Sunteți pe pagina 1din 6

2.4.

Supraexploatarea resurselor piscicole

În perioada 1960-1990 s-a înregistrat declinul capturilor cu peşte 50% în


cazul a 16 specii de peşti marini, iar la aproximativ 8 dintre aceste specii s-a
înregistrat după 1975 un adevarat colaps. Capturile de peşte marin au fost în
creştere de la aproximativ 60∙106 tone în anul 1974 la 86∙106 tone în 1989.
După stastisticile FAO, între 1960 şi 1990 capturile marine au crescut cu
aproape 4% concomitent cu o dublare a numărului de vase de pescuit şi a
tonajului lor.
Majoritatea guvernelor din ţările cu ieşire directă la mare, între care şi
Romania, au fost atrase de perspectiva creşteri numărului locurilor de muncă şi a
economiei prin stimularea pescuitului industrial şi respectiv a investiţiilor pentru
dezvoltarea flotei de pescuit astfel încât să asigure:

∙ Creşterea capturilor şi a flexibilităţii în ceea ce priveşte spectrul speciilor


care constituie obiectivul activităţii de pescuit pe măsură ce datorită
suprapescuitului stocurile lor scad cu mai mult de 50%

∙ Extinderea activităţii de pescuit la scară întregului ocean planetar,


creşterea autonomiei de marş şi a capacităţii de prelucrare şi conservare.

Efectele supraexploatări resurselor regenerabile ale oceanului planetar au


condus, la o sporire a capturilor cu aproximativ 44% în anii 1960 – 1990 asociat
cu reducera severă sau colapsul stocurilor unor specii cum ar fii cea a stocurilor
de hering din Atlantic după 1966 sau cele de anşoa din apele de coastă pacifice
ale Americii de Sud după 1970, stocurile de cod din pacific cu substituitre
speciilor în declin şi modificarea spectrului de resurse exploatate.
Ca rezultat al declinului unor specii valoroase pentru pescuitul intensiv în
deceniile 6 şi 8 ale secolului XX, iar după 1990 al volumului total de resurse
pescuite, s-au adoptat măsuri speciale de protecţie a dreptului asupra resurselor
marine prin constituirea în apele litorale a zonelor economice exclusive cu o
lăţime de 200 de mile.
Creşterea cu aproximativ 70% a populaţiei sau dublarea efectivului
speciei umane în următoarele 3 – 5 decenii se va produce în condiţiile în care
resursele regenerbile ale oceanului planetar vor asigura în cel mai fericit caz
aproximativ 90∙106 tone anual ceea ce va însemna înjumătăţire cantităţii
disponibile pe cap de locuitor.
În aceste condiţii acvacultura, semiintensivă şi intensivă, deşi presupune
utilizarea unor cantităţi semnificative de energie auxiliară este considerată ca o
alternativă, drept costisitoare, pentru suplimentarea resurselor alimentare.
CAPITOLUL III

MULTIPLICAREA CANALELOR ŞI CREŞTEREA


DENSITĂŢII FLUXURILOR DE TRANSFER A STOCURILOR DE
RESURSE MINERALE ŞI ENERGETICE PRIN COMPONENTELE
CN ŞI SSE.

Dezvoltarea sistemelor socio-economice în perioada industrială a avut ca


dimensiuni majore:

· diversificarea şi creşterea capitalului construit,


· creşterea ponderii sistemelor intensive de producţie a resurselor regenerabile ,
· stimularea creşteri productivităţii industriale şi diversitatea producţiei de
bunuri şi servicii,
· stimularea consumului de bunuri şi servicii
Si acest mod de dezvoltare, accesibilităţi şi exploatării intensive a stocurilor de
resurselor minerale şi de combustibili fosili.
Într-un interval de patru decenii (1950-1990), interval în care efectivului
speciei umane s-a dublat, expoatarea minereurilor şi producţiei de cupru s-a
dublat, producţia de oţel a crescut de aproape patru ori iar cea de aluminiu de
peste 10 ori . După 1970, în ţările dezvoltate s-a manifestat o tendinţă de
stabilizare a consumului de metale la un nivel foarte ridicat dar acesta a
continuat să crească în ţările în curs de dezvoltare datorită creşteri relativ lente a
consumului pe cap de locuitor şi unei creşteri exponeneţiale a efectivelor
populaţiilor umane .
Această tendinţă este de asteptat să se menţină în orizontul de timp de 4-5
decenii în primul rând pe baza nevoii de dezvoltare a capitalului construit în
ţările în curs de dezvoltare şi acest lucru va fi real chiar în condiţiile în care
dezvoltarea tehnologică şi accesibilitatea la noile tehnologii ar putea conduce la
creşterea eficienţei de utilizare a minereurilor, la reciclarea acestora sau ar putea
permite substituirea parţială a lor.
Este de aşteptat ca efectele sinergetice ale creşterii consumului pe cap de
locuitor în ţările în curs de dezvoltare şi ale creşteri efectivelor populaţiilor
acestora să conducă la situaţii critice în aprovizionarea cu materii prime
minerale. Acest fapt pare să fie foarte probabil atâta timp cât realitatea ne
demonstrează că identificarea zăcămintelor sărace în condiţii de eficienţă
economică pe de o parte sau pentru reciclare şi substituire pe de altă parte ,
evoluează cu o rată semnificativ mai mică decât rata de exploatare a
zăcămintelor cunoscute.
În aceste condiţii se estimează că rezervele de minereu de cupru în curs de
exploatare sau cele prognozate sunt epuizabile în aproximativ 277 ani dacă se
păstrează consumul actual pe cap de locuitor şi dacă s-ar menţine nivelul actual
al efectivului speciei umane. Aceste rezerve sunt însă epuizabile în aproximativ
trei decenii dacă efectivul speciei umane se stabilizează la nivelui de 10·10 9
indivizi şi dacă consumul mediu pe cap de locuitor ar fi comparabil cu cel actual
în SUA.
Evaluările care se fac în aceleaşi condiţii pentru rezervele de cobalt şi platină
arată că ele sunt epuizabile în aproximativ patru decenii.
Sistemele socio-economice ca structuri disipative s-au dezvoltat în măsura
în care au absorbit direct resursele de energie concentrată, regenerabile produse
în componentele capitalului natural, aşa cum s-a întâmplat în toate fazele
perioadei preindustriale, sau combustibili fosili, care, la rândul lor sunt rezerve
de energie concentrată, cu rată foarte lentă de reînoire şi deci cu statutul de
resurse neregenerabile în termeni în care se analizează dinamica structuri socio-
economice. Ritmul foarte ridicat de dezvoltare a structuri socio-economice în
perioada industrială a fost posibil numai datorită creşterii treptate a densităţii
fluxurilor de energie concentrată din stocurile de combustibili fosili.
Ponderea fluxurilor energetice cu origine în combustibili fosili, care susţin
în prezent creşterea şi funcţionarea structuri socio-economice constituie mai
mult de 80% din totalul intrărilor de energie în structura socio-economică ceea
ce reprezintă un consum anual echivalent cu energia concentrată şi acumulată la
nivelul ecosferei în aproximativ 1·106 ani.
Dacă considerăm nivelul actual al consumului pe cap de locuitor şi dacă
acceptăm doar pentru analiză presupunerea nerealistă a menţinerii efectivului
actual pentru specia umană, atunci se poate estima că rezervele de petrol
accesibile în momentul de faţă s-ar epuiza în 40 de ani iar cele de gaze naturale
în aproximativ 60 de ani. Numai resursele de cărbune s-ar menţine pe un interval
de sute de ani.

În aceste condiţii, conservarea stocurilor de combustibili fosili, prin


eficientizarea proceselor tehnologice şi reducerea consumului pe cap de locuitor
în ţările dezvoltate (consumul pe cap de locuitor este,în ţările dezvoltate de 10
ori mai ridicat decât în ţările în curs de dezvoltrare) la jumătate din nivelul
actual şi “controlul” creşterii consumului per cap de locuitor în ţările în curs de
dezvoltare până la dublarea consumului actual pentru a susţine creşterea
economică (dacă accesul la cele mai eficiente tehnologii industriale şi mijloace
de eficientizare a consumului casnic va fi asigurat pentru acesate ţări), respectiv
controlul creşterii efectivului speciei umane şi stabilizării acestuia la mai puţin
de 9·109 indivizi sunt obiective prioritare pentru următoarea jumătate de secol şi,
desigur, singurele modalităţi raţionale de a reacţiona în vederea obţinerii
timpului necesar pentru ca dezvoltarea tehnologică să conducă la soluţii viabile
pe termen lung .
Dezvoltarea tehnologică actuală în domeniul energetici nu poate garanta
substituirea resurselor energetice fosile de 10 – 20 % presupunere foarte
oprimistă cu aşa numitele resurse neconvenţionale sau să crească semnificativ
ponderea energeticii nucleare fără efecte secundare majore şi pe termen foarte
lung.