Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aceasta diagramă reprezintă vărful (sau coroana) coşuleţului iar în dreapta originalul (copierea pe A4)
Diagrama cu partea stângă a coşuleţului şi alăturat originalul (copierea pe A4) ; Diagrama -partea dreapta a coşuleţului (acestea
sunt în oglindă) (copierea pe A4). Desenarea (transferul) pe ţesătură se poate face şi după dorinţa şi îndemînarea dumneavoastră.
Se pot lucra feţe de masă şi mileuri de diferite dimensiuni. Voi reveni peste câteva zile cu informaţii privind modul de lucru, aţele
folosite cât şi modul cum este lucrat tivul şi ajurul (gaurelele).
Cum facem tivul la o faţă de masă
Pentru realizarea tivului la o faţă de masă cu broderie artistică, aşa cum este cea făcută de mama, am pregătit cateva imagini cu
etapele care se parcurg.În primul rand stabilim dimensiunile feţei de masă ...lungimea şi lăţimea....ne orientăm după mărimea
mesei ..şi cât dorim să coboare pe laturile mesei.Pentru o faţă de masă la care...nu folosim maşina de cusut!!! şi facem totul
manual este indicat să folosim tehnica executării "găurelelor"..sau a ajurului. Execuţia ajurului este de fapt modul în care la faţa
de masă se coase tivul. Materialul îl ajustatăm astfel încât să fie un dreptunghi...şi colţurile să fie perfect la 90 de grade (să nu fie
"cu pisc")Pentru tiv lăsăm ..de exemplu 10 cm de jur împrejur. şi desenam pe material, cu creion de croitorie, o cruciuliţă...în
fiecare colţ al feţei de masă.
Crestăm uşor materialul în mijlocul cruciuliţei cu foarfeca ..în aţa fel încît să tăiem 2, 3 sau 4 fire de ţesătură ..pe lungimea
materialului ..şi la fel 2, 3 sau patru fire şi pe lăţimea materialului. Alegem numărul de fire după cum dorim să facem gaurelele. La
faţa de masă cu broderie artistică prezentată sunt găurele făcute în zig-zag ..la 4 fire de ţesătură. Din crestătură tragem uşor fire
din ţesătură până ajungem la cruciuliţa desenată la capătul celălalt unde crestăm la fel, uşor astfel încat să putem scoate firele
trăgându-le cu grijă.Desenam cu creionul, la 4 cm distanţă de linia firelor trase, un alt dreptunghi (la 6 cm de marginea
materialului). Dacă materialul are faţă şi dos diferite, avem grijă ca dreptunghiul să îl desenăm pe dosul materialului. Acest
dreptunghi reprezintă marginea feţei de masa şi linia de îndoitură a tivului.
Îndoim materialul punând lăţimea pe lungime, ca în figura alăturată. Dacă materialul are faţă şi dos diferite, avem grijă ca faţa
materialului să fie în interior şi dreptunghiul desenat pe dosul materialului să îl vdem la exterior. Îndoim colţul drptunghiului
mare, ca în figură, şi desenam cu creionul o linie.
Îndoim materialul de-a lungul liniei desenate, aşa cum se arată în figură şi călcăm cu fierul de călcat astfel încât să se marcheze
linia de îndoire pe ambele părţi ale materialului şi apoi readucem colţul în poziţia iniţială. Fixăm cu ace cele două părţi de material
ale colţului, la 5 mm de linia de îndoire. Coasem cu aţă de culoarea materialului, cele două părţi de material, pe linia de
îndoirepână la 2 cm de marginea materialului. Pentru coasere folosim punctul de tighel (în urma acului).
Tăiem cu foarfeca colţul la 1 cm de cusătură, după care repetăm operaţiile pentru toate colţurile feţei de masă.
Însăilăm cu punct larg..cu laţe..(folosim aţă de culoare diferită de cea a materialului) cele două părţi de material pe conturul
dreptunghiului şi mai desenăm o linie la 4 cm distanţă conturul dreptunghiului. Această nouă linie reprezintă linia de îndoire a
rezervei tivului. Această rezervă se va îndoi în interiorul tivului. Însăilăm şi pe această linie a rezervei tivului, pe întreg conturul.
Etapa aceasta de însăilare cu punctul cu laţe..ne va ajuta să vedem pe faţa materialului tot ce noi am desenat pe dosul materialului.
Desfacem uşor cele două părţi de material şi tăiem aţele sălaiului dintre cele două părţi de material. Întoarcem toate colţurile,
călcăm cu fierul de călcat conturul feţei de masă, pe linia insăilată la 6 cm de marginea materialului, apoi indoim rezerva tivului
de 2 cm in interior, pe urmele de însăilare şi călcăm uşor cu fierul de călcat. Fixăm prin coasere tivul, rezerva tivului şi faţa de
masă..cele trei părţi le prindem prin acestă cusătură provizorie. Coasem cu o aţă de culoare deosebită la culoare de faţa de masă.
Am ajuns la momentul în care trebuie să coasem definitiv tivul feţei de masă. Voi exemplifica execuţia găurelelor simple.
Deoarece am scos 3 fire de material voi executa găurele simple la 3 fire. Figurile reprezintă o execuţie de la dreapta la
stânga...pentru cei ce lucrează cu mâna stângă. Pentru mâna dreaptă ..lucrul se va realiza invers...de la stânga la dreapta şi
imaginile se vor interpreta în oglingă. În colţul unde am crestat materialul este un pătrat gol de 3 pe 3 fire. Aici folosim punctul
de feston (care se foloseşte la butoniere..şi îl voi descrie ulterior). Cu câteva puncte de feston fixăm tivul de faţa de masă astfel
încât să fim siguri că nu se poate destrăma materialul în zona tăieturii. Continuăm cu găurelele.
Pas 1. introducem acul prin cele 3 părţi de material (tiv, rezervă şi faţa) la o distanţă de 2 fire (sau 1 mm) şi îl scoatem printre
firele ajurului la o distanţă de 3 fire. Pas 2. Trecem acul înapoi pe sub cele 3 fire
Pas 3. Trecem din nou acul pe sub cele trei fire şi le strângem mănunchi. Repetăm de la pasul 1. Pe faţa lucrul va arăta ca în figura
alăturată. Se continuă lucrul până de prinde tot tivul. Se scot toate aţele de însăilare şi toate laţele.
Pasul 1 ;pasul 4
Aşa cum se vede din diagramă desenul florii cuprinde doar nişte beţişoare ca "spiţele". Pasul 1. Introducem acul cu aţa din dosul
lucrului în capătul unei spiţe de pe cercul mic din interior. Pasul 2. Se trece acul prin ţesătură aşa cum se vede în figură şi trecem
um se vede în figură. Lucrul va arăta pe dos aşa cum se poate vedea în figura alăturată.
Umplerea (lucrul) florii
Dupa ce am scos acul în capatul de jos al ultimei spiţe lucrate începem umplerea florii aşa cum se poate urmării în
figurile 1, 2, 3 si 4. Se introduce acul cu aţă folosind urechea acului pe sub două spiţe (spiţa 1 şi spiţa 2). Tragem tot firul de aţă
pe deasupra lucrului apoi introducem acul pe sub spiţa 2 şi 3 şi pe spiţa 2 se va forma o buclă. Tragem firul de aţă astfel ca bucla
să se strângă pe spiţ 2. Continuăm la fel...pe sub spiţele 3 şi 4 ...şi aşa mai departe,
ne rotim având grijă ca la a două tură bucla formată pe spiţă să fie alături la spiţa 2.
Pas 3; pas 2
Pasul 3. Se lucrează spiţa a doua trecând acul prin ţesătură la spiţa următoare.
2. la două treimi distanţă din zona de umplere se trece acul cu aţă prin pânză către spatele lucrului
3. se aduce acul cu aţă din dosul lucrului prin pânză către faţa lucrului pe linia de contur a zonei de umplere,
4. ne întoarcem către prima linie de contur şi la 2 treimi distanţă de linia de contur trecem acul cu aţă prin pânză către dosul
lucrului astfel încât cusătura să fie lângă cea anterioară, să nu rămână spaţii goale
Pentru a aprecia vizual dimensiunile şervetului (35 x 45 cm) în fotografie este aşezetă o farfurie de desert.
Modelul este alcătuit din buchete de flori (garofițe) ce pot fi plasate după dorința și insprația dvs. Se pot lucra fețe de masă,
mileuri etc.
Model original
Alternața buchetelor, alegerea culorilor depinde de fiecare.Acest model este lucrat cu ață coton perle degrade.
Șablon nr. 2 de la colţul feţei de masă (florile roz)
Șablon nr.1 de la colţul feţei de masă (florile albastre) şi şablonul florii roz de la bază;
Șabloanele (diagramele) se pot copia pe hârtie A 4. Pentru desenarea modelului pe faţa de masă se parcurg mai multe etape.
În primul rând stabilim mărimea feţei de masă, alegem materialul şi îl ajustăm astfel încât să fie un dreptunghi sau pătrat perfect
prin eliminarea eventualului pisc al materialului (dacă este nevoie tragem un fir din material pentru a trasa firul drept si ajustăm cu
foarfeca în lungul acestui fir). Călcăm materialul şi îl îndoim cu mare atenţie pe jumătate, în lungimea firului şi îl călcăm pe
muchia de îndoire. Apoi îl îndoim pe jumătate pe lăţimea materialului şi călcăm iar muchia de îndoire. La intersecţia celor două
muchii de îndoire avem acum marcat punctul care este centrul feţei de masă. Faţă de acest punct de centru vom imprima cu hârtie
de indigo modelul dorit. Pentru compunerea modelului, pentru desenul din colţ folosim o coală de hârtie (de ambalaj..format
mare) pe care desenăm direct şablonul 1 şi apoi simetricul în oglindă al şablonului 1 (dacă desenăm şablonul pe hârtie de calc,
acesta o vom putea întoarce pe dos pentru imaginea în oglindă) şi floricica roz de la bază. Pe linia de simetrie venim şi amplasăm
şablonul nr. 2. Desenul obţinut îl aplicăm pe fiecare colţ al feţei de masă, având grijă să măsurăm distanţele:
- de la un punct "A" desent pe şablon (de exemplu un vârf al frunzei florii de jos) până la centrul feţei de masă să fie aceeaşi
pentru fiecare colţ ;
- de la acelaşi punct "A" până lamuchiile de îndoire care marcheză jumătăţile feţei de masă, să fie aceleaşi pentru fiecare colţ.
Va continua.
Doresc ca aceste diagrame să vă dea posibilitatea de a putea broda artistic obiecte pe care să le folosiţi la decorarea locuinţelor sau
să le brodaţi pe diferite obiecte de vestimentaţie ca: veste, bluze sau jachete.
Cu cheltuială puţină, dar cu mult gust se pot realiza lucruri încântătoare. De cele mai multe ori, lucrurile cele mai amuzante se fac
din materiale pentru rochii, ecosezuri pentru fuste sau pulovere tricotate scoase din uz. Pernele îşi au utilitatea lor, nefiind numai
un element decorativ. Dacă stau pe canapea, ele trebuie aşezate astfel încât să creeze un loc comod de citit, de lucrat. În nici un
caz nu se vor aşeza ţepene, ci într-o dezordine caldă, decorativă.Eu am lucrat o faţă de pernă cu motive florale inspirată de
frumuseţea farfuriilor de ceramică , executate de meşteşugarii din Corund, judeţul Harghita, întrucât îmi plac foarte mult.
Mai jos, voi explica punctele de broderie artistică folosite.
PUNCT RAMURICĂ SAU CRENGUŢĂ
Punct simplu şi uşor de executat, se întrebuinţează la crenguţe, codiţe subţiri, pentru a contura un model, care apoi poate fi umplut
cu alte broderie. De multe ori se poate lucra un model întreg cu punctul crenguţă, obţinând o broderie uşoară. De asemenea acest
punct se poate utiliza lucrându-l rând lângă rând, pentru a umple suprafaţa unui desen nu prea mare şi care în acest mod va apare
mai compact. În acest caz se lucrează primul rând pe conturul desenului, iar celelalte rânduri foarte alăturate, mergând spre
interior, până se acoperă toată suprafaţa desenului. Explicaţia modului de lucru a punctului a mai fost descrisă în postările Şervet
de masă brodat şi Puncte de broderie elementară Punctul se lucrează de jos în sus luându-se pe ac o mică porţiune din pânză
executând un punct pe faţă, se scoate acul la jumătatea punctului, dând fiul de aţă spre stânga. Pe dos se formează puncte de
tighel. Aceste puncte de crenguţă sau rămurică se lucrează cu aţă mai groasă.
flori mai mari sau mai mici. Este punctul care se repetă de mai multe ori şi a căror puncte se intercalează dând aspectul unei
picturi. Se începe întotdeauna din vârful florilor sau frunzelor. La execuţia acestor puncte niciodată nu se împunge acul pe aceaşi
linie, pentru a nu forma linii de marcaţie între rânduri, punctele intercalându-se.Dacă se lucrează cu mai multe nuanţe, se lucrează
cu nuanţa cea mai deschisă, apoi din ce în ce mai închis, cu cât se înaintează spre mijlocul desenului.
PUNCT ÎNCRUCIŞAT
Cu acest punct se umple mijlocul unei flori mai mici sau mai mari. Este foarte decorativ şi uşor de executat. Pentru executarea
punctului încrucişat se face o reţea de aţe mai groase, încrucişate oblic, trecand acul de la o linie la alta pe dedesubt. Apoi cu
aceaşi nuanţă sau altă nuanţă se fac puncte mici la fiecare întretăiere a aţelor întinse.
Pentru perne decorative, acest punct este de mare efect, executat pe mătase groasă şi cu puncte de fixare cu fir auriu sau mătase
aurie, asortat la nuanţa folosită l-a brodat.
Se întrebuinţează de obicei pentru stamine, în mijlocul florilor,dându-le un aspect cât mai natural, dar se mai întrebuinţeazăşi ca
punct decorativ pe tot conturul unui desen. Pentru execuţia acestui punct se întrebuinţează un ac mai gros ca cel obişnuit.Aţa
variază după mărimea noduleţelor. Se lucrează de la dreapta spre stânga. Se înfige acul în punctulunde trebuie să apară noduleţul
şi se scoate în locul unde trebuiesă apară viitorul noduleţ. Aţa se rulează de 2-3 ori sau de mai multe ori (depinde de mărimea
noduleţului), în jurul acului, apoi tragem încet acul.
Punctul plin sau plat este foarte mult întrebuinţat în broderia colorată. Pentru frumuseţea lucrului, el are variaţii atât în lungimea
punctelor cât şi în înclinaţia lor. De asemenea punctele sunt foarte apropiate unele de altele.Se lucrează de la stânga la dreapta,
împungându-se acul pe conturul desenului spre interior, adică de sus în jos, în mod foarte regulat, aşa încât conturul să fie precis.
La executarea unei linii curbate sau înclinate se respectă aceleaşi reguli. Când se lucrează firul, nu se strânge şi el trebuie să fie
mai gros decât firul pânzei. Are un aspect frumos când este lucrat cu aţă degrade sau 2 -3 tonuri din aceaşi culoare de aţă, bine
asortate între ele.
Faţă de masă, flori şi diagramă-punct de broderie plin/aruncat intercalat/feston
Acestă faţă de masă. are dimensiunea 1m/1m şi este lucrată pe tiul. Aţele
folosite sunt fire subţiri de relon (fibre sintetice folosite pentru confecţionarea tricotajelor şi ţesăturilor, de la Săvineşti). A fost
lucrată prin anii 1972 - 1973.
Punctele de broderie folosite sunt;
- punctul de rămurică sau crenguţă
- punct de broderie plin sau plat
- punct de broderie aruncat intercalat
- punct de feston
Punctul rămurică sau crenguţă
Acest punct l-am descris în postări anterioare, dar vă explic cum se execută întrucât acesta este lucrat pe tiul; se lucrează de jos în
sus luându-se pe ac 3- 4 fire din material executând un punct pe faţă: se scoate acul la jumătatea punctului, adică după 2 fire, dând
firul de aţă spre stânga. Împungem acul din nou, după alt grup de 3 - 4 fire şi-l scoatem la capătul punctului lucrat.
Punctul de feston
Detaliu feston
Festonul este punctul cu care în general se întăreşte marginea unui obiect lucrat. El poate avea diferite modele, poate fi lucrat
drept, în colţuri sau alte forme. Forma nu schimbă cu nimic felul de execuţie a punctului. Se lucrează de la stânga la dreapta, se
ţine firul în jos cu degetul mare de la mâna stângă, se împunge acul în pânză de sus în jos apucând întreaga distanţă a tivului (cat
dorim să-l facem de lat 2, 3 ,4 mm) se trage scoţându-l deasupra firului ţinut cu degetul mare şi care rămâne pe loc până ce firul
este tras. Astfel în parte de jos se formează un noduleţ. În felul acesta toate punctele lucrate se aşează unele lângă altele, apucând
mereu aceaşi distanţă şi strângând aţa deopotrivă pentru ca festonul şi noduleţele să fie egale.
Ţesăturile de in sunt mult mai rezistente decât cele de bumbac, au un luciu frumos şi un apret natural. Pentru broderiile coloratese
întrebuinţează mai mult pânza de in naturală crem. Aţele( furniturile) mai des folosite în broderii sunt cele din bumbac şi anume:
Bumbăcelul, are firul mai plin, răsucit şi se foloseşte în broderiile pe un material mai plin; Mulineul, este un fir subţire mai puţin
răsucit, grupat câte 6 fire. Se găseşte în jurubiţe mici sau bobine, colorat şi nuanţat (degrade) de la culori deschise până la cele mai
închise. Cu muline se execută atât broderii pe material subţire, având posibilitatea de a folosi câteva fire din cele şase, cât şi pe
material mai gros.
Cotonul perle este un fir mai gros ca bumbăcelul şi variază ca grosime după necesitate. Are luciu, este foarte rezistent. Se găseşte
colorat şi degrade sub formă de bobine şi jurubiţe mai mari. Este indicat pentru executarea broderiilor în relief.
Punctele de broderie folosite sunt descrise într-o postare anterioară.
Fig.1
Pentru începătoare şi a celor care cunosc acest gen de lucru voi încerca să explic executarea puctelor elementare folosite în
broderia artistică.Într-o postare anterioară am prezentat modul de lucru al punctului de tighel şi punct de rămurică sau
crenguţă.
Punctul înaintea acului se lucrează de la dreapta la stânga şi se numeşte astfel, pentru că se împunge acul mereu înaintea acului,
în linie orizontală. După ce s-a fixat aţa în pânză fară a face nod, se împunge acul şi se scoate peste 3- 4 fire spre stânga, se lasă
alte 3 - 4 fire şi se mai împunge odată, scoţând acul la aceaşi distanţă, şi tot aşa mai departe. Trebuie lucrat cu atenţie: punctele să
fie perfect egale şi orizontale. În broderie acest punct se foloşeste ca ornamentaţie, rând lângă rând şi intercalat, umplându-se
suprafeţe mai mari, care mai întai au fost conturate cu alt punct mai compact (de rămurică). Punctul înaintea acului se mai poate
lucra astfel încât punctele de pe faţă să fie mai lungi şi cele de pe dos mai mici, sau cele de pe faţă mai mici şi cele de pe dos mai
mari, avand grijă să se alterneze punctele de pe faţă cu cele de pe dos(fig. 1).
Punctul de tighel surfilat se lucrează din două culori diferite şi este mult întrebuinţat în liniile decorative ale broderiei, la
iniţialele serveţelelor (monograme), la fixarea tivului la o faţă de masă, etc.
Se lucrează în modul următor: primul rând este un punct de tighel, pe care se revine cu un alt fir de altă culoare, făcând un alt
punct oblic peste fiecare punct de tighel, fără a mai lua nici un fir din pânză.
fig.2
Punctul de tighel se lucrează de la dreapta la stânga, iar rândul al doilea cu punctul obilc se lucrează invers, de la stânga la dreapta.
Pentru a lucra mai uşor acest punct oblic, se lucrează împungând acul cu urechea acului în loc de vârf, pe sub firele de tighel
(fig.2).
Fig.2
Punct înnodat lung
Acest punct este foarte des întîlnit în brodarea florilor şi frunzelor mici. Cu acest punct se pot broda diferiţi trandafiri micuţi pe
bluze, pulovere, fulare sau mănuşi tricotate sau croşetate. De asemenea este des întâlnit pe articolele de îmbrăcăminte pentru copii.
Cu acest punct se execută mici trandafiraşi, începînd cu un punct mai scurt în mijloc şi apoi din ce în ce mai lungi, aşezaţi
împrejur. Numărul inelelor variază după lungimea petalei sau frunzei. Se execută astfel: se scoate acul pe faţa lucrului, apoi se
face un punct în urma acului, se ia pe el întreaga lungime a petalei sau frunzei, scoţându-l la jumatate, exact unde iese aţa. Se
rulează aţa în jurul acului, exact ca la punctul noduleţ, dar de mai multe ori, în raport de lungimea petalei sau frunzei. Se ţin
inelele de aţă cu degetul mare de la mâna stângă să nu se lărgească firul de aţă răsucit, se trage încet acul cu aţa prin aceste inele,
ducându-l spre celălalt capăt al petalei sau frunzei, unde se împunge iarăşi. Pentru un tandafiraş se vor lucra 5-6 petale, în centru
mai mici şi pe margini din ce în ce mai lungi.
Soseşte Moş Nicolae !!! - Cizmuliţa cu cadouri
- o bucată de pânză de culoare roşie de 80/30 cm (ce poate fi: satin, catifea, diftină, stofă sau orice material de culoarea roşie )
- aţă de culoare roşie
- diverse fundiţe sau panglici subţiri aurii sau argintii
- o bentiţă de dantelă croşetată de apoximativ 32 - 35 cm.
Materialul se pune în două (fața în interior pentru a desena tiparul pe dosul materialului), se prind cu bolduri cele două bucăţi, se
aşează tiparul pe material şi se desenează conturul cu o linie continuă, apoi la o distanţă de 1,5 cm se dau semne cu linii întrerupte
pentru rezerve. Se decupează cu foarfeca pe linia întreruptă.Pe linia de contur se va trage la maşina de cusut sau se va coase de
mână cu punctul tighel, mai puţin partea de sus a cizmuliţei. Se întoarce pe faţă.În partea de sus se face un mic tiv. Pe margine se
poate aplica o bordură de dantelă sau o altă garnitură după preferinţă, ţinând cont pentru cine pregătiţi cadoul. În partea din spate
se poate ataşa o gaică. Modelul de dantelă a fost explicat în postarea "Model bandă croşetată manual, dantelată".
Motivele aplicate pe farfurii, străchini, ulcioare, ocarine şi alte obiecte, vegetale, zoomorfe, spirala dublă sau simplă, cercul, zig-
zagul sunt elemente folosite în aprope toate centrele de ceramică din ţara noastră.Olăritul este o ocupaţie realizată de bărbaţi,
femeile ocupându-se cu decorarea acestora.Ceramica poate fi smălţuită sau nesmalţuită.De asemenea ceramica românească este de
mai multe culori. ceramica roşie de Săcel/ Maramureş şi ceramica neagră de Marginea/Suceava.Din motivele florale de pe
farfuriile ce le-am achiziţionat ca suveniruri, am încercat să redau prin aceste diagrame şi de a pune în valoare pe pânză
frumuseţea acestor motive populare. O diagramă inspirată din picturile de pe farfuriile de ceramică din zona - Corund, judeţ
Harghita.
Moderne şi decorative, panourilor, peretarele decorative - interpretarea modernă a carpetelor bunicelor noastre - sunt uşor de
executat, cu cheltuială puţină. Ele se lucrează pe pânză de in, de sac, etamină, canava, cu aplicaţii din materiale textile sau în
broderie artistică, ca mileurile. Se mai pot broda în punct de cruciuliţă (cross stitchs) sau chilim.Panoul terminat, se calcă pe dos
cu o cârpă umedă şi se montează în felul următor: panourile lucrate pe pânză de in sau sac, se fixează sus şi jos cu câte o baghetă
subţire din lemn lustruit, iar cele lucrate pe etamină sau canava vor fi prevăzute în partea de jos cu franjuri din lână în culorile
folosite pentru brodarea panoului.Eu am dublat panoul cu panză, am tras la maşină de cusut, formand un săculet, în interior am
introdus un carton având dimensiunile panoului. Din lână am răsucit un şnur.Panoul meu este cu floarea soarelui şi lucrat cu
broderie artistică. Punctele folosite, punctul rămurică sau crenguţă, punct de broderie plin sau plat şi punct aruncat intercalat.
Panoul dublat cu pânză Cartoul pentru întăritură Şnurul pentru agăţătoare
Fig.1
Este un punct format din noduleţe. Se împunge acul din spatele lucrului pe faţă şi se lucrează la început un punct de
tighelînfingând acul orizontal pe tija florii sau frunzei (fig.1) apoi pe sub punctul de tighel care este paralel cu tija se introduce
acul fără a lua din panză formându-se un prim noduleţ (fig 2). Firul de aţă va sta în spatele acului. Punctul de tighel trebuie lucrat
la acelaşi număr de fire.
Monograma
.Dacă citim definiţia în DEX, monograma este un semn scris, gravat, brodat, prin alăturarea sau împletirea iniţialelor numelui şi
prenumelui unei persoane.Monograma este un element pentru înfrumuseţarea diferitelor obiecte textile: lenjerii de pat, feţe de
masă, şerveţele, batiste etc. Monograma se poate broda cu diferite puncte de broderie: în punct de rămurică, în punct de lanţ, în
punct plin, în punct de feston sau în punct de cruciuliţă.
Monogram ape fata de perna ; detaliu-monograma brodata in punct plat si punct ramurica; monograma in punct cruciulita
Broderie artistică - flori de câmp
Broderia artistică este o adevărată artă, o pictură cu acul. De copil am invăţat să brodez artistic, datorită mamei, care a fost prima
mea învăţătoare. Ea m-a învăţat primele puncte de broderie, apoi la şcoală la orele de Lucru Manual. Tot de la mama am învăţat
croitorie, am croşetat şi tricotat împreună. Mama a avut mâini de aur.
Pentru a broda artistic şi a deveni lucrătoare aveţi nevoie de materiale pentru a începe lucrul. În primul rând aveţi nevoie de ace de
cusut subţiri pentru broderie, aţele potrivite materialului, culorii şi genului de broderie pe care o veţi lucra. degetar, gherghef. La
broderia albă se foloseşte bumbărcel, alb, la cea colorată bumbăcel, muline sau mătase, diverse culori sau degradeuri, în funcţie de
modelul ales. Dacă modelul este într-o carte sau revistă el trebuie copiat pe o bucată de hârtie de calc cu un creion bine ascuţit. Se
aşează hârtia de calc peste desen, o fixaţi bine cu bolduri ca să nu se mişte şi copiaţi cu răbdare şi atenţie modelul. După ce a-ţi
terminat de copiat, verificaţi dacă nu sunt greşeli. Desenul corect executat se va transcrie pe material.
Transcrierea modelului pe material se face de asemenea cu multă atenţie. Se fixează materialul pe masă sau planşetă, aşezaţi
deasupra hârtia indigo, apoi modelul ce se va se prinde cu bolduri ca să nu aibe joc. Cu un creion ascuţit urmăreşte desenul fără să
apăsaţi prea tare. După ce a-ţi conturat întreg modelul, desprinzi acele cu gămălie, ridici indigoul cu grijă să nu lase alte urme
decât desenul.Acum puteţi începe brodatul. Alegeţi aţele potrivite florilor şi frunzelor în cazul în care modelul este floral. De
asemenea stabiliţi punctele de broderie pe care le veţi folosi. În postări anterioare am prezentat modul de lucru al punctelor de
broderie.
Imprimarea sau transferul modelului pe faţa de masă ; Modelul transferat ; Broderie artistic-frunza;
Punct de broderie aruncat intercalate.Acest model este un mileu cu buchete de flori aşezate în cele 4 colţuri. Florile sunt lucrate în
punct de broderie aruncat intercalt, ramurile cu punct rămurică, frunzele mici cu punct de broderie plat sau plin. Am mai folosit
punctul noduleţ pentru florile portocalii. Aţele folosite sunt jurubiţe de muline degrade, broderia este executată intr-un fir,
deoarece pânza este foarte fină.