DEVIANŢE COMPORTAMENTALE LA ADOLESCENŢI –

Cercetare concretă
4.1. Obiective şi ipoteze
Obiectivul general al studiului de faţă constă în identificarea absenţei controlului
familiei, a unei educaţii prost orientate şi a unei influenţe convergente ale altor factori din
mediul în care se dezvoltă adolescentul care sunt principalele elemente care favorizează
inadaptarea, integrarea negativă în cadrul grupurilor determinând comportamente antisociale
fără a reduce la disfuncţiile familiei acest comportament şi fără a atribui doar şcolii şi
sistemului educativ al acestuia, efectele legate de comportamentele deviante ale
adolescenţilor. Această cercetare va verifica în ce măsură, pe fondul particularităţilor
dezvoltării psihice a adolescentului şi în anumite momente ale evoluţiei sale, oricare din aceşti
factori,fiecare în parte sau acţiunea lor sumativă pot influenţa devianţa comportamentală.
Subscrisă problematicii educaţiei morale, problematica studiului devianţei depăşeşte, de fapt,
acest cadru înrucât sunt luate în studiu modurile concrete în care influenţele externe sunt
filtrate de către factorii interni subiectivi ai personalităţii adolescentine generând în anumite
situaţii comportamente deviante.
Obiectivele au fost particularizate astfel:
 La nivelul clasei a X-a, adolescenţii au scăpat de tensiunea examenului de
capacitate, au trecut de perioada de integrare în cerinţele liceale şi se situează pe media
de vârstă caracteristică crizei de originalitate. În această situaţie adolescenţii pot
experimenta consumul de alcool, tutun şi droguri doar din curiozitate sau sub
presiunea grupului de prieteni care pot fi consumatori sau pot deveni.
 La nivelul clasei a XII-a, tinerii se află înaintea examenului de bacalaureat cu
toate tensiunile specifice acestuia astfel încât atât rezultatele şcolare, cât şi formele de
violenţă manifestate pot fi expresia frustrărilor şi tensiunilor.
La cele două nivele de vârstă devianţele în comportamentul lor pot fi în acelaşi timp
expresia stărilor de anxietate sau de stres.
Ipoteze
1. Evidentierea modului in care particularităţile dezvoltării psihice şi sociale a
personalităţii adolescentine generează acte comportamentale deviante
2. Cu cat adolescentii sunt mai frustrati din punct de vedere afectiv cu atat
comportamentul acestora devine destructiv si violent
3. Stabilirea corelaţiei între adaptarea şcolară şi tendinţele deviante?
4.2. Eşantionare şi metode
 EŞANTIONAREA
Eşantionul reprezintă un ansamblu de subiecţi selectaţi după anumite criterii dintr-o
mulţime iniţială numită populaţie de bază în scopul efectuării unei cercetări.
Pentru aceast experiment a fost luat în studiu un lot format din 40 de adolescenţi, aleşi
nealeatoriu, cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani din cadrul Grupului Şcolar Industrial “CFR”
din Braşov, cărora le-a fost studiată predispoziţia la consum de tutun, droguri şi alcool.

INSTRUMENTE UTILIZATE:
În cercetarea mea am folosit următoarele teste psihologice:
v Ghidul de identificare a temperamentului BELOV
v Chestionarul de personalitate EYSENCK
v Inventarul de personalitate FREIBURG
v Chestionarul de anxietate CATTEL.
DESCRIEREA INSTRUMENTELOR UTILIZATE
DESCRIEREA GHIDULUI DE IDENTIFICARE A TEMPERAMENTULUI BELOV
Este preluat ca atare din Compendiu de psihologie pentru antrenori (Epuran şi
Holdevici, 1980) cu o modificare importantă: aserţiunile relative la cele patru temperamente
au fost grupate şi puse una după alta alternativ (coleric, sangvinic, flecmatic, melancolic),
răspunsurile fiind colectate pe coloane, în căsuţe marcate cu o buletă, pentru a putea face uşor
prelucrarea ulterioară. Mai mult, subiectul are latitudinea să aloce 2 puncte pentru
concordanţa deplină, zero pentru discordanţă şi un punct pentru situaţia intermediară,
punctajul final având astfel o variabilitate mai mare (0 – 40 de puncte pentru cele douăzeci de
propoziţii alocate fiecărui temperament). Această manieră de scorare crează posibilitatea
tratării statistice a datelor pentru a vedea dacă există o echivalenţă a mediilor şi a abaterilor
standard pe cele patru temperamente.
DESCRIEREA CHESTIONARULUI DE PERSONALITATE EYSENCK
Eysenck Personality Inventory (E. P. I. -Eysenck&Eysenck ,1964) care adaugă o
scală L, “minciuna”,pentru a măsura disimularea a fost a doua probă realizată la nivelul
adolescenţilor. De asemenea, limbajul itemilor este ceva mai puţin pretenţios cu scopul de a
fi accesibil şi celor care nu au o educaţie foarte bine fondată.
Dintre modificările semnificative pe care le aduce EPI este completa independenţă a
celor două dimensiuni ,extraversia şi nevrotismul. Interpretarea propriu-zisă a scalelor
construite prin analiză factorială înseamnă ,pentru Eysenck, să se meargă dincolo de statistică
pentru a se încerca conectarea dimensiunilor atât cu datele teoretice cât şi cu cele
experimentale de laborator. Respectiv, în modul de a înţelege cei doi factori, trebuie să se facă
translarea de la nivelul comportamental, sau fenotip, la cel constituţional, temperamental, sau
geneotip. În acest sens, induce şi modelul bidimensional al temperamentului, în care variaţia
comportamentului, se exprimă prin intersecţia introversiei cu instabilitatea emoţională. Astfel,
avem următoarele structuri posibile, denumite de Eysenck prin clasicii termini pentru
temperamente: 1. Structura temperamentului coleric, care variază în funcţie de gradul de
manifestare al instabilităţii emoţionale, (nevrotism) şi al extraversiei, şi cuprinde caracteristici
gradate de la sensibil, neliniştit, agresiv, excitabil spre schimbător, impulsiv, optimist, activ;
2. Structura temperamentală sangvinică, care variază în funcţie de gradul de manifestare al
extraversiei şi stabilităţii emoţionale şi prezintă caracteristici gradate de la sociabil, deschis,
vorbăreţ, reactiv spre plin de viaţă, fără griji, conducător; 3. Structura temperamnetului
flegmatic, care variază în funcţie de gradul de manifestare al stabilităţii emoţionale şi al
introversiei, descriptibil prin caracteristici de la calm, mereu temperat, de încredere, controlat
spre paşnic, reflexiv, grijuliu, pasiv; 4. Structura temperamentului melancolic, care variază
în funcţie de gradul de manifestare al introversiei şi al instabilităţii emoţionale, descriptibil
prin trăsături de la liniştit, nesociabil, rezervat, pesimist, spre sobru, rigid, anxios, plin de
toane / dispoziţii labile.
Scala de minciună conţine 9 itemi care afirmă comportamente sociale dezirabile, dar pe
care marea majoritate a adolescenţilor le încalcă frecvent în comportamentul informal.
Teoretic, cu cât tendinţa spre disimulare este mai mare, cu atât subiectul va alege răspunsuri
care afirmă respectarea întocmai a conduitelor dezirabile formal. Scala a fost studiată prin
cercetări detaliate care au demonstrate unitatea ei factorială. Pe de altă parte, deşi se
intenţiona să evolueze gradul de disimulare, s-a descoperit că măsoară un factor stabil de
personalitate care ar putea denota un anume grad de naivitate socială.
Manipulând scorurile scalei L prin varierea condiţiilor experimentale de la motivaţie
pentru disimulare la situaţia lipsei acestei motivaţii Eysenck, şi Michalis, descoperă că atunci
când scorurire sunt joase, ceea ce înseamnă că subiectul nu disimulează şi logic testul ar
trebui să aibă o scăzută fideliate, empiric nu apar astfel de nivele scăzute, şi invers nu apare o
creştere a fidelităţii în situaţii de crescută disimulare. Mai mult, determină şi dacă nu există
condiţii care să predispună subiecţii spere disimulare, corelaţiile dintre scalele L şi N devin
foarte mici, chiar dispar, astfel că scala L poate fi utilizată pentru a măsura acel factor
nedeterminat ce intervine influenţând răspunsul subiectului şi care ar putea fi de exemplu
naivitatea, capacitatea redusă de conştientizare, rigiditatea mentală.
 Invers, când situaţia este de aşa natură încât disimularea intră în educaţie, corelaţia
dintre N şi L este realtiv mare, scala poate fi utilizată pentru a evalua gradul de disimulare.
DESCRIEREA CHESTIONARULUI DE PERSONALITATE FREIBURG
Acest chestionar este multifazic,factorialist, conţinând 12 scale (în total 212 itemi). Cele
12 scale sunt următoarele:
N1 – nervozitate
A2 – agresivitate
D3 – depresivitate
E4 – emotivitate
S5 – sociabilitate
C6 – calm
Td7 – tendinţa de dominare
I8 – inhibiţie
Fd9 – sinceritate
E10 – extraversie – introversie
Le11 – labilitate emoţională
M12 – masculinitate – feminitate.
Pentru această cercetare au fost considerate sugestive următoarele scale:
 N1 reprezintă scala care pune în evidenţă nervozitatea, tulburările
psihosomatice, dar şi tulburări şi stări generale proaste, insomnii, oboseală stagnantă,
instabilitate,nelinişti, sensibilitate crescută la stimuli puternici şi meteosensibilitate.
 A2 este scala care evidenţiază agresivitatea, imaturitatea afectivă, la care se
adaugă dispoziţii şi stări de agresiune corporală, verbală sau imaginară, reacţii
negative, impulsivitate, tendinţe sadice, lipsă de control, nevoie intensă de schimbare,
vulgaritate, glume proaste şi tendinţe spre exaltare.
 D3 este scala care testează starea de depresie, nesiguranţă, proastă dispoziţie
generală, momente numeroase de epuizare, nemulţumire, anxietate, nelinişte,
sentimente de gol interior şi apatie, concentrare redusă aproape permanentă.
 E4 reprezintă scala emotivităţii, a frustrării, caracterizată prin stări de
iritabilitate, tensiuni, susceptibilitate, nerăbdare, nelinişte, acţiuni şi stări afective
adesea violente, tendinţe de iritabilitate urmate de agresivitate şi furie.
 S5 este scala care măsoară sociabilitatea subiectului: tendinţe de a stabili
contacte, cunoştinţe şi prieteni cât mai mulţi, voiciune, activism, tendinţe de a fi
comunicativ, întreprinzător, vorbăreţ şi prompt în replici.
  I8 reprezintă scala inhibiţiei, a tensiunii, cu timiditate şi inhibiţie în relaţiile
curente, mai ales în colectivitate, care poate evolua până la capacitatea de a relaţiona
sau până la exprimarea unui comportament anormal în anumite situaţii de
relaţionare. Neplăceri şi trac înainte de unele situaţii, emoţii ce se manifestă fizic şi
aspecte vegetative,forţă de acţiune redusă, nesiguranţă în luarea de decizii,
incapacitatea de a duce la bun sfârşit cele propuse, iritare şi teamă când este privit.
 E10 reprezintă scala care se referă la sociabilitate, nevoie de contacte, conduite
degajate, plăcere de divertismente şi variaţie, tendinţe spre activitate. E vorba de
persoane întreprinzătoare care dau tonul, dar au şi tendinţe de a domina, uneori cu
lipsă de stăpânire.
 Le 11 este o scală suplimentară. Se afirmă nu numai dispoziţia labilă şi proastă,
dominant agresivă,tristeţe multă şi lipsă de vlagă, iritabilitate şi vulnerabilitate la
frustrări,tensiune permanentă, tendinţe spre meditaţii şi reverii inutile, plin de griji, cu
sentimente de vinovăţie, dar şi sentimente de a fi fost greşit înţeles şi chiar nedreptăţit,
uneori apatic.
DESCRIEREA CHESTIONARULUI DE PERSONALITATE 16 PF, CATTEL
Chestionarul de anxietate CATTELL a fost aplicat pentru a se vedea gradul de anxietate
la care se găsesc subiecţii, cum a variat gradul de anxietate al subiecţilor, exprimat de nota de
nevrotism a fiecărui subiect.
Testul de anxietate este forma prescurtată a unei sări de anxietate elaborate de
CATTELL pentru diagnosticul clinic al bolnavilor psihici, care prezintă un tablou
simptomatologic al bolnavilor, elemente componente ale anxietăţii.
Multe studii de psihologie au condus la constatarea conform căreia starea de anxietate
este acuzată de un număr mare de adolescenţi, ca urmare a înmulţirii condiţiilor stresante ale
vieţii de zi cu zi şi ale vieţii de elev. Ca atare am considerat că rezultatele care se obţin la
acest test sunt utile pentru a ne da seama de prezenţa unor stări de anxietate fireşti, normale,
sau de trăirea lor în exces, generatoare de devianţe comportamentale.
Structura chestionarului a fost stabilită pe baza analizei factoriale pornind de la 160 de
atribute de personalitate extrase din dicţionar la care Cattell a mai adăugat 11. După aplicarea
scalei au fost identificate însuşirile esenţiale, fundamentale ale personalităţii în sensul stabilit.
Aceste trăsături sunt considerate trăsături primare, determinante ale personalităţii care
conturează structura de ansamblu. Fiecare factor este privit ca un continuu între două puncte
limită afirmându-se astfel polarităţile.
Cei 16 factori de personalitate ( trăsături primare) sunt:
 1. A: ciclotimie – schizotimie ( sociabilitate).
2. B: indicator al nivelului intelectual.
3. C: stabilitate emoţională – labilitate emoţională.
4. E: dominanţă, ascendenţă – supunere, dependenţă.
5. F: expansivitate- nonexpansivitate.
6. G: caracter afirmat – caracter prematur şi dependent.
7. H: adaptabilitate socială – timiditate.
8. I: Insensibilitate emoţională – duritate, maturitate emoţională.
9. L: schizotimie paranoidă – încredere accentuată.
10. M: spirit boem – interes practic.
11. N: clarviziune – naivitate.
12. O: neîncredere nelimitată – încredere calmă.
13. Q1: Spirit constructiv radicalist.
14. Q2. Independenţă suficientă – lipsă de hotărâre.
15. Q3: Autocontrolul voluntar – lipsă de autocontrol.
16. Q4: Tensiune nervoasă – relaxare.
S-au luat în considerare pentru această probă relevantă pentru anxietate coeficienţii: A,
C, E, G, I, O, Q1, Q2, Q3.
Factorul A cu o notă foarte mică exprimă detaşarea, tendinţa spre critică, dispreţ şi
rigiditatea individului. Existenţa unei asemenea note a factorului A indică lipsa de
sociabilitate a individului, greutatea cu care acesta leagă relaţii cu cei din jur. Când se află în
cotaţie redusă, pune în evidenţă o persoană introvertită, rezervată, rece. Când se obţine cotaţia
inversă (de plus), pune în evidenţă o persoană deschisă, caldă, acomodabilă şi cooperantă. C
este un factor care exprimă forţa sau slăbiciunea Eu –lui, sau incapacitatea individului de a-şi
controla tensiunile şi de a le exprima într-o manieră adaptată şi realistă. Psihologii
consideră o notă C scăzută ca indiciu a unui Eu neliniştit sau inhibat care conţine în genere
anxietate. E este factorul care exprimă la o notă ridicată caracterul agresiv al individului,
încăpăţânarea, autoritatea. Psihologii consideră că acest factor este un indicator al începutului
agresivităţii la tinerii adolescenţi. G indică o tendinţă de ocolire a legilor fireşti, o oarecare
neglijenţă şi tentaţia de a profita de oportunităţile vieţii. Factorul I indică un Eu
slab,dependenţă şi imaturitate afectivă,dă o notă de infantilism individului care scorează o un
indice mare. O arată o înclinaţie spre culpabilitate depresie anxioasă şi poate reprezenta o
tendinţă spre depresie şi anxietate ajungând în situaţii extreme la sindrom depresiv cu tendinţe
spre autominimalizare. Indicatorul radicalismului este factorul Q1. Acesta exprimă libertatea
în gândire, curiozitatea de a încerca tot ceea ce este nou. O notă ridicată obţinută la acest
factor indică tendinţa de a ieşi din tiparele societăţii. Factorul Q2 exprimă lipsa de
autocontrol, impulsivitate, existenţa unor conflicte interioare. S-a convenit că Q3 indică
gradul de integrare sau de neintegrare, în funcţia de dezvoltarea conştiinţei de sine. Q3 este o
componentă dependentă de mediu, care prin condiţiile sale, poate genera sau ameliora o stare
de anxietate.
Se poate distinge între “anxietate normală “, când starea psihică este direct dependentă
de o situaţie existenţială, anxiogenă şi anxietate patologică. Dintre componentele primare ale
anxietăţii, Q3 este cel mai direct legat şi influenţat de mediu, iar C are o importantă
contribuţie ereditară. O notă standard între 0 – 1 este semnificativă pentru lipsa de motivaţie
generală sau pentru starea de apatie, în timp ce nota standard între 7 şi 8 indică un nevrotism
direct proporţional cu stabilizarea nevrozei.
Chestionarul de anxietate conţine 40 de întrebări. Pentru a evidenţia gradul de anxietate
s-a luat în evidenţă factorul care a obţinut punctajul cel mai mare.
Testul are meritul de a face delimitarea între nevrotism şi anxietate, între aceşti factori
făcându-se o distincţie, existând în stări diferite la subiecţii testaţi.

4.3. Interpretarea datelor obţinute

CENTRALIZAREA SUBIECŢILOR
NUM VÂRSTĂ M. M. Ş
NR. CTR. E SEX ANI R S. M. C.
1. 1
. D. M. M 18 U PM. 8.13
1. 2
. S. M. M 18 U SM 6.78
1. 3
. G. A. F 18 U PM 7.56
1. 4
. J. A. M 18 U M 6.92
1. 5
. G. I. M 18 U PM 5.43
1. 6 M. A. F 18 U SM 8.24
.
1. 7
. C. R. F 18 U PM 8.61
1. 8
. Z. A. M 18 U M 6.47
1. 9
. P. S. M 18 U PM 8.02
1. 1
0. R. M. F 18 U SM 5.67
1. 1
1. S. A. M 18 U M 7.65
1. 1
2. A. S. M 18 U PM 6.42
1. 1
3. M. C. F 18 U PM 5.96
1. 1
4. M. B. M 18 U M 5.86
1. 1
5. S. M. M 18 U M 7.11
1. 1
6. P. L. F 18 U SM 6.33
1. 1
7. B. M. M 18 U PM 6.58
1. 1
8. M.I. F 18 U SM 6.73
1. 1
9. A. A. M 18 U M 7.90
1. 2
0. N. C. M 18 U PM 5.60
1. 2
1. M. A. M 17 U M 6.70
1. 2
2. G. F. M 16 U PM 7.36
 1. 2
3. B. A. M 17 U PM 6.82
1. 2
4. V. A. M 16 U M 7.16
1. 2
5. Ş. C. F 17 U SM 8.03
1. 2
6. U. A. F 16 U PM 7,80
1. 2
7. M.I. M 16 U PM 6.65
28. H H. M 16 U PM 7.50
29. D. O. M 17 U M 8.23
30. R. A. F 16 U SM 7.04
31. D. M. M 16 U SM 6.90
32. O. D. M 16 U M 7.00
33. C. A. M 16 U PM 6.78
34. B. R. M 17 U M 7.66
35. B. D. M 16 U M 5.92
36. O. C. F 16 U PM 7.18
37. C. S. M 16 U M 6.76
38. B. D. M 16 U PM 8.05
39. B. R. F 16 U M 7.42
40. T. H. M 16 U PM 6.36
Nr. Crt. = Număr criteriu
M. R. = Mediu rezidenţă
S. M. = Situaţie materială
M. ŞC. = Medie şcolară
Centralizarea rezultatelor testelor EPI şi BELOV
NR. C EPI
TR. NUME I–E N BELOV
1. DM A P F
1. SM A No S
1. GA E N C
1. JA I P M
1. GI A N C
1. MA A No S
1. CR E N S
1. ZA A P F
1. PS E No S
1. RM A P F
1. SA I N M
1. AS I P M
1. MC A P F
1. MB E N C
1. SM A N C
1. PL E N C
1. BM A No S
1. MI A N S
1. AA E No S
1. NC A N C
1. MA A No S
1. GF E N S
1. BA A N C
1. VA A N C
1. ŞC E N C
1. UA A N C
1. MI A P F
1. HH E No S
1. DO A N C
1. RA A N C
1. DM E P F
1. OD E No S
1. CA E N C
1. BR E N C
1. BD E N C
1. OC E No S
 1. CS A P F
1. BD A N S
1. BR I No M
1. TH E N C
LEGENDĂ:
I – E = Introversie – Extroversie N = Nervozitate
A = Ambivert P = Pasiv
 No = Normal F = Flegmatic
S = Sangvinic C = Coleric
M = Melancolic
CENTRALIZAREA REZULTATELOR TESTULUI FREIBURG
( F. P. I. )
Nr. N AG DE E SO IN E– L.
ctr. UME N R. PR MO. C. H. I E.
D
M1. M M M SM PM M M M
S
M1. M M PM SM M PM M M
G
A1. PM PM M PM PM PM PM M
J
A1. SM M PM M SM PM SM M
G
I 1. PM PM M M PM M M M
M
A1. M M M M PM SM M SM
C
R1. PM M SM M PM M PM M
Z
A1. SM M M M PM M M M
P
S 1. M M SM M PM M PM PM
1. R M M PM M SM PM M M
M
S
A1. PM M PM PM PM PM SM PM
A
S 1. SM SM PM PM SM PM SM M
M
C1. SM M PM PM M M M M
M
B1. PM PM PM PM M M PM PM
S
M1. PM M M PM PM PM M PM
P
L 1. PM M PM M PM PM PM PM
B
M1. M M PM M M PM M M
M
I 1. M M M SM PM PM M PM
A
A1. M M PM M PM SM PM M
N
C1. PM PM PM M M SM M PM
M
A1. M M M PM PM SM M M
G
F 1. M PM M PM PM SM PM SM
B
A1. PM PM M M SM PM M M
V
A1. PM M PM PM M SM M PM
Ş
C1. PM PM PM M M PM PM PM
U
A1. PM M M PM PM SM M M
 M
I 1. SM SM M M PM M M SM
H
H1. M M SM M PM M PM M
D
O1. PM M PM M PM SM M M
R
A1. PM PM M M M SM PM M
D
M1. SM SM M M PM M PM SM
O
D1. M M SM M PM SM PM M
C
A1. PM PM PM M PM M PM PM
B
R1. PM PM M M M M PM M
B
D1. PM M PM PM M PM PM PM
O
C1. M M M PM PM M PM M
C
S 1. SM SM M M PM M M M
B
D1. M M SM M PM M M SM
B
R1. M SM PM M M PM SM M
T
H1. PM PM M M PM M PM PM
LEGENDĂ
N = Nervozitate Agr = Agresivitate Depr =
Depresivitate
 Emo = Emotivitate Soc = Sociabilitate Inh =
Inhibiţie
 E – I = Extraversie – Introversie Le = Labilitate emoţională M
=Medie
 SM = Sub Medie PM = Peste Medie
CENTRALIZAREA REZULTATELOR TESTULUI 16 PF CATTELL
N
r.
c NU Q Q Q
tr. ME A C E G I O 1 2 3
S P S P
DM
1. M M MM M M M M M
P P P S S
SM
1. M MM MM MM M M
S S S P P S
GA
1. M M MM MM M M M
S S P P S S
JA
1. MM M MM M MM M
S S P P P
GI
1. M M M M MM M MM
S P P
MA
1. M MM M M M M M M
S P S P P S
CR
1. MM M M M M M MM
P P
ZA
1. M M MM M M M M M
S P P S S
PS
1. M M MM M MM M M
P S S
RM
1. MM M M MM M M M
S S S P P S
SA
1. M M MM M M MM M
S S P S
AS
1. MM MM M MM MM
MC
1. P P M M M S M M M
 M M M
S P S P S
MB
1. MM M M M MM MM
S S P S S
SM
1. M M M MM M M MM
S P P S S
PL
1. M M MM M MM M M
P P S P S P
BM
1. M MM M M M M MM
P S P P S
MI
1. MM MM M MM M M
P S P S S
AA
1. M MM M MM M M M
S P P P P S
NC
1. M MM M MM M M M
S P P S
MA
1. M M MM M MM M M
S S S P P P S
GF
1. M M MM MM M M M
S S P S S
BA
1. M M M MM M MM M
S S S P P
VA
1. M MM M M MM M M
S S P S P P
ŞC
1. M M M M MM M M M
S S P P P S
UA
1. M M MM MM M M M
P S S P P
MI
1. M MM MM M M M M
P P P S
HH
1. M MM M MM M MM
S S P P P S
DO
1. MM MM MM M M M
 S S P P P S
RA
1. M M M M MM M MM
S S S P P
DM
1. M MM M M MM M M
P S S P P
OD
1. M MM M M MM M M
S S P S P S
CA
1. M M M M MM M MM
S P P P
BR
1. MM M M MM M M M
S P S P P S
BD
1. M MM M M MM M M
P P S S
OC
1. M MM M MM MM M
S P S S P
CS
1. M MM M MM M M M
P P S S P S
BD
1. MM M M M M M MM
S P S
BR
1. M MM MM M MM M
P P S P P P S
TH
1. M MM M MM M M M
LEGENDĂ
 SM = Sub Medie
 PM = Peste Medie
M = Medie
Studiul de caz 1
 Nume: G. I.
 Sex: Masculin
 Vârstă: 18 ani
 Mediu de rezidenţă: Urban
 Statut socio – economic: Peste medie; familie compactă cu părinţi cu studii
superioare.
  Situaţie şcolară: medie generală 5.43. În momentul de faţă este pasibil de corigenţă la
mai multe materii. Acest fapt nu este o noutate deoarece subiectul a fost repetent în anul
anterior. Subiectul are un număr foarte mare de absenţe de la orele de curs (nemotivate),
datorită acestui fapt având şi nota scăzută la purtare. Adolescentul prezintă un comportament
distructiv faţă de colegi şi subminează autoritatea cadrelor didactice. În momentul de faţă este
membru al unui grup de elevi “problemă”, a cărui lider este şi cu ajutorul cărora şantajează
colegii şi distruge bunurile unităţii şcolare.
În urma testării realizată destul de greu, subiectul acceptând foarte târziu colaborarea cu
noi, am obţinut următoarele rezultate: are un temperament coleric (acest temperament are
următoarele trăsături pozitive: reactivitate accentuată, procese afective intense, bogăţie şi
intensitate a reacţiilor, plăcere de a depune rezistenţă, de a înfrunta greutăţi, trăsături
accentuate de voinţă, manifestări pasionale, mare nevoie de activitate, vitalitate; şi
următoarele trăsături negative: iritabilitate, agresivitate, nemulţumire, inegalitatea trăirilor
afective, nerăbdare, tendinţe de dominare, încăpăţânare, tendinţa de a se opune, impulsivitate),
având un tip de personalitate ambivert, cu un indice de agresivitate peste medie, cu o
nervozitate foarte ridicată, fiind foarte sociabil doar cu cei din grupul său de prieteni, afişând
un comportament dispreţuitor şi agresiv faţă de colegii de clasă, este agitat, nemulţumit,
nestatornic şi foarte impulsiv.
Cazul a fost analizat de comisia de disciplină a liceului, fiind acuzat de numeroase
absenţe, subiectul fiind pasibil de abandon şcolar. S-a încercat stabilirea unei legături cu
familia, datorită căreia elevului i-au fost acordate circumstanţe atenuante.
Studiul de caz 2
 Nume: B. D.
 Sexul: Masculin
 Vârsta: 16 ani
 Mediul de rezidenţă: urban
 Statut socio – economic: Mediu; Familie dezmembrată, mama s-a recăsătorit,
iar subiectul locuieşte împreună cu ei.
 Situaţie şcolară: medie generală 5.92. Subiectul se află întotdeauna la limita
corigenţei, manifestând un comportament neadecvat în faţa cadrelor didactice.
După îndelungate discuţii cu acesta, datorate lipsei de cooperare s-a reuşit conturarea
unui profil psihologic a cărui rezultate sunt următoarele:subiectul are un temperament coleric,
cu tip de personalitate extravert (este o persoană deschisă, sociabilă, are o puternică atenţie
externă, cu simţ practic, orientat spre realitate, inventiv, iniţiativ, are tendinţe de dominare,
agresivitate, gândire completă), are un nivel mediu al agresivităţii şi un nivel ridicat al
depresivităţii, nu îşi poate controla emoţiile negative, sociabilitatea sa se situează la un nivel
mediu, este foarte nervos, dispreţuitor, este influenţat de anturajul său, are un caracter
dominant, o fire libertină şi este foarte impulsiv. Discuţiile purtate cu cadrele didactice şi cu
colegii de clasă au ajutat la descoperirea faptului că obişnuieşte să vină la şcoală sub influenţa
alcoolului, însoţit de alte persoane aflate de asemenea în aceeaşi stare de ebrietate. În aceste
situaţii manifestă un comportament agresiv faţă de colegii săi, iar cadrele didactice se află de
multe ori în imposibilitatea de a-şi ţine orele de curs. Discuţiile cu familia nu au dus la nici un
rezultat deoarece mama era foarte dezinteresată atât de situaţia şcolară a fiului său, cât şi de
problemele pe care acesta le cauzează profesorilor şi colegilor săi.
Situaţia subiectului a fost discutată în cadrul consiliului profesoral, încercându-se luarea
unor măsuri în ceea ce priveşte comportamentul acestuia. Hotărârea consiliului a fost
exmatricularea provizorie a elevului în cauză, cu scăderea notei la purtare şi revenirea asupra
acestei decizii în cazul în care va accepta să consulte un psiholog pentru rezolvarea acestei
probleme de conduită.
Studiul de caz 3
 Nume: N. C.
 Sex: Masculin.
 Vârstă: 18 ani.
 Mediu de rezidenţă: Urban.
 Statut socio-economic: Peste medie. Familie compactă cu părinţi cu studii
superioare.
 Situaţie şcolară: medie generală: 5.60. Subiectul s-a confruntat de nenumărate
ori cu ameninţarea corigenţei însă a reuşit de fiecare dată să convingă cadrele didactice
că se va schimba, iar aceştia i-au mai acordat de fiecare dată o nouă şansă.
În urma analizei psihologice s-au trasat următoarele concluzii: subiectul are un
temperament coleric, cu un tip de personalitate ambivert, cu o scală a nervozităţii peste medie,
are tendinţe de agresivitate ridicate,care se manifestă împotriva colegilor pe seama carora face
glume grosolane, cu un nivel ridicat al depresivităţii, cu emotivitate medie, este foarte
labil din punct de vedere emoţional. Este o fire libertină, agitată, manifestă neîncredere faţă
de tot ceea ce-l înconjoară. Subiectul are o fire înşelătoare încercând întotdeauna să-i
convingă pe cei din jur că el nu are nici o vină atunci când greşeşte.
Cazul său a fost analizat în cadrul şedinţelor comisiei de disciplină a liceului, subiectul
fiind acuzat de agresarea unor colegi de clasă. În urma acestui incident unul din colegi a cerut
transferul la un alt liceu, iar un altul a necesitat intervenţia medicilor deoarece îi fusese
fracturată mâna stângă. Au fost chemaţi la şcoală părinţii elevului şi în urma discuţiilor
purtate cu aceştia comisia a hotărât scăderea notei la purtare şi exmatricularea pe o perioadă
de o săptămână a subiectului.

Eşantionul a fost ales nealeatoriu şi după cum reiese din graficul de mai sus se poate
observa că a fost format din 70 % bărbaţi şi 30 % femei. Majoritatea masculină indică faptul
că în general vor fi obţinute cote ridicate ale valorilor testelor deoarece este binecunoscut
faptul că atât nivelul consumului de alcool şi tutun, cât şi cel al consumului de droguri este
mai mare în rândul adolescenţilor de acest sex. Partea feminină va ridica nivelul factorilor de
inhibiţie, de depresivitate şi de emotivitate.

Eşantionul ales a fost format din adolescenţi cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani.
Repartiţia lor este următoarea: adolescenţi de 18 ani sunt în proporţie de 49% (aproximativ
jumătate din lotul de studiu), adolescenţii în vârstă de 17 ani au un procentaj de 13%, iar
adolescenţii de 16 ani au un procentaj de 38%. Procentajul cel mai mic şi anume cel al
adolescenţilor de 17 ani a fost obţinut datorită faptului că studiul a fost realizat la nivelul
tinerilor de clasa a X-a şi de clasa a XII-a, adolescenţii de 17 ani aflându-se acolo deoarece au
început şcoala cu un an mai devreme (clasa a XII-a) sau au avut o situaţie de repetenţie (clasa
a X-a).
 Status-ul socio-economic reprezintă o măsură a poziţiei relative a familiei în
comunitate, determinat de o combinaţie între venitul părinţilor, ocupaţia şi nivelul lor de
educaţie. Statusul socio-economic influenţează nu numai inteligenţa, dar şi scorurile la testele
de achiziţii, absenteism şi rata de abandon şcolar.Rata de abandon şcolar la copiii din familiile
sărace este de două ori mai mare decât a populaţiei generale; pentru cei mai săraci copii ea
depăşeşte 50%. După cum se poate observa din graficul anterior statusul socio-economic al
familiilor subiecţilor testaţi are un procent de 45% la valoarea peste medie şi un procent de
35% la valoarea medie.

În urma testării lotului de adolescenţi ales testul EPI a relevat faptul că sunt
predominante tipurile de personalitate ambivert (50%) şi extravert (40%). Tipul de
personalitate extravert este caracterizat printr-o puternică atenţie externă, prin simţ practic
orientat spre realitate, inventivitate, sociabilitate, spirit de iniţiativă, dechidere spre nou,
tendinţe de dominare, agresivitate, platitudine a sentimentelor, gândire completă şi este un tip
de personalitate predominant perceptiv.
Tipul de personalitate ambivert combină caracteristicile tipului de personalitate introvert
cu cele ale tipului extravert, oscilând între cele două. Nota distinctivă a personalităţii
ambiverte este echilibrul.
 Tipul de personalitate introvert are următoarele caracteristici: atenţie interioară, gândire
abstractă, profundă, autonomie, hotărâre, tendinţe de izolare, încăpăţânare, indiferenţă,
egocentrism, anxietate, nesociabilitate, visător şi este un tip predominant imaginar.

După cum se poate observa din graficul anterior 52% din subiecţii testaţi au obţinut
punctaj mare la scala nervozităţii. Această nervozitate se manifestă prin stări de agitaţie,
nelinişte, reacţii necontrolate la diferiţi stimuli. Este îngrijorător acest procentaj deoarece el
reprezintă mai mult de jumatate din eşantionul testat. Se poate observa că celelalte două
nivele (normal şi pasiv) au valori apropiate, respectiv 25% pentru normal şi 23% pentru pasiv.

Conform graficului de mai sus se poate observa că predominante sunt temperamentele

coleric (39%) şi sangvinic (33%). În general nu există temperament pur, ci se întâlnesc
temperamente intermediare, cu tendinţa de a intermedia între temperamentele aflate în
proximitate. Însă întotdeauna va fi un temperament predominant.
Temperamentul coleric are următoarele trăsături pozitive: reactivitate accentuată,
procese afective intense, bogăţie şi intensitate a reacţiilor, plăcere de a depune rezistenţă, de a
înfrunta greutăţi, trăsături accentuate de voinţă, manifestări pasionale, mare nevoie de
activitate, vitalitate; şi următoarele trăsături negative: iritabilitate, agresivitate, nemulţumire,
inegalitatea trăirilor afective, nerăbdare, tendinţe de dominare, încăpăţânare, tendinţa de a se
opune, impulsivitate.
 Temperamentul sangvinic are ca şi trăsături pozitive: optimism, sociabilitate, curaj,
veselie, caracter deschis, sensibil, adaptabil, viteza reacţiilor, capacitate de a se angaja uşor în
activităţi, bogăţia expresiei, energic, capabil de decizie, realist; şi ca şi trăsături negative:
nemulţumire de sine, platitudinea trăirilor afective, influenţabil, nestatornic, destul de uşor de
deviat de la hotărâri,impulsiv, iritabil, rece, uneori cinic.

Conform graficului de mai sus reiese faptul că majoritari sunt adolescenţii care au
nervozitate peste medie. Excitabilitatea crescută este o caracteristică a adolescenţei, însă este
îngrijorător faptul că valoarea procentuală a nivelului peste medie este foarte ridicată şi anume
44 % din valoarea totală. Nervozitatea se manifestă prin disconfort psihosomatic (tulburări
de somn, dureri şi stări generale proaste, fatigabilitate cu fenomene uneori de epuizare,
nelinişte, instabilitate). Pentru nivelul mediu la această scală a fost obţinut un procentaj de 38
% din valoarea totală.

După cum se poate observa din graficul anterior predominant în privinţa scalei de
agresivitate este nivelul mediu. Scala agresivităţii redată de acest test de personalitate nu
denotă în mod obligatoriu manifestări agresive. Această scala poate exprima starea de
dispoziţie, slăbiciunile personale şi tendinţele de agresivitate. Nivelul mediu înregistrat ca
rezultat al acestui test ( 59%) aduce un oarecare echilibru în balanţa agresivităţii. Este totuşi
îngrijorătoare şi cifra înregistrată la nivelul peste medie ( 28 %) deşi este cunoscut faptul că în
rândul tinerilor se înregistrează cele mai ridicate valori ale agresivităţii. Tendinţele de
agresivitate în rândul adolescenţilor se manifestă prin acte uşoare de agresiune
corporală, verbală sau imaginară, reacţii negative faţă de obiecte şi animale, impulsivitate şi
tendinţe sadice, glume grosolane, lipsă de autocontrol, tendinţe spre exaltare.

După cum se poate observa din graficul scalei de depresivitate valorile medie (44 %) şi
peste medie ( 43%) sunt foarte apropiate, diferenţa fiind doar de un procent. Depresivitatea la
adolescenţi se manifestă prin stări de indispoziţie sau fluctuaţii mari în dispoziţii, prevalând
stările depresive, tensionate, pesimiste. În general, adolescenţii se manifestă prin proastă
dispoziţie, lipsă de vitalitate, iritabilitate, nemulţumire, se simt singuri şi neînţeleşi de ceilalţi,
preferă singurătatea, au putere de concentrare redusă, complexe de inferioritate adânc
înrădăcinate, au veşnic probleme şi o stare de insatisfacţie generală. Adolescenţa fiind
perioada crizei de originalitate, starea de depresie este accentuată şi de trăirile resimţite de
tineri în această perioadă de formare a personalităţii. La nivelul tinerilor de 18 ani această
stare de depresie este accentuată şi de apropierea examenului de capacitate care reprezintă un
potenţial factor de stres şi depresie. Depresivitatea în rândul adolescenţilor poate fi accentuată
şi de apariţia dezamăgirilor în dragoste şi în relaţiile cu părinţii şi cercul de prieteni.

Scala emotivităţii înregistrează un procentaj foarte ridicat (62%) la nivelul peste medie,
nivelul mediu înregistrând o valoare de două ori mai mică. Aceasta este scala care ilustrează
nu numai emotivitatea, ci şi nivelul toleranţei la frustrări. Valoarea peste medie denotă nivelul
crescut al stărilor de iritabilitate al adolescenţilor testaţi, tensiunea foarte ridicată, emotivitate
şi susceptibilitate crescute. Oscilaţia stărilor emoţionale poate conduce la apariţia unor reacţii
violente la diferiţi stimuli externi. Subiecţii cu un nivel crescut al emotivităţii trăiesc în
permanenţă într-o stare de nelinişte şi nerăbdare, de furie şi agresivitate şi au o toleranţă foarte
scăzută la frustrări. Nivelul mediu al emotivităţii denotă oscilarea între stări de apatie generală
şi calm şi stări de agresivitate reduse, între răbdare şi nerăbdare,între irascibilitate şi stăpânire
emoţională. În general, o notă mare a emotivităţii este întâlnită la personalităţile extraverte, cu
temperament coleric sau sangvinic care reuşesc cu mare greutate să-şi stăpânească reacţiile
emotive.

Conform graficului de mai sus se poate observa că cel mai mare procentaj al
sociabilităţii a fost înregistrat la nivelul peste medie (62%), urmat la o distanţă foarte mare de
nivelul mediu (28%). O valoare ridicată a sociabilităţii denotă dorinţa de a stabili contacte, de
a lega cu rapiditate şi uşurinţă prietenii. Adolescenţii cu o notă ridicată a sociabilităţii au
tendinţa de a fi comunicativi, vorbăreţi, voioşi, activi, au un cerc larg de cunoştinţe. În general
sociabilitatea este o caracteristică definitorie a adolescenţei, deoarece aceasta este perioada în
care se leagă prietenii pe viaţă, se lărgeşte cercul de cunoştinţe, se stabilesc noi contacte. O
valoare redusă a sociabilităţii denotă o personalitate introvertită, iar o valoare ridicată este
întâlnită, în general, la temperamentele sangvinic şi coleric.
 În privinţa factorului inhibiţie se poate observa faptul că nu există diferenţe foarte mari
între cele trei valori ale acestei scale. Dacă nivelul mediu înregistrează o valoare de 40%, el
este urmat îndeaproape de nivelul peste medie cu un procentaj de 35% şi un nivel sub medie
de 25%. O valoare ridicată a acestui indice denotă timiditate crescută, trac şi neplăceri fizice
înaintea unor ocazii, inhibiţie în relaţiile cu alţii, mai ales în colectivitate, nesiguranţă, teamă
şi în acelaşi timp iritare în faţa unor situaţii noi. O notă scăzută a acestei scale descrie un
comportament plin de dezinvoltură, siguranţă de sine, independenţă, capabilitate de realizare a
contactelor. În general, o notă ridicată a acestui indice este întâlnită mai des la femei.

Scala extraversiei a înregistrat un procentaj ridicat la nivelul mediu (47%), urmat

îndeaproape de nivelul peste medie (43%) ceea ce confirmă şi rezultatele obţinute la testul
EPI unde procentajul mare a fost obţinut la tipul de personalitate ambivert, urmat de cel
extravert. Valoarea peste medie denotă o personalitate sociabilă, degajată, impulsivă,
excitabilă. Poate fi remarcat şi faptul că diferenţa între valoarea peste medie şi cea medie este
foarte mică, cele două nivele obţinând un procentaj apropiat ca valoare între ele.

Conform graficului anterior se poate observa că scala labilităţii emoţionale a înregistrat

un procentaj mare (57%) al nivelului mediu. Această scală este definitorie dacă subiecţii
testaţi au obţinut note mari şi la scalele de nervozitate, agresivitate, depresivitate, emotivitate
şi inhibiţie. O valoare ridicată a acestei scale denotă o dispoziţie labilă, preponderent
depresivă, iritabilitate, violenţă. In cadrul acestei testări, subiecţii au obţinut un procent de
30% pentru nivelul peste medie.

După cum se poate observa din graficul de mai sus, în privinţa factorului A din cadrul
testului de personalitate 16 PF Cattell, care se referă la schizotimie şi ciclotimie, predominant
este nivelul mediu cu un procentaj de 59%, urmat de cel sub medie cu procentajul de 33%.
Sub media se caracterizează printr-un comportament cu aspecte precum schizotimie, orgoliu,
spirit critic, opozanţă, răceală şi indiferenţă, suspiciune, rigiditate. Subiecţii care au obţinut
note peste medie sunt caracterizaţi prin ciclotimie, amabilitate, prietenie, serviabilitate,
blândeţe, încredere şi adaptabilitate. Nivelul mediu se caracterizează prin echilibru între
celelalte două nivele.

_
La analiza testului valoarea mare a factorului C, indicator al stabilităţii emoţionale,
procentajul cel mai ridicat a fost obţinut la nivelul mediu şi anume de 52%, ceea ce realizează
mai mult de jumătate din valoarea totală. Pentru valoarea sub medie a fost obţinut un
procentaj de 38% din valoarea totală. Valoarea sub medie caracterizează un eu slab, instabil,
emotiv. Individul reacţionează la frustrare într-o manieră emoţională, este inconstant în
atitudini şi interse, este excitabil şi hiperreactiv, fuge de responsabilităţi, abandonează uşor,
este neliniştit, implicat în conflicte, agitat, visător. Persoana cu un eu slab tinde să fie cu
uşurinţă contrariată de lucruri şi oameni, trăind un sentiment de insatisfacţie în familie, şcoală
şi are dificultăţi în păstrarea calmului, se descurajează lesne.

Conform rezultatelor obţinute în urma testării, în privinţa factorului E a fost obţinut un

procentaj de 44% pentru nivelul peste medie. La acest pol se află individul cu un
comportament agresiv, combativ, încăpăţânat,sigur de sine, afirmativ, sever, chiar dur sau
ostil, auster cu o gravitate afectată, nonconformist, dar dornic să capteze atenţia. La ambele
sexe este specific faptul că o dominanţă puternică poate conduce la acel tip de voinţă obstinată
şi chiar spre un comportament antisocial, rebel. Dominanţa tinde să coreleze cu statutul social,
fiind mai ridicată la liderii recunoscuţi ai grupului. Această valoare poate fi asociată de
asemenea cu comportamentele de tip delictual din perioada adolescenţei. O valoare de
asemenea mare a procentajului a fost obţinută pentru nivelul mediu al tendinţei de dominare şi
anume 38% din eşantionul analizat. Un nivel mediu al acestui factor indică înclinaţia spre
tendinţe de dominare dar care nu se manifestă atât de puternic.

Nivelul sub medie obţinut în testarea factorului G (tăria de caracter) cu un procentaj de

54% din subiecţii analizaţi caracterizează un comportament lipsit de toleranţă la
frustrare,schimbător, influenţabil, un individ cu o emotivitate generalizată, cu oboseală
nervoasă, cu inconstanţă şi nesiguranţă, care
neglijează obligaţiile sociale şi prezintă un general dezinteres faţă de normele morale
colective. Acest nivel scăzut este deseori asociat cu tendinţe spre disimulare, vagabondaj,
distrugere şi încălcare a legii, accese de furie nestăpânite. Procentajul obţinut pentru nivelul
mediu este de 38%, iar cel pentru nivelul peste medie, caracterizat prin atitudini de
conştiinciozitate, perseverenţă, responsabilitate personală, atenţie sporită faţă de ceea ce este
în jur, este de numai 8%.

Valorile înregistrate ca rezultate ale acestui factor au concluzionat un procentaj de 57 %

al nivelului mediu şi un procentaj de 35 % al nivelului peste medie. O valoare peste medie a
acestui factor indică un comportament sensibil la estetic, exigent, dar nerăbdător, relativ
imatur emoţional. În plan social manifestă o relativă frivolitate, este dornic să atragă atenţia,
neliniştit, chiar ipohondru. Nivelul mediu indică prezenţa unei oarecare sensibilităţi
emoţionale, dar care este de multe ori combinată cu o reacţie minoră la aspectele estetice ale
vieţii, cu cinism.

Un nivel ridicat înregistrat în interpretarea acestui factor indică existenţa unei stări de
nelinişte, agitaţie şi chiar anxietate. Acest factor se află în corelaţie cu factorul de
depresivitate. Rezultatele obţinute indică un procentaj de 42% al nivelului peste medie, urmat
de un procentaj de 35% al nivelului mediu. Indicatorul factorului de neîncredere atât în
forţele proprii, cât şi în ceilalţi se află la un nivel ridicat manifestându-se prin sentimente de
culpabilitate.
 Rezultatele testului referitoare la factorul Q1, determinantul gradului de radicalism al
indivizilor indică o valoare peste medie a acestuia (57%), ceea ce denotă faptul că adolescenţii
din societatea în care trăim nu mai sunt adepţii ideilor conservatoare, ci manifestă un deosebit
interes pentru tot ceea ce este nou şi scepticism faţă de ceea ce este tradiţional. Cotarea la
nivelul mediu este relativ mică (38%), iar cea a nivelului sub medie este foarte scăzută (5%).
În general subiecţii cu valoare ridicată a acestui factor manifestă şi o curiozitate deosebită,
motiv pentru care acest factor a fost considerat important în cadrul cercetării deoarece unul
din pricipalele motive ale consumului de tutun, alcool şi în special de droguri este
curiozitatea.

Conform graficului de mai sus se poate observa că nivelul cu procentajul cel mai ridicat
este cel mediu (42%), urmat la o diferenţă mică de nivelul peste medie (30%). Acest factor nu
este decisiv în variaţiile comportamentale deoarece el se manifestă în special la nivelul
atitudinilor interioare, care însă pot influenţa personalitatea individului în formare. O cotă
ridicată a acestui factor denotă un comportament libertin şi în acelaşi timp o persoană capabilă
să ia singură decizii, raţională. În general, notele ridicate ale acestui factor indică liderii
grupului.
 Factorul care stabileşte gradul de autocontrol, Q3, exprimă gradul în care individul a
acceptat o imagine de sine ideală princare îşi dirijează comportamentul real. Valoarea sub
medie a acestui factor este îngrijorătoare deoarece subiecţii care prezintă un nivel scăzut al
acestui factor au o emotivitate necontrolată, această cotă fiind de multe ori asociată cu
delicvenţa juvenilă. Q3 prezintă empiric o corelaţie substanţială cu sentimentul de sine, cu
integrarea pulsională care vizează menţinerea unei adecvate imagini de sine, care în perioada
adolescentină se află într-o continuă formare.
Concluzii
În raport cu prima ipoteză, cea care încerca să evidenţieze relaţia dintre particularităţile
de personalitate a adolescenţilor şi comportamentul de consum este evident că:
– cel mai mare grup de consumatori sunt din categoria extraverţilor şi ambiverţilor,
respectiv a colericilor şi sangvinicilor, a celor caracterizaţi prin rezultate ce indică nervozitate
medie şi peste medie, stabilitate emoţională madie şi sub medie, schizotimie – ciclotimie
medie şi sub medie şi labilitate emoţională medie şi peste medie aşacum rezultă din testele
Belov, EPI şi FPI (vezi graficele pg. 97, 98, 99, 107, 108, 109).
– de asemenea consumul este mai frecvent la tinerii cu agresivitate medie şi peste
medie, agresivitatea fiind în egală măsură cauză şi condiţie a manifestării agresivităţii aşa cum
rezultă din scala agresivităţii a testului FPI (vezi graficul pg. 101).
Legat de a doua ipoteză privind relaţia frustrare şi comportamente destuctive se costată
că aceste comportamente se asociază cu depresia,cu emotivitatea adolescenţilor.
– Tendinţa de dominare manifestată puternic la subiecţi poate rezulta din
frustrările realizate în alt spaţiu decât cel şcolar în care subiecţii s-au simţit dominaţi, fie în
familii excesiv de autoritare sau în cadrul şcolii excesiv de coercitive, având astfel tendinţa de
a compensa dominator (vezi graficul pg. 110).
– Frustrările afective legate de dificultăţile apreciate în raport cu examenul de
bacalaureat, nesiguranţa explică existenţa consumului la nivelul claselor terminale.
 – În întrebările din chestionar apare ideea consumului “pentru a atrage atenţia” fapt
ce confirmă posibilitatea acestui comportament ca formă de ieşire din anonimat şi depăşirea
stării de frustrare.
Legat de adaptarea şcolară şi tendinţele deviante, incidenţa mare a consumului din
primele clase liceale în care sunt probleme de integrare în noul colectiv, de raportare la
cerinţele noi ale unităţii şcolare în care funcţionează ne arată că există o relaţie între cele
două.
– Investigaţiile privind cadrul de consum ne arată că grupul de prieteni este cel în
care aceste practici sunt frecvente, dovadă tocmai a existenţei unor grupuri anterioare
momentului intrării în noul colectiv.
– În legătură cu complicaţiile determinate de consum deşi sunt semnalate frecvent
astfel de situaţii (conform studiului tip sondaj) nu există rezerve, mulţi dintre subiecţi relatând
că aceste complicaţii pot fi rezultatul “lipsei de experienţă”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Banciu D. , Rădulescu S. M. , Voicu M. – “Adolescenţii şi familia”,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
2. Dragomirescu V. – “Psihosociologia comportamentului
deviant”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
3. Hudiţean Al – “Devianţa comportamentală la elevi”, Ed. “Psihomedia”, Sibiu,
2001.
4. Neamţu C. – “Devianţa şcolară”, Ed. Polirom, 2003.
5. Rădulescu S. M. – “Anomie, devianţă şi patologie socială”, Ed. Hyperion XXI,
Bucureşti, 1991.
6. Jean Rousselet – “Adolescentul,acest necunoscut”, EP, Bucureşti, 1969.
7. Şchiopu U. , Verza E. – “Psihologia vârstelor – ciclurile vieţii”, Ed. Didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1995.
8. Ursula Şchiopu – “Criza de originalitate la adolescenţi”,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
9. Ursula Şchiopu – “Introducere în psihodiagnostic”, Ed. Fundaţiei Humanitas,
2002.
10. Tomşa Ghe. – “Consilierea şi orientarea în şcoală”, Ed. Credis, Bucureşti,
2003.
11. Zlate M. – “Fundamentele psihologiei”, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 2000.
12. Şt. Zisulescu – “Adolescenţa”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.