conțin lichid clar,incolor,inodor,cu gust sărat,sălciu,ca apa de stâncă,cu
densitatea 1008-1015, pH alcalin sau neutru.Chisturile pot fi unice sau
multiple,cu sediul frecvent la baza plămânului drept.

d) Simptomatologie:
Hidatidoza este o boală a întregului organism,cu evoluție în 3 faze:
 Faza de debut sau prima fază,de chist închis,se manifestă prin semne
clinice de obicei negative.Apar manifestări alergice-urticarie,prurit-

11
oboseală,tuse iritativă,uscată,dispnee sau hemoptizii.Examenul
radiologic,însă,estebcaracteristic,relevând o opacitate rotundă cu
contur net delimitat.La stabilirea diagnosticului contribuie eozinofilia
sangvină care depășește 5%,pozitivitatea intradermoreacției Casoni și
a reacției de fixare a complementului.
 Stadiu tumoral sau a doua fază,de vomică hidatică,se caracterizează
prin deschiderea într-o bronhie,prin care se elimină un lichid clar,cu
gust sărat,eventual și membrane;vomica poate fi unică sau
fracționată;este însoțită de accese de tuse,de dispnee și dureri toracice
violente,uneori și de hemoptizie;frecvent apar fenomene anafilactice.
 Faza de chist infectat sau ultima fază,realizează simptomatologia unei
supurații pulmonare.

e) Diagnostic:
Diagnosticul bolii se bazeaza pe anamneza (contactul cu animale, mai ales
caini, crize de urticarie), imaginea radiologica, eozinofilia sanguina si
intradermoreactia Casoni.
Examenul clinic: prin anamneză se relevă profesia (cioban,frizer de
câini,măcelari),domiciliu în zonele endemice (Dobrogea,județele riverane ale
Dunării,județele de munte),manifestările subiective (dureri
toracice,urticarie,tuse,spute,hemoptizie),starea generală bună în contrast cu
imaginile radiologice.
Examenul obiectiv: permite delimitarea matității nete,cu murmur
vezicular abolit la nivelul plămânului.
Examinări paraclinice:
 Eozinofilia peste 5%;
 Eozinofilia provocată,înainte și după intradermoreacția Casoni-
dacă eozinofilia crește,reacția este pozitivă;
 Intradermoreacția Casoni cu antigen hidatic uman pozitiv (se
injectează intradermic ser test 2-3 diviziuni de ml la nivelul
antebrațului,iar pe antebraț opus martor se injectează ser
fiziologic;se citește rezultatul din 10 în 10 minute);
 Reacția Weinberg-Pîrvu de fixare a complementului pozitivă;
 Reacția ELISA-reacția de hemoaglutinare
indirectă,contraimunoforeză,cu cercetarea anticorpilor de tip
umoral.
 Examenul sputei poate pune în evidență material hidatic;
 Examenul radiologic-de față și profil-relevă imagine tipică de chist
hidatic pulmonar (opacitate ovalară,bine delimitată,omogenă); în
chistul hidatic complicat examenul radiologic este caracteristic: în
stadiul de preruptură imaginea de semilună la polul superior al
opacității concomitent cu tuse și spute hemoptoice;în stadiul

12
evacuat cavitatea intraparenchimatoasă bine delimitată cu semnul
membranei ondulante pe fondul lojei chistice;în stadiul cu
membrana încarcerată și lichid evacuat apare opacitate omogenă
bine delimitată (vomica în anamneză).
Topografia computerizată precizează și conținutul lichidian al
opacității.
Ecografia aduce date privind conținutul lichidian al opacității.
Examenul bronhoscopic aduce date utile pentru precizarea
diagnosticului,deoarece poate vizualiza membrana hidatică.

Diagnosticul diferenţial:
 Trebuie facut cu multiple afectiuni toracice:

1. Cu TBC pulmonar: tuberculom, caverna plina; aici folositor este


computer-tomograful si antecedentele, imaginile nodulare din jur, uneori
calcifieri pulmonare la tuberculom, BK.
2. Tumorile bronhopulmonare maligne, primitive sau metastatice - ajuta:
examenul bronhoscopic, starea generala, CT.
3. Tumorile bronhopulmonare benigne: hamarto-mul are calcifieri
intratumorale leiomiomul, heman-giomul - ex. CT este edificator;
4. Malformatii congenitale bronhopulmonare:
. Chistul aerian infectat si umplut cu lichid.
. Chisturile bronhogenetice.
. Sechestratia pulmonara - ex. CT este important, poate decela prezenta
arterei anormale direct din aorta, semn patognomonic al sechestratiei
pulmonare.
5. Anevrismul de aorta - formatia la examenul radioscopic este
pulsatila.
6. Anevrismele arterio-venoase intrapulmonare.
7. Tumorile pulmonare "fantoma\".
8. Pleureziile inchistate mai ales cele intrascizu-rale.
9. Unele tumori parietale (ex. CT este concludent).
10. Chisturile hidatice de dom hepatic toracic lezate (ecografia
abdominala indicata in toate chisturile hidatice pulmonare bazale).
11. Cu unele tumori mediastinale: timom, lipom, chist pleuropericardic.
12. Cu diafragmul en brioche.
13. Cu sarcomul pulmonar - ex. CT este edificator.

Diagnosticul diferential in chistul hidatic complicat


Trebuie facut cu urmatoarele afectiuni:
1. Malformatii congenitale bronhopulmonare
- chistul aerian gigant;

13
-chisturile bronhogenice evacuate.
-TBC cavitar balonizata - ex. BK,
-Pleurezia inchistata si evacuata prin bronhie.
-Abcesul pulmonar - ex. radiologie arata leziunile
de pneumonie pericavitara.
5. Cu cancerul bronhopulmonar abcedat
6. Cu herniile hiatale
7. Cu herniile diafragmatice congenitale .

Evoluție:
Evoluția este lentă,îndelungată,cu fenomene de compresiune
(cianoză,dispnee,tuse) ce apar când chistul a ajuns de volumul unei
portocale (2-3 luni sau 3-4 ani).Uneori,poate perfora în bronhii sau în
cavitatea pleurală.

f) Tratament:
Tratamentul chisturilor hidatice necomplicate sau complicate este
chirurgical și medical cu scopul de a elimina parazitul și de a preveni
recidivele.
Tratamentul chirurgical urmărește extragerea hidatidei,tratamentul lojei
chistice cu menajarea parenchimului funcțional pulmonar.
Tratamentul chistului hidatic complicat-chist hidatic evacuat și supurat-se
face preoperator cu antibiotice cu spectru larg,incizia perichistului,evacuarea
membranei hidatice încarcerate,deterjarea mecanică a lojei chistice,spălarea
acesteia cu betadină,introducerea a 5 milioane ui pulbere de penicilină șă
capitonajul lojei chistice fără sutura fistulelor bronșice.
Exereza pulmonară-rezecția pulmonară este o indicație de excepție în
chistul hidatic complicat atunci când țesutul pulmonar respectiv este distrus
și inflamat după evacuarea membranei hidatice.

Prevenirea recidivelor provocate de scurgerea lichidului hidatic se


realizează prin chimioterapie antiparazitară administrată pre- și
postoperator(preoperator 1 ciclu de 28 zile,iar postoperator 2-3 cicluri
separate de o pauză de 14 zile.Se utilizează: Albendazol 10 mg/hg/zi;
Praziquantel 25 mg/kg/zi, 7 zile/cicluri asociat cu Albendazol; terapie
potențatoare: Cimetidină 10mg/kg/zi, 28 zile, terapie adjuvantă-trofice
hepatice, antihistaminice H1, antiinflamatorii. În hidatidoza multiplă se
utilizează chimioterapie antiparazitară în 8-10 cicluri de câte 28 zile.

14
g) Complicații:
-Postoperatorii: empiemul pleural,recidiva lojei chistice,supurația lojei
chistice,hemoragia secundară-complicație gravă cu hemoptizii uneori
masive,echinococoza secundară-când s-a efracționat chistul hidatic.Se
recomandă intraoperator spălarea cavității pleurale cu soluție de apă
oxigenată.

15
Obiectiv III.

Rolul autonom şi delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientului


cu chist hidatic pulmonar

Asistentul medical deţine o poziţie foarte importantă în îngrijirea


acestor categorii de bolnavi.

1. Îngrijiri autonome:
Îngrijirile autonome ale pacientului cu chist hidatic pulmonar au în
vedere:
 Poziţia pacientului în pat;
 Asigurarea repausului psihic şi fizic;
 Alimentaţia pacientului şi hidratarea organismului pacientului;
 Eliminarea urinei şi a materiilor fecale;
 Asigurarea igienei.
Poziţia pacientului în pat:
 Pacientul trebuie să stea în repaus în pat până la ameliorarea durerii.
 Poziţia pacientului în pat poate fi: decubit dorsal sau semisezand pentru
a favoriza mai bine respiraţia şi circulaţia sângelui; dacă nu exista pat
special care se poate ridica, i se aşează pacientului două perne sub cap
şi torace.
 Pacientul va primi vizite rare şi nu va fi supus unor emoţii deosebite.
Asigurarea repausului psihic:
 Se fereşte bolnavul de tot ce i-ar putea tulbura echilibrul nervos.
 Trebuie câştigată încrederea bolnavului printr-o bună pregătire
profesională. Se va supraveghea starea psihică a bolnavului vizitându-
l cât mai frecvent, fără a deranja însă odihna lui.
 Va instrui vizitatorii asupra modului de comportare fata de bolnav.
Alimentaţia pacientului:
 Se va evita consumul unor cantităţi mari de alimente la o singură masă
prin servirea meselor mici şi fracţionate.
 Se va începe prin servirea pasivă la pat, iar după mobilizarea
pacientului acesta poate servi masa în sala de mese
 Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric.
 Se vor evita alimentele care produc gaze sau întârzierea tranzitului
intestinal.

16
 Alimentele bogate în colesterol: carne grasă, mezeluri, unt, ouă,
brânzeturi grase vor fi evitate pe cât posibil.
 Nu se vor da alimente reci, scoase imediat din frigider.
 Se vor recomanda pacientului supe de legume, compoturi de fructe,
lapte degresat şi suprimarea totală a alcoolului.
 Nu se vor da pacientului lichide reci sau băuturi răcoritoare
carbogazoase.
Eliminarea urinii şi a materiilor fecale:
 Se va ajuta pacientul să folosească urinarul sau bazinetul.
 Constipaţia va fi combătuta prin clisme sau prin administrare de
purgative.

Asigurarea igienei:
 Lenjeria de pat şi de corp trebuie schimbată zilnic pentru că aceşti
bolnavi transpira.
 Tegumentele trebuie menţinute curate şi uscate deoarece se pot infecta
uşor.
 Se va executa zilnic toaleta bolnavului, fără ca acesta să facă eforturi
prea mari.

2. Îngrijiri delegate:

Îngrijirile delegate ale pacientului cu chist hidatic pulmonar au în


vedere:
 Îngrijirea zilnică a pacientului;
 Participarea la investigaţii;
 Administrarea medicamentelor.
Îngrijirea zilnică:
 Zilnic pacientului i se vor urmări funcţiile vitale: P, T.A, tºC şi se vor
nota în foaia de observaţie.
 Se va cântări pacientul.
 Se va nota în foaia de observaţie diureza.
 Se vor preveni apariţia escarelor prin schimbarea poziţiei pacientului şi
masaj local.
Participarea la investigaţii:
Una din sarcinile importante ale asistenţei medicale este colaborarea şi
examinarea clinică a pacientului. Participarea acesteia este o datorie sau o
obligaţie profesională. Ajutând medicul şi bolnavul, asistenta crează un climat
favorabil pentru relaţia medic - pacient - asistentă.

17
Pentru aceasta, asistenta trebuie să ţină cont de următoarele sarcini:
 Să pregătească fizic şi psihic pacientul;
 Să pregătească materialele şi instrumentele necesare examinării;
 Să asigure condiţiile de desfăşurare a examinării;
 Să pregătească documentele medicale: fişa de consultaţii, foaia de
observaţie clinică, rezultatele examinării etc;
 Asigura liniştea necesară desfăşurării examenului;
 Pregăteşte produse biologice ale pacientului, pentru a le arăta
medicului la vizită.
Utilitatea şi obiectivitatea examinărilor de laborator depind de modul
de recoltare al produselor care se analizează şi de modul cum se efectuează
examenul de laborator.
Recoltarea produselor este efectuată de asistenţă medicală care trebuie
să respecte următoarele norme generale:
 Orarul recoltărilor;
 Efectuează pregătirea fizică şi psihică a pacientului;
 Pregătirea instrumentarului;
 Tehnica de recoltare propriu-zisă;
 Completarea buletinului de trimitere la laborator şi etichetarea
produselor recoltate;
 Păstrarea şi transportul în condiţii optime a produselor recoltate.
Participarea la acte terapeutice:
 Tratamentul se administrează de asistentul medical doar la indicaţiile
medicilor.
 Medicamentele vor fi administrate cu punctualitate, deoarece
întârzierile pot provoca pacientului emoţii inutile.
 Tratamentul se va face la pat.
 I se va explica pacientului necesitatea şi eficacitatea tratamentului
medicamentos.

18
a) Fişa tehnică numărul 1:

Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

1. Definiţie -Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de


sângele circulant asupra pereţilor arteriali.
2. Scop Determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare
pentru a compara starea curentă cu valorile normale;
valuarea stării pacientului în ce priveşte volumul de
sânge, randamentul inimii şi sistemul vascular;
precierea răspunsului pacientului la tratamentul cu
fluide sau/şi medicamente.
3. Loc -Tensiunea arterială se măsoară la artera humerală,
bilateral (pentru a surprinde o eventuală asimetrie
tensională), în clinostatism sau în poziţie şezândă, în
ortostatism, iar uneori şi la membrele pelviene
(indispensabil în unele forme de hipertensiune).
4. Materiale -Stetoscop biauricular;
necesare -Tensiometru cu manşeta adaptată vârstei;
-Comprese cu alcool medicinal;
-Foaia de temperatură şi un pix de culoare roşie;
-Caiet de adnotări personale.
5. Pregătire -Se explica pacientului procedura pentru a reduce teama şi
psihică a obţine colaborarea.
-Se asigură un repaus psihic de 15 min. înainte de măsurare
întrucât emoţiile influenţează presiunea sângelui.
6. Pregătire -Se aşează pacientul în poziţie confortabilă de decubit
fizică dorsal ori şemizând sau în ortostatism conform indicaţiilor
medicale.
7. Execuţie -Utilizaţi comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi
părţile metalice ale stetoscopului dacă este necesar.
-Selectaţi un tensiometru cu manşeta potrivit stării
constituţionale a pacientului.
-Amânaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat
emoţional, are dureri, dacă a făcut exerciţii de mişcare,
dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o urgenţă.
-Alegeţi braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără
perfuzie i.v., intervenţie chirurgicală la nivelul sânului sau
axilei, fără arsuri, shunt arterio-venos sau răni ale mâinii);
-Permiteţi pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat
cu braţul susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptata în

19
sus;
-Descoperiţi braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii
prin dezbrăcare dacă aceasta (mâneca) este prea strâmta
pentru a nu creşte presiunea deasupra locului de aplicare a
manşetei;
-Verificaţi dacă manşeta conţine aer;
-Scoateţi aerul din manşeta, la nevoie, deschizând ventilul
de siguranţă şi comprimând manşeta în palme sau pe o
suprafaţă dură;
-Închideţi ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta;
-Aplicaţi manşeta, circular, în jurul braţului, bine întins, la
2,5 -5 cm deasupra plicii cotului şi fixaţi-o.
-Palpaţi artera brahială sau radiala exercitând o presiune
uşoara cu degetele;
-Aşezaţi membrana stetoscopului deasupra arterei reperate
şi introduceţi olivele în urechi;
-Umflaţi manşeta tensiometrului pompând aer cu pară de
cauciuc în timp ce priviţi acul manometrului;
-Continuaţi să pompaţi aer până când presiunea se ridică
cu 30 cm deasupra punctului în care pulsul a dispărut (nu
se mai aud bătăi în urechi);
-Decomprimaţi manşeta, deschizând uşor ventilul de
siguranţă şi restabilind circulaţia sângelui prin artere;
înregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului în
oscilaţie în momentul în care, în urechi, auziţi prima bătaie
clară (lup-dup); această cifră reprezintă presiunea
(tensiunea) sistolica sau maximă;
-Înregistraţi numărul care corespunde bătăii de final în
timp ce continuaţi decomprimarea manşetei; acesta
reprezintă T.A. diastolică sau minimă;
-Îndepărtaţi manşeta, curăţaţi şi dezinfectaţi olivele
stetoscopului;
-Înregistraţi valorile măsurate în carnetul personal, notând:
numele bolnavului, data înregistrării, valorile obţinute (Ex:
T.A. = 130/70 mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).
8. Notare/ -Se notează în foaia de temperatură printr-un dreptunghi
Interpretare de culoare roşie, aşezat pe verticală, latura de sus a
dreptunghiului reprezintă tensiunea arterială sistolică, iar
latura de jos reprezintă tensiunea arterială diastolică, se
socoteşte pentru fiecare linie orizontală, 10mmHg sau
1cmHg.
Ca interpretare:

20
-Normal se obţin două valori: TA max (sistolică), TA min.
(diastolică)
-Diferenţa dintre TA max. şi TA min. se numeşte tensiune
diferenţială.
-Valori normale – n.n: 60/40 mmHg, 1an: 80/50 mmHg,
12 ani: 100/60 mmHg, adult: 120/70 mmHg.
-Patologic - valori crescute - hipertensiune
-Valori scăzute - hipotensiune.
9. Îngrijire/ -Pacientul nu necesită îngrijiri după tehnică.
Intervenţii
după tehnică
10.Incidente şi -Sunetele obţinute nu sunt perceptibile sau suficient de
accidente distincte pentru a facilita o apreciere exactă a tensiunii
arteriale, se încearcă o nouă măsurătoare.
Întreruperea circulaţiei prin strângerea prea tare a manşetei
11.Observaţii -Modificările în plus sau în minus pot interesa atât
tensiunea minimă cât şi cea maximă, tensiunea arterială
rămâne nemodificată.

b) Fişa tehnică numărul 2:

Măsurarea şi notarea pulsului:

1. Definiţie -Mişcare fiziologică ritmică de contractare a pereţilor


arteriali determinată de creşterea volumului de sânge
pompat de inimă.
2. Scop -Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;
-Obţinerea de informaţii despre activitatea inimii şi starea
arterelor;
-Aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă,
activitate sau stres.
3. Loc -Artera radială, temporală, carotida externă, pedioasa,
femurala, apex
4.Materiale -Ceas de mâna cu secundar sau cronometru;
necesare -Culoare roşie (creion, pix sau cariocă)
-Carnet de adnotări personale.
5.Pregătire -Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce emoţiile,
psihică teama şi a obţine colaborarea;
-Asiguraţi un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de
măsurare;

21
6. Pregătire fizică -Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de
starea generală: în decubit dorsal cu membrul superior
întins pe lângă corp, articulaţia mâinii în extensie, mâna în
supinaţie (palma orientată în sus), poziţie semişezând (în
pat sau în fotoliu) antebraţul în unghi drept sprijinit pe
suprafaţa patului, mâna în supinaţie şi extensie
7. Execuţie -Spălaţi-vă mâinile;
-Reperaţi artera radială la extremitatea distală a
antebraţului, pe fata anterioară (internă), în şanţul radial
aflat în prelungirea policelui;
-Plasaţi degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra
arterei radiale reperate;
-Exercitaţi o presiune uşoara asupra arterei pe osul radius,
astfel încât să percepeţi sub degete pulsaţiile sângelui;
-Fixaţi-vă un punct de reper pe cadranul ceasului de mâna;
-Număraţi timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degete,
sau 30 secunde şi înmulţiţi cu doi numărul pentru a obţine
rata pulsului pe minut;
-Apreciaţi ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui
arterial în timp ce măsuraţi frecvenţa;
-Înregistraţi frecvenţa pulsului în carnetul personal notând:
numele pacientului, salonul, data înregistrării;
-Spălaţi-vă mâinile.
8. Notare/ -Socotiţi pentru fiecare linie orizontal a foii de temperatură
Interpretare câte 4 pulsaţii;
-Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de
culoare roşie, aşezat direct pe linia orizontal din rubrica
corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S (seara), pentru
valorile care cresc din 4 în 4;
-Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de
culoare roşie aşezat în mijlocul pătratului din rubrică.
corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2
în 2;
-Uniţi primul punct printr-o linie cu săgeata de rubrica
pulsului aflat în partea dreaptă a sistemului de coordonate
din F.T.;
-Obţineţi curba pulsului prin unirea punctelor care indică
valorile ratei cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul
zilelor de supraveghere şi îngrijire.
Interpretare:
-Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celer
Valori normale – n.n.: 120-140 p/min., 1 an: 100-120

22
p/min., 12 ani: 80- 100 p/min., adult: 60-80 p/min.
-Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron.
9. Îngrijire/ -Pacientul nu necesită îngrijiri după tehnică.
Intervenţii
după
tehnică
-Pulsul radial nu este perceptibil, în acest caz, se căută alte
10.Incidente şi artere accesibile:
accidente -Artera temporală - la un laţ de deget deasupra şi lateral de
stânca temporalului, în dreptul pavilionului auricular;
-Artera carotidă externă (dreaptă sau stângă): pe fata
anterioară a gâtului, în şanţul delimitat de laringe (anterior)
şi muşchiul sternocleidomastoidian (lateral);
-Artera pedioasă - pe latura dorsală a piciorului, în dreptul
primului sunt inter-metatarsian;
-Artera femurală - în regiunea inghinal, la nivelul
triunghiului lui Scarpă;
-Apex (vârful inimii) - pulsul apical - în spaţiul V
intercostal (i.c.) pe linia medio-claviculară stângă.
11. Observaţii -Măsurarea pentru valori exacte se face timp de un minut.
-Măsurarea se face numai dupe un repaus fizic şi psihic de
10-15 min.
-Curba pulsului, normal, este paralelă cu curba respiraţiei
şi curba temperaturii.

c) Fişa tehnică numărul 3:

Electrocardiograma:

1. Definiţie -Înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor


bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
2. Scop -Explorator – furnizează informaţii asupra originii, duratei
şi răspândirii procesului de excitaţie a miocardului normal
şi patologic.
3. Loc -Tehnica se efectuează în sala de examinare, dar se poate
efectua şi la pat, în cazul în care bolnavul nu se poate
deplasa.
4. Materiale -Electrocardiograf (legătura dintre acesta şi câmpul
necesare electric al miocardului se face prin intermediul unor

23
electrozi metalici, 10 la număr – 4 pentru membre, 6
precordiali.)
5. Pregătire -Se anunţa bolnavul, i se explica necesitatea şi
psihică inofensivitatea tehnicii.
6. Pregătire -Bolnavul trebuie să se odihnească 10-15 min. înainte de
fizică înregistrare.
-Temperatura în sala de examinare trebuie să fie de 20-
22ºC, pentru a nu produce tremurături şi contracţii
musculare pacientului, modificând astfel valorile la
înregistrare.
-Pentru a preveni umezirea cearşafului de pe patul de
examinare, precum şi a lenjeriei bolnavului cu compresele
de sub electrozi, asistenta se va îngriji să aşeze sub braţele
şi picioarele lui, câte o muşama.
-Dezbrăcarea membrelor şi a toracelui se va face cu multă
atenţie, fără să supună bolnavul la eforturi prea mari, care
pot modifica de altfel şi rezultatele la înregistrare.
7. Execuţie -Se montează electrozii astfel:
-Galben, membru superior stâng;
-Roşu, membru superior drept;
-Verde, membru inferior stâng;
-Negru, membru inferior drept;
-Pentru regiunea precordială:
-Pentru regiunea precordială, câte un electrod:
1.Extremitatea internă a celui de-al IV-lea spaţiu
intercostal drept;
2.Extremitatea internă a celui de-al IV-lea spaţiu
intercostal stâng;
3.La jumătatea distanţei dintre primul şi al doilea electrod;
4.În spaţiul al V-lea intercostal stâng pe linia medio-
claviculară stânga;
5.În spaţiul al V-lea intercostal pe linia axilară anterioară;
6.În spaţiul al V-lea intercostal pe linia axilară mijlocie.
8. Notare/ -Asistenta va nota examenul în foaia de observaţie a
Interpretare bolnavului.
-Interpretare:
-EKG-ul înregistrează forma unor unde care sunt notate
convenţional cu litere P, Q, R, S, T ce corespund unei
revoluţii cardiace.
-Intre doua cicluri cardiace se înscrie linia de zero
potenţial. Undele de deasupra acestei linii sunt pozitive iar

24
cele de dedesubt sunt negative.
-Unda P şi segmentul PQ reprezintă activitatea electrică
atrială. Undele Q, R, S (complexul QRS), segmentul ST şi
unda T reprezintă rezultanta electrică a activităţii
ventriculare. Unda R reprezintă sistola ventriculară,
corespunde zgomotului I sistolic, iar unda T – diastola si
zgomotul II.
-Analiza sensului, amplitudinei, formei, duratei precum şi
a intervalelor dintre ele furnizează date importante pentru
diagnostic şi pentru stabilirea tratamentului.
Examenul EKG, va fi întotdeauna interpretat de un medic.
9. Îngrijire/ -Bolnavul va fi transportat sau condus la salon.
Intervenţii
după tehnică
10. Incidente şi -Insuficienţa repausului fizic şi psihic al pacientului,
accidente modifică înregistrarea.
-Montarea greşită a electrozilor, modifică înregistrarea.
-Înregistrarea poate să fie influenţată deranjată de curenţi
paraziţi produşi de aparate electrice, motoare, instalaţii
Roentgen, etc. Din acest motiv bolnavul se va înconjura cu
o ţesătură metalică de sârmă izolată şi legată de pământ.
11. Observaţii -Analiza sensului, amplitudinii, a formei undelor, durata
lor precum şi a intervalelor dintre ele, situaţia segmentelor
faţă de linia izoelectrică sau zero potenţial, furnizează
pentru medic o serie de date importante pentru diagnosticul
şi conducerea tratamentului bolnavului.

Proba de efort – Testul de stres cardiac:

1. Definiţie -Testul de stres cardiac este o metodă de investigaţie care


dă informaţii asupra capacităţii de adaptare a inimii la
diferiţi stimuli.
-Cea mai utilizată metodă este testul de efort care se
efectuează la bicicleta ergometrică sau covor rulant.
- La pacienţii cu afecţiuni ale membrelor inferioare şi
superioare, paralizii se recomandă testul de stres chimic
prin care se utilizează medicamente cum ar fi: Dipiridamol,
Dobutamina sau Adenozină.
2. Scop -Diagnosticarea cardiopatiei ischemice atunci când
lipsesc semnele EKG caracteristice în stare de repaus.

25
-Testarea capacităţii de efort la bolnavii care au avut
infarct miocardic.
-Evaluarea unui tratament medicamentos sau chirurgical.
3. Loc -Tehnica se efectuează la sala de examinare.
4. Materiale -Bicicleta ergometrică sau covor rulant,
necesare -Electrocardiograf,
-Sursa de oxigen, aparatura şi medicaţie pentru corectarea
rapidă a eventualelor complicaţii ce pot apărea.
5. Pregătire -Se informează, se explică necesitatea, se ia
psihică consimţământul;
Se sfătuieşte să nu mănânce, testul se face dimineaţă pe
nemâncate sau cel puţin la 3 ore după masă.
6. Pregătire -Se măsoară şi se înregistrează funcţiile vitale: Puls,
fizică Tensiune arterială, Temperatura, Respiraţie;
-Se măsoară înălţimea şi greutatea; nu trebuie să fumeze 2
ore înainte de probă;
-Se întrerupe tratamentul medicamentos care influenţează
EKG-ul (barbiturice, tonice cardiace, nitriţi, medicamente
antiaritmice) când este posibil, medicul va decide;
-Se înregistrează un EKG de repaus.
7. Execuţie -Testul de efort este efectuat de către medic ajutat de
asistenţă medicală.
-Efortul trebuie standardizat după sex, vârsta şi înălţime;
-Efortul se efectuează la bicicleta ergometrică sau la
covorul rulant;
-La bicicleta ergometrică se recomanda începerea efortului
cu 25w şi mărirea lui treptată la fiecare 2 - 3 min., până se
obţine frecventa cardiacă la valori submaximale;
-Valoarea maximă a frecvenţei cardiace la care se poate
ajunge este de 220 minus vârsta în ani a bolnavului;
-Valorile submaximale sunt 75 - 90% din valoarea
maximă;
-În timpul probei de efort se monitorizează EKG-ul şi T.A
a pacientului.
-Înscrierea EKG se practică:
-La începutul probei de efort, în repaus
-La fiecare minut în timpul efortului
-La următoarele intervale după efort: - imediat, la 1-2-3-4
şi la 6 min.
-În timpul efortului se explorează activitatea electrică cu
un singur electrod precordial V4 sau V5 care arata

26
activitatea ventriculului stâng, iar după efort se
înregistrează EKG în 12 derivaţii.
8. Notare/ -Asistenta va nota examenul în foaia de observaţie a
Interpretare bolnavului.

-Interpretare:
- Se consideră aspect normal o subdenivelare oblică, rapidă
şi ascendenta a segmentului ST
-Subdenivelarile oblic descendente sau orizontale ale
segmentului ST sunt considerate patologice
- QT alungit are semnificaţie patologică
-Supradenivelarea segmentului ST arata suferinţa
subepicardica
-Unda T ascuţită şi simetrică cu amplitudine mare sau
turtită şi negativă are semnificaţie patologică
- Unda U negativă este patologică
- Apariţia tulburărilor de ritm este patologică
9. Îngrijire/ - Repaus la pat în ziua respectivă, monitorizarea funcţiilor
Intervenţii vitale: Puls, T.A, Respiraţie, administrarea medicaţiei
după tehnică recomandate;
- Raportarea manifestărilor patologice care apar.
10. Incidente şi -Proba de efort trebuie oprită imediat atunci când apar
accidente simptomele:
- Dureri precordiale;
- Dispnee, cianoza, transpiraţie;
- Creşterea TA cu mai mul de 25 mm peste valoarea
maximă sau hipotensiune;
- Modificări de EKG cu tulburări de conducere atrio -
ventriculare şi intraventriculare;
- Modificări ale segmentului ST.
11. Observaţii -Analiza sensului, amplitudinii, a formei undelor, durata
lor precum şi a intervalelor dintre ele, situaţia segmentelor
faţă de linia izoelectrică sau zero potenţial, furnizează
pentru medic o serie de date importante pentru diagnosticul
şi conducerea tratamentului bolnavului.

27
Obiectiv IV.

Procesul de îngrijire al unui pacient cu chist hidatic pulmonar

A. INTERVIUL:

1)Informaţii generale:
 Numele şi prenumele: D.I;
 Vârsta: 57 ani;
 Starea civilă: căsătorită;
 Copii: -;
 Profesia: casnică;
 Localitatea de domiciliu:...;
 Diagnosticul la internare: chist hidatic pulmonar, diabet zaharat tip II,
HTA, stadiul II;
 Data internării: 03.03.2018;

2) Obişnuinţe de viaţă:
Consumatoare de - Alcool – ocazional; Cafea – da; Tutun – da; Drog
– nu se cunoaşte acest aspect;
Dietă/regim alimentar – regim hiposodat, hipoglucidic;
Alergii cunoscute – nu se cunosc.

3) Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: diabet zaharat tip II, HTA stadiul
II;
b. Antecedente heredocolaterale: fără importanţă patologică;
c. Motivele internării actuale: dispnee; frison; tuse cu expectoraţie,
hipertermie, inapetenta, junghi toracic, ameţeli;
d. Istoricul stării actuale: pacienta în vârstă de 57 de ani acuzând
simptomatologia de mai sus de aproximativ 48 de ore se prezintă pentru
investigaţii şi tratament de specialitate.

28
4) Examenul clinic general:
R: 19 r/min;
TA: 140/80 mmHg;
Puls: 89 b/min;
Temperatura: 38,3 0C;
Greutate: 67 kg;
Înălţime: 1,71 m;
Aparat cardio vascular:
- 89/min., tahicardie după accese de tuse;
- Puls periferic sincron cu cel central simetric, bine perceput;
Aparatul respirator:
- Dispnee mixtă predominant expiratorie;
- Tuse frecvenţa cu caracter spastic, expectoraţie muco-purulentă;
- Murmur vezicular diminuat bazal, raluri fibrilante şi ronflante.
Aparat digestiv:
- Inapetenta;
- Abdomen uşor meteorizat.
Aparatul urogenital:
- Loje renale libere;
Aparat ganglionar:
- Superficial, nepalpabil.
Aparat osteo-articular:
- Integru, morfo-funcţional.

Analize de laborator:
Analiza Valori obţinute Valori normale

VSH 14 mm 6 – 10 mm

Hematocrit 48,1% 36 – 46%

Hemoglobină 17,9% 13 – 18%

Uree 0,37 mg/dl 0,20 – 0,40 mg/dl

Creatinina 1,31 mg% 0,6 – 1,20 mg%

TGO 43 U/l 15 – 42 U/l

TGP 30 U/l 5 – 35 U/l

5) EKG:

29
- Zgomote cardiace ritmice, fără sufluri;
- Traseu normal.
- Ampicilina;
- Gentamicina;
- Bromhexin;
- Paracetamol;
- Diazepam.
6) Epicriza şi recomandări la externare:

- Interzis consumul de alcool, tutun, cafea;


- Evitarea meselor copioase;
- Evitarea eforturilor fizice intense;
- Evitarea schimburilor de temperatură bruşte;
- Evitarea hainelor care împiedică expansiunea toracelui (strâmte);
- Regim igieno-dietetic;
- Respectarea tratamentului medicamentos;
- Evitarea expunerii la substanţe toxice;
- Cure balneare cu profil respirator.

B. NEVOI FUNDAMENTALE DUPA V. HENDERSON:

Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de


fundamentale independenţă dependenţă dificultate
1.A respira şi a avea -AV = 72 resp/min - tahipnee - scăderea
o bună circulaţie. -TA = 140/80 mmHg - tuse persistentă capacităţii
de
expansiune
pulmonară;
-prezenţa
secreţiilor;
2.A bea şi a mânca. - - inapetenţă; - slăbiciune,
-hidratare oboseală;
insuficientă. - proces
infecţios;
- lipsa de
cunoaştere a
nevoilor

30
alimentare/
hidratare a
organismului
;
3.A elimina. -tuse -procesul
bolii
4.A se mişca şi a -în limite normale - -
păstra o bună
postură.
5.A dormi, a se -insomnie -mediul
odihni. spitalicesc
6.A se îmbrăca şi - - dificultate de a - diminuarea
dezbrăca. se îmbrăca, mobilităţii
dezbrăca. fizice;
-slăbiciune,
oboseală;
7.A menţine - tegumente şi
tegumente curate şi mucoase normal - -
îngrijite. colorate;
- dentiţie completă;
- gingii umede, roz.
8.A păstra temp. - - febră moderată -proces
corpului în limite T= 39 oC; infecţios;
normale. - transpiraţie
abundentă.
9.A evita pericolele. -risc de complicaţii şi - -mediul
infecţii nosocomiale. spitalicesc
10.A comunica. -comunire ineficientă - -procesul
la nivel afectiv. bolii
11.A se realiza. - convingeri - incapacitate -
personale fata de savarsirii spitalizarea;
realitate (foloseste practicilor
obiecte religioase) religioase.
12.A actiona . - - -
13.A se recrea. - neparticiparea la - -
activităţi preferate;
-spitalizarea.
14.A învăţa. - cunoştinţe - -lipsa
insuficiente despre surselor de
boală. informare.

31
C. PLAN DE INGRIJIRE:

Data Probleme și Obiective de Intervenţiile Evaluarea


manifestări de îngrijire autonome și îngrijirilor
dependență delegate
03.03.2018 Dispnee, Pacienta să nu -Asigur pacientei În urma
senzaţie de mai prezinte poziţie care să-i intervenţiilor
sufocare. senzaţie de favorizeze cu rol
sufocare şi să respiraţia; propriu şi
poată respira -Monitorizez delegat
fără dificultate. funcţiile vitale; pacienta
-Liniştesc pacienta poate respira
cu privire la starea fără
sa; dificultate.
-Asigur poziţie
corespunzătoare, un
drenaj al căilor
respiratorii;
-Aspir secreţiile
nazale;
-Educ pacienta
pentru a folosi
batista individuală
de unică folosinţă;
-Educ pacienta să
consume o cantitate
crescută de lichide
pentru a favoriza
fluidificarea
secreţiilor;
-Respect regulile de
asepsie şi antisepsie
Intervenţii
delegate:
-Am administrat
pacientei

32
medicamentele
prescrise de medic.

03.03.2018 Durere toracică Pacienta să -Monitorizez -În urma


difuză. resimtă o funcţiile vitale; intervenţiilor
ameliorare a -Asigur pacientei cu rol
durerii. salon aerisit, pat propriu şi
confortabil; delegat
-Asigur pacientei o pacienta
poziţie comodă în resimte o
pat care să-i ameliorare a
amelioreze durerea durerii.
şi să-i favorizeze
respiraţia;
-Manifest înţelegere
faţă de suferinţa
pacientei;
-Ajut pacienta să
descrie corect
durerea;
-Supraveghez în
permanenţă
pacienta;
-Ajut pacienta să
efectueze tehnici de
relaxare, exerciţii
respiratorii;
-Urmăresc efectul
medicamentelor.
Intervenţii
delegate:
-Am administrat
pacientei
medicamentele
prescrise de medic.

33
04.03.2018 Risc de Pacienta să nu -Aerisesc salonul; În urma
complicaţii şi prezinte risc de -Schimb lenjeria de intervenţiilor
infecţii complicaţii şi pat şi de corp ori de cu rol
nosocomiale. infecţii câte ori este nevoie; propriu
nosocomiale pe -Asigur pacientei o pacienta nu
toată durata igienă riguroasă a prezentat
spitalizării. pentru evitarea risc de
complicaţiilor; complicaţii
-Suplinesc pacienta şi infecţii
în satisfacerea nosocomiale
nevoilor; pe toată
-Respect regulile de durata
asepsie şi antisepsie; spitalizării.
-Izolez pacienta de
restul pacientelor cu
potenţial infecţios.
04.03.2018 Hipertermie. -Pacienta să -Monitorizez În urma
prezinte funcţiile vitale şi intervenţiilor
temperatura vegetative; cu rol
corpului în -Aerisesc salonul; propriu şi
limite normale. -Schimb lenjeria de delegat
pat şi de corp ori de pacienta
câte ori este nevoie; prezintă
-Învelesc pacienta temperatura
cu o pătură groasă corpului în
pentru a evita limite
frisonul; normale.
-Educ pacienta să
ingere o cantitate
suficientă de lichide
pentru a evita
deshidratarea;
-Aplic comprese reci
pe extremităţi.
Intervenţii
delegate:

34
-Am administrat
pacientei
medicamentele
prescrise de medic.

05.03.2018 Comunicare Pacienta să -Comunic în În urma


ineficienta la comunice permanentă cu intervenţiilor
nivel afectiv. eficient cu pacienta; cu rol
echipa -Ofer posibilitatea propriu şi
medicală şi pacientei să-şi delegat
familia. exprime temerile, pacienta
sentimentele cu comunica
privire la starea sa; eficient cu
-Câştig încrederea echipa
pacientei prin medicală şi
discuţii libere familia.
purtate;
-Liniştesc pacienta
cu privire la starea
sa, explicându-i că
această boală poate
fi controlată prin
respectarea cu
stricteţe a regimului
igieno-dietetic şi al
regimului
medicamentos;
-Supraveghez în
permanenţă
pacienta.
Intervenţii
delegate:
-Am administrat
pacientei
medicamentele
prescrise de medic.

35
06.03.2018 Insomnie. Pacienta să nu -Asigur un mediu În urma
mai prezinte ferit de zgomote şi intervenţiilor
insomnie şi să lumina puternică; cu rol
prezinte un -Aerisesc salonul; propriu şi
somn atât -Asigur pacientei pat delegat
calitativ cât şi confortabil, lenjerie pacienta nu
cantitativ. curată; mai prezintă
-Respect orele de insomnie şi
somn ale pacientei; prezintă un
-Planific somn atât
administrarea calitativ cât
tratamentului în şi cantitativ.
afara orelor de
somn;
-Stabilesc împreună
cu pacienta un
program de odihnă-
somn;
-Ofer pacientei o
cană cu lapte cald
înainte de culcare;
-Învăţ pacienta să
practice tehnici de
relaxare.
Intervenţii
delegate:
-Am administrat
pacientei
medicamentele
prescrise de medic.

36
06.03.2018 Repaus la pat Pacienta să -Recomand În urma
impus. respecte pacientei repaus la intervenţiilor
repaosul la pat pat; cu rol
cât va fi -Educ pacienta să propriu
necesar. apeleze la echipa pacienta a
medicală ori de câte înţeles
ori este nevoie; importanţa
-Asigur igiena repausului la
tegumentară a pat şi a
lenjeriei de pat şi de respectat cât
corp; a fost
-Planific împreună necesar.
cu pacienta un
program de exerciţii
fizice, respiratorii;
-Încurajez pacienta
şi o susţin cu privire
la starea sa;
-Asigur pacientei pat
confortabil, salon
aerisit.

07.03.2018 Deficit de auto- Pacienta să -Educ pacienta În urma


îngrijire. prezinte o privind importanţa intervenţiilor
igienă unei igiene riguroase cu rol
riguroasă pe pentru evitarea propriu
toată durata complicaţiilor; pacienta
spitalizării. -Ajut pacienta în prezintă o
satisfacerea igienă
nevoilor; riguroasă.
-Recomand
pacientei bai calde;
-Schimb lenjeria de
pat şi de corp ori de
câte ori este nevoie;
-Ajut pacienta în
efectuarea oricărei
activităţi;

37
OBIECTIV V.

Educaţia pentru sănătate a unui pacient cu chist hidatic pulmonar

Chistul hidatic pulmonar evoluează mult timp asimptomatic şi de aceea


diagnosticul precoce este important, pentru a preveni apariţia complicaţiilor.
Tratamentul chirurgical are indicaţie absolută, tehnica operatorie alegându-se
în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte. Chistectomia urmată de
închiderea cavitaţii restante este metoda de ales, ori de câte ori este posibil,
tehnicile de exereza pulmonară fiind rezervate cazurilor complicate.
Tratamentul medical antiparazitar este indicat postoperator pentru a preveni
recurentele. De la internarea pacientului în spital şi până la externare, asistenta
medicală supraveghează cu atenţie pacientul asigurându-se că acesta să aibă
o stare de bine fizic şi psihic. Asistenta îi asigură pacientului o cameră curată,
aerisită, la temperatura de 20-22 0C şi umiditatea corespunzătoare, un pat
comod şi lenjerie curată şi perfect întinsă.
 Îi asigură repaus fizic şi psihic.
 Îl învaţă necesitatea odihnei, discută cu pacientul, îi dă informaţii
despre boală şi tratament.
 Îl învaţă respectarea normelor de igienă pentru evitarea infecţiilor
nosocomiale.
 Recoltează probe biologice şi patologice la indicaţia medicului pentru
examenul de laborator.
 Pregăteşte psihic pacientul explicându-i importanţa tehnicii şi
necesitatea acesteia.
 Face pregătirea fizică a pacientului pentru examenele care urmează să
i se facă.
 Însoţeşte pacientul la sala de examinare, îl ajută să ia poziţia indicată
de medic, îl supraveghează în timpul examenului şi după, îl serveşte
la pat dacă nu poate şi îl ajută în satisfacerea nevoilor fundamentale.
 Supraveghează şi menţine funcţiile vitale şi vegetative.
 Monitorizează: pulsul, temperatura, tensiunea arterială, respiraţia.
 Observă orice modificare în starea generală a pacientului şi anunţă
medicul.
 Administrează medicamentele indicate de medic. La indicaţia acestuia
face şi oxigenoterapie.

38
III. Bibliografie

1) Angelescu, N. - Tratat de Patologie Chirurgicala, Ed. Medicala,


Bucuresti, 2003.
2) Burgos R, Varela A, Castedo E, Roda J, Montero CG, SerranoS, Tellez
g. - Pulmonary hydatidosis: surgical treatment and follow-up of 240
cases. Eur J Cardiothorac Surg. 1999;
3) Dakak M., Genc O., Gurkok S., Gozubuyuk A., Balkanli K.: Surgical
treatment for pulmonary hydatidosis (a review 422 cases. J R Coll Surg
Edinb. 2002;
4) Horvat T., Cordos I., Nistor C. et al: Consideratii generale asupra
chistelor hidatice cu localizare toracica. Jurnalul de chirurgie toracica-
1997;
5) Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton, Elemente practice
de diagnostic și tratament, Editura Medicală;
6) Leonard D. Domnișoru, Compendiu de medicină internă, Editura
Științifică;
7) Mitrofan C., Aldea A.,Grigorescu C., Jitaru I., Moldoveanu C.,Iosep
G., Bolog S. Experienta noastra in tratamentul chirurgical al chistului
hidatic pulmonar, Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2005, Vol. 1;
8) Miron Alexandru Bogdan, Pneumologie, Editura universitara „Carol
Davila”, Bucuresti, 2008;
9) Nini Gheorghe - Ftiziologia clinică, Note de Curs, Editura Ioan Slavici
Arad 2005;
10) Paun Radu, Anastasiu Constantin - Tratat de Medicina Interna. Bolile
aparatului respirator; Editura Medicala Bucureşti – 1998;
11) Papilian V.- Anatomia omului, vol. II, Editura Medicală, Bucureşti
2009;
12) Popescu, I., sub red., Tratat de Chirurgie, Ed. Academiei Romane,
2008, Volumul IV - Chirurgie Toracica ;
13) Ramos G, Orduna A, Garcia-Yuste M. Hydatid cyst of the lung:
diagnosis and treatment. World J Surg. 2001;
14) Shanker PS. Parasitic pulmonary disease. In: Chest Medicine, 4th ed.
Oxford and 1BH publishing Company. 1994;
15) Titirică Lucreţia - Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală, Bucureşti
2005.

39
IV. Anexe

Nevoile fundamentale – Virginia Henderson

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea a 14


nevoi fundamentale. Atingerea de către pacient a independenţei în
satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistenţă medicală. După
Virginia Henderson nevoia fundamentală. este o necesitate vitală, esenţială
fiinţei umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic şi
mintal.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. A respira;
2. A se alimenta şi hidrata;
3. A elimina;
4. A se mişca, a păstra o bună postura;
5. A dormi, a se odihni;
6. A se îmbrăca şi dezbraca;
7. A-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8. A fi curat, a-şi proteja tegumentele;
9. A evita pericolele;
10. A comunica;
11. A acţiona după credinţele sale şi valorile sale;
12. A se realiza;
13. A se recreea;
14. A învăţa.

Scurta prezentare a nevoilor:


1) A respira
 Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifestă în respiraţia
pulmonară şi tisulara;
 Dimensiunea psiho-socio-culturala. este influenţată de următorii
factori: emoţii, furia, frică, exerciţiile fizice, fumat. Aceste nevoi
prezintă particularităţi funcţie de vârstă, antrenarnent, starea de sănătate
etc.
2) A bea şi mânca:
 Dimensiunea bio-fiziologica i-ntereseaza ritualul mâncatului (ducerea
alimentelor la gură, masticaţia, deglutiţia), digestia, necesarul de
calorii;

40
 Dimensiunea psiho-socio-culturala se manifestă în obiceiurile legate de
rasă, religie, naţionalitate, cultură. Aceste nevoi se modifică odată cu
etapele vieţii:
3) A elimina: această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinala,
respiratorie, cutanata.
 Aspectul bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi
este în acelaşi timp mecanic, chimic, hormonal, nervos;
 Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoţiile de orice
fel modifica frecventa urinara, calitatea şi cantitatea scaunelor,
transpiraţia etc.
4) A te mişca, a te menţine într-o bună postura:
 Aspectul bio-fiziologic diferă funcţie de vârstă, starea de sănătate,
antrenament. Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos,
influenţează mişcarea şi adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
 Din punct de vedere psiho-socio-cultural mişcarea şi poziţia corpului
reflectă conştient sau inconştient starea de spirit a individului. Mişcarea
este influenţată şi de nivelul cultural. Aceasta influenţează mersul,
gesturile, mimica etc. Probleme de sănătate pot duce la modificări în
domeniul motricităţii.
5) A dormi şi a te odihni:
 Din punct de vedere biologic şi fiziologic, somnul sau odihnă variază
cu vârsta şi starea de sănătate. Calitatea somnului, ca şi repaosul mintal
şi fizic influenţează sistemele cardio vascular, digestiv, neuro-
muscular. O persoană privată de sornn manifesta tulburări fizice şi
psihice.
 Psiho-socio-cultural somnul şi repaosul sunt afectate de emoţii şi
obligaţii sociale (munca). Există persoane care uzează de droguri
pentru a rămâne treji sau pentru a dormi.
6) A se îmbrăca şi a se dezbrăca:
 Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest
domeniu cer o anumită capacitate neuro-musculara, aceste nevoi fiind
diferite, funcţie de vârstă, starea de sănătate.
 Psiho-socio-cultural se manifesta prin afirmarea personalităţii şi a
sexualităţii în alegerea veşmintelor, anumite grupuri socio-culturale şi
religioase au exigente particulare: voal, turban etc.
7) A menţine temperatura corpului în limita normale:
 Componenta bio-fiziologica este cea mai importantă. Odată cu
înaintarea în vârstă temperatura corpului este mai influenţată de cea a
mediului înconjurător. Temperatura corpului depinde de îmbrăcăminte,
hidratarea organismului, controlul hipotalamic.
 Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea
crescând temperatura corpului.

41
8) A fi curat şi a-ţi proteja tegumentele:
 Componenta bio-fiziologica se manifestă funcţie de capacitatea fizică
de a face gesturile şi mişcările necesare precum şi de factorii biologici
vârsta şi sexul.
 Componenta psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în
atenţia acordată părului. Emoţiile afectează transpiraţia şi secreţiile,
normele de curăţenie diferă de la un grup social la altul. Curăţenia este
influenţată de cultura grupului
9) A evita pericolele. Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.
 Pe plan bio-fiziologic independenta rezidă din a evita anumite alimente
şi medicamente şi de a se proteja în desfăşurarea anumitor activităţi
zilnice. Este nevoie de a analiza această nevoie funcţie de vârstă,
anumite afecţiuni (depresii).
 Componenta psihică simpla prezenţă a unei rude, a unei persoane
apropiate pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată,
existenţa unei persoane aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea
obiceiurilor proprii, sunt elemente care dau impresia de siguranţă.
10) A comunica cu semenii. Este o nevoie fundamentală fiinţelor umane.
 Dimensiunea biologică se manifestă sub formă de comunicare verbală
sau non-verbala. Comunicarea yerbala cuprinde limbajul, în timp ce
comunicarea non-verbala cuprinde gesturile, mimică, poziţia corpului,
mersul etc.
 Componentele psiho-socio-culturale se manifesta prin alegerea
conţinutului exprimat: sentimente, idei, emoţii. Comunicarea cuprinde
sexualitatea. Aceasta componentă importantă a fiinţei umane se
exprima din copilărie până la bătrâneţe prin afirmarea de sine, alegerea
veşmintelor, în relaţiile sociale. Când un pacient nu are posibilitatea de
comunicare, el trebuie să fie ajutat de asistentă.
11) A-ţi practica religia:
 Componenta bio-fiziologica se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini
specifice cultului: poziţia îngenunchiată, anumite posturi, interzise
anumite alimente, tratamente.
 Componenta psiho-socio-culturala evoluţia practicilor religioase este
în funcţie de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile interpersonale.
Alterarea stării de sănătate poate antrena creşterea sau diminuarea
adeziunii la religie. în îngrijirea bolnavilor, respectarea acestei nevoi
cere asistentei o educaţie liberală.
12) A fi ocupat pentru a fi util:
 De-a lungul etapelor vieţii fiinţă umană are nevoie să se realizeze, să
studieze, să muncească. Aceste activităţi pot fi legate de sex, dar cea
mai mare parte depind de capacitatea fiziologică şi dezvoltarea
psihosocială a individului. Normele culturale influenţează satisfacerea

42
acestei nevoi. O problemă de sănătate poate să diminueze temporar sau
permanent posibilitatea de a fi util prin diverse activităţi.
13) A se recrea. Este o nevoie comună tuturor fiinţelor umane.
 Componenta bio-fiziologica persoanele se pot recrea specific vârstei şi
funcţie de starea de sănătate. Persoanele cu un anumit handicap (orbi,
surzi, membre amputate) au alte căi de recreere decât cei sănătoşi.
 Fenomenele psihosociale, culturale pot influenţa nevoia de a se recrea.
Această nevoie poate fi satisfăcută atât de familie cât şi de societate.
14) A învăţa. Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozităţii, de a
adăuga cunoştinţe noi este specifică tuturor, dar mai evidentă la copii.
 Componenta biologică este reprezentată de inteligenţă;
 Apectul psiho-socio-cultural se manifesta prin dorinţa de a afla şi a
cunoaşte valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural.
Problemele de sănătate fac să se ivească nevoi de învăţare variate: să
facă pansamente, să-şi administreze insulina, alte medicamente, regim
alimentar etc. Nevoia de a învăţa poate fi legată de dorinţa de a fi util,
de a se recrea, dar în acelaşi timp şi de a fi independent.

43
44
45