Tema III : Plante carnivore

Plantele carnivore sunt plante care își iau unele sau majoritatea
substanțelor lor nutritive (dar nu energia) prin prinderea și consumul unor
animale sau protozoare, de obicei insecte și alte artropode. Plantele
carnivore s-au adaptat să crească în locuri unde solul este subțire sau sărac
în substanțe nutritive, în special azot, cum ar fi mlaștini acide și aflorimente
de rocă. Charles Darwin a scrisInsectivorous Plants (Plante carnivore),
primul tratat bine-cunoscut despre plantele carnivore, în anul 1875.
Despre adevăratele plante carnivore se crede că au evoluat independent de
șase ori în cinci ordine diferite de plante cu flori, acestea fiind acum
reprezentate de mai mult de o duzină de genuri. Acestea includ aproximativ
630 de specii care atrag și prind în capcană prada, produc enzime digestive
și absorb nutrienții disponibili rezultați. În plus, peste 300 de specii de plante
protocarnivore din mai multe genuri prezintă unele caracteristici ale plantelor
carnivore, dar nu toate aceste caracteristici.

Venus Flytrap
(Dionaea muscipula)

Dionaea muscipula mai este cunoscuta si sub

numele de Venus Flytrap. Este o planta
carnivora care isi prinde si isi digera prada, in
general insecte. Structura capcanelor este
formata din portiunea finala a frunzelor. Planta
poate avea patru pana la sapte frunze care iau
nastere din tulpina subterana care este defapt
un rizom. Fiecare frunza poate ajunge la o
lungime maxima de trei pana la sapte
centimetri, in functie de perioada anului;
frunzele mai lungi apar in general dupa inflorire.
Plantele care aparent au mult mai multe frunze, sunt in general colonii care
au aparut prin diviziunea rozetelor subterane.

Frunza este formata din doua regiuni: o

portiune plata, in forma de inima - care este
petiol capabil de fotosinteza si o pereche de
lobi terminali, la margine, care formeaza
capcana. Lobii se misca rapid atunci cand sunt
stimulate de prada. Mecanismul de inchidere
este activat atunci cand prada atinge unul din
cele trei firisoare mici aflate pe fiecare dintre
lobi. Lobii se inchid atunci cand doua astfel de
firisoare sunt atinse sau unul atins de doua ori.
Mecanismul de inchidere este atat de avansat
incat poate diferentia insectele de alte lucruri
precum picaturi de ploaie. La marginea lobilor
se afla protuberante tari care previn scaparea
pradelor de dimensiuni mai mari. Exista
distanta intre acesti dinti, astfel incat prada
foarte mica poate scapa, probabil pentru ca energia folosita pentru a digera
prada mica este mai mare decat cea castigata consumand-o. Daca prada este
prea mica si scapa, capcana se va redeschide in 12 ore. Daca prada se misca
in interiorul capcanei, aceasta se strange si digestia incepe mai repede.

Viteza inchiderii capcanei poate varia in functie de mai multi factori precum:
umiditate, lumina, marimea pradei, etc. Aceasta viteza poate fi folosita ca un
indicator a starii generale a plantei, cu cat mai repede cu atat mai bine.
Dionaea nu este chiar atat de dependenta de umiditate cum sunt alte specii
de plante carnivore ca Nepenthes,Cephalotus, Heliamphora, si o parte din
familia Drosera.
 Nepenthes

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Caryophyllales
Familia : Nepenthaceae
Genul : Nepenthes
Specia : Nepenthes sp.

Descriere : Genul Nephentes cuprinde

circa 70 de specii de plante carnivore,
terestre, agatatoare sau epifite care au
drept caracteristica prezenta unor urne
mari de forma unor ulcioare, la
extremitatea frunzelor. In habitatul
natural unele specii ating 20 metri
inaltime, in ghivechi depasesc destul de
rar 50 de cm. Frunzele de culoare verde-
crud, au nervura principala prelungita cu
un fel de carcel ce poarta o urna-
capcana de forma unui ulcior. Aceasta
este prevazuta cu un opercul (capacel) si
are gura prevazuta cu numeroase
excrescente, ca niste dinti ce impiedica
victimele sa se elibereze. Sub fiecare
dinte exista o glanda nectarifera ce
secreta nectar. Insectele si animalele
atrase de culorile capcanelor si de nectar
aluneca prin gura capcanei pana la baza
unde de obicei exista apa de ploaie in amestec cu un lichid digestiv. Datorita acestui
lichid, speciile de Nepenthes sunt singurele carnivore care pot descompune si chitine, o
substanta practic indestructibila. Primavara si vara, plantele dezvolta inflorescente de
flori cu patru seoale si lipsite de petale. Florile de Nepenthes sunt dioice, adica florile
mascule si cele femele cresc pe indivizi diferiti.

Denumire populara : Nepentes

Sinonime : Anurosperma sp, Bandura sp, Phyllamphora sp.
Tipul plantei : Carnivora
Durata de viata : Peren in habitatul natural, 3-4 ani pe o veranda cu temperatura si
umiditate atmosferica adecvate.
Origine : China, Indonesia, Malaysia, India, Madagascar, Insulele Seychelle, Noua
Caledonie, Sri Lanka, etc.
Habitat : Speciile de Nepenthes se dezvolta pe soluri de padure, pe stanci, pe arbori
sau pe nisipurile litoralurilor. Majoritatea
speciilor prefera un climat permanent umed,
insa exista si specii care suporta alternantele de
climat umed cu cel uscat, secetos.
Inflorire : Primavara- Vara
Temperatura : 5-25°C
Umiditate : Abundenta
Luminozitate : Semiumbra
Tipul de sol : Amestec din parti egale de
turba, vermiculit si nisip. Nepenthes isi poate
fixa radacinile pe scoarta arborilor, ducand o
viata epifita.
Fertilizare : Planta rezista in general foarte
bine fara a fi fertilizata mai ales daca are hrana
din abundenta sau daca este epifita. In lipsa
acestor factori se poate fertiliza lunar,
primavara si vara si odata la 2 luni, iarna, cu un
ingrasamant lichid destinat orhideelor.
Inmultire : Inmultirea se poate realiza,
primavara si vara prin marcotaj aerian sau, mai
simplu, prin prelevarea butasilor de lastari. Acestia se tin la o umiditate crescuta si la
20-23°C, in minisere, pentru o inradacinare sigura.
Boli si daunatori : Planta poate fi atacata de putregai cenusiu in conditiile unei
umiditati excesive a aerului sau substratului. Ocazional, tot ca o consecinta a conditiilor
deficitare, pot apare cosenilele sau paduchii.
Ingrijire : Pentru a-si dezvolta si colora adecvat ulcioarele-capcana, au nevoie de
lumina permanenta si neaparat filtrata, pe tot parcursul anului. Sunt extrem de sensibile
la uscaciunea atmosferica de aceea nu rezista decat cateva luni in conditiile obisnuite de
interior. Pentru o dezvoltare optima si o viata mai lunga se cultiva pe o veranda sau
intr-o sera cu temperatura si mai ales umiditate adecvata care trebuie mentinuta
permanenta la 80-90%. Daca temperatura depaseste 28°C, planta necesita pulverizari
cu apa de ploaie. Substratul se uda astfel incat sa fie permanent umed insa fara excese.
Se inlatura apa din farfurioara, obligatoriu dupa fiecare udare. Udati la 3 zile vara si
saptamanal sau chiar la 2 saptamani, iarna, in fuctie de temperatura si umiditatea de
care beneficiaza planta. Se transplanteaza primavara, anual sau odata la doi ani in
functie de ritmul de dezvoltare. Se folosesc recipiente mai mult adanci decat largi. In
timpul sezonului rece planta nu necesita repaus, insa este recomandat sa scadeti putin
umiditatea substratului prin reducerea frecventei si cantitatii udarilor.
Beneficii : Este cu siguranta, cea mai spectaculoasa carnivora, si cea mai adaptata,
reusind in habitatul natural sa captureze chiar si animale de dimensiunea unui sobolan.
Genul Nepenthes cuprinde pe langa cele circa 70 de specii si numerosi hibrizi care
fascineaza prin coloritul si lungimea urnelor sub forma de ulcioare care depasesc uneori
si 20cm.
 Drosera (Roua Cerului)
(Drosera rotundifolia)

Drosera (Roua cerului) este un gen de

plante insectofage, face parte din
familia Droseraceae, genul cuprinde
ca. 200 de specii. Roua cerului,
denumită științific Drosera rotundifolia ,
este una din puținele plante carnivore
ce pot fi întâlnite și în România ; specie
ocrotită, ea poate fi admirată în
turbăriile muntoase, majoritatea astăzi
aflate în rezervații naturale. Planta
consumă: aproximativ 50 de insecte pe
an. Poate fi ușor recunoscută după
florile de culoare albă și îndeosebi după
frunze , care au pe suprafața lor numeroși peri glandulari cu rol în digerarea insectelor.
Perisorii, numiți și tentacule, secretă substanțe lipicioase care se adună sub formă unor
picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei.
Rădăcinile droserei sunt destul de slab dezvoltate. Frunzele sunt dispuse sub formă unei
rozete bazale. Petiolul lor este lung, iar limbul este acoperit de peri. O insectă care se
așază pe o frunză a acestei plante se lipește de sucul lipicios al perilor maciucati. Făcând
mișcări de eliberare, ea se lipește de mai mulți peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei
și secretă un suc lipicios, abundent , care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de
anumite enzime proteolitice timp de câteva zile, din insectă rămânând doar scheletul
chitinos.